avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


      37. Culpa concurentă a părţii civile cu cea a inculpatului în producerea accidentului. Reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părţilor civile raportat la culpa inculpatului de 50% în producerea accidentului.

 

Faptul că inculpatul a avut o culpă de 50% în producerea accidentului rutier nu impune reducerea pedepsei de 2 ani închisoare, având în vedere că pedeapsa aplicată constituie minimul special al pedepsei ce putea fi aplicată, iar circumstanţele personale ale inculpatului nu sunt deosebite pentru a fi în măsură să se reţină în cauză vreo circumstanţă atenuantă prev. de art.74 cod penal (a căror reţinere are un caracter facultativ) având în vedere urmarea produsă (decesul unei persoane) şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei.

Scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, că inculpatul este infractor primar, că fapta a fost săvârşită din culpă (inculpatul având o culpă de 50% în producerea accidentului rutier) şi că în perioada de aprox. 3 ani şi 5 luni de la data producerii prezentei fapte inculpatul nu a mai săvârşit alte fapte penale, fiind îndeplinite astfel cerinţele art.81 cod penal.

Răspunderea civilă delictuală a inculpatului este atrasă de gradul său de culpă în producerea prejudiciilor materiale şi morale a părţilor civile constituite