Acţiune civilă alăturată celei penale.
Greşita soluţionare a laturii civile a cauzei prin obligarea la despăgubiri a
unui inculpat faţă de care răspunderea penală pentru fapta producătoare de
prejudiciu nu a fost stabilită .
C.proc.pen., art. 38515 alin. 1
pct.2 lit. d
Numai instituirea răspunderii
penale a făptuitorului atrage şi răspunderea sa civilă pentru faptele
aducătoare de prejudiciu, obligarea la despăgubiri materiale rezultate dintr-o
faptă penală pentru care împotriva inculpatului
nu s-a pronunţat o hotărâre de condamnare, fiind nelegală.
În acelaşi timp, soluţionarea
acţiunii civile a părţii vătămate, prin obligarea la despăgubiri a unui
inculpat pentru care cauza a fost
disjunsă, este greşită.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 833 din 13 iunie 2012.
Prin sentinţa penală nr.401 din
data de 2 martie 2012 pronunţată de judecătorie, au fost condamnaţi :
1. Inculpatul R.V. pentru
săvârşirea a două infracţiuni de ultraj prevăzute şi pedepsite de art. 239
alin. 2 rap. la art. 239 alin.5 şi art.75 lit. c Cod penal cu aplic. art. 3201 al.7 Cod procedură penală la două pedepse de
câte 1 an şi 6 luni închisoare şi pentru
comiterea unei infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea
liniştii şi ordinii publice prev. şi ped. de art.321 alin. 1 Cod penal şi
art.75 lit.c Cod penal, cu aplic. art. 3201
al.7 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a
revocat liberarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin
sentinţa penală nr.370/04.07.2005 a tribunalului definitivă prin decizia nr.
42/03.10.2005 a Curţii de Apel Ploieşti şi s-a contopit restul de pedeapsă
rămas de executat de 263 zile închisoare, cu fiecare din pedepsele de mai sus.
În baza art.34 al.1 lit.b Cod
penal, s-au contopit pedepsele, stabilind pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6
şase luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, în final inculpatul urmând
să execute 2 ani închisoare.
S-au aplicat art.71 şi art. 64
lit. a şi b Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, prevăzut de art. 64
al.1 lit. a Cod penal.
S-a luat act de faptul că părţile
vătămate C. M. şi D. B. D., agenţi de poliţie, nu s-au constituit părţi civile
în prezenta cauză.
În temeiul dispoziţiilor art.14
raportat la art.346 Cod procedură penală, art.103, art.118 din Legea nr.71/2011
şi art.1381, art. 1382, art. 1385 Noul Cod Civil, s-a admis acţiunea civilă
promovată de partea civilă B. I şi s-a constatat că din suma de 1000 lei cu care aceasta s-a
constituit parte civilă, a primit de la inculpaţii R. V. şi P.V. suma de 500
lei conform înscrisului sub semnătură privată intitulat „ Chitanţă” încheiat la
data de 31.01.2012, iar suma de 250 lei a primit-o la termenul de judecată din
23.02.2012, de la inculpatul R. V.
În baza art. 1382, art. 1383 Noul
Cod Civil, prima instanţă a obligat în solidar pe inculpaţii R. C. şi P. V. la
diferenţa de 250 lei, reprezentând daune materiale către respectiva parte
vătămată.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza
art.3201 alin.4 Cod procedură penală s-a disjuns soluţionarea laturii penale în
privinţa inculpaţilor R. C. şi P. V. fixându-se un nou termen de judecată la
10.04.2012, pentru continuarea judecăţii.
În baza art.191 al. 1, 2 Cod
procedură penală au fost obligaţi inculpaţii R. V. şi P.V. să plătească
statului -750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, fiecare inculpaţi urmând a
achita câte 250 lei.
Instanţa de fond a reţinut
că în fapt în seara zilei de 29.12.2007,
în jurul orelor 21.30, cei trei inculpaţi: R. C., care la data săvârşirii
faptei era minor, R. V. şi P. V. au provocat o altercaţie stradală în zona discotecii
din comuna P., jud. Prahova, în cursul căreia inculpatul P. V. a spart unul
dintre geamurile localului cu o bâtă de
baseball, a lovit cu picioarele şi apoi 1-a muşcat de mâna stângă pe agentul
şef de poliţie C. M., provocând scandal public şi tulburând liniştea şi ordinea
publică; inculpatul R.V.a lovit cu picioarele pe acelaşi agent şef de poliţie
apoi 1-a îmbrâncit şi 1-a lovit cu palma peste faţă pe agentul de poliţie D. D.
B., provocând scandal public şi tulburând liniştea şi ordinea publică, iar
inculpatul R. C. 1-a lovit cu picioarele pe agentul şef de poliţie C. .M,
provocând scandal public şi tulburând ordinea şi liniştea publică.
Părţile vătămate agenţi de
poliţie nu au exercitat acţiune civilă în cadrul procesului penal iar partea
vătămată B. I. proprietarul localului s-a constituit parte civilă cu suma de
1000 de lei reprezentând contravaloarea geamului termopan distrus de inculpatul
P. V.
La primul termen de judecată,
numai inculpatul R. V. a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute
în actul de sesizare a instanţei, cunoaşte probele administrate în faza de
urmărire penală pe care şi le însuşeşte; ceilalţi doi inculpaţi P. V. şi R.
C.-minor, au recunoscut faptele săvârşite, însă nu în totalitate aşa cum au
fost reţinute în actul de sesizare al instanţei; şi ei au solicitat ca judecata
să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul
dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală.
În privinţa inculpatului R.V.,
cauza a fost judecată conform procedurii prevăzute de art. 3201 Cod procedură
penală, prin sentinţa recurată acesta fiind condamnat astfel cum s-a arătat mai
sus.
Instanţa de fond a respins
cererile de judecare în procedură simplificată formulate de ceilalţi doi
inculpaţi: P. V. şi R. C., în raport de declaraţiile date de aceştia şi a
disjuns judecata lor, fixând un nou termen în acest scop, astfel cum rezultă
din sentinţa recurată.
Împotriva acestei sentinţe au
declarat recursuri Parchetul de pe lângă judecătorie şi inculpatul R. V.
1.În recursul său,
recurentul-parchet, invocând cazul de recurs prev.de art.3859 pct.172 Cod proc.pen.
a criticat sentinţa instanţei de fond considerând că aceasta este nelegală pe
de o parte, în ceea ce priveşte rezolvarea laturii civile a cauzei, în sensul
că instanţa de judecată în mod greşit a admis în mod greşit acţiunea civilă
promovată de partea civilă B. I. şi a dispus obligarea inculpaţilor R. V. şi P.
V. la plata a 250 lei, reprezentând daune materiale pentru o faptă pe care a
comis-o doar inculpatul P. V., infracţiunea prevăzută de art. 217 C.pen., reţinându-se în
sarcina acestuia din urmă că a spart unul din geamurile localului, faţă de care
latura penală a fost disjunsă.
În acelaşi timp, instanţa de fond
a dispus obligarea inculpatului P. V. la plata despăgubirilor materiale, în
condiţiile în care acestuia nu i s-a stabilit vinovăţia pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere prevăzută de art.217 Cod penal câtă vreme cauza a
fost disjunsă în privinţa sa.
2.Recurentul-inculpat R. V. a
criticat la rândul său sentinţa(…)
Curtea, examinând hotărârea
recurată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului,
dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept astfel cum impune art.3856 alin.
3 Cod proc.pen., în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859 alin.3
din acelaşi cod, a constatat că este afectată legalitatea şi temeinicia
acesteia, pentru considerentele care succed :
Instanţa de fond a reţinut în mod
corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi
apreciere a mijloacelor de probă strânse în cursul urmăririi penale, din care
rezultă atât existenţa faptelor pentru care recurentul-inculpat RV a fost
trimis în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în forma cerută de
lege.
Astfel, au fost valorificate
mijloacele de probă strânse în faza de urmărire penală care confirmă situaţia
de fapt descrisă în actul de sesizare.
