Amenda
administrativă aplicată inculpatului achitat conform art. 10 lit. b/1 Cod
procedură penală pentru săvârşirea a două fapte şi împăcarea inculpatului cu
partea vătămată pentru una dintre ele. Consecinţe supra cuantumului acesteia.
Art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală
Încetarea
procesului penal pentru una din cele două infracţiuni pentru care inculpatul a
fost achitat conform art.10 lit.b/1 Cod penal, are ca efect reducerea
cuantumului amenzii administrative, pericolul social pentru o singură faptă
săvârşită, respectiv pentru cea pentru care s-a menţinut achitarea fiind mai
mic.
(Decizia penală nr.1109/R din 25 octombrie 2011)
Prin sentinţa penală nr.771 din 12 aprilie
2011, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la
art. 10 lit. b ind.1 C.p.p. comb. cu art. 18
ind.1 C.p., a fost achitat inculpatul I.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor
prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4
C.p. şi art. 37 din Legea nr. 319/2006.
În baza art.
18 ind.1 alin. 3 C.p.
comb. cu art. 91 C.p.,
s-a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în
cuantum de 1.000 lei.
Pentru a
pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 22.04.2008, partea vătămată D.V.
împreună cu ceilalţi membri ai echipei de lucru, lucrau pe acoperişul unei hale
aparţinând S.C. Subansamble Auto S.A., pentru montarea unor luminatoare.
În timp ce desfăşurau această
activitate, un panou metalic pe care a păşit D.V. s-a desprins, acesta căzând
cu tot cu panou de la o înălţime de cea. 9 m în interiorul halei, pe un transformator de
curent electric.
Împrejurările producerii
accidentului de muncă au fost cercetate la momentul producerii şi de către o
comisie desemnată la nivelul S.C. Hidromec S.A., din procesul verbal de
cercetare, rezultând faptul că evenimentul suferit de D. V. este accident de
muncă şi se înregistrează ca atare de S.C. Hidromec S.A. Totodată, ca şi cauză
a producerii accidentului, s-a reţinut, printre altele, atât nerespectarea de
către partea vătămată D. V. a prevederilor art. 22 din Legea 319/2006 cât şi
nerespectarea de către angajatorul S.C. Hidromec S.A. reprezentată prin directorul I.M., a prevederilor art. 7, alin.
4 lit. e din aceeaşi lege prin „neluarea măsurilor corespunzătoare ca, în
zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor
care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate", iar tot în sarcina angajatorului, inexistenţa unei
tehnologii de lucru privind procedeele care se aplicau în cazul montării şi
demontării luminatoarelor din cadrul S.C. Subansamble Auto S.A. Piteşti.
S-a constatat de către prima instanţă că, fapta
inculpatului Ion Marin nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni
şi se impune achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la
art. 10 lit. b ind.1 C.p.p. comb. cu art. 18
ind.1 C.p.
Aprecierea s-a
bazat pe următoarele elemente: inculpatul a întocmit la nivelul societăţii pe
care o conduce un plan de securitate şi
sănătate a muncii; a desemnat ca responsabil de lucrări pe numitul V.C., care a
alcătuit echipa de lucru, a dotat-o cu echipament de protecţie, dar nu a
supravegheat-o; în aceste condiţii, obligaţia de supraveghere rezida în sarcina
inculpatului în subsidiar; partea vătămată D.V. nu a luat măsuri proprii de
siguranţă şi, din neatenţia acestuia, s-a produs accidentarea sa; urmările
accidentării şi refacerea sănătăţii
părţii vătămate; circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv
atitudinea sa după producerea accidentului, în sensul că s-a prezentat de
urgenţă la locul faptei, a acordat tot sprijinul moral şi material de care
dispunea în vederea recuperării sănătăţii părţii vătămate, care şi-a exprimat
mulţumirea faţă de sprijinul de care a beneficiat, renunţând la pretenţiile
care i-au fost satisfăcute; atitudinea sinceră de regret a inculpatului faţă de
producerea accidentului şi de cooperare pe parcursul procesului; atitudinea sa
pe parcursul cercetărilor efectuate cât şi în faţa instanţei de judecată în
toate fazele procesuale cât şi lipsa antecedentelor penale.
Împotriva
acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti,
care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei achitări a
inculpatului, solicitând condamnarea acestuia pentru infracţiunile pentru care
a fost trimis în judecată.
Prin decizia penală nr.1109/R din 25 octombrie 2011, a admis
recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA PITEŞTI şi a casat în
parte sentinţa penală.
A. înlăturat
dispoziţia de achitare pentru fapta prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod
penal cu toate consecinţele şi, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b)
Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. h) Cod procedură penală,
încetează procesul penal pentru această faptă, prin împăcarea părţilor.
A redusa
cuantumul amenzii administrative de la 1.000 lei la 500 lei.
A menţinut
restul dispoziţiilor sentinţei penale.
Pentru a
pronunţa această decizie, curtea a reţinut că la termenul de judecată din 25
octombrie 2011, cu ocazia judecării recursului, partea vătămată şi inculpatul
au declarat în faţa instanţei că s-au împăcat, cu privire la infracţiunea prev.
de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal.
Reţinând
aceasta, curtea apreciază că sunt îndeplinite cerinţele art.10 lit.h Cod
pr.penală, cu referire la art.132 Cod
penal, respectiv caracterul personal al actului de dispoziţie şi momentul
intervenirii acesteia până la rămânerea definitivă a hotărârii.
In raport de situaţia
prezentată mai sus, curtea consideră că se impune încetarea procesului penal cu
privire la infracţiunea prev. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, dar şi
reducerea cuantumului amenzii administrative aplicate inculpatului.