Acţiunea civilă exercitată în
procesul penal. Despăgubiri civile. Cheltuieli de spitalizare. Vătămarea
integrităţii corporale a persoanei. Obligaţia de acoperire în raport cu
proporţia dintre culpele părţilor.
Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii, art.313
Cod procedură penală, art. 14
alin. 1 şi 2
Cod penal, art. 184 alin. 2 şi 4
Întinderea obligaţiei de acoperire
a despăgubirilor civile, inclusiv a cheltuielilor de spitalizare, rezultate din
infracţiuni contra vieţii şi integrităţii corporale a persoanei, este guvernată
de prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, coroborate cu dispoziţiile art. 14 alin. 1 şi 2 Cod proc. penală
potrivit cărora şi în această situaţie repararea pagubei se face potrivit legii civile, în vigoare la data comiterii
faptei, deci în raport cu proporţia dintre culpele părţilor implicate în evenimentul
rutier având drept urmare acordarea asistenţei de specialitate de către furnizorul de atari servicii medicale.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 545 din 18 aprilie 2012.
Prin sentinţa penală nr.150 din
21 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Târgovişte s-a dispus condamnarea
inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă
prev. şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni
închisoare, a cărei executare s-a suspendat condiţionat potrivit art. 81 – 83
Cod penal pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat
începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Acţiunea civilă exercitată de
partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte a fost admisă în parte,
dispunându-se obligarea acestuia şi alături de asigurătorului de răspundere
civilă, la plata sumei de 3.022,356 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile
de spitalizare suportate cu parte vătămată internată fiind în secţia de
ortopedie, pe perioada 30.XI-14.XII.2009.
Pentru a hotărî astfel, pe baza
probelor administrate, în esenţă, prima instanţă a reţinut că la data de 30
noiembrie 2009 inculpatul a condus un autoturism pe drumul judeţean 711, rulând
cu o viteză de 54 km/h
în localitate.
În aceste condiţii, datorită
neatenţiei şi aprecierii eronate a condiţiilor de trafic, pe raza comunei
Băleni, judeţul Dâmboviţa la km 17+18 metri, acesta a acroşat partea vătămată, care
deplasându-se pe lângă o bicicletă s-a angajat în traversarea carosabilului,
prin loc nepermis şi fără să se asigure corespunzător.
Urmare impactului, secundul a
suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare circa 90-120 zile
îngrijiri medicale, constatate prin raportul de expertiză medico-legală nr.
122/V/22.02.2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Dâmboviţa.
Faţă de circumstanţele de fapt
expuse şi concluziile expertizei tehnice auto, s-a apreciat că în producerea
evenimentului rutier şi deci, a vătămării integrităţii corporale a victimei,
culpa aparţine în mod egal ambelor participanţi la traficul rutier.
Împotriva acestei hotărâri, a
declarat recurs partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte,
criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul rezolvării acţiunii civile
exercitate în cauză.
S-a susţinut că cererea de
despăgubiri civile se impunea a fi admisă în totalitate în sensul obligării
inculpatului şi asigurătorului de răspundere civilă la plata sumei de 6.044,79
lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată,
deoarece în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1003 Cod civil privind
răspunderea în solidar a mai multor persoane pentru prejudiciul cauzat de mai
multe persoane, printr-o singură infracţiune, astfel cum au fost interpretate
prin Legea nr. 95/2006, doctrina şi jurisprudenţa internă, (decizia de
îndrumare nr. 1/1986 a Plenului Tribunalului Suprem, decizia nr. 971/1980 a
aceleiaşi instanţe).
Recursul nu este fondat.
Acţiunea civilă exercitată în
procesul penal de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, având
ca obiect recuperarea cheltuielilor de spitalizare suportate cu partea
vătămată, subiect pasiv al infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev.
şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, stabilită în sarcina inculpatului, a
fost corect rezolvată.
Într-adevăr, prin adresa nr. 6294
din 21 aprilie 2011 instituţia sanitară a solicitat obligarea acestuia şi
alături de asigurătorul de răspundere civilă la plata sumei de 6.044,79 lei cu
acest titlu, reprezentând acoperirea integrală a serviciilor medicale şi
îngrijirii acordate pe perioada 30
noiembrie - 14 decembrie 2009, victimei internate în cadrul Secţiei de
Ortopedie şi Traumatologie, consecinţă a evenimentului rutier din data de 30
noiembrie 2009 şi dovedite prin foaia de observaţie clinică generală nr. 58005
şi decontul de cheltuieli aferent.
Admiterea în parte a acţiunii
civile exercitate de recurentă respectiv, în limita sumei de 3.022,356 lei,
deci numai pentru jumătate din prejudiciul suferit, este pe deplin justificată,
deoarece în cauză nu sunt incidente principiile art. 1003 Cod Civil (în vigoare
la data comiterii faptei) privind răspunderea civilă delictuală solidară pentru
infracţiuni comise în participaţie de mai mulţi făptuitori şi nici deciziile
penale ale fostului Tribunal Suprem, invocate de aceasta ca şi jurisprudenţă
internă, date în aplicarea art. 188 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea
sănătăţii populaţiei.
Cum s-a reţinut şi prin hotărârea
atacată întinderea obligaţiei de acoperire a despăgubirilor civile, inclusiv a
cheltuielilor de spitalizare, rezultate din infracţiuni contra vieţii şi
integrităţii corporale a persoanei este guvernată de prevederile art. 313 din
Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (prin care s-a abrogat
legea specială menţionată în precedente), coroborate cu dispoziţiile art. 14
alin. 1 şi 2 Cod proc. penală, potrivit cărora şi în această situaţie repararea
pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile adică conform art. 998 şi
urm. Cod Civil (în vigoare la data de 30 noiembrie 2009).
Or, analiza sistematică a
conţinutului textelor de lege menţionate determină concluzia că furnizorii de
servicii medicale sunt îndreptăţiţi să solicite acordarea de despăgubiri civile
cu acest titlu, numai de la persoanele care prin faptele lor aduc daune
sănătăţii persoanelor asistate medical şi în raport cu proporţia dintre culpa
acestora în producerea evenimentul rutier, fapt generator al leziunilor
corporale ce au impus acordarea asistenţei
medicale de specialitate.
Diferenţa cheltuielilor efectuate
urmează să fie recuperate, după caz,
prin casele de asigurări de sănătate, dacă sunt întrunite condiţiile
legale, ori prin promovarea unei acţiuni separate în faţa instanţelor civile
faţă de persoana ce a concurat la producerea consecinţelor prejudiciabile,
inclusiv victima asistată.
Cum în cauză s-a dovedit că cei
doi participanţi în trafic se fac vinovaţi în egală măsură de producerea
accidentului rutier din data de 30 noiembrie 2009, justificat prima instanţă a
redus răspunderea civilă delictuală a inculpatului la un cuantum proporţional
culpei penale reţinute în sarcină, respectiv la jumătate din valoarea pagubei
dovedite, neexistând temei legal pentru acoperirea întregului prejudiciu
suferit de furnizorul de servicii medicale, chiar dacă a fost condamnat pentru
infracţiunea dedusă judecăţii.
Rezultând aşadar, că şi sub acest
aspect sentinţa atacată este temeinică şi conformă legii recursul declarat de
partea civilă Spitalul judeţean de Urgenţă Târgovişte se apreciază ca nefondat
şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală.