avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Acţiunea civilă exercitată în procesul penal. Despăgubiri civile. Cheltuieli de spitalizare. Vătămarea integrităţii corporale a persoanei. Obligaţia de acoperire în raport cu proporţia dintre culpele părţilor.
 
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, art.313                                                                          
Cod procedură penală, art. 14 alin. 1 şi 2
Cod penal, art. 184 alin. 2 şi 4
 
Întinderea obligaţiei de acoperire a despăgubirilor civile, inclusiv a cheltuielilor de spitalizare, rezultate din infracţiuni contra vieţii şi integrităţii corporale a persoanei, este guvernată de prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, coroborate cu dispoziţiile art. 14 alin. 1 şi 2 Cod proc. penală potrivit cărora şi în această situaţie repararea pagubei se face potrivit  legii civile, în vigoare la data comiterii faptei, deci în raport cu proporţia dintre culpele părţilor implicate în evenimentul rutier având drept urmare acordarea asistenţei de specialitate de către  furnizorul de atari servicii medicale.
                               
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia  penală nr. 545 din 18 aprilie 2012.
 
Prin sentinţa penală nr.150 din 21 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Târgovişte s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare, a cărei executare s-a suspendat condiţionat potrivit art. 81 – 83 Cod penal pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte a fost admisă în parte, dispunându-se obligarea acestuia şi alături de asigurătorului de răspundere civilă, la plata sumei de 3.022,356 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de spitalizare suportate cu parte vătămată internată fiind în secţia de ortopedie, pe perioada 30.XI-14.XII.2009.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esenţă, prima instanţă a reţinut că la data de 30 noiembrie 2009 inculpatul a condus un autoturism pe drumul judeţean 711, rulând cu o viteză de 54 km/h în localitate.
În aceste condiţii, datorită neatenţiei şi aprecierii eronate a condiţiilor de trafic, pe raza comunei Băleni, judeţul Dâmboviţa la km 17+18 metri, acesta a acroşat partea vătămată, care deplasându-se pe lângă o bicicletă s-a angajat în traversarea carosabilului, prin loc nepermis şi fără să se asigure corespunzător.
Urmare impactului, secundul a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare circa 90-120 zile îngrijiri medicale, constatate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 122/V/22.02.2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Dâmboviţa.
Faţă de circumstanţele de fapt expuse şi concluziile expertizei tehnice auto, s-a apreciat că în producerea evenimentului rutier şi deci, a vătămării integrităţii corporale a victimei, culpa aparţine în mod egal ambelor participanţi la traficul rutier.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul rezolvării acţiunii civile exercitate în cauză.
S-a susţinut că cererea de despăgubiri civile se impunea a fi admisă în totalitate în sensul obligării inculpatului şi asigurătorului de răspundere civilă la plata sumei de 6.044,79 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată, deoarece în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1003 Cod civil privind răspunderea în solidar a mai multor persoane pentru prejudiciul cauzat de mai multe persoane, printr-o singură infracţiune, astfel cum au fost interpretate prin Legea nr. 95/2006, doctrina şi jurisprudenţa internă, (decizia de îndrumare nr. 1/1986 a Plenului Tribunalului Suprem, decizia nr. 971/1980 a aceleiaşi instanţe).
Recursul nu este fondat.
Acţiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, având ca obiect recuperarea cheltuielilor de spitalizare suportate cu partea vătămată, subiect pasiv al infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, stabilită în sarcina inculpatului, a fost corect rezolvată.
Într-adevăr, prin adresa nr. 6294 din 21 aprilie 2011 instituţia sanitară a solicitat obligarea acestuia şi alături de asigurătorul de răspundere civilă la plata sumei de 6.044,79 lei cu acest titlu, reprezentând acoperirea integrală a serviciilor medicale şi îngrijirii  acordate pe perioada 30 noiembrie - 14 decembrie 2009, victimei internate în cadrul Secţiei de Ortopedie şi Traumatologie, consecinţă a evenimentului rutier din data de 30 noiembrie 2009 şi dovedite prin foaia de observaţie clinică generală nr. 58005 şi decontul de cheltuieli aferent.
Admiterea în parte a acţiunii civile exercitate de recurentă respectiv, în limita sumei de 3.022,356 lei, deci numai pentru jumătate din prejudiciul suferit, este pe deplin justificată, deoarece în cauză nu sunt incidente principiile art. 1003 Cod Civil (în vigoare la data comiterii faptei) privind răspunderea civilă delictuală solidară pentru infracţiuni comise în participaţie de mai mulţi făptuitori şi nici deciziile penale ale fostului Tribunal Suprem, invocate de aceasta ca şi jurisprudenţă internă, date în aplicarea art. 188 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei.
Cum s-a reţinut şi prin hotărârea atacată întinderea obligaţiei de acoperire a despăgubirilor civile, inclusiv a cheltuielilor de spitalizare, rezultate din infracţiuni contra vieţii şi integrităţii corporale a persoanei este guvernată de prevederile art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (prin care s-a abrogat legea specială menţionată în precedente), coroborate cu dispoziţiile art. 14 alin. 1 şi 2 Cod proc. penală, potrivit cărora şi în această situaţie repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile adică conform art. 998 şi urm. Cod Civil (în vigoare la data de 30 noiembrie 2009).
Or, analiza sistematică a conţinutului textelor de lege menţionate determină concluzia că furnizorii de servicii medicale sunt îndreptăţiţi să solicite acordarea de despăgubiri civile cu acest titlu, numai de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii persoanelor asistate medical şi în raport cu proporţia dintre culpa acestora în producerea evenimentul rutier, fapt generator al leziunilor corporale ce au impus acordarea asistenţei  medicale de specialitate.
Diferenţa cheltuielilor efectuate urmează să fie recuperate, după caz,  prin casele de asigurări de sănătate, dacă sunt întrunite condiţiile legale, ori prin promovarea unei acţiuni separate în faţa instanţelor civile faţă de persoana ce a concurat la producerea consecinţelor prejudiciabile, inclusiv victima asistată.
Cum în cauză s-a dovedit că cei doi participanţi în trafic se fac vinovaţi în egală măsură de producerea accidentului rutier din data de 30 noiembrie 2009, justificat prima instanţă a redus răspunderea civilă delictuală a inculpatului la un cuantum proporţional culpei penale reţinute în sarcină, respectiv la jumătate din valoarea pagubei dovedite, neexistând temei legal pentru acoperirea întregului prejudiciu suferit de furnizorul de servicii medicale, chiar dacă a fost condamnat pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
Rezultând aşadar, că şi sub acest aspect sentinţa atacată este temeinică şi conformă legii recursul declarat de partea civilă Spitalul judeţean de Urgenţă Târgovişte se apreciază ca nefondat şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală.
 
 
                                                                    (Judecător -   Elena Negulescu)