Abuz de încredere. Lipsa caracterului penal al faptei. Neîntelegeri de natură comercială între inculpat şi partea vătămată, fără a se fi dovedit că inculpatii au actionat cu rea credintă

Abuz de încredere. Lipsa caracterului penal al faptei. Neîntelegeri de natură comercială între inculpat şi partea vătămată, fără a se fi dovedit că inculpatii au actionat cu rea credintă

Curtea de Apel Cluj, Sectia penală şi de minori, decizia nr. 382/R din 20 martie 2013

Prin sentinta penală nr.864 din 06 iulie 2012 pronuntată de Judecătoria ClujNapoca, în baza art. 334 al. 1 din C.p.p. sa dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.S. din infractiunile de complicitate la abuz de încredere prev. de art. 26 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen. în infractiunile de instigare la abuz de încredere prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen.

În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen a fost condamnat inculpatul I.S., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infractiunii de instigare la săvârşirea infractiunii de abuz de încredere.

În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen. a fost condamnat inculpatul

I.S. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infractiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 33 lit. a din C.pen. constată că cele două infractiuni au fost săvârşite în conditiile concursului real de infractiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. au fost contopite pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare şi 6 luni închisoare, sa stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare care a fost sporită cu 2 luni închisoare şi sa aplicat inculpatului I.S. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pe care o va executa în regim de detentie.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. sa interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a IIa din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen. În baza art. 213 al. 1 din C.pen a fost condamnat inculpatul S.D.G., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infractiunii de abuz de încredere.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. sa interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a IIa din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 81 şi 82 din C.pen. sa dispus suspendarea conditionată a executării pedepsei aplicate inculpatului S.D.G. şi sa stabilit termenul de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. sa dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.p.p. sa atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Au fost respinse ca fiind nefondate actiunile civile formulate de către părtile vătămate M.A.D. şi M.G.M. şi S.C. T.I.E. S.R.L. cu sediul în ClujNapoca.

În temeiul art. 348 C.p.p. rap. la art. 14 al. 3 lit. a din C.p.p. sa desfiintat biletul la ordin nr. 1 având data emiterii 6 decembrie 2007 şi data scadentei 16 decembrie 2008, emis de către S.C. T.I. S.R.L. pentru suma de 5.648.051,28 lei şi având ca şi beneficiară pe S.C. T. S.R.L.

În baza art. 191 al. 1 şi 2 din C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunta această solutie instanta a retinut că urmare a plângerii penale formulate la data de 22 decembrie 2008 de către S.C. T.I.E. S.R.L. reprezentată prin partea vătămată M.A.D. care a arătat că solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului I.S. pentru săvârşirea infractiulr prev.de art. 208 – 210, 290 şi 291 din C.pen. a fost începută urmărirea penală împotriva celor doi inculpati prin rezolutiile din data de 4 iunie 2010.

Partea vătămată a arătat că la data de 16 decembrie 2008 a fost anuntat de Banca Transilvania că inculpatul I.S. a prezentat spre decontare un bilet la ordin emis de S.C.

T.I.E. S.R.L., al cărui administrator este inculpatul, pentru o valoare de 5.648.051,28 lei. Deşi între societatea administrată de către partea vătămată şi societatea administrată de către inculpat au fost derulate raporturi comerciale, cele două societăti având sediile în acelaşi imobil, partea vătămată declară că nu a predat inculpatului vreun bilet la ordin pentru a fi depus spre decontare. Pe întreg procesul penal a precizat că a emis acel bilet la ordin în alb, lăsând necompletate rubricile privind suma ce urmează să fie decontată şi beneficiarul.

A fost depus la dosar contractul de antrepriză nr. 101/8 ianuarie 2007 încheiat între S.C. T. S.R.L. în calitate de întreprinzător, reprezentată de către inculpatul I.S. şi

S.C. T.I.E. S.R.L. în calitate de antreprenor, reprezentată de partea vătămată M.A., având ca şi obiect executarea unei lucrări de construire în localitatea Piteşti pe durata 15 ianuarie 2007 – 15 ianuarie 2008. La art. 9.2 din contract sa prevăzut o garantie de bună executie de 5% din valoarea contractului care se va retine începând cu luna a 7a contractului. Totodată sa prevăzut că pentru executarea cu întârziere a lucrărilor şi pentru depăşirea termenului contractual investitorul va putea cere penalităti de 0,1%/zi. Sa mai depus nn contract similar având ca şi obiect executarea unei lucrări de construire în localitatea Arad pe durata 16 aprilie 2007 – 30 aprilie 2008.

La data de 11 februarie 2009, prin sentintă judecătorească definitivă sa dispus deschiderea procedurii de insolventă împotriva S.C. T.I.E. S.R.L.

În esentă partea vătămată a declarat la data de 17 februarie 2009 că relatiile contractuale dintre cele două societăti sau derulat în conditii bune până când inculpatul I. a majorat în mod artificial devizele de lucrări pentru a primi sume mai mari de bani de la institutii bancare, concomitent cu realizarea depăşirii cantitătilor de materiale pentru care inculpatul I. a refuzat categoric plata. A precizat că nu a fost retinută garantia întrucât partea vătămată şia îndeplinit obligatiile contractuale, dar pe fondul neîntelegerilor privind plata lucrărilor, inculpatul I. ia interzis părtii vătămate să mai desfăşoare activităti pe şantierele sale începând cu luna septembrie 2008. Partea vătămată a presupus că inculpatul I. ia sustras un bilet semnat în alb pe care îl tinea la biroul din acelaşi imobil cu biroul inculpatului I..

La data de 19 mai 2009 partea vătămată declară că odată cu efectuarea lucrărilor pe şantierul din Piteşti în luna octombrie 2007, a lăsat inculpatului S.D.G., administratorul S.C. G.S. S.R.L., asociat la S.C. T. S.R.L. şi reprezentantul inculpatului I. pe şantier, un bilet la ordin pentru a garanta plata materialelor de constructie pe care inculpatul S. trebuia să le achizitioneze în numele S.C. T.I.E. S.R.L. de la S.C. DIRECT

Piteşti. Pe fondul discutiilor contradictorii cu inculpatul I. iar fi cerut inculpatului

săi restituie biletul la ordin şi ştampila societătii, însă acesta a refuzat.

