avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Acţiunile pronunţate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar sunt scutite de plata taxei de timbre şi a timbrului judiciar.
 
 - Legea nr. 85/2006, republicată, art. 77
 
 Începand cu data pronunţării sentinţei de intrare în faliment, având în vedere caracterul său executoriu, singura persoană care are calitatea de a reprezenta societatea debitoare este adminstratorul/lichidatorul judiciar.
     
           Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
                                   Decizia  nr. 517/R din 28 februarie 2012
 
Prin Sentinţa nr. 394/11 martie 2011, Tribunalul Mureş a admis excepţia netimbrării cererii şi a anulat cererea formulată de reclamanta SC R. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureş.
În considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte: 
• prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 223/30 septembrie 2010, a Deciziei nr. 556/12 mai 2010, a Raportului de inspecţie fiscală – cu anexe –, acte emise de pârâtă, şi exonerarea sa de plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 39.045 lei – impozit de profit suplimentar, 43.703 lei – majorări de întârziere, 80.510 lei – TVA, stabilită suplimentar, 31.8985 lei – majorări de întârziere; 
• instanţa a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din 11 martie 2011, excepţia netimbrării cererii şi, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. 1 lit. m, art. 20 alin. 1, 3 din Legea nr. 147/1996, a admis excepţia, anulând ca netimbrată cererea de chemare în judecată întrucât reclamanta – deşi citată la sediul social, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 8 lei (4 lei + 4 lei) şi timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei, nu s-a conformat acestei obligaţii procedurale. 
Împotriva Sentinţei nr. 394/11 martie 2011 a declarat recurs reclamanta, invocând art. 299 şi urm. Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Mureş. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: prin Sentinţa pronunţată la 3 noiembrie 2010, în dos. nr. 3939/1371/2010, Tribunalul Comercial Mureş a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de recurentă, fiind desemnat, în calitate de administrator judiciar, practicianul în insolvenţă C.C. IPURL; faţă de dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, reclamanta era scutită de plata taxei de timbru, cererea fiind promovată de SC R. SRL şi însuşită de administratorul judiciar; prima instanţă a anulat cererea, neintrând în cercetarea fondului cauzei, deşi acţiunile introduse de o societate aflată în insolvenţă sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la 21 decembrie 2011 (f. 10), pârâta-intimată D.G.F.P. MUREŞ a solicitat a se dispune respingerea recursului, invocând excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a administratorului statutar al reclamantei-recurente, faţă de faptul că, odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, calitatea de reprezentant al reclamantei o are administratorul judiciar C.C. IPURL; reclamanta a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară şi timbru şi timbrul judiciar, iar în situaţia în care administratorul judiciar ar fi înţeles să îşi însuşească acţiunea reclamantei, trebuia să depună diligenţe, în sensul formulării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru. 
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de dispoziţiilor art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:
În ce priveşte excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de pârâta-intimată D.G.F.P. Mureş, Curtea a constat că această excepţie a fost analizată cu precădere – art. 137 alin. 1 Cod proc. civ. şi a fost respinsă pentru argumentele deja expuse în această Decizie. 
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 19 octombrie 2010, fiind formulată de SC R. SRL, prin administrator M.C.. Deşi prin dispoziţiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 şi prin dispoziţiilor art. 35 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin O.M.J. nr. 760/C/1999 se prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, art. 35 alin. 2 din Normele metodologice dă posibilitatea instanţelor să reţină spre înregistrare cereri şi acţiuni netimbrate, situaţie în care partea este obligată să achite taxa judiciară de timbru până la primul termen de judecată. Conformându-se exigenţei instituite prin dispoziţiilor art. 36 alin. 1 din Normele metodologice, prima instanţă i-a pus în vedere reclamantei atât obligaţia achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cât şi cuantumul exact al acestora, potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997. Procedura de citare a fost îndeplinită la data de 4 februarie 2011. 
Prin Sentinţa nr. 807/C/3 noiembrie 2010, Tribunalul Comercial Mureş a constatat că debitoarea este în stare de insolvenţă, a dispus dizolvarea şi intrarea acesteia în faliment.
Având în vedere caracterul executoriu al hotărârii – potrivit definiţiei date de art. 377 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civ. -, de la data pronunţării Sentinţei debitoarea SC R. SRL s-a aflat sub incidenţa normelor speciale cuprinse în Legea nr. 85/2006, iar  dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 instituite regula scutirii de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cu privire la acţiunile promovate de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar.
În speţă, lichidatorul judiciar C.C. IPURL şi-a însuşit contractul de asistenţă juridică nr. 83/29.04.2010, încheiat între reclamanta-recurentă SC T. SRL şi S.C.A. C&G, având ca obiect asistare şi reprezentare în dosar nr. 3982/102/2010,  astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 23. 
Curtea a constat, în contextul procedural anterior menţionat, că reclamanta SC R. SRL a fost citată, la data de 4 februarie 2011, la sediul social, prin reprezentantul legal – respectiv prin administratorul statutar -, iar nu prin administratorul judiciar C.C. IPURL, singura persoană care avea calitatea de a reprezenta reclamanta (debitoarea) începând cu data pronunţării Sentinţei nr. 807/C/3 noiembrie 2010, cu atât mai mult cu cât, prin această hotărâre s-a dispus şi ridicarea dreptului de administrare a debitoarei, de către administratorul statutar – conducerea activităţii SC R. SRL, administrarea bunurilor din patrimoniu şi dispunerea de acestea nemaifiind date administratorului statutar şi organelor societăţii debitoare. 
Aşadar, faţă de împrejurarea obiectivă relevată, respectiv deschiderea procedurii falimentului prin Sentinţa nr. 807/C/3 noiembrie 2010 a Tribunalului Comercial Mureş, Curtea a constat, pe de o parte, că reclamanta nu a fost legal citată, iar, pe de altă parte, că instanţa nu a analizat incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere argumentele anterior expuse, Curtea a admis recursul reclamantei – art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc. civ. -, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza Tribunalului Mureş, pentru rejudecare – art. 312 alin. 5 Cod proc. civ. -, anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, de către prima instanţă, nefiind justificată.