avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Suspendare act administrativ. Admisibilitate. Cerinţa interesului.
 
Art.253 din Legea nr.1/2011
Art.15 din Legea nr.554/2004
 
Folosul pe care reclamanta îl urmăreşte este acela al obţinerii titularizării, or, suspendarea efectelor actului contestat nu poate produce astfel de consecinţe.
Prin faptul suspendării unui act prin care se refuză cererea de titularizare pe post partea s-ar afla în situaţia unei cereri nesoluţionate şi nu a unei soluţii pozitive a acesteia, aşa încât se impune aprecierea că nu există niciun folos pe care aceasta să îl obţină şi, pe cale de consecinţă, nu este îndeplinită condiţia interesului, condiţie esenţială în promovarea oricărui demers procedural.
Lipsa acestei cerinţe atrage inadmisibilitatea cererii şi face inutilă cercetarea tuturor aspectelor de fond, dat fiind că, indiferent de concluzia la care instanţa s-ar opri asupra acestora, nu se ajunge la îndeplinirea condiţiei mai sus enunţate.
(Decizia nr. 2095/R- cont/5 octombrie 2011)
 
                   Prin acţiunea înregistrată la 5 aprilie 2011, reclamanta T. S. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul de Administraţie al Colegiului Economic Rm.Vâlcea, Colegiul Economic Rm.Vâlcea şi Inspectoratul Şcolar Vâlcea, solicitând să se dispună anularea şi suspendarea adresei nr.367, emisă de Colegiul Economic Rm.Vâlcea la 1 martie 2011, adresă prin care i s-a refuzat titularizare pe post de profesor în condiţiile art.253 din Legea nr.1/2011.
                   În motivare s-a susţinut că, în mod greşit s-a apreciat ca nefiind depusă în termen solicitarea de titularizare, respectiv până la 25 februarie 2011, termen stabilit prin Instrucţiunile nr.3/2011, şi faptul că pentru catedra solicitată sunt vacante doar 12 ore pe săptămână, iar examenul susţinut de reclamantă în anul 2008 privea o altă disciplină, respectiv Cultură civică.
                   În această situaţie s-a ajuns datorită faptului că informarea cadrelor didactice nu s-a făcut corespunzător, aşa încât momentul depunerii cererii nu poate fi considerat tardiv, iar Instrucţiunile nr.3/2001 nu pot îngrădi efectele pe care le naşte o lege.
                   Şi aprecierea că disciplina Cultură civică şi susţinerea examenului la aceasta nu i-ar da dreptul să ocupe catedra solicitată – economic, administrativ, comerţ şi servicii/drept – nu poate fi primită, faţă de dispoziţiile Ordinului nr.3184/2011.
                   Prin încheierea nr.211/2011, Tribunalul Vâlcea a soluţionat cererea de suspendare a executării în sensul respingerii ei, reţinând că nu este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat, întrucât nu există elemente care să creeze îndoială cu privire la legalitatea adresei contestate.
                  Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta pentru motivele prev.de art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele:
                   - nedepunerea cererii până la 25.02.2011 a fost determinată de faptul că informarea persoanelor interesate nu s-a făcut în condiţiile legii, pentru a oferi posibilitatea unei luări la cunoştinţă corespunzătoare;
                   - Instrucţiunea nr.3/2011 este ilegală, ea îngrădind efectele unei legi, respectiv dispoziţiile art.253 din Legea nr.1/2011, care stabilesc condiţiile de titularizare ale cadrelor didactice care au participat la un astfel de concurs în ultimii 3 ani şi au obţinut peste nota 7 (şapte);
                   - catedra solicitată la titularizare era de 18 ore şi, de altfel, există şi alte catedre vacante, creându-se astfel posibilitatea titularizării reclamantei, care a obţinut media 9,30;
                   - în cauză era îndeplinită cerinţa cazului bine-justificat, însă instanţa nu a permis explicarea tuturor elementele relevante.
                   Examinând recursul formulat s-a apreciat că este nefondat pentru cele ce se vor arăta mai jos.
                   În condiţiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa a pus în discuţia recurentei excepţia de inadmisibilitate a cererii de suspendare, inadmisibilitate determinată de lipsa interesului în formularea acestuia.
                   Interesul ce trebuie dovedit de parte pe parcursul întregii proceduri judiciare constă în folosul practic pe care aceasta îl obţine prin demararea litigiului.
                   Cererea de suspendare a actului administrativ este întemeiată în cauză pe dispoziţiile art.15 din Legea nr.554/2004, iar admisibilitatea sa este condiţionată de îndeplinirea celor două condiţii esenţiale la care s-a referit instanţa de fond şi care sunt definite de prevederile art.2 lit.ş) şi t) din acelaşi act normativ.
                   Analiza acestor cerinţe este însă condiţionată de dovedirea, printre altele, a interesului personal, actual şi legitim, respectiv al folosului pe care reclamanta l-ar putea obţine prin suspendarea executării adresei nr.367/01.03.2011. Prin aceasta (f.16) Colegiul Economic Rm.Vâlcea comunica reclamantei-recurente faptul că nu i-a fost aprobată cererea de titularizare pe post în condiţiile art.253 din Legea nr.1/2011, pentru considerentele ce se enunţau.
                   Folosul pe care reclamanta îl urmăreşte este acela al obţinerii titularizării, or, suspendarea efectelor actului contestat nu poate produce astfel de consecinţe.
                   Prin faptul suspendării unui act prin care se refuză cererea de titularizare pe post partea s-ar afla în situaţia unei cereri nesoluţionate şi nu a unei soluţii pozitive a acesteia, aşa încât s-a impus aprecierea că nu există niciun folos pe care aceasta să îl obţină şi, pe cale de consecinţă, nu este îndeplinită condiţia interesului, condiţie esenţială în promovarea oricărui demers procedural.
                   Lipsa acestei cerinţe atrage inadmisibilitatea cererii şi face inutilă cercetarea tuturor aspectelor de fond, dat fiind că, indiferent de concluzia la care instanţa s-ar opri asupra acestora, nu se ajunge la îndeplinirea condiţiei mai sus enunţate.
                   Faţă de toate aceste aprecieri, s-a reţinut că soluţia tribunalului se impune a fi menţinută, cu schimbarea însă a motivării în sensul de mai sus, aşa încât, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.