Recurs. Inadmisibilitate.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

Decizia  penală nr. 1138/R din 25 august 2011.

Prin sentinţa penală nr. 135 din data de 21.07.2011, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, în temeiul dispoziţiei art. 278¹ alin. 8 lit. a C.proc.pen., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul D.I., în contradictoriu cu intimatul C. S. I., fiind menţinută soluţia dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte prin rezoluţia nr. 2164/P/2010, confirmată prin rezoluţia nr.753/II/2/2011 a prim procurorului aceleiaşi unităţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, la data de 03.09.2010 petentul D.I. s-a adresat Judecătoriei Vălenii de Munte cu o plângere penală, relativ la comiterea infracţiunii de distrugere, plângere ce a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, urmând să se efectueze verificări în vederea identificării autorului şi tragerea acestuia la răspundere penală.

Fiind audiat de organele de poliţie la data de 14.01.2011, petentul a arătat că îşi retrage plângerea prealabilă formulată.

Faptul că ulterior intimatul nu şi-a respectat pretinsa înţelegere avută cu petentul, în sensul de a-l despăgubi pentru prejudiciul cauzat, s-a precizat de către judecătorie că  nu este  o întâmplare care să  atragă nelegalitatea sau netemeinicia soluţiei dispusă de Parchet.

A mai arătat instanţa de fond că şi dacă petentul a declarat în faţa acesteia că nu are nimic de obiectat cu privire la soluţia dată de procuror, având la baza retragerea plângerii,  este nemulţumit de faptul că intimatul nu şi-a respectat înţelegerea.

Constatând că retragerea plângerii prealabile în procesul penal este totală şi necondiţionată, iar petentul are posibilitatea să-şi recupereze prejudiciul suferit printr-o acţiune civilă întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, în temeiul art. 278¹ alin. 8 lit. a C.proc.pen., instanţa de fond a respins  plângerea  formulată de petentul D.I., ca nefondată şi a menţint rezoluţia  nr. 2164/P/2010 din data de 08.04.2011  a Parchetului  de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, ca legală şi temeinică.

 Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs petentul, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, fără a expune printr-un memoriu scris motivele şi fără a se prezenta personal în faţa instanţei pentru a invedera criticile pe care le are de formulat, faţă de soluţia instanţei de fond.

 În şedinţa publică din data de 25.08.2011, reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a invocat inadmisibilitatea acestei căi de atac, invocând prevederile art. 278¹ alin. 10 şi 13 C.proc.pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.

           Examinând recursul formulat prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât şi sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. 3 C.proc.pen., Curtea a apreciat că această cale de atac este inadmisibilă.

           Potrivit art. XXIV alin. 1 din Legea nr. 202/2010 hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de  legea sub care a început procesul.

           Interpretând acest text de lege prin metoda “per a contrario” rezultă că hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a legii  menţionate, sunt supuse căilor  de atac, motivelor şi termenelor  prev. de noua lege.

           Acest nou act normativ a modificat conţinutul art. 278¹ alin. 10 şi 13 C.proc.pen. în sensul că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.

          Având în vedere aceste noi modificări, recursul petentului apare ca inadmisibil deoarece împotriva unei hotărâri definitive nu se poate formula o cale de atac ordinară, cum este cea a recursului declarat de aceasta şi prin care se solicită reevaluarea fondului cauzei, ci eventual numai o cale extraordinară de atac.