Încadrarea
juridică a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin.3 din Codul penal.
Cerinţe.
Art.
178 alin.3 din Codul penal
Pentru a fi
încadrată juridic in art.178 alin.3 Cod penal, fapta de ucidere din culpă a
unei persoane, trebuie să fie comisă de un conducător de vehicul cu tracţiune
mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică
ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate.
Concentraţia
de alcool în sânge se stabileşte prin analize de laborator, iar starea de
ebrietate se constată prin orice mijloc de probă.
(Decizia
penală nr.1083/R din 18 octombrie 2011)
Prin sentinţa penală nr.187 din 16 iunie 2011, pronunţată
de Judecătoria Horezu, printre alte dispoziţii, în baza art. 334 C.p.pen., s-a schimbat
încadrarea juridică privind pe inculpatul V.V.B., din fapta prev. de art. 178
al.2 C.pen. iniţial sesizată, în cea prev. de art. 178 al.3 teza a II-a C.pen.
În baza art.
178 al.3 teza a II-a C.pen. cu art. 74 şi 76 lit.b C.pen., a fost condamnat
inculpatul V. V.B., la pedeapsa
închisorii de 2 ani, în condiţiile art.81 Cod penal.
Pentru a
pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de
26.10.2008, în jurul orei 19.00 , inculpatul B.Ghe., se afla la volanul
autoturismului Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare VL-05-EEJ şi inculpatul V.V.
B., conducea autoturismul Renault Megane cu nr. de înmatriculare 3242 WAL 44,
şi se deplasau în coloană, pe DN 67, pe raza comunei Pietrari, din direcţia
Rm.Vâlcea- Tg.Jiu, între cele două autoturisme fiind intercalat un autovehicul
rămas neidentificat.
În timp ce se
deplasau în condiţii de noapte, la lumina farurilor, pe un sector de drum în
aliniament, prevăzut cu marcaj discontinuu, inculpatul V.V.B.s-a angajat în
depăşirea autoturismului din faţa sa şi a primei maşini din coloană, respectiv
Dacia 1310 condusă de inculpatul B.Gh., iar când inculpatul V., aflat în
depăşire pe sensul opus, aproximativ în
dreptul autoturismului din mijloc, rămas neidentificat, inculpatul B.Gh., care
circula primul în coloană , a iniţiat virajul la stânga, schimbând direcţia de
mers fără a se asigura, cu intenţia de a se încadra pe drumul comunal Manta.
Deşi
inculpatul V. a sesizat starea de pericol, iniţiind manevra de frânare, el nu a
reuşit să evite impactul cu autoturismul Dacia 1300 condus de către inculpatul
B.Gh., impact în urma căruia ambele autoturisme au suferit avarii.
După impact,
autoturismul condus de inculpatul B. s-a deplasat spre stânga, oprindu-se în
afara părţii carosabile, după ce în prealabil a intrat în impact şi cu un
arbore, iar autoturismul condus de către inculpatul V. s-a deplasat prin rulare
spre şanţul din dreapta drumului, oprindu-se în final pe spaţiul verde.
Împotriva
acestei sentinţe au declarat recurs
Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu şi inculpatul V.V.B..
Prin decizia penală nr.1083/R din 18
octombrie 2011, Curtea a admis recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
JUDECĂTORIA HOREZU şi inculpatul V.V.B.
A casat în parte sentinţa şi rejudecând:
A înlăturat schimbarea încadrării juridice din
infracţiunea prev. de art.178 alin.3 teza a II-a în art.178 alin.2 Cod penal,
text în baza căruia a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare, cu
aplic.art.74 lit. a Cod penal.
A menţinut
celelalte dispoziţii.
Pentru a
pronunţa această decizie, curtea a reţinut că inculpatul V.V.B.consumase
anterior accidentului de circulaţie băuturi alcoolice, concentraţia de alcool
în sânge fiind de 0,4, respectiv 0,25%o.
Pentru a fi
încadrată juridic in art.178 alin.3 Cod penal , fapta de ucidere din culpă a
unei persoane, trebuie să fie comisă de un conducător de vehicul cu tracţiune
mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică
ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate.
Textul de lege
impune aşadar două condiţii circumstanţiale în care uciderea din culpă trebuie
comisă, una referitoare la îmbibaţia alcoolică peste limita de 0,.8%o prevăzută
de lege, şi cealaltă priveşte starea de ebrietate in care trebuie să se afle
conducătorul autovehiculului.
Se observă că
legiuitorul de la început face distincţie între starea de ebrietate şi
îmbibaţia alcoolică de peste 0,8 %o, noţiuni care în accepţie juridică nu sunt
identice.
În ce priveşte
concentraţia de alcool în sânge aceasta se stabileşte prin analize de
laborator, fiind suficient să depăşească limita legală pentru ca fapta să fie
încadrată în art.178 alin.3 Cod penal, neexistând din această perspectivă nici
un fel de controversă.
Starea de
ebrietate se caracterizează prin diminuarea reacţiilor organice, a
manifestărilor individuale, a mersului, a vorbirii şi exprimării, a capacităţii
psiho-fizice de răspuns la diferiţi stimuli exteriori, aspecte ce se pot
manifesta diferit la fiecare persoană în parte, în funcţie de mai mulţi factori
cum ar fi de exemplu constituţia fizică, toleranţa la alcool, putându-se
instala prin urmare înainte ca îmbibaţia alcoolică să atingă limita maximă
prevăzută de lege.
De aceea
starea de ebrietate se constată prin orice mijloc de probă şi această
constatare este imperativă pentru a putea reţine încadrarea juridică în art.
178 alin.3 Cod penal.
Cu siguranţă că îmbibaţia
alcoolică superioară limitei de 0.8%o prevăzută de lege, implică starea de
ebrietate, dar în această ipoteză legiuitorul s-a îngrijit să precizeze
explicit ce presupune o asemenea situaţie, însă în orice caz cele două noţiuni
din punct de vedere juridic nu trebuie
confundate aşa cum a greşit prima instanţă schimbând încadrarea juridică în
art.178 alin.3 Cod penal.