La fila 49 din dos. UP a fost anexat un înscris denumit împuternicire din cuprinsul căruia reiese că partea vătămată M.A. înmânează un bilet la ordin pentru garantarea contravalorii mărfurilor ce urmează să fie achizitionate şi împuterniceşte pe inculpatul S. să folosească ştampila societătii S.C. T.I.E. S.R.L. în acest sens. Acest înscris provenit de la partea vătămată nu probează în vreun fel că inculpatul S. ar fi primit în conditiile stipulate acel bilet la ordin, fiind mai mult un proces verbal încheiat de către partea vătămată, fără valoarea juridică.

Cert este că la fila 50 dos. UP a fost anexat un proces verbal de predare primire a unui bilet emis de S.C. T.I.E. S.R.L. (coroborat cu fila 61 dos. UP). Procesul verbal poartă data încheierii 6 decembrie 2007, locul încheierii ClujNapoca, iar părtile sunt cei doi inculpati. Din cuprinsul procesului verbal semnat de către inculpati reiese textual subsemnatul S.D. arăt că biletul la ordin mia fost înmânat de către dnul M.A. în vederea remiterii la rândul meu către S.C. T. S.R.L. … în vederea garantării obligatiilor asumate de S.C. T.I.E. S.R.L. fată de S.C. T. S.R.L. prin contractele nr. P101/8 ianuarie 2007 şi P102/16 aprilie 2007. Fiind un înscris preconstituit exclusiv de către inculpati mentiunile inserate de către aceştia cu privire la dată, loc şi scopul pentru care a fost predat biletul de la unul spre celălalt, nu au o valoare probatorie superioară declaratiilor verbale din fata instantei, însă probează, alături de declaratiile inculpatul I. împrejurarea că la primit de la inculpatul S. Un alt aspect este legat de aparenta inutilitatea a acestui proces verbal, pentru că dacă partea vătămată nu a încheiat un proces verbal când a predat biletul la ordin inculpatului S., persoană cu care nu avea un interes comun, cei doi inculpati, asociati la aceeaşi societate şi având interese comune întocmesc proces verbal de predare primire. Gestul are semnificatie numai privit din perspectiva strădaniei celor doi inculpati de a crea o aparentă de legitimitate a gesturilor ulterioare sau anterioare, având în vedere că data întocmirii este numai cea sdeclarată de către inculpati. Căci, deşi aparent inculpatul S. a dorit să se descarce de povara unui bilet la ordin şi să aibă dovada că la predat destinatarului, nu are aceeaşi diligentă de a încheia un proces verbal cu partea vătămată pentru a justifica ulterior predarea biletului către inculpatul I..

La data de 27 martie 2009 inculpatul I. declară că pe fondul întârzierilor la executarea celor două contacte a încetat colaborarea cu societatea părtii vătămate şi a emis patru notificări prin intermediul unui executor judecătoresc aducând la cunoştintă că

S.C. T.I.E. S.R.L. are obligatia de a plăti 5% garantie de bună executie, precum şi penalităti de întârziere de 0,01%/zi, specificânduse că în caz contrar va fi folosit biletul la ordin primit de la inculpatul S.. A precizat că biletul a fost completat cu suma ce urmează să fie decontată de către I.C. Prin raportul criminalistic nr. 379983/7 septembrie 2010 sa concluzionat că scrisul de completare de pe B.O. în cauză la rubricile emitent, semnătura emitentului şi semnătura emitentului la vedere au fost executate de către partea vătămată, iar restul mentiunilor nu au fost executate de către partea vătămată sau numita

I.C. Cu privire la notificările trimise către S.C. T.I.E. S.R.L. retinem filele 303 şi urm. din dos. UP, din cuprinsul cărora rezultă că S.C. T. S.R.L. a adus la cunoştinta S.C. T.I.E.

S.R.L. că trebuie să achite garantia de bună executie şi penalitătile de întârziere aferente celor două contracte, în caz contrar urmând să introducem spre decontare şi biletul la ordin emis de societatea dvs. în vederea garantării obligatiilor fată de subscrisă. Notificările au fost afişate de executorul judecătoresc la datele de 18 noiembrie 2008 şi 31 octombrie 2008.

La filele 603 şi urm. dos. UP partea vătămată depune un răspuns la notificările trimise de societatea administrată de inculpatul I., pe care este consemnat prioripost cu confirmare data de 3 decembrie 2008, iar la filele 661663 dos. UP au fost anexate copie a borderoului prioripost, factura pentru serviciul de expediere şi copie a plicului având destinatar S.C. T. S.R.L., toate purtând data de 3 decembrie 2008, iar confirmarea de primire sa întors cu mentiunea mutat de la adresă.

La data de 21 mai 2009 a fost audiat martorul S.D., persoană indicată ca administrator al unei societăti comerciale, iar declaratia sa a fost completată olograf de către martor. Acesta declară că a subcontractat anumite lucrări de pe şantierul din Piteşti de la S.C. T.I.E. S.R.L. şi că au existat anumite disensiuni între partea vătămată şi inculpatul I., întrucât acesta sin urmă nu a achitat contravaloarea tuturor lucrărilor, iar martorul, la rândul său nu a primit banii de la partea vătămată. A mentionat că am sesizat mai multe aspecte ale relatiilor dintre ei, printre care numitul S.D. mia spus că numitul

M. ia lăsat un bilet la ordin garantie pentru materialele cumpărate de la diverse depozite din Piteşti, ulterior spunând că la lăsat garantie la T.. La data de 17 august 2010 martorul reia aceleaşi împrejurări cu precizările că în prezenta mea în interiorul unei barăci de pe şantierul din Piteşti, numitul M. a predat numitului S., reprezentantul inculpatului I. pe şantier, un bilet la ordin după părerea mea cu scopul unei garantii, fără să pot preciza care este acea garantie … ulterior, în luna septembrie 2008 după ce au încetat relatiile de colaborare dintre inculpatul I. şi partea vătămată, inculpatul I. ia cerut martorului efectuarea unor lucrări de amenajare a drumurilor …, iar în perioada octombrie – noiembrie 2008 a aflat de la inculpatul I. că detine un bilet la ordin lăsat în garantie pentru bună executie de S.C. T.I.E. S.R.L.. Inculpatul I. a depus ulterior la dosarul cauzei un înscris provenit de la martorul S.D. denumit Înştiintare către T. şi datat 31 marie 2009, prin care martorul (probabil în cadrul unui raport, deşi aparent între martor şi inculpat nu sunt relatii de subordonare) aduce la cunoştinta inculpatului I. că am fost de fată în perioada noiembrie – decembrie 2007 când dnul M.A. a lăsat un bilet la ordin semnat şi ştampilat cu datele formei T.I.E. în alb dlui S.D. în calitatea sa de şef şantier Piteşti pentru garantii în favoarea lui T. Cu alte cuvinte martorul îl înştiintează pe inculpatul I. despre împrejurări care ar fi trebuit săi fie străine, dar în acelaşi timp foarte bine cunoscute părtilor din proces, după care, la câteva săptămâni, în fata organelor de cercetare penală prezintă o altă fată a adevărului, iar mai târziu se pozitionează la mijlocul adevărului. Cert este că în toată această perioadă între martor şi inculpatul I. sau

derulat raporturi comerciale care au devenit tensionate din pricina faptului că inculpatul I. nu ar fi achitat anumite sume de bani martorului. În declaratia pe care martorul a dato în fata procurorului şi pe care a mentinuto în fata instantei arătând în mod expres acest lucru clarifică geneza acelei înştiintări: a fost scrisă de către mine în biroul dnului I. la ideea acestuia care mia spus că aşa îmi voi recupera banii pe care îi aveam de primit de la firma dnului M. … şi asistând la o ceartă dintre inculpatul I. şi partea vătămată legată de întârzierea lucrărilor totuşi nu ia zis nimic despre biletul lăsat în garantie pentru bună executie.

În dosarul nr. xx/1285/2009 aflat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, având ca obiect insolventa S.C. T.I.E. S.R.L., sa efectuat o expertiză contabilă care a relevat următoarele concluzii: S.C. T. S.R.L. nu a emis facturi către S.C. T.I.E. S.R.L. pentru garantia de bună executie, debitul S.C. T.I.E. S.R.L. către S.C. T. S.R.L. este 0, iar totalul garantiei de bună executie pentru cele două contracte şi penalitătile 1.422.321,56 euro sau 1.883.015,98, fiind folosite două modalităti de calcul.

Avem aşadar următoarele premise:

Inculpatul I. prezintă spre decontare un bilet la ordin care a fost completat partial de către partea vătămată M. în calitate de reprezentant al S.C. T.I.E. S.R.L., respectiv la rubricile emitent, semnătura emitentului şi semnătura emitentului, iar restul mentiunilor de către o persoană necunoscută.

Partea vătămată arată că a predat un bilet la ordin completat partial, respectiv la rubricile emitent, semnătura emitentului şi semnătura emitentului către inculpatul S., care este asociatul inculpatului I. şi reprezentantul acestuia pe şantierul din Piteşti, cu scopul de a garanta plata unor materiale de constructie.

Inculpatul S. predă inculpatului I. un bilet la ordin emis de către partea vătămată în calitate de reprezentant al S.C. T.I.E. S.R.L., la data de 6 decembrie 2007, în ClujNapoca, întocmind un proces verbal în acest sens, proces verbal în care este mentionat de unde a primit biletul şi cu ce scop.

Este neverosmil ca partea vătămată, care avea biroul în aceeaşi clădire cu inculpatul I., partenerul său de afaceri cât priveşte şantierul din Piteşti, să emită un bilet la ordin care nu a fost cerut de către inculpatul I. pentru garantarea bunei executii, apoi săl predea în Piteşti reprezentantului inculpatului I., respectiv inculpatului S., cu scopul garantării bunei executii, dar fără să completeze denumirea beneficiarei şi suma de bani care, în conditiile contractului era una forfetară de 5% din valoarea lucrărilor. Pe lângă împrejurarea bizară legată de constituirea garantiei de bună executie prin emiterea unui bilet la ordin în conditiile în care contractul dintre părti prevedea că garantia se va constitui prin retinere de către societatea administrată de către inculpatul I., care se alătură neverosimilului arătat mai sus, partea vătămată oferă o variantă plauzibilă, respectiv că ar fi lăsat biletul la ordin inculpatului S., care de altfel supraveghea zilcnic lucrările de la Piteşti, pentru situatia în care ar fi nevoie de o garantie furnizorilor de materiale de contructie. O astfel de explicatie pe lângă faptul că justifică predarea biletului la ordin către inculpatul S. şi nu către inculpatul I., predarea biletului la Piteşti şi nu la ClujNapoca, nu mentionează beneficiarul întrucât era posibil să fie achizitionate materiale de constructii de la orice societate de profil, nu mentionează suma întrucât aceasta nu era cunoscută, mai este sustinută şi de o parte a declaratiilor martorului S.D., care, ulterior, pe fondul unor conversatii cu inculpatul I. fie se manifestă bizar încunoştintândul pe acesta despre împrejurări de fapt care ar fi fost firesc să fie străine intereselor de orice fel ale martorului, fie îşi modifică succesiv declaratiile, dar numai în acest punct esential. Totodată, martorul îşi mentine declaratia dată în fata procurorului când arată că la solicitarea inculpatului I. a consemnat acel bilet de informare în care arăta că biletul la ordin a fost predat de către partea vătămată M. către inculpatul S. ca şi garantie de bună executie. O altă împrejurare care relevă nesinceritatea inculpatului I. este dată de afirmatiile făcute la termenul de judecată din data de 26 iunie 2012 şi consemnate în încheiere pag. 2 par. 2 S. era penalizat pentru că M. nu termina lucrările la timp, drept urmare a refuzat să mai vorbească cu M. şi ia cerut acest bilet la ordin. Or, din celelalte declaratii rezultă că disensiunile dintre inculpati şi partea vătămată au apărut în prima, dar mai ales în a doua jumătate a anului 2008, iar biletul la ordin trebuie să fi fost predat inculpatului S. anterior datei de 6 decembrie 2007 când inculpatul I. sustine că la primit de la inculpoatul S. (de altfel, conform şi înscrisului de la fila 61 dos. UP). Constatăm aşadar o nouă variantă a adevărului prin care inculpatul I. relevă scopul precis al acelui bilet la ordin.

Inculpatul I. a avut un comportament constant virulent şi defăimător la adresa părtii vătămate, argumentând că se află în situatia ingrată în care persoana care îi datorează o importantă sumă de bani pentru executarea necorespunzătoare a unui contract, este cea care îl acuză de săvârşirea unei infractiuni. Noi vom reaminti părtilor că existenta sau inexintenta unor creante a societătii reprezentate de inculpatul I. fată de societatea administrată de partea vătămată, nu justifică conduite contrare legii. Desigur biletul la ordin rămâne un instrument de plată abstact în ciuda folosirii lui de către comerciantii români în alte scopuri menite exclusiv să creeze confuzii juridice. Însă, biletul la ordin trebuie să se fundamenteze pe un raport juridic prestabilit. În aceste conditii retinem că inculpatul I. justifică prezintarea spre decontare a biletului la ordin sustinând că reprezintă garantia de bună executie, în conditiile în care conform contractului această garantie trebuia constituită altfel, precum şi penalitătile pentru întârzierile lucrărilor, pe care le stabileşte unilateral. În lipsa unui instrument abstract de plată astfel de creante nu puteau fi obtinute decât prin hotărâri judecătoreşti, iar inculpatul

I. a eludat calea legală trecând la executarea unui bun al societătii părtii vătămate, fără acordul acesteia (biletul la ordin completat este egal cu suma de bani pe care o încorporează sau poate fi girat mai departe caz în care acoperă o creantă egală cuvaloarea consemnată). În acest context reamintim părtilor că fapta inculpatului nuşi schimbă valenta prin aceea că a notificat părtii vătămate că va solicita băncii decontarea unui bilet la ordin (pentru că nu a specificat despre ce bilet la ordin este vorba şi cum la obtinut), întrucât anuntarea săvârşirii unei fapte ilicite, nu o transformă întro faptă licită.

Raportat la faptul că inculpatul I. a fost persoana care a depus biletul la ordin spre decontare, precum şi la împrejurarea că este reprezentantul legal al societătii beneficiare, instanta va retine că la determinat şi la convins pe inculpatul S. săi predea biletul la ordin, fiind astfel în prezenta unor acte de instigare la săvârşirea infractiunii de abuz de încredere şi în acest sens vom dispune schimbarea încadrări juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I..

Cât priveşte asertiunea că există o imposibilitate juridică de a trimite în judecată o persoană în calitate de complice sau instigator la săvârşirea unei infractiuni în conditiile în care nu a fost identificat autorul, instanta apreciază argumentele ca fiind nefondate. În conditiile art. 144. din C.pen. (prin săvârşirea unei infractiuni se întelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infractiune consumată sau tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice) complicitatea sau instigarea la săvârşirea unei infractiuni este o infractiune de sine stătătoare şi în afară de impedimente subiective conservatoare nu există nicio ratiune de drept penal care să justifice împiedicarea tragerii la răspundere penală a unei persoane care a săvârşit o infractiune în orice formă prevăzută de legea penală. Aşadar argumentul apărării referitor la faptul că nu poate fi tras la răspundere penală un participant la săvârirea unei infractiuni în lipsa identificării tutror participantilor, nu are niciun suport juridic.

Fapta inculpatului I.S., care, în calitate de asociat şi administrator al S.C. T.S

S.R.L. ClujNapoca, în perioada 2007 – 2008 la determinat şi convins pe inculpatul

S.D.G. săi predea un bilet la ordin emis de S.C. T.I.E. S.R.L. pentru al completa şi apoi prezenta la o institutie bancară spre decontare în alt scop decât cel pentru care a fost emis, după care la prezentat băncii BT cu datele societătii sale ca beneficiar, după ce a solicitat unei persoane să completeze cu date nereale acel bilet, întruneşte elementele constitutive ale infractiunilor de instigare la săvârşirea infrcatiuni de abuz în de încredere prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen..

La individualizarea pedepselor, văzând şi disp. 72 din C.pen., Instanta a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infractiunile săvârşite de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la nonşalanta inculpatului şi la disponibilitatea acestuia de a profita de o minimă ocazie pentru a obtine un beneficiu de mari proportii, deşi şansele de a nu fi descoperit erau minime, la cuantumul ridicat al prejudiciului, la lipsa oricărei forme de empatie a inculpatului cu persoanele vătămate în drumul său pentru a obtine beneficiul pe care în mod unilateral consideră că îl merită, de modalitatea de exprimare caracterizată printro desconsiderare organică atât fată de părtile în cauză cât şi fată de organele judiciare care au dispus trimiterea sa în judecată. Totodată sa retinut brutalitatea minutioasă cu care inculpatul I.S. a pătruns în spatiul infractional, pregătind înscrisuri şi declaratii de martor (determinândul pe martorul Şandor să consemneze împrejurări favorabile inculpatului) care să justifice gesturi ilicite şi ignorând cu desăvârşire consecintele faptelor sale asupra celorlati. Pe întreg procesul penal inculpatul I. a preferat să ignore împrejurări esentiale care evidentiau conduita sa ilicită, printre care şi aceea că, deşi a sustinută că biletul la ordin a fost predat de către partea vătămată pentru a constitui acel fond de garantie de bună executie, totuşi inculpatul I. a inclus în biletul la ordin nu numai garantia forfetară de 5% prevăzută în contract, dar şi penalităti de întârziere pe care lea determinat în mod unilateral. Instanta apreciază că pedepse derizorii vor accentua ideea inculpatului de injustitie, acesta considerând în continuare că mijloacele pe care lea folosit sunt nu numai ingenioase, dar au fost şi necesare. Sa retinut şi vârsta inculpatului şi faptul că nu are antecedente penale, fără ca aceste împrejurări să constituie circumstante atenunate raportat la ansamblul elementelor retinute mai sus.

În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 213 al. 1 din C.pen. a fost condamnat inculpatul I.S. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infractiunii de instigare la săvârşirea infractiunii de abuz de încredere.

În baza art. 25 din C.pen. rap. la art. 290 din C.pen. a fost condamnat inculpatul

I.S. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infractiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a din C.pen. sa constatat că cele două infractiuni au fost săvârşite în conditiile concursului real de infractiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. au fost contopite pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare şi 6 luni închisoare, vom stabili pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare care a fost sporită cu 2 luni închisoare, pentru a evidentia gravitatea infractiunilor şi legătura dintre cele două infractiuni şi sa aplicat inculpatului I.S. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. sa interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a IIa) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., tinând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală şi juridică cu calitatea de ales în cadrul autoritătilor publice sau în functii elective publice.

Raportat la gravitatea faptelor pentru care a fost judecat inculpatul I., atât cât priveşte consecintele imediate, dar şi cât priveşte modalitatea de săvârşire, îndârjirea inculpatului de a proba împrejurări necorespunzătoare adevărului şi conduita sa procesuală, instanta nu găseşte niciun argument suficient pentru a considera că scopul pedepsei, respectiv de a preîntâmpina săvârşirea altor infractiuni, precum şi reeducarea inculpatului pot fi atinse fără executarea pedepsei în regim de detentie.

Fapta inculpatului S.D.G. care în calitate de împuternicit al S.C. T.I. S.R.L., la sfârşitul anului 2007 având în posesie un bilet la ordin emis cu scopul garantării plătii contravalorii materialelor de constructii care urmau să fie cumpărate de la furnizori de materiale de constructie din Piteşti a dispus pe nedrept de acesta predândul inculpatului

I.S. întruneşte elementele constiotutive ale infractiuni de abuz de încerdere prev. de art. 213 al. 1 din C.pen.

În baza art. 213 al. 1 din C.pen. a fost condamnat inculpatul S.D.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infractiunii de abuz de încredere

În baza art. 81 şi 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă raportat la împrejurările ce tin de persoana inculpatului, sa dispus suspendarea conditionată a executării stabilind termenul de încercare de 2 ani şi 3 luni.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. vom dispune suspendare executării pedepselor accesorii dispuse. În baza 359 din C.p.p. sa atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. Despre actiunea civilă:

Părtile vătămate M.A. şi M. Gabriela sau constituit părti civile cu diferite sume de bani constând în contravaloarea unui credit bancar devenit scadent ca urmare a deschiderii procedurii insolventei a S.C. T.I.E. S.R.L., precum şi daune morale, ca urmare a faptului că inculpatul I. a angajat detectivi particulari pentru a urmări părtile vătămate şi totodată presiunea la care sunt supuse părtile vătămate ca urmare a deschiderii procedurii insolventei a S.C. T.I.E. S.R.L. şi a împrejurării că se poate trece la executarea silită a bunurilor proprii părtilor vătămate. Partea vătămată S.C. T.I.E. S.R.L. sa constituit parte civilă cu suma de 6.396.123,07 lei reprezentând valoarea biletului la ordin şi valoarea creantei BT declarată la masa credală (dos. UP). Noi vom retine că actiunea civilă se exercită de către partea vătămată, adică persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare (art. 24 al. 1 din C.p.p.). Fapta dedusă judecătii şi care poate fi generatoarea prejudiciului este aceea de dispunere fără drept de un bun apartinând părtii vătămate. Constatăm că proprietarul bunului, respectiv emitentul biletului la ordin este S.C. T.I.E. S.R.L., însă biletul nu a fost decontat şi astfel nu sa produs nici un prejudiciu, astfel încât această actiune este neîntemeiată.

Cât priveşte părtile vătămate M.A. şi M. G., constatăm că acestea au garantat un împrumut al S.C. T.I.E. S.R.L. cu o ipotecă asupra unui bun al lor. Faptul că acel credit a fost declarat scadent şi în viitor se poate trece la executarea ipotecii nu are ca şi cauză fapta de dispunere fără drept de biletul la ordin de către inculpati, ci de deschiderea procedurii de insolventă la cererea unui tert. Totodată, disconfortul real încercat de către părtile vătămate care au fost urmărite la cererea inculpatului I. (inculpatul depunând la dosar un proces verbal de supraveghere a martorului Ş. şi declarând că a urmărito pe partea vătămată M.A. pentru a vedea unde sunt banii), oricând de vătămător ar fi este ulterior săvârşirii faptei deduse judecătii şi nici nu are un raport de cauzalitate cu fapta.

Aşadar au fost respinse actiunile civile ca fiind neîntemeiate.

În temeiul art. 348 C.p.p. rap. la art. 14 al. 3 lit. a din C.p.p. a fost desfiintat biletul la ordin nr. 1 având data emiterii 6 decembrie 2007 şi data scadentei 16 decembrie 2008, emis de către S.C. T.I. S.R.L. pentru suma de 5.648.051,28 lei şi având ca şi beneficiară pe S.C. T. S.R.L. (fila 61 dos. UP).

În baza art. 191 al. 2 din C.p.p. au fost obligati inculpatii la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinte au formulat recurs inculpatii I.S. şi S.D.G. şi de partea responsabilă civilmente S.C. T. SRL.

Inculpatul I.S. a solicitat admiterea recursului, casarae sentintei penale atacate şi rejudecând cauza , pronuntarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c sau d C.p.p. pentru infractiunea de instigare la abuz de încredere, iar în baza art.10 lit.a C.p.p. achitarea pentru infractiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În subsidiar, inculpatul a solicitat încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.d raportat la art.10 lit.f C.p.p. pentru infractiunea de instigare la abuz de încredere, respectiv achitare în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C.p.p. pentru infractiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Inculpatul în motivele de recurs şi concluziile scrise depuse la dosar a arătat că hotărârea instantei de fond se bazează pe aprecieri pur subiective privind pretinsa neverosimilitate a încredintării la Piteşti către mandatarul şi asociatul în participatiune, respectiv inculpatului S.D. a unui bilet la ordin completat partial de emitent şi destinat societătii S.C. T. SRL cu care partea vătămată avea contracte în derulare de peste 5 milioane euro.

Instanta de fond a apreciat că este o variantă plauzibilă cea prezentată de partea vătămată M.A. conform căreia biletul completat partial era destinat unor societăti neidentificate cu care nu avea nici un raport contractual, dar de la care ar fi fost posibil să achizitioneze în viitor pe credit anumite materiale de constructii pentru societatea emitentă a biletului la ordin.

Judecătoria ClujNapoca a ignorat cu desăvârşire continutul real al declaratiilor părtii vătămate, varianta prezentată de aceasta atât în faza de urmărire penală, cât şi la instanta de fond a fost aceea că biletul la ordin era destinat unei anumite societăti comerciale, respectiv S.C. D. SRL Piteşti al cărui reprezentant era martorul R.C., care a declarat că S.C. T.I.E. SRL era un client minor al societătii comerciale administrate de martor, cu care nu avea nici un contract în derulare, care ar fi presupus emiterea biletului la ordin.

Partea vătămată, a încheiat un act intitulat „împuternicire”, pe care la semnat şi datat 7 noiembrie 2007, însă nu la predat presupusului destinatar , respectiv inculpatului S.D., din care ar rezulta scopul pentru care a fost emis biletul la ordin, afirmânduse de partea vătămată că acesta ar fi destinat S.C. D. SRL Piteşti.

Instanta de fond a retinut în mod neîntemeiat că inculpatul I. a fost persoana care a depus biletul la ordin spre decontare şi că existenta instigării fată de coinculpatul S.D. ar rezulta din simplul fapt că este reprezentantul legal al societătii beneficiare, însă instigarea este formă de participatie penală, fiind necesară existenta unor probe certe ale autorului infractiunii de a lua hotărârea de comitere a infractiunii, doar după ce instigatorul a făcut demersuri concrete care săl convingă, însă din probele administrate în cauză nu rezultă existenta unor acte de instigare din partea inculpatului I. fată de inculpatul S.D..

Pentru existenta infractiunii de abuz de încredere, care este o infractiune contra patrimoniului, este necesar ca bunul de care sar fi dispus pe nedrept să fi avut o valoare economică în patrimoniul părtii vătămate, care să fie diminuată prin pierderea acelui bun, însă prin depunerea biletului la ordin spre decontare, nu sa cauzat nici un prejudiciu părtii vătămate, deoarece în patrimoniul părtii vătămate nu existau disponibilităti băneşti.

Referitor la motivarea petitului subsidiar prin care sa solicitat încetarea procesului penal cu privire la infractiunea de abuz de încredere pe lipsa plângerii prealabile prev. de art.10 lit.f C.p.p. inculpatul a arătat că administratorul judiciar al S.C.

T.I.E. SRL a formulat o plângere penală pentru furt, precum şi pentru alte infractiuni, iar partea vătămată M.A. nu avea nici un drept , întrucât societatea administrată de acesta era în procedura insolventei, iar din continutul plângerii formulate la data de 22 decembrie 2008 pentru alte infractiuni decât cea a abuzului de încredere, nu rezultă elemente ale unei plângeri prealabile, care trebuia depusă în termen de 60 de zile de la data comiterii faptei potrivit art.213 alin.2 C.p.

Inculpatul S.D. a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei penale atacate şi rejudecând cauza, pronuntarea unei noi hotărâri prin care să se dispună încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f C.p.p. pentru infractiunea de abuz de încredere prev. de art.213 C.p., iar în subsidiar achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p.

În motivele de recurs inculpatul prin memoriul şi concluziile scrise depuse la dosar a arătat că instanta de fond în mod neîntemeiat a respins exceptia tardivitătii plângerii penale la termenul de judecată din 17 aprilie 2012, cu motivarea că plângerea penală există.

Inculpatul a mai arătat că plângerea penală a fost formulată de partea vătămată M.A., după ridicarea dreptului de administrare al S.C. T.I.E. SRL care se afla în procedura de insolventă, astfel că partea vătămată nu avea acest drept, iar singurul care putea formula plângerea penală era administratorul judiciar.

Potrivit art.279 alin.1 C.p.p. punerea în mişcare a actiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru infractiunile pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală.

Instanta de fond a încălcat disp. art.75 C.p.p. referitoare la faptul că declaratiile părtii vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, însă la dosar nu există alte probe care să sustină declaratiile părtii vătămate.

Din declaratiile martorilor audiati în cauză rezultă că aceştia nu au asistat la predarea efectivă a biletului la ordin de către partea vătămată M.A. inculpatului S.D.. Martorul S.D. arată că la data de 26 iunie 2007 partea vătămată iar fi predat inculpatului un bilet la ordin, însă fără să cunoască conditiile şi scopul predării acestuia.

La fel martorul Sitaru audiat la instanta de recurs arată că partea vătămată ia înmânat inculpatului S. un bilet la ordin cu scopul de garantie pentru S.C. T. SRL.

Instanta de fond a pronuntat o sentintă nelegală, deoarece nu a analizat temeinic probele administrate în cauză, deoarece infractiunea de abuz de încredere nu există, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni, în sensul că nu există nici un act din care să rezulte că partea vătămată a solicitat restituirea biletului la ordin, iar inculpatii să fi refuzat acest fapt.

Partea responsabilă civilmente a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei penale atacate şi rejudecând cauza pronuntarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat inculpatul I.S. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.p.p., iar în subsidiar încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.f C.p.p.

Referitor la infractiunea de instigarea la fals în înscrisuri sub semnătură privată sa solicitat achitarea inculpatului I. în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.p.p. pe motiv că fapta nu există.

În motivele de recurs partea responsabilă civilmente a arătat că hotărârea instantei de fond se bazează exclusiv pe aprecierea subiectivă a declaratiilor părtii vătămate, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, initial partea vătămată a sustinut că biletul la ordin iar fi fost sustras de inculpatul I.S., descriind o infractiune de furt, după care a relatat că a predat de bună voie biletul la ordin inculpatului S.D. cu mentiunea că este destinat S.C. D. SRL Piteşti.

Sustinerile părtii vătămate referitoare la destinatia biletului la ordin contravin rationamentului instantei de fond, care retine că este plauzibilă declaratia părtii vătămate referitoare la lăsarea cu titlu de garantie a biletului la ordin, fără a avea completat beneficiarul, întrucât era posibil să fie achizitionate materiale de constructii de la orice societate de profil.

Notificările trimise de inculpatul I.S. în toamna anului 2008 prin intermediul unui executor judecătoresc către S.C. T.I.E. SRL în care se mentionează introducerea spre decontare a biletului la ordin, sustin apărările inculpatilor referitoare la destinatia reală a presupusului bilet la ordin.

Referitor la retinerea infractiunii de instigare , la dosar ar trebuie să existe probe certe în acest sens de luarea a hotărârii infractionale de către autorul infractiunii, după care să fie realizate demersuri care săl convingă pe coinculpat la comiterea infractiunii, ceea ce nu sa realizat în cauză.

În subsidiar sa solicitat încetarea procesului penal pe lipsa plângerii prealabile potrivit art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10.lit.f C.p.p.

În motivarea petitului subsidiar sa arătat că societatea T.I.E. SRL a formulat o plângere penală în data de 22.12.2008 pentru furt, precum şi pentru alte infractiuni, plângere care nu întruneşte elementele constitutive ale unei plângeri prealabile necesare pentru infractiunea de abuz de încredere.

După data de 10.02.2009 când sa deschis procedura insolventei fată de S.C.

T.I.E. SRL o eventuală plângere penală trebuia depusă de administratorul judiciar în termen de 2 luni de la data când partea vătămată a ştiut cine este făptuitorul, însă în prezentul dosar nu există o astfel de plângere prealabilă.

Analizând sentinta penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatii I.S. şi S.D.G. şi de partea responsabilă civilmente S.C. T. SRL, precum şi a celor care puteau fi puse în discutie din oficiu, Curtea retine următoarele:

Instanta de fond a retinut o stare de fapt conformă cu realitatea, însă a interpretat greşit probele administrate în cauză, în sensul că la data de 8 ianuarie 2007 sa încheiat un contract de antrepriză între S.C. T. SRL în calitatea de întreprinzător , reprezentată de inculpatul I.S. şi S.C. T.I.E. SRL în calitatea de antreprenor reprezentată de partea vătămată M.A. , având ca obiect executarea unor lucrări de constructii în Piteşti pe o durată de 1 an, respectiv 15.01.2007 – 15.01.2008. la art.9.2 din contract sa prevăzut o garantie de bună executie de 5% din valoarea contractului, care se va retine începând cu luna a 7a a derulării contractului. Totodată, sa prevăzut că pentru executarea cu întârziere a lucrărilor şi pentru depăşirea termenului contractual investitorul va putea solicita penalităti de 0,1% /zi de întârziere.

În aceleaşi conditii şi cu aceleaşi clauze sa încheiat un alt contract similar având ca obiect executarea unor lucrări de constructii în Arad pentru perioada 16 aprilie 2007 – 30 aprilie 2008.

La data de 11.02.2009 S.C. T.I.E. SRl a intrat în procedura de insolventă.

Potrivit declaratiilor părtii vătămate M.A. date în faza de urmărire penală şi la instanta de fond , în luna octombrie 2007 acesta a predat inculpatului S.D. administrator al S.C. G.S. SRL şi reprezentant al inculpatului I. pe şantierul din Piteşti un bilet la ordin pentru a garanta plata materialelor de constructii pe care inculpatul S. trebuia să le achizitioneze în numele S.C. T.I.E. SRL de la S.C. D. SRL Piteşti.

Inculpatul I.S. în declaratiile date de acesta arată că , pe fondul întârzierilor în executarea lucrărilor mentionate în cele două contracte, a încetat colaborarea cu societatea administrată de partea vătămată şi a emis patru notificări prin intermediul unui executor judecătoresc , aducând la cunoştintă că S.C. T.I.E. SRL are obligatia de a plăti 5% garantie de bună executie , precum şi penalităti de întârziere de 0,1%/zi, precizând că în caz contrar va folosi biletul la ordin primit de la inculpatul S.D..

Potrivit raportului criminalistic nr.379983/7 septembrie 2010 scrisul de pe biletul la ordin , care face obiectul prezentei cauze, a fost executat de partea vătămată la rubricile emitent şi semnătura emitentului, iar restul mentiunilor au fost executate de o persoană rămasă neidentificată.

În cauză, rezultă cu certitudine că în momentul predării biletului la ordin de partea vătămată către inculpatul S.D. nu a asistat o altă persoană, care să confirme conditiile în care sa predat acest instrument de plată, astfel că, fiecare dintre părti are propria variantă , observată şi de către instanta de fond, care precizează că varianta prezentată de partea vătămată este mai verosimilă, fără să existe probe certe la dosar din care să rezulte acest fapt.

Martorul S.D. arată că în cursul anului 2007 a lucrat pe şantierul din Piteşti în calitate de subantreprenor al părtii vătămate M., iar cu o ocazie în fata barăcii, care făcea partea din organizarea de şantier , la auzit pe inculpatul S. spunândui părtii vătămate M. dacă a adus biletul, fără să poată preciza pentru ce anume era acel bilet sau dacă sa încheiat sau nu un proces verbal privind predarea biletului la ordin , iar declaratia dată în faza de urmărire penală a fost în functie de ce a auzit de la inculpat şi partea vătămată.

Partea vătămată M.A. mai arată că în momentul predării biletului la ordin inculpatului S. ia înmânat acestuia şi o împuternicire, însă nu ia solicitat inculpatului S. restituirea biletului la ordin.

Inculpatul S.D. audiat la instanta de recurs arată că în luna noiembrie 2007 partea vătămată M. fiind pe şantierul din Piteşti , înainte de a pleca la chemat pe inculpat la autoturismul cu care urma să plece partea vătămată şi ia înmânat un bilet la ordin, completat mai putin rubrica privind suma, împreună cu o ştampilă, pe care urma să le predea inculpatului I..

Biletul la ordin reprezenta garantia pentru buna executie a contractului subantreprenorului S.C. T.I.E. SRL. Inculpatul I. nu sa prezentat la Piteşti în acea perioadă, astfel că a predat inculpatului I. biletul la ordin la data de 6.12.2007, după ce sa turnat ultima placă a imobilului construit pe şantierul din Piteşti, precizândui inculpatului că reprezintă garantia pentru buna executie a contractului, însă inculpatul I. ia relatat că nu era necesar acest bilet la ordin, întrucât între acesta şi partea vătămată nu existau neîntelegeri , ocazie cu care sa încheiat şi un proces verbal, fără să cunoască ce va face inculpatul I. cu biletul la ordin.

Martorul S.C. audiat în recurs a arătat că în anul 2007 a lucrat pentru firma părtii vătămate, care avea probleme financiare, în sensul că plata salariilor se făcea cu întârziere, iar partea vătămată ia relatat că a emis un bilet la ordin pentru a plăti salariile angajatilor, că biletul la ordin era destinat S.C. T. SRL pentru garantarea bunei executii a lucrărilor.

Potrivit art.213 C.p. infractiunea de abuz de încredere presupune însuşirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de al restitui.

Însuşirea însemnă luarea bunului în stăpânire de către cel care nu avea decât detentia acestuia, cu excluderea de la posesia bunului pe proprietar , căruia i se anulează această calitate.

Dispunerea pe nedrept constă în ansamblul actelor al căror continut excede cuprinsului titlului în baza căruia subzistă detentia. În fine, refuzul de restituire însemnă o împotrivire manifestată a detentorului de a înapoia bunul respectiv, celui care i la încredintat.

Curtea constată că între firmele administrate de inculpati şi cea administrată de partea vătămată au existat raporturi contractuale şi că părtile şiau luat angajamentul pe care continutul titlului juridic le implică, însă în cauză , nu sa dovedit că inculpatii au actionat cu rea credintă , în sensul vreunei actiuni care să contureze infractiunea de abuz de încredere, cu ocazia desfăşurării activitătii decurgând din contractele de antrepriză încheiate şi precizate mai sus.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că simpla neexecutare în termen a unei obligatii sau efectuarea necorespunzătoare a unei activităti sau lucrări, în cadrul unei conventii comerciale, nu are caracter penal. Potrivit dreptului comercial, oricine este tinut să execute întocmai obligatia luată, consecintele neîndeplinirii acesteia în termen şi în conditiile stipulate fiind reglementate de Codul comercial.

Mai mult, Codul comercial admitând implicit posibilitatea nerespectării contractului, prevede pentru garantarea îndeplinirii obligatiilor asumate înafara mijloacelor generale posibilitatea de a se stipula în cuprinsul conventiei o clauză specială prin care debitorul se obligă să dea un lucru sau să execute o prestatie în caz de neexecutare din partea sa a obligatiilor contractuale , creditorul având facultatea de a cere îndeplinirea obligatiei, iar în caz de executare necorespunzătoare sau cu întârziere a clauzelor speciale referitoare la penalităti, aşa cum sa mentionat în cele două contracte de antrepriză încheiate între societatea comercială administrată de către partea vătămată şi cea administrată de inculpatul I..

Din domeniul dreptului comercial se trece în cel al dreptului penal numai atunci când inculpatul a executat cu intentie directă sau indirectă activităti prin care a urmărit diminuarea patrimoniului celui care ia încredintat bunul.

Dacă nerestituirea sau însuşirea ori dispunerea de bun se datorează altor cauze decât intentia agentului de a trece bunul în stăpânirea sa, între părti existând neîntelegeri a căror rezolvare ar tine de dreptul comercial , nu există infractiunea de abuz de încredere, în acest caz putânduse initia un proces comercial, însă nu unul pentru abuz de încredere. Or, în cauză nu sa putut dovedi existenta unei conduite din partea inculpatilor în acest sens.

Astfel, Curtea constată că între părti există un litigiu comercial legat de executarea contractelor de antrepriză, care urmează să fie solutionat de către Tribunalul Comercial, iar în prezentul dosar sau depus probe, respectiv o expertiză contabilă întocmită în litigiul comercial dintre părti.

Având în vedere că neîntelegerile dintre părti sunt de natură comercială, pentru motivele care sau arătat în detaliu mai sus , în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p. urmează să fie admise recursurile formulate de inculpatii I.S. şi S.D.G. şi de partea responsabilă civilmente S.C. T. SRL împotriva sentintei penale nr.864 din 6 iulie 2012 a Judecătoriei ClujNapoca, care va fi casată în întregime şi rejudecând cauza în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b C.p.p. urmează să fie achitat inculpatul I.S. pentru complicitate la infractiunea de abuz de încredere prev. de art.26 din C.p. rap. la art.213 alin.1 din C.pen,. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.25 din C.pen. rap. la art.290 din C.pen.

Urmează să fie înlăturate dispozitiile art.33 şi 34 C.pen.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b C.pr.pen. urmează să fie achitat inculpatul S.D.G., pentru infractiunea de abuz de încredere, prev. de art.213 alin.1 C.pen.

Latura civilă a cauzei urmează să fie nesolutionată.

Solicitarea inculpatilor privind achitarea acestora în baza disp. art.10 lit.a C.p.p. pe motiv că faptele nu există, nu este întemeiată, deoarece în cauză sa făcut dovada că sa predat acel bilet la ordin de către partea vătămată inculpatului S., existând o faptă, însă nu de natură penală, ci comercială, aşa cum sa arătat în detaliu mai sus.

Referitor la petitul subsidiar din motivele de recurs, cu privire la încetarea procesului penal pe motivul tardivitătii plângerii penale formulate de partea vătămată, instanta de fond a răspuns la această exceptie, sens în care apreciem că nu mai este necesar să se răspundă la acest motiv de recurs.

Neîntemeiată este şi solicitarea inculpatilor referitoare la achitarea acestora în baza dispozitiilor art.10 lit.c sau d C.p.p. pe motiv că fapta de instigare ar fi fost comisă de o altă persoană, sau că lipseşte un element constitutiv al infractiunilor, întrucât în cauză sa probat cu certitudine că nu există o faptă de natură penală, ci una de natură comercială.

Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia. (Judecător Vasile Goja)