Motivat de faptul că înaintea
începerii cercetării judecătoreşti din cei trei inculpaţi trimişi în judecată
numai inculpatul R. V.a recunoscut integral
şi necondiţionat cele trei infracţiuni de care a fost acuzat prin actul de
inculpare, solicitând să fie judecat pe baza probelor strânse în cursul
urmăririi penale, instanţa de fond a soluţionat cauza în privinţa acestuia,
conform procedurii simplificate de judecată, prin sentinţa penală recurată şi a
disjuns-o în privinţa coinculpaţilor P. V. şi R. C.
Cu toate acestea, procedând la
soluţionarea acţiunii civile alăturate celei penale de către partea civilă B.
I., instanţa de fond a constatat, pe de o parte, achitată de inculpaţii R. V.
şi P. V. suma de 500 lei din prejudiciul total de 1000 lei ce a fost solicitat
cu titlu de despăgubiri de această parte civilă, precum şi că inculpatul R. V.
a mai predat aceleiaşi părţi civile suma de 250 lei în considerarea aceluiaşi
prejudiciu, iar pe de alta, a obligat în solidar pe cei doi coinculpaţi faţă de
care cauza a fost disjunsă (R. C. şi P.V.) la diferenţa de 250 lei către
aceeaşi parte civilă.
Dezlegarea astfel dată acţiunii
civile exercitate de partea civilă BI este contrară legii şi atrage incidenţa
cazului de recurs prev.de art. 3859 pct.172 Cod proc.pen.
Sub un prim aspect, Curtea
constată că sentinţa penală recurată priveşte exclusiv pe inculpatul R. V.,
condamnat de prima instanţă pentru comiterea a: două infracţiuni de ultraj, ale
căror victime sunt agenţii de poliţie, părţile vătămate C. M. şi D. D.B.-care
nu s-au constituit părţi civile în cauză-şi a unei infracţiuni de ultraj contra
bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faţă de care nu există o
acţiune civilă alăturată celei penale în acest proces.
În aceste împrejurări, partea
vătămată B. I., constituită parte civilă în procesul penal în calitate de
administrator al societăţii B unde a fost organizată discoteca, cu
contravaloarea geamului spart de inculpatul P. V., care a fost trimis în
judecată pentru infracţiunea de distrugere şi pentru care cauza a fost
disjunsă, nu a alăturat acţiunea sa civilă celei penale îndreptate împotriva
inculpatului R. V., care nu a fost acuzat de distrugere şi nu răspunde nici
penal, nici civil pentru fapta producătoare a pagubei ce i-a fost cauzată
părţii civile.
Ignorând că numai instituirea
răspunderii penale a făptuitorului atrage şi răspunderea sa civilă pentru
faptele aducătoare de prejudiciu, instanţa de fond a soluţionat greşit acţiunea
civilă a unei părţi vătămate, constatând pe de o parte, că inculpatul R. V. a
achitat parţial despăgubiri materiale rezultate dintr-o faptă penală pentru
care nu el răspunde penal.
Pe de altă parte, aceeaşi
instanţă de fond a soluţionat acţiunea civilă a părţii vătămate B. I. deşi nu
rezolvat acţiunea penală căreia îi fusese alăturată, câtă vreme pentru
inculpatul P. V.-acuzat pentru comiterea unei infracţiuni de distrugere, ce ar
fi atras repararea prejudiciului-a disjuns cauza, astfel că răspunderea penală
a autorului faptei nu a fost stabilită.
În egală măsură, instanţa de fond
a greşit şi pentru că a obligat la despăgubiri materiale (250 lei) către B. I.,
pe inculpatul P.V. în solidar cu coinculpatul R.C., acesta din urmă nefiind
acuzat de comiterea infracţiunii de distrugere pe de o parte, iar pe de alta,
şi faţă de el cauza a fost de asemenea disjunsă astfel încât nici răspunderea
penală a acestuia nu a fost stabilită.
Pentru considerentele care
preced, Curtea constatând fondate recursurile exercitate, în temeiul art. 38515
alin.1, pct.2, lit.d Cod proc.pen., le-a admis ca atare cu consecinţa casării
parţiale a sentinţei recurate în latură penală(…) şi civilă şi în rejudecare, a
înlăturat dispoziţiile privind admiterea acţiunii civile şi obligarea în
solidar a inculpaţilor R. C. şi P. V. la plata sumei de 250 lei cu titlu de
daune materiale către partea civilă
B.I..
