avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Proces-verbal de control încheiat de organul de control din cadrul I.T.M.. Natură juridică. Act administrativ.
 
Art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit.c) din Legea 554/2004
 
Procesul verbal de control are natura unui act administrativ care produce efecte juridice sub aspectul obligării recurentei la intrarea în legalitate, prin întocmirea de contracte individuale de muncă şi poate fi atacat în contencios administrativ, potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, independent de împrejurarea că acest proces verbal a fost sau nu însoţit sau urmat de un proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
 
(Decizia nr. 2527/R-CONT/16 noiembrie 2011)
 
Prin cererea înregistrată sub nr.2998/90/2011, petenta S.C. S. A. M. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, a solicitat instanţei ca, prin încheierea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării procesului-verbal de control seria ITM VL nr.1249/17.06.2011 încheiat de intimat, până la pronunţarea de către instanţa de fond a unei hotărâri asupra cererii având ca obiect anularea acestui act.
În motivarea cererii, petenta a arătat că în data de 9.06.2011 inspectori din cadrul intimatului au efectuat un control cu tema „Campania naţională privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarată”, iar în urma acestuia s-a stabilit fără temei că au fost identificate patru persoane care prestau muncă în folosul S.C. S.A.M. S.R.L.., fără a avea încheiate în formă scrisă contracte individuale de muncă.
Ca urmare a controlului a fost întocmit şi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria VL ITM nr.0005240 din 17.06.2011, prin care a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 40.000 lei şi totodată obligată ca până la data de 24.06.2011 să întocmească în formă scrisă contractele individuale de muncă pentru cele patru persoane, cu data reală a începerii activităţii, să transmită la REGES modificările intervenite în structura personalului ca urmare a angajării acestor persoane, să facă dovada înmânării unui exemplar din contractul individual de muncă fiecăreia dintre cele patru persoane şi să înştiinţeze în scris Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Petenta a susţinut că organul de control a interpretat şi aplicat în mod eronat prevederile legale în materie privitoare la prestarea unei activităţi de către o persoană fizică, reţinând în mod greşit că imobilul din Râmnicu Vâlcea, str. Calea lui Traian, centrul de dializă este un punct de lucru deschis de S.C. S.A.M. S.R.L., centrul de dializă fiind proprietatea S.C. I.H.S. S.A.
A mai susţinut petenta că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 privind cazul bine justificat şi paguba iminentă, iar în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 s-a adresat intimatului cu plângere împotriva acestui proces-verbal de control prin care a solicitat anularea acestuia.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării procesului-verbal de control, cu motivarea că persoanele identificate prestau activitate pentru societatea petentă, care a încălcat astfel prevederile legale prin neîntocmirea în formă scrisă a contractelor individuale de muncă.
În şedinţa publică din 6 septembrie 2011, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii, care nu se circumscrie obiectului unei acţiuni judiciare în contenciosul administrativ, astfel cum acesta a fost stabilit de legiuitor.
Prin încheierea nr.256 din data de 6 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării procesului-verbal de control seria ITM VL nr.1249/17.06.2011, formulată de petentă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că din economia art.14 din Legea 554/2004 rezultă că ceea ce se poate dispune este suspendarea executării unui act administrativ, astfel cum acesta este definit de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 ca fiind o manifestare unilaterală de voinţă a unei autorităţi publice, cu caracter individual sau normativ, în scopul de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii, în regim de putere publică, în vederea executării ori a organizării executării legii.
S-a constatat că procesul-verbal de control nu este un act administrativ astfel cum acesta este definit mai sus, ci o operaţiune administrativă emisă în vederea pregătirii emiterii unui act administrativ propriu-zis, iar operaţiunile administrative nu pot fi atacate separat în justiţie, ci numai odată cu actul administrativ pe care l-au precedat, art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004 prevăzând, în acest sens, că instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
În speţă, s-a apreciat că procesul-verbal de control prin care au fost dispuse în sarcina petentei măsuri şi s-au stabilit termene de aducere la îndeplinirea acestora este un act pregătitor care prin el însuşi nu produce efecte juridice, ci acesta doar a precedat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor care este, în esenţă, un act administrativ de autoritate, împotriva căruia legiuitorul a reglementat o procedură specială, aceea a plângerii, care a fost dată în competenţa de soluţionare a judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că cererea de suspendare a executării unei operaţiuni administrative este inadmisibilă, fiind respinsă. 
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, petenta S.C. S.A.M. S.R.L., susţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este dată cu aplicarea şi încălcarea greşită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă), pentru următoarele motive:
Recurenta susţine că instanţa nu face diferenţa între procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a cărui procedură de contestare este reglementată în mod expres de către O.G. nr.2/2001 şi procesul-verbal de control încheiat de organul de control din cadrul I.T.M. Vâlcea care, la rândul său, este tot un act administrativ, dar a cărui procedură de contestare este reglementată de Legea nr.554/2004, procedură ce nu poate fi încălcată.
Se arată că acest act nu constituie o operaţiune administrativă, ci un act administrativ propriu-zis, care produce efecte juridice prin el însuşi, întrucât prin aducerea sau neaducerea sa la îndeplinire se nasc noi raporturi juridice.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat că recursul este fondat.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce   i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.
În consecinţă, obiectul acţiunii în contencios administrativ, astfel cum este el definit de către art.8 din Legea nr.554/2004, îl reprezintă anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
În cauză, Curtea a constatat că procesul verbal de control nr.1249/17.06.2011, depus la dosarul de fond, întruneşte condiţiile prevăzute de art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, întrucât acesta produce efecte juridice, întrucât dispune în sarcina recurentei măsuri obligatorii, potrivit dispoziţiilor art.6 şi art.19 din Legea nr.108/1999, constând în întocmirea de contracte individuale de muncă, precum şi în efectuarea modificărilor şi înregistrărilor aferente acestor contracte.
S-a apreciat că în mod nefondat s-a susţinut de către instanţa de fond că acest proces verbal ar avea doar caracterul unei operaţiuni administrative emise în vederea pregătirii emiterii actului administrativ propriu-zis, constând în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
În realitate, procesul verbal de control nr.1249/17.06.2011 şi procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.005240/17.06.2011 sunt acte cu natură juridică şi finalitate diferită.
Procesul verbal de control are natura unui act administrativ care produce efecte juridice sub aspectul obligării recurentei la intrarea în legalitate, prin întocmirea de contracte individuale de muncă şi poate fi atacat în contencios administrativ, potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, independent de împrejurarea că acest proces verbal a fost sau nu însoţit sau urmat de un proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
De altfel, instanţa învestită cu cenzurarea legalităţii procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este chemată să verifice cu totul alte aspecte decât cele care formează obiectul cenzurii instanţei de contencios administrativ, care are a se pronunţa asupra procesului verbal de control prin care se dispun măsuri obligatorii.
Reţinând că în mod greşit instanţa s-a pronunţat pe cale de excepţie, fără a intra în cercetarea fondului, Curtea a constatat incidenţa dispoziţiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă, care atrag admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal, care se va pronunţa asupra legalităţii actului administrativ atacat.