Acţiune în anularea deciziei baroului, de respingere a cererii de primire în profesia de avocat fără examen. Lipsa dovezii modului de desfăşurare a probei de verificare a cunoştinţelor. Consecinţe
Având în vedere faptul că proba orală, de verificare a cunoştinţelor
candidaţilor privind legislaţia ce reglementează exercitarea profesiei de
avocat, se constată că principalul criteriu de determinare a candidaţilor ce
urmează a fi declaraţi admişi, lipsa oricărei dovezi privind modul de derulare
a probei, sub aspectul întrebărilor adresate, a răspunsurilor şi, respectiv, a
notării obţinute pentru fiecare din acestea, este de natură să inducă ideea de
arbitrariu şi subiectivism în derularea procedurii de testare, încălcând
principiul transparenţei actului decizional în materie administrativă.
Temei de drept: Legea nr. 51/1995, art. 16.
Sentinţa civilă nr. 56/20.02.2012
Prin acţiune, reclamantul M.Gh. a chemat în judecată
pârâtele Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Iaşi, pentru a se
dispune anularea deciziei nr. 255/2011 şi respectiv a deciziei nr. 68/2011
(prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu
scutire de examen) şi admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat
şi înscrierea în tabloul avocaţilor.
Reclamantul a solicitat la 14.06.2011, pârâtei
Baroul Iaşi a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, iar cu
adresa nr. 178/2011 pârâta i-a comunicat să se prezinte la interviul de
verificare a cunoştinţelor privind organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, la data de 23.02.2011.
Prin deciziile atacate, pârâtele i-au respins
cererea, fără a motiva faptul că, în urma interviului, nu ar fi demonstrat că
deţine cunoştinţe suficiente privind exercitarea acestei profesii, în
condiţiile în care acest interviu a durat doar 10 minute, iar comisia avea o
atitudine ce îi dădea de înţeles că nu poate spera la admiterea cererii sale.
Reclamantul a considerat că „Ghidul de bună practică
privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia
de avocat cu scutire de examen" impune motivarea deciziei de respingere, o
astfel de motivare fiind necesară şi în cazul actului administrativ emis -
decizia nr. 68/2011 ca în cazul oricărui act administrativ, pentru a se
înlătura arbitrariul în exercitarea de comisia de interviu a dreptului de
apreciere a candidaţilor.
Curtea, a reţinut că sub nr. 769/2010 reclamantul a
formulat o cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen,
conform art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, adresată pârâtei Baroul Iaşi, la
care a anexat documentele prevăzute de text.
Constatând că reclamantul se încadrează în
condiţiile de studii şi vechime prevăzute de lege, pârâta a stabilit ca dată de
susţinere a interviului de verificare a cunoştinţelor privind legislaţia
aplicabilă profesiei, la 23.02.2011, iar în urma derulării acestei probe, în
conformitate cu prevederile Hotărârii Consiliului UNBR nr. 902/2010, cererea
reclamantului a fost respinsă cu majoritatea absolută de voturi de 8 la 1,
motivat de faptul că acesta nu a dovedit cunoaşterea prevederilor legale
incidente organizării şi exercitării profesiei, în acest sens fiind emisă
decizia nr. 68/2011.
Contestaţia reclamantului, îndreptată împotriva
acestei decizii şi care viza modalitatea pretins ilegală de derulare a probei
interviului, a fost respinsă prin decizia nr. 255/09.06.2011 a Consiliului
UNBR, astfel că în termen legal reclamantul a formulat prezenta acţiune în
contencios administrativ.
Întrucât criticile reclamantului vizează doar
modalitatea de derulare a probei cu interviul, privind verificarea
cunoştinţelor teoretice ale candidatului-reclamant asupra legislaţiei aferentă
exercitării profesiei de avocat, Curtea a reţinut că actul ce atestă derularea
acestei etape se constituie în procesul verbal din 23.02.2011 încheiat în
şedinţa Consiliului Baroului Iaşi, în care se reţine că în urma interviului s-a
constatat că pentru candidatul M.Gh., s-a acordat un vot pentru, opt împotrivă
şi o abţinere, Consiliul aprobând respingerea cererii de intrare în profesie cu
scutire de examen.
Interpelat în şedinţă publică, apărătorul pârâtei a
învederat faptul că nu s-au făcut înregistrări privind derularea acestei probe
şi nici alte consemnări, în afara procesului-verbal depus în condiţiile în care
nici Hotărârea UNBR nr. 902/2010 nu cuprinde vreo menţiune expresă cu privire
la procedura de derulare a acestei probe.
