avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Răspunderea asigurătorului. Cerinţe. Calitatea de asigurat a inculpatului.
 
Art. 51 din Legea nr.136/1995
 
Despăgubirile nu se acordă în cazul când cel răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul, dacă autoturismul implicat în accident a fost sustras de către inculpat.        
 
(Decizia penală nr. 1307/R din 13 decembrie 2011)
 
Prin sentinţa penală nr.127 din 22 septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Bălceşti, în baza art.208  alin. 4, -209 alin.1 lit., e şi i Cod penal, art.86 alin. 1 din OUG.195/2002, art.87 alin.1 din OUG.195/2002, art. 89 alin. 1 din OUG.195/2002, art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D.N.C.,  la pedeapsa închisorii,  dispunându-se ca pedeapsa rezultantă să fie executată în condiţiile art.86/1 Cod penal.
                   În baza art. 14 şi 346 C.proc.pen. art. 998-999 Cod civil şi Legea 136/1995 , s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată V.I. şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul SC.Omniasig Vienna Insurance Group S.A.  Bucureşti, la plata sumei de  6.000 lei daune morale către partea civilă Văduva Ion, la 540,80 lei către Serviciu de Ambulanţă Judeţean Vâlcea şi 190,11 lei către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.
În data de 04 septembrie 2009 a folosit fără drept autoturismul Dacia Logan MCV cu nr. de înmatriculare  B-98-KJV, în scopul deplasării în localitatea Drăgăşani, a condus autovehiculul sustras pe drumurile publice, fără să posede permis de conducere. A condus autovehiculul sustras pe drumurile publice, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr/l, alcool pur în sânge.
Prin nerespectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, a accidentat pe partea vătămată, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Cu privire la latura civilă a procesului penal, prima instanţă a arătat că potrivit dispoziţiilor art.14 alin.1) Cod proc.penală, acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, alineatul 5 al aceluiaşi text legal precizând că acţiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru daunele morale, potrivit legii civile.
A mai reţinut, că la momentul producerii accidentului era încheiată poliţă de asigurare RCA pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare B-98-KJV, la S.C. Omniasig Vienna Insurance Group SA.
Instanţa a apreciat, că în virtutea contractului de asigurare încheiat, după cum statuează art. 49 şi 50 din Legea nr.136/1995, asiguratorul de răspundere civilă auto acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Despăgubirile se plătesc pentru sume datorate cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În speţă, a constatat prima instanţă, fapta inculpatului de a conduce pe drumul public un autoturism cu încălcarea regimului circulaţiei rutiere reprezintă o faptă ilicită, aşa încât, acesta  va trebui să răspundă alături de asigurator de toate prejudiciile materiale şi morale generate, însă în  limita obligaţiei contractuale angajate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs asigurătorul de răspundere civilă S.C. Omniasig Vienna Insurance  Group S.A. Bucureşti şi partea vătămată Văduva Ion, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează :
                   Asiguratorul  critică sentinţa în raport cu greşita obligare in solidar cu inculpatul la plata prejudiciului rezultat din infracţiune şi a cheltuielilor judiciare  în condiţiile in care aşa cum rezultă din probele dosarului autoturismul implicat în accident a fost sustras de către o persoană care nu avea calitatea de asigurat.
                   Prin decizia penală nr. 1307/R din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul asiguratorului SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA BUCUREŞTI. A casat în parte sentinţa, cu privire la soluţionarea laturii civile şi, rejudecând înlătură obligarea asiguratorului de la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.
A respins ca nefondat recursul părţii civile V.I.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut următoarele:
                   Dispoziţiile art.48 alin.1 din Legea 136/1995 modificată, stabilesc obligaţia imperativă a persoanelor fizice sau juridice care au in proprietate vehicule supuse înmatriculării in România, să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule.
Corelativ acestui text art.49 din acelaşi act normativ instituie in sarcina asigurătorului, de data aceasta, obligaţia de a acorda despăgubiri, in baza contractului de asigurare pentru prejudiciile pentru care asiguraţii răspund faţă de terţi, păgubiţi prin accidente de vehicule.
Prin urmare, asigurarea obligatorie RCA este esenţialmente o asigurare de persoane şi nu de bunuri, ceea ce presupune că în toate ipotezele  persoana responsabilă de producerea accidentului trebuie să aibă calitatea de asigurat, deoarece despăgubirea se acordă conform art. 49 mai sus citat doar în baza contractului de asigurare.
Ipoteza avansată de apărarea părţii civile cum că potrivit art. 51 din Legea asigurărilor nr. 136/1995, despăgubirile se acordă şi în cazul când cel răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul,  nu pare verosimilă şi deci, curtea nu şi-o însuşeşte, pentru că legiuitorul nu putea avea în vedere în varianta textului decât o transmisiune licită a folosinţei autovehiculului implicat în accident.
Cu alte cuvinte este de neconceput că legiuitorul a avut în intenţie să pună sub protecţia legii o faptă ilicită cum este cea de sustragere din prezenta cauză în contextul căreia, ori în legătură cu care, s-a produs evenimentul generator de prejudiciu stabilind în aceşti termeni ce exced unui cadru legal obligaţia asigurătorului la despăgubire.
Prin urmare, pornind de la o premisă greşită prima instanţă a angajat nelegal răspunderea civilă solidară a societăţii de asigurare cu inculpatul, la recuperarea prejudiciului produs prin infracţiune, cât şi în ce priveşte plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată.