Admisibilitatea
cererii e învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate. Cerinţe.
Art.
29 din Legea nr. 47/1992
Instanţa în
faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate este chemată să
examineze legitimarea procesuală a petiţionarilor, dacă rezolvarea sa are
legătură cu soluţionarea cauzei şi dacă prevederile invocate nu au fost
anterior declarate ca fiind neconstituţionale.
(Decizia penală nr.1306/13.12.2011)
Prin
încheierea din 25 octombrie 2011,
Judecătoria Horezu, în baza art. 302
Cod procedură penală, a respins ca nefondate, excepţiile
privind inadmisibilitatea şi tardivitatea prezentei plângeri , invocată de
intimatul V.I., prin apărător.
În baza art. 278 ind. 1 al.8 lit. c Cod
procedură penală, a admis plângerea petenţilor N.L., D.M., Z. C. şi C. N., împotriva dispoziţiei
nr. 2 cuprinsă în rechizitoriul din 13.12.2010 întocmit în dosar nr.
2132/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu.
A desfiinţat dispoziţia procurorului
atacată. A pus în mişcare acţiunea
penală împotriva inculpatului V.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 178
al.1,2 şi 184 al.2,4 Cod penal cu art. 33 lit. b Cod penal şi a dispus
trimiterea inculpatului în judecată, în complet legal constituit.
Împotriva încheierii pronunţată în
şedinţa publică din 25 octombrie 2011 de Judecătoria Horezu în dosarul
nr.907/241/2011 a declarat recurs intimatul V. I., care a criticat-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul
a invocat şi excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor artr.278/1 alin.10 din Codul de procedură
penală în raport cu dispoziţiile art.21 din Constituţia României şi art.6
alin.1 şi 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi
Libertăţilor Fundamentale.
Prin
decizia penală nr.1306/13.12.2011,
Curtea, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.278/1
alin.10 Cod procedură penală.
A respins ca inadmisibil recursul declarat de intimatul V.I.
Pentru
a pronunţa această decizie, curtea a reţinut că cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art.278/1 alin.10 Cod procedură penală, este inadmisibilă.
Potrivit
dispoziţiilor art.29 din Legea nr.47/1992, astfel cum a fost modificată, Curtea
Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei
legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în
vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi
oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepţia poate
fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de
judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de
procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepţiei prevederile
constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii
Constituţionale. Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa
în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o
încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei
asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia
a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi
susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de
sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele
părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii
de citare a acestora.
Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind
contrară prevederilor art.29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr.47/1992,
instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale.
Astfel, o
cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de
neconstituţionalitate poate fi primită atunci când îndeplineşte condiţiile
peremptorii de admisibilitate anterior
menţionate.
Instanţa în
faţa căreia s-a ridicat excepţia este chemată să examineze legitimarea
procesuală a petiţionarilor, dacă rezolvarea sa are legătură cu soluţionarea
cauzei şi dacă prevederile invocate nu au fost anterior declarate ca fiind
neconstituţionale.
Pentru a
admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei
de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate
limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului
invocat ca neconstituţional.
Petiţionarul
care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care
doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste
dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi
argumenteze pertinent cererea. În
cauza de faţă nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei
hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea fondului cauzei în
stadiul procesual în care se află – recurs împotriva unei încheieri.
Pe de altă
parte, simpla invocare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art.278/1 alin.10
Cod procedură penală, nu este adecvată atâta timp cât petiţionarul s-a raportat doar formal la prevederile
art.21 din Constituţia României şi art.6
alin.1 şi 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi
Libertăţilor Fundamentale, fără a argumenta în ce constă legătura textelor în
discuţie cu prevederile constituţionale şi care este neconcordanţa dintre ele
şi textul legii fundamentale.