În acest context, Curtea a constatat că în speţă
admiterea candidaţilor care au depus cereri de admitere în avocatură conform
art. 16 alin. 2) din Legea nr. 51/1995, s-a realizat exclusiv prin proba
interviului, ce privea verificarea unor cunoştinţe teoretice, toţi cei supuşi
testării îndeplinind deja celelalte condiţii de primire în avocatură prevăzute
de text.
Deşi procesul-verbal din 23.02.2011 cuprinde
rezultatele votului cu punctajul obţinut de fiecare candidat, actul nu
menţionează întrebările şi respectiv răspunsurile acestora, cu notarea
punctuală pe fiecare întrebare, având în vedere că interviul viza verificarea
unor cunoştinţe precis determinate în legislaţia incidentă, astfel că existau
criterii absolut obiective de apreciere a răspunsurilor. Este adevărat că art.
16 din Legea nr. 51/1995 prevede termenul de „poate" în favoarea
barourilor, în privinţa aprobării scutirii de examen a solicitanţilor cu o
anumită vechime în profesii juridice, însă această formulare nu poate conduce
la recunoaşterea unui drept de apreciere discreţionară din partea organelor
abilitate ale pârâtei Baroului Iaşi, atât a probei cu înscrisuri, cât şi a
celei orale, privind verificarea unor cunoştinţe teoretice punctuale din
legislaţia ce guvernează activitatea avocaturii.
Or, libertatea absolută de apreciere ar fi fost
recunoscută membrilor comisiei, doar în eventualitatea în care aceştia ar fi
făcut verificarea unor abilităţi artistice, de comunicare, a capacităţilor de
analiză/sinteză, ale candidaţilor, situaţie în care convingerea lor internă nu
ar fi putut fi supusă cenzurii instanţei, pe baza unor criterii obiectiv
verificabile.
Cum în cauză nu se regăseşte cea din urmă ipoteză,
Curtea a constatat că actul premergător adoptării actelor administrative ce fac
obiectul cauzei, ar fi trebuit să conţină consemnarea - chiar succintă - a
verificării cunoştinţelor reclamantului, respectiv a întrebărilor adresate şi a
evaluării prin notare a răspunsurilor, doar în acest mod evaluarea putând fi
ferită de orice arbitrariu, atât candidatul, cât şi instanţa dispunând de
criterii de apreciere obiective şi concrete a soluţiei adoptate prin actele
administrative emise.
De altfel, însăşi Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului
UNBR, prevede ca alternativă a verificării acestor cunoştinţe teoretice şi
„forma scrisă" (art. 5), iar faptul că au fost alese discuţiile libere, nu
poate conduce la concluzia că acestea nu ar fi trebuit consemnate în procesul
verbal, chiar într-o formă foarte simplificată, dat fiind obiectul
concret/verificabil al discuţiilor, ce aveau să conducă în realitate la
admiterea sau respingerea cererilor candidaţilor.
Această abordare se află în deplină concordanţă şi
cu Codul bunei administraţii adoptat de Consiliul de Miniştri al Uniunii
Europene prin Recomandarea CM/REC (2007) 7, care prevede că forma actelor
administrative trebuie să cuprindă raţiunile pentru care a fost adoptată, cu
arătarea situaţiei legale şi a celei de fapt ce a condus la adoptarea actului,
numai în acest mod cel vătămat prin actul administrativ respectiv putând
beneficia de un proces echitabil şi o egalitate de şanse în sensul art. 6 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Aşa fiind, Curtea a admis capetele din acţiunea reclamantului
având ca obiect anularea deciziei nr. 68/2011 emise de pârâta Baroul Iaşi şi
respectiv a deciziei nr. 255/2011 emise de Consiliul UNBR Bucureşti, ca fiind
emise cu încălcarea principiului transparenţei ce guvernează actul decizional
în materie administrativă. Au fost respinse însă capetele din acţiunea
reclamantului vizând admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat cu
scutire de examen, şi a înscrierii în tabloul avocaţilor aferent Baroului,
având în vedere că nu se poate substitui competenţelor pârâtei în materie,
conform art. 53 din Legea nr. 51/1995 şi nici dreptului de apreciere al
acesteia în privinţa verificării cunoştinţelor teoretice deţinute de reclamant,
- anularea actelor emise ca urmare a verificării operate la 23.02.2011 de
Consiliul Baroului Iaşi fiind determinată doar de lipsa de transparenţă
decizională administrativă, iar nu aprecierea nivelului cunoştinţelor
reclamantului în materie, ce excede oricum instanţei de contencios
administrativ. |