avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Acţiune privind restituirea taxei de poluare. Calitatea procesuală pasivă
 
Rezumat: Teza tribunalului cum că, în cauză, calitatea procesuală pasivă aparţine Statului Român ar fi fost valabilă doar în situaţia în care reclamantul ar fi formulat o acţiune în răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat ca urmare a încasării unei taxe cu încălcarea TFUE, întemeiată pe seria de jurisprudenţă CJUE  Francovich - Brasserie du Pecheur – Kiibler, acţiune care ar fi trebuit introdusă pe rolul instanţei de drept comun, respectiv Judecătoria.
În condiţiile în care reclamantul a ales să-şi valorifice dreptul său subiectiv în procedura specială pusă la dispoziţie de Legea nr. 554/2004, respectiv  O.G. nr. 92/2003, şi nu în procedura de drept comun, posibilitate care rezidă, aşa cum s-a arătat mai sus, din respectarea principiului autonomiei procedurale naţionale, eronat tribunalul a considerat că doar Statul Român poate sta în cauză în calitate de pârât.
 
Decizia nr.2745/24.05.2012 Curtea de Apel Suceava
Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
 
 
Hotărârea: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7772 / 40 din 04.08.2011, reclamantul C.A. a chemat în judecată pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani – Administraţia Finanţelor Publice Săveni, pentru ca aceasta  să  fie obligată să-i restituie contravaloarea taxei de poluare în sumă de 4.211 lei,   pe care  a fost obligată să o plătească în baza OUG nr. 50/2008 cu ocazia înmatriculării în circulaţie a  autoturismului Ford Focus  pe care l-a achiziţionat din spaţiul Uniunii Europene/Italia, precum şi să-i plătească dobânda aferentă sumei respective, calculată conform art. 124 alin.2 şi 120 alin.7 Cod procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 2784  din 08.11.2011, Tribunalul Botoşani a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P.J. Botoşani - Administraţia Finanţelor Publice Orăşenească Săveni, şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului C.A.
S-a reţinut că, ceea ce reclamantul solicită în cauză este recunoaşterea pentru situaţia sa individuală a hotărârii preliminare dată de  Curtea de Justiţie  a Uniunii Europene în cauza Tatu, sub nr. C – 402 / 09, prin care s-a statuat că dispoziţiile OUG nr. 50/2008 în materia obligării la plata taxei de poluare contravin art. 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii  Europene.
Drept urmare, solicitarea reclamantului a fost calificată  ca evocând, în beneficiul său, efectul retroactiv al respectivei hotărâri preliminare,  potrivit principiului că interpretarea dată de Curte se aplică legislaţiei din momentul intrării ei în vigoare, dar şi  relaţiilor juridice existente înainte de hotărâre.
Acţiunea reclamantului, astfel calificată, este o acţiune de restituire a sumei plătite în baza unui text  de lege ce contrazicea  dreptul comunitar, încă de la intrarea lui în vigoare, păstrând materia contenciosului administrativ fiscal, în virtutea   raportului juridic de drept fiscal care  a generat plata.
A considerat Tribunalul Suceava că, atare acţiune nu poate fi  promovată decât împotriva Statului Român, ca subiect al raportului juridic fiscal, conform art.17 alin.1 OG nr.92/2003, şi ca parte căreia i se opune hotărârea preliminară dată în cauza Tatu, hotărâre a cărei realizare se solicită în cazul individual al reclamantului.
Ea nu poate fi pornită împotriva organului fiscal, definit astfel prin art.17 alin. ultim al OG nr.92/2003, ce are atribuţii doar de încasare/restituire efectivă a taxelor, lucrând astfel pentru subiectul real al raportului juridic fiscal, Statul Român.
Prin decizia nr.2745/24.05.2012, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal  a admis recursul declarat de reclamantul C.A. şi a casat hotărârea tribunalului, trimiţând cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării, reţinând că, în motivarea recursului, reclamantul a arătat că, citarea pârâtei  este oportună în vederea realizării efectului de opozabilitate a hotărârii judecătoreşti faţă de o autoritate care a pretins plata taxei de poluare în vederea înmatriculării în circulaţie a autovehiculului. Pornind de la faptul că raportul juridic de drept material fiscal se stabileşte între Stat prin Ministerul Finanţelor Publice şi instituţiile teritoriale subordonate acestuia trebuie să se constate că atât Ministerul Finanţelor cât şi D.G.F.P. Botoşani – A.F.P. Săveni au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Totodată, sumele datorate cu acest titlu se fac venituri la bugetul de stat, care este gestionat de Ministerul Finanţelor, autoritatea fiscală locală are competenţă în stabilirea,  colectare şi executare silită a acestor taxe speciale şi cum sunt implicate în aplicarea normelor fiscale, rezultă în mod clar că au calitate procesuală pasivă şi în situaţia restituirii acestor taxe încasate în mod ilegal.
A mai arătat recurentul că dispoziţiile privitoare la taxa de poluare contravin dispoziţiilor comunitare, întrucât sunt destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un stat membru al U.E., favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România şi, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, acest lucru nu este admisibil când produsele  importate sunt din alte ţări membre ale U.E., atâta timp cât norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor.    
Examinând recursul care, în drept, se încadrează  conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că, prin acţiunea introductivă reclamantul a solicitat  restituirea de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani – Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Săveni, a unei sume de bani achitată cu titlu de taxă de poluare în urma achiziţionării dintr-o ţară membră a Uniunii Europene a unui autoturism.
Reclamantul a arătat în esenţă că, taxa a fost prelevată de Statul Român cu încălcarea dreptului uniunii europene, concluzie care se desprinde din hotărârea CJUE în cauza Tatu împotriva României. 
Ori, atâta timp cât reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv pe cele ale Codului de Procedură fiscală – O.G. nr. 92/2003 – în baza principiului autonomiei procedurale naţionale, acesta are la dispoziţie acţiunea în restituirea taxei de poluare încasată nelegal, conform  art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003.
În fapt, reclamantul a invocat efectul direct al dreptului uniunii europene – hotărârea Van Gend en Ioos – prin prisma principiului supremaţiei dreptului  uniunii asupra dreptului intern al statelor membre – hotărârea Costa  vs Enel.
A reţinut Curtea că, teza tribunalului - cum că, în cauză, calitatea procesuală pasivă aparţine Statului Român - ar fi fost valabilă doar în situaţia în care reclamantul ar fi formulat o acţiune în răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat ca urmare a încasării unei taxe cu încălcarea TFUE, întemeiată pe seria de jurisprudenţă CJUE  Francovich - Brasserie du Pecheur – Kiibler, acţiune care ar fi trebuit introdusă pe rolul instanţei de drept comun, respectiv Judecătoria.
În concluzie, în condiţiile în care reclamantul a ales să-şi valorifice dreptul său subiectiv în procedura specială pusă la dispoziţie de Legea nr. 554/2004, respectiv  O.G. nr. 92/2003, şi nu în procedura de drept comun, posibilitate care rezidă, aşa cum s-a arătat mai sus, din respectarea principiului autonomiei procedurale naţionale, Curtea de Apel Suceava a apreciat că în mod eronat tribunalul a considerat că doar Statul Român poate sta în cauză în calitate de pârât, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, a casat sentinţa atacată cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Botoşani.