Rejudecarea cauzei conform art. 522¹ C.proc.pen. Calificarea corectă a cererii în funcţie de conţinutul acesteia.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

Decizia 1328  din 14 octombrie 2011.

Prin sentinţa penală nr. 222 din 20.07.2011 a Judecătoriei Pucioasa în baza art. 28 pct. 3 C.proc.pen. şi art. 389 C.proc.pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie în anulare formulată de petentul Zarioiu Aurelian, în favoarea Curţii de apel Ploieşti.

În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 820/283/2011, petentul a formulat contestaţie la executare privind mandatul de executare nr. 1281/2007.

În motivarea cererii petentul a arătat că, în timpul judecării cauzei – dosar nr. 798/2006 al Judecătoriei Pucioasa, nu s-a aflat în ţară, fiind condamnat în lipsă.

La primul termen de judecată, apărătorul ales al acestuia a precizat cererea arătând că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C.proc.pen., iar la termenul de judecată din 6.07.2011 a arătat că decizia pe care o atacă aparţine Curţii de Apel Ploieşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 389 C.proc.pen. instanţa competentă privind cazurile prevăzute de art. 386 lit. a), c) şi e) C.proc.pen. se introduc la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.

Cum petentul a învederat că recursul a fost judecat de către Curtea de Apel Ploieşti, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 pct. 3 teza ultimă C.proc.pen., rezultă că acestei instanţe îi revine competenţa să se pronunţe asupra contestaţiei în anulare.

Faţă de cele expuse, instanţa de fond a admis excepţia lipsei competenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C.proc.pen., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Conform art. 192 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 28 pct. 3 C.proc.pen. şi art. 389 C.proc.pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C.proc.pen. formulată de petentul Zarioiu Aurelian în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului de fond ataşat, precum şi susţinerile contestatorului condamnat , Curtea va constata următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 460/2006 a Judecătoriei Pucioasa contestatorul Zarioiu Aurelian a fost condamnat, alături de alţi doi coinculpaţi, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, hotărâre rămasă definitivă în privinţa acestuia prin decizia penală nr. 785/2007 a Curţii de Apel Ploieşti.

Atât la judecarea cauzei în primă instanţă cât şi în apel sau recurs, inculpatul Zarioiu Aurelian nu s-a prezentat, cauza soluţionându-se în lipsa sa.

Din actele dosarului de executare rezultă că inculpatul a fost prins în baza unui mandat european de arestare emis de Judecătoria Pucioasa, arestat în Spania şi trimis în ţară pentru executarea pedepsei de 7 ani închisoare. Conform adreselor organelor de poliţie  şi a Penitenciarului Mărgineni (filele 226 şi următoarele dosar executare) pedeapsa a început la data de 20.04.2011 şi expiră la 19.04.2018, fără deducerea vreunei perioade executate.

Cererea adresată Judecătoriei Pucioasa, condamnatul Zarioiu Aurelian este intitulată contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C.proc.pen.

În aceste condiţii Judecătoria Pucioasa a considerat că cererea condamnatului este dată în competenţa instanţei de recurs, respectiv a Curţii de Apel Ploieşti care a judecat şi soluţionat recursul altor părţi decât contestatorul, prin decizia penală sus menţionată.

Este adevărat că, competenţa de soluţionare a unei contestaţii în anulare aparţine instanţei de recurs, conform art. 389 C.proc.pen. dar, intitularea greşită a unei cereri de către un justiţiabil nu conduce la calificarea ei juridică, instanţa de judecată fiind datoare a verifica conţinutul şi motivele ce stau la baza acesteia pentru a stabilii încadrarea ei în drept.

În cazul de faţă condamnatul a precizat în faţa Curţii că, de fapt, solicită judecarea dosarului său întrucât el nu a fost prezent la soluţionarea acestuia în cursul judecăţii, fiind prins şi extrădat din Spania pentru executarea pedepsei.

Având în vedere aceste precizări ale condamnatului, coroborate cu actele dosarului ataşat, de unde rezultă lipsa lui de la judecată (fond, apel şi recurs) şi predarea lui ulterioară de către autorităţile spaniole, Curtea apreciază că ne aflăm în prezenţa unei cereri de rejudecare întemeiată pe dispoziţiile art. 522¹ C.proc.pen., iar nu a unei contestaţii în anulare pe motivul nelegalei citări de către instanţa de recurs, motiv pentru care va trimite cauza la Judecătoria Pucioasa  pentru rejudecare.