avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Acţiune în anularea deciziei baroului, de respingere a cererii de primire în profesia de avocat fără examen. Lipsa dovezii modului de desfăşurare a probei de verificare a cunoştinţelor. Consecinţe
 
Având în vedere faptul că proba orală, de verificare a cunoştinţelor candidaţilor privind legislaţia ce reglementează exercitarea profesiei de avocat, se constată că principalul criteriu de determinare a candidaţilor ce urmează a fi declaraţi admişi, lipsa oricărei dovezi privind modul de derulare a probei, sub aspectul întrebărilor adresate, a răspunsurilor şi, respectiv, a notării obţinute pentru fiecare din acestea, este de natură să inducă ideea de arbitrariu şi subiectivism în derularea procedurii de testare, încălcând principiul transparenţei actului decizional în materie administrativă.
Temei de drept: Legea nr. 51/1995, art. 16.
 
Sentinţa civilă nr. 56/20.02.2012
 
Prin acţiune, reclamantul M.Gh. a chemat în judecată pârâtele Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Iaşi, pentru a se dispune anularea deciziei nr. 255/2011 şi respectiv a deciziei nr. 68/2011 (prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen) şi admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat şi înscrierea în tabloul avocaţilor.
Reclamantul a solicitat la 14.06.2011, pârâtei Baroul Iaşi a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, iar cu adresa nr. 178/2011 pârâta i-a comunicat să se prezinte la interviul de verificare a cunoştinţelor privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, la data de 23.02.2011.
Prin deciziile atacate, pârâtele i-au respins cererea, fără a motiva faptul că, în urma interviului, nu ar fi demonstrat că deţine cunoştinţe suficiente privind exercitarea acestei profesii, în condiţiile în care acest interviu a durat doar 10 minute, iar comisia avea o atitudine ce îi dădea de înţeles că nu poate spera la admiterea cererii sale.
Reclamantul a considerat că „Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen" impune motivarea deciziei de respingere, o astfel de motivare fiind necesară şi în cazul actului administrativ emis - decizia nr. 68/2011 ca în cazul oricărui act administrativ, pentru a se înlătura arbitrariul în exercitarea de comisia de interviu a dreptului de apreciere a candidaţilor.
Curtea, a reţinut că sub nr. 769/2010 reclamantul a formulat o cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, adresată pârâtei Baroul Iaşi, la care a anexat documentele prevăzute de text.
Constatând că reclamantul se încadrează în condiţiile de studii şi vechime prevăzute de lege, pârâta a stabilit ca dată de susţinere a interviului de verificare a cunoştinţelor privind legislaţia aplicabilă profesiei, la 23.02.2011, iar în urma derulării acestei probe, în conformitate cu prevederile Hotărârii Consiliului UNBR nr. 902/2010, cererea reclamantului a fost respinsă cu majoritatea absolută de voturi de 8 la 1, motivat de faptul că acesta nu a dovedit cunoaşterea prevederilor legale incidente organizării şi exercitării profesiei, în acest sens fiind emisă decizia nr. 68/2011.
Contestaţia reclamantului, îndreptată împotriva acestei decizii şi care viza modalitatea pretins ilegală de derulare a probei interviului, a fost respinsă prin decizia nr. 255/09.06.2011 a Consiliului UNBR, astfel că în termen legal reclamantul a formulat prezenta acţiune în contencios administrativ.
Întrucât criticile reclamantului vizează doar modalitatea de derulare a probei cu interviul, privind verificarea cunoştinţelor teoretice ale candidatului-reclamant asupra legislaţiei aferentă exercitării profesiei de avocat, Curtea a reţinut că actul ce atestă derularea acestei etape se constituie în procesul verbal din 23.02.2011 încheiat în şedinţa Consiliului Baroului Iaşi, în care se reţine că în urma interviului s-a constatat că pentru candidatul M.Gh., s-a acordat un vot pentru, opt împotrivă şi o abţinere, Consiliul aprobând respingerea cererii de intrare în profesie cu scutire de examen.
Interpelat în şedinţă publică, apărătorul pârâtei a învederat faptul că nu s-au făcut înregistrări privind derularea acestei probe şi nici alte consemnări, în afara procesului-verbal depus în condiţiile în care nici Hotărârea UNBR nr. 902/2010 nu cuprinde vreo menţiune expresă cu privire la procedura de derulare a acestei probe.
În acest context, Curtea a constatat că în speţă admiterea candidaţilor care au depus cereri de admitere în avocatură conform art. 16 alin. 2) din Legea nr. 51/1995, s-a realizat exclusiv prin proba interviului, ce privea verificarea unor cunoştinţe teoretice, toţi cei supuşi testării îndeplinind deja celelalte condiţii de primire în avocatură prevăzute de text.
Deşi procesul-verbal din 23.02.2011 cuprinde rezultatele votului cu punctajul obţinut de fiecare candidat, actul nu menţionează întrebările şi respectiv răspunsurile acestora, cu notarea punctuală pe fiecare întrebare, având în vedere că interviul viza verificarea unor cunoştinţe precis determinate în legislaţia incidentă, astfel că existau criterii absolut obiective de apreciere a răspunsurilor. Este adevărat că art. 16 din Legea nr. 51/1995 prevede termenul de „poate" în favoarea barourilor, în privinţa aprobării scutirii de examen a solicitanţilor cu o anumită vechime în profesii juridice, însă această formulare nu poate conduce la recunoaşterea unui drept de apreciere discreţionară din partea organelor abilitate ale pârâtei Baroului Iaşi, atât a probei cu înscrisuri, cât şi a celei orale, privind verificarea unor cunoştinţe teoretice punctuale din legislaţia ce guvernează activitatea avocaturii.
Or, libertatea absolută de apreciere ar fi fost recunoscută membrilor comisiei, doar în eventualitatea în care aceştia ar fi făcut verificarea unor abilităţi artistice, de comunicare, a capacităţilor de analiză/sinteză, ale candidaţilor, situaţie în care convingerea lor internă nu ar fi putut fi supusă cenzurii instanţei, pe baza unor criterii obiectiv verificabile.
Cum în cauză nu se regăseşte cea din urmă ipoteză, Curtea a constatat că actul premergător adoptării actelor administrative ce fac obiectul cauzei, ar fi trebuit să conţină consemnarea - chiar succintă - a verificării cunoştinţelor reclamantului, respectiv a întrebărilor adresate şi a evaluării prin notare a răspunsurilor, doar în acest mod evaluarea putând fi ferită de orice arbitrariu, atât candidatul, cât şi instanţa dispunând de criterii de apreciere obiective şi concrete a soluţiei adoptate prin actele administrative emise.
De altfel, însăşi Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului UNBR, prevede ca alternativă a verificării acestor cunoştinţe teoretice şi „forma scrisă" (art. 5), iar faptul că au fost alese discuţiile libere, nu poate conduce la concluzia că acestea nu ar fi trebuit consemnate în procesul verbal, chiar într-o formă foarte simplificată, dat fiind obiectul concret/verificabil al discuţiilor, ce aveau să conducă în realitate la admiterea sau respingerea cererilor candidaţilor.
Această abordare se află în deplină concordanţă şi cu Codul bunei administraţii adoptat de Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene prin Recomandarea CM/REC (2007) 7, care prevede că forma actelor administrative trebuie să cuprindă raţiunile pentru care a fost adoptată, cu arătarea situaţiei legale şi a celei de fapt ce a condus la adoptarea actului, numai în acest mod cel vătămat prin actul administrativ respectiv putând beneficia de un proces echitabil şi o egalitate de şanse în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Aşa fiind, Curtea a admis capetele din acţiunea reclamantului având ca obiect anularea deciziei nr. 68/2011 emise de pârâta Baroul Iaşi şi respectiv a deciziei nr. 255/2011 emise de Consiliul UNBR Bucureşti, ca fiind emise cu încălcarea principiului transparenţei ce guvernează actul decizional în materie administrativă. Au fost respinse însă capetele din acţiunea reclamantului vizând admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, şi a înscrierii în tabloul avocaţilor aferent Baroului, având în vedere că nu se poate substitui competenţelor pârâtei în materie, conform art. 53 din Legea nr. 51/1995 şi nici dreptului de apreciere al acesteia în privinţa verificării cunoştinţelor teoretice deţinute de reclamant, - anularea actelor emise ca urmare a verificării operate la 23.02.2011 de Consiliul Baroului Iaşi fiind determinată doar de lipsa de transparenţă decizională administrativă, iar nu aprecierea nivelului cunoştinţelor reclamantului în materie, ce excede oricum instanţei de contencios administrativ.