avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Acţiune civilă alăturată celei penale. Greşita soluţionare a laturii civile a cauzei prin obligarea la despăgubiri a unui inculpat faţă de care răspunderea penală pentru fapta producătoare de prejudiciu nu a fost stabilită .                                 
 
C.proc.pen., art. 38515 alin. 1 pct.2 lit. d
 
Numai instituirea răspunderii penale a făptuitorului atrage şi răspunderea sa civilă pentru faptele aducătoare de prejudiciu, obligarea la despăgubiri materiale rezultate dintr-o faptă penală pentru care împotriva inculpatului  nu s-a pronunţat o hotărâre de condamnare,  fiind nelegală.
În acelaşi timp, soluţionarea acţiunii civile a părţii vătămate, prin obligarea la despăgubiri a unui inculpat  pentru care cauza a fost disjunsă, este greşită.
                                                               
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia  penală nr. 833 din 13 iunie 2012.
                                     
Prin sentinţa penală nr.401 din data de 2 martie 2012 pronunţată de judecătorie, au fost condamnaţi :
1. Inculpatul R.V. pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj prevăzute şi pedepsite de art. 239 alin. 2 rap. la art. 239 alin.5 şi art.75 lit. c Cod penal cu aplic. art. 3201  al.7 Cod procedură penală la două pedepse de câte 1 an şi 6 luni  închisoare şi pentru comiterea unei infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. şi ped. de art.321 alin. 1 Cod penal şi art.75 lit.c Cod penal, cu aplic. art. 3201  al.7 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.370/04.07.2005 a tribunalului definitivă prin decizia nr. 42/03.10.2005 a Curţii de Apel Ploieşti şi s-a contopit restul de pedeapsă rămas de executat de 263 zile închisoare, cu fiecare din pedepsele de mai sus.
În baza art.34 al.1 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele, stabilind pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 şase luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, în final inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.
S-au aplicat art.71 şi art. 64 lit. a şi b Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 al.1 lit. a Cod penal.
S-a luat act de faptul că părţile vătămate C. M. şi D. B. D., agenţi de poliţie, nu s-au constituit părţi civile în prezenta cauză.
În temeiul dispoziţiilor art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală, art.103, art.118 din Legea nr.71/2011 şi art.1381, art. 1382, art. 1385 Noul Cod Civil, s-a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă B. I şi s-a constatat că din  suma de 1000 lei cu care aceasta s-a constituit parte civilă, a primit de la inculpaţii R. V. şi P.V. suma de 500 lei conform înscrisului sub semnătură privată intitulat „ Chitanţă” încheiat la data de 31.01.2012, iar suma de 250 lei a primit-o la termenul de judecată din 23.02.2012, de la inculpatul R. V.
În baza art. 1382, art. 1383 Noul Cod Civil, prima instanţă a obligat în solidar pe inculpaţii R. C. şi P. V. la diferenţa de 250 lei, reprezentând daune materiale către respectiva parte vătămată.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art.3201 alin.4 Cod procedură penală s-a disjuns soluţionarea laturii penale în privinţa inculpaţilor R. C. şi P. V. fixându-se un nou termen de judecată la 10.04.2012, pentru continuarea judecăţii.
În baza art.191 al. 1, 2 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii R. V. şi P.V. să plătească statului -750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, fiecare inculpaţi urmând a achita câte 250 lei.
Instanţa de fond a reţinut că  în fapt în seara zilei de 29.12.2007, în jurul orelor 21.30, cei trei inculpaţi: R. C., care la data săvârşirii faptei era minor, R. V. şi P. V. au provocat o altercaţie stradală în zona discotecii din comuna P., jud. Prahova, în cursul căreia inculpatul P. V. a spart unul dintre geamurile localului  cu o bâtă de baseball, a lovit cu picioarele şi apoi 1-a muşcat de mâna stângă pe agentul şef de poliţie C. M., provocând scandal public şi tulburând liniştea şi ordinea publică; inculpatul R.V.a lovit cu picioarele pe acelaşi agent şef de poliţie apoi 1-a îmbrâncit şi 1-a lovit cu palma peste faţă pe agentul de poliţie D. D. B., provocând scandal public şi tulburând liniştea şi ordinea publică, iar inculpatul R. C. 1-a lovit cu picioarele pe agentul şef de poliţie C. .M, provocând scandal public şi tulburând ordinea şi liniştea publică.
Părţile vătămate agenţi de poliţie nu au exercitat acţiune civilă în cadrul procesului penal iar partea vătămată B. I. proprietarul localului s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 de lei reprezentând contravaloarea geamului termopan distrus de inculpatul P. V.
La primul termen de judecată, numai inculpatul R. V. a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală pe care şi le însuşeşte; ceilalţi doi inculpaţi P. V. şi R. C.-minor, au recunoscut faptele săvârşite, însă nu în totalitate aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare al instanţei; şi ei au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală.
În privinţa inculpatului R.V., cauza a fost judecată conform procedurii prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală, prin sentinţa recurată acesta fiind condamnat astfel cum s-a arătat mai sus.
Instanţa de fond a respins cererile de judecare în procedură simplificată formulate de ceilalţi doi inculpaţi: P. V. şi R. C., în raport de declaraţiile date de aceştia şi a disjuns judecata lor, fixând un nou termen în acest scop, astfel cum rezultă din sentinţa recurată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri Parchetul de pe lângă judecătorie şi inculpatul R. V.
