Acţiune privind
restituirea taxei de poluare. Calitatea procesuală pasivă
Rezumat: Teza tribunalului cum că, în cauză,
calitatea procesuală pasivă aparţine Statului Român ar fi fost valabilă doar în
situaţia în care reclamantul ar fi formulat o acţiune în răspunderea statului
pentru prejudiciul cauzat ca urmare a încasării unei taxe cu încălcarea TFUE,
întemeiată pe seria de jurisprudenţă CJUE
Francovich - Brasserie du Pecheur – Kiibler, acţiune care ar fi trebuit
introdusă pe rolul instanţei de drept comun, respectiv Judecătoria.
În
condiţiile în care reclamantul a ales să-şi valorifice dreptul său subiectiv în
procedura specială pusă la dispoziţie de Legea nr. 554/2004, respectiv O.G. nr. 92/2003, şi nu în procedura de drept
comun, posibilitate care rezidă, aşa cum s-a arătat mai sus, din respectarea
principiului autonomiei procedurale naţionale, eronat tribunalul a considerat
că doar Statul Român poate sta în cauză în calitate de pârât.
Decizia
nr.2745/24.05.2012 Curtea de Apel Suceava
Secţia a II-a
Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
Hotărârea: Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de
contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7772 / 40 din 04.08.2011, reclamantul
C.A. a chemat în judecată pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice
Judeţeană Botoşani – Administraţia Finanţelor Publice Săveni, pentru ca
aceasta să fie obligată să-i restituie contravaloarea
taxei de poluare în sumă de 4.211 lei,
pe care a fost obligată să o
plătească în baza OUG nr. 50/2008 cu ocazia înmatriculării în circulaţie a autoturismului Ford Focus pe care l-a achiziţionat din spaţiul Uniunii
Europene/Italia, precum şi să-i plătească dobânda aferentă sumei respective,
calculată conform art. 124 alin.2 şi 120 alin.7 Cod procedură fiscală, cu
cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa
nr. 2784 din 08.11.2011, Tribunalul
Botoşani a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei
D.G.F.P.J. Botoşani - Administraţia Finanţelor Publice Orăşenească Săveni, şi,
în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului C.A.
S-a reţinut că, ceea ce reclamantul
solicită în cauză este recunoaşterea pentru situaţia sa individuală a hotărârii
preliminare dată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Tatu, sub nr. C –
402 / 09, prin care s-a statuat că dispoziţiile OUG nr. 50/2008 în materia
obligării la plata taxei de poluare contravin art. 110 din Tratatul de
Funcţionare a Uniunii Europene.
Drept urmare, solicitarea reclamantului
a fost calificată ca evocând, în
beneficiul său, efectul retroactiv al respectivei hotărâri preliminare, potrivit principiului că interpretarea dată
de Curte se aplică legislaţiei din momentul intrării ei în vigoare, dar şi relaţiilor juridice existente înainte de
hotărâre.
Acţiunea reclamantului, astfel
calificată, este o acţiune de restituire a sumei plătite în baza unui text de lege ce contrazicea dreptul comunitar, încă de la intrarea lui în
vigoare, păstrând materia contenciosului administrativ fiscal, în virtutea raportului juridic de drept fiscal care a generat plata.
A considerat Tribunalul Suceava că,
atare acţiune nu poate fi promovată
decât împotriva Statului Român, ca subiect al raportului juridic fiscal,
conform art.17 alin.1 OG nr.92/2003, şi ca parte căreia i se opune hotărârea
preliminară dată în cauza Tatu, hotărâre a cărei realizare se solicită în cazul
individual al reclamantului.
Ea nu poate fi pornită împotriva
organului fiscal, definit astfel prin art.17 alin. ultim al OG nr.92/2003, ce
are atribuţii doar de încasare/restituire efectivă a taxelor, lucrând astfel
pentru subiectul real al raportului juridic fiscal, Statul Român.
Prin decizia nr.2745/24.05.2012, Curtea
de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi
Fiscal a admis recursul declarat de reclamantul C.A. şi a
casat hotărârea tribunalului, trimiţând cauza aceleiaşi instanţe în vederea
rejudecării, reţinând că, în motivarea
recursului, reclamantul a arătat că, citarea pârâtei este oportună în vederea realizării efectului
de opozabilitate a hotărârii judecătoreşti faţă de o autoritate care a pretins
plata taxei de poluare în vederea înmatriculării în circulaţie a
autovehiculului. Pornind de la faptul că raportul juridic de drept material
fiscal se stabileşte între Stat prin Ministerul Finanţelor Publice şi
instituţiile teritoriale subordonate acestuia trebuie să se constate că atât
Ministerul Finanţelor cât şi D.G.F.P. Botoşani – A.F.P. Săveni au calitate
procesuală pasivă în prezenta cauză.
Totodată, sumele datorate cu acest titlu
se fac venituri la bugetul de stat, care este gestionat de Ministerul
Finanţelor, autoritatea fiscală locală are competenţă în stabilirea, colectare şi executare silită a acestor taxe
speciale şi cum sunt implicate în aplicarea normelor fiscale, rezultă în mod
clar că au calitate procesuală pasivă şi în situaţia restituirii acestor taxe
încasate în mod ilegal.
A mai arătat recurentul că dispoziţiile
privitoare la taxa de poluare contravin dispoziţiilor comunitare, întrucât sunt
destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand
deja înmatriculate într-un stat membru al U.E., favorizând astfel vânzarea
autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea
autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la Uniunea Europeană,
acest lucru nu este admisibil când produsele
importate sunt din alte ţări membre ale U.E., atâta timp cât norma
fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi
potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea
consumatorilor.
Examinând recursul care, în drept, se
încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod
procedură civilă, Curtea a constatat că, prin acţiunea introductivă reclamantul a
solicitat restituirea de către Direcţia
Generală a Finanţelor Publice Botoşani – Administraţia Finanţelor Publice a
oraşului Săveni, a unei sume de bani achitată cu titlu de taxă de poluare în
urma achiziţionării dintr-o ţară membră a Uniunii Europene a unui autoturism.
Reclamantul a arătat în esenţă că, taxa
a fost prelevată de Statul Român cu încălcarea dreptului uniunii europene,
concluzie care se desprinde din hotărârea CJUE în cauza Tatu împotriva
României.
Ori, atâta timp cât reclamantul şi-a
întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, respectiv pe cele ale Codului de Procedură fiscală – O.G. nr. 92/2003
– în baza principiului autonomiei procedurale naţionale, acesta are la
dispoziţie acţiunea în restituirea taxei de poluare încasată nelegal,
conform art. 117 lit. d din O.G. nr.
92/2003.
În fapt, reclamantul a invocat efectul
direct al dreptului uniunii europene – hotărârea Van Gend en Ioos – prin prisma
principiului supremaţiei dreptului uniunii
asupra dreptului intern al statelor membre – hotărârea Costa vs Enel.
A
reţinut Curtea că,
teza tribunalului - cum că, în cauză, calitatea procesuală pasivă aparţine
Statului Român - ar fi fost valabilă doar în situaţia în care reclamantul ar fi
formulat o acţiune în răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat ca urmare
a încasării unei taxe cu încălcarea TFUE, întemeiată pe seria de jurisprudenţă
CJUE Francovich - Brasserie du Pecheur –
Kiibler, acţiune care ar fi trebuit introdusă pe rolul instanţei de drept
comun, respectiv Judecătoria.
În concluzie, în condiţiile în care
reclamantul a ales să-şi valorifice dreptul său subiectiv în procedura specială
pusă la dispoziţie de Legea nr. 554/2004, respectiv O.G. nr. 92/2003, şi nu în procedura de drept
comun, posibilitate care rezidă, aşa cum s-a arătat mai sus, din respectarea
principiului autonomiei procedurale naţionale, Curtea de Apel Suceava a
apreciat că în mod eronat tribunalul a considerat că doar Statul Român poate
sta în cauză în calitate de pârât, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 5
Cod procedură civilă, a casat sentinţa atacată cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Botoşani.