1.În recursul său, recurentul-parchet, invocând cazul de recurs prev.de art.3859 pct.172 Cod proc.pen. a criticat sentinţa instanţei de fond considerând că aceasta este nelegală pe de o parte, în ceea ce priveşte rezolvarea laturii civile a cauzei, în sensul că instanţa de judecată în mod greşit a admis în mod greşit acţiunea civilă promovată de partea civilă B. I. şi a dispus obligarea inculpaţilor R. V. şi P. V. la plata a 250 lei, reprezentând daune materiale pentru o faptă pe care a comis-o doar inculpatul P. V., infracţiunea prevăzută de art. 217 C.pen., reţinându-se în sarcina acestuia din urmă că a spart unul din geamurile localului, faţă de care latura penală a fost disjunsă.
În acelaşi timp, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului P. V. la plata despăgubirilor materiale, în condiţiile în care acestuia nu i s-a stabilit vinovăţia pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art.217 Cod penal câtă vreme cauza a fost disjunsă în privinţa sa.
2.Recurentul-inculpat R. V. a criticat la rândul său sentinţa(…)
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept astfel cum impune art.3856 alin. 3 Cod proc.pen., în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859 alin.3 din acelaşi cod, a constatat că este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed :
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă strânse în cursul urmăririi penale, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care recurentul-inculpat RV a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în forma cerută de lege.
Astfel, au fost valorificate mijloacele de probă strânse în faza de urmărire penală care confirmă situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare.
Motivat de faptul că înaintea începerii cercetării judecătoreşti din cei trei inculpaţi trimişi în judecată numai inculpatul R. V.a  recunoscut integral şi necondiţionat cele trei infracţiuni de care a fost acuzat prin actul de inculpare, solicitând să fie judecat pe baza probelor strânse în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a soluţionat cauza în privinţa acestuia, conform procedurii simplificate de judecată, prin sentinţa penală recurată şi a disjuns-o în privinţa coinculpaţilor P. V. şi R. C.
Cu toate acestea, procedând la soluţionarea acţiunii civile alăturate celei penale de către partea civilă B. I., instanţa de fond a constatat, pe de o parte, achitată de inculpaţii R. V. şi P. V. suma de 500 lei din prejudiciul total de 1000 lei ce a fost solicitat cu titlu de despăgubiri de această parte civilă, precum şi că inculpatul R. V. a mai predat aceleiaşi părţi civile suma de 250 lei în considerarea aceluiaşi prejudiciu, iar pe de alta, a obligat în solidar pe cei doi coinculpaţi faţă de care cauza a fost disjunsă (R. C. şi P.V.) la diferenţa de 250 lei către aceeaşi parte civilă.
Dezlegarea astfel dată acţiunii civile exercitate de partea civilă BI este contrară legii şi atrage incidenţa cazului de recurs prev.de art. 3859 pct.172 Cod proc.pen.
Sub un prim aspect, Curtea constată că sentinţa penală recurată priveşte exclusiv pe inculpatul R. V., condamnat de prima instanţă pentru comiterea a: două infracţiuni de ultraj, ale căror victime sunt agenţii de poliţie, părţile vătămate C. M. şi D. D.B.-care nu s-au constituit părţi civile în cauză-şi a unei infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, faţă de care nu există o acţiune civilă alăturată celei penale în acest proces.
În aceste împrejurări, partea vătămată B. I., constituită parte civilă în procesul penal în calitate de administrator al societăţii B unde a fost organizată discoteca, cu contravaloarea geamului spart de inculpatul P. V., care a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de distrugere şi pentru care cauza a fost disjunsă, nu a alăturat acţiunea sa civilă celei penale îndreptate împotriva inculpatului R. V., care nu a fost acuzat de distrugere şi nu răspunde nici penal, nici civil pentru fapta producătoare a pagubei ce i-a fost cauzată părţii civile.
Ignorând că numai instituirea răspunderii penale a făptuitorului atrage şi răspunderea sa civilă pentru faptele aducătoare de prejudiciu, instanţa de fond a soluţionat greşit acţiunea civilă a unei părţi vătămate, constatând pe de o parte, că inculpatul R. V. a achitat parţial despăgubiri materiale rezultate dintr-o faptă penală pentru care nu el răspunde penal.
Pe de altă parte, aceeaşi instanţă de fond a soluţionat acţiunea civilă a părţii vătămate B. I. deşi nu rezolvat acţiunea penală căreia îi fusese alăturată, câtă vreme pentru inculpatul P. V.-acuzat pentru comiterea unei infracţiuni de distrugere, ce ar fi atras repararea prejudiciului-a disjuns cauza, astfel că răspunderea penală a autorului faptei nu a fost stabilită.
În egală măsură, instanţa de fond a greşit şi pentru că a obligat la despăgubiri materiale (250 lei) către B. I., pe inculpatul P.V. în solidar cu coinculpatul R.C., acesta din urmă nefiind acuzat de comiterea infracţiunii de distrugere pe de o parte, iar pe de alta, şi faţă de el cauza a fost de asemenea disjunsă astfel încât nici răspunderea penală a acestuia nu a fost stabilită.
Pentru considerentele care preced, Curtea constatând fondate recursurile exercitate, în temeiul art. 38515 alin.1, pct.2, lit.d Cod proc.pen., le-a admis ca atare cu consecinţa casării parţiale a sentinţei recurate în latură penală(…) şi civilă şi în rejudecare, a înlăturat dispoziţiile privind admiterea acţiunii civile şi obligarea în solidar a inculpaţilor R. C. şi P. V. la plata sumei de 250 lei cu titlu de daune materiale către  partea civilă B.I..
 ( Judecător  Simona Petruţa Buzoianu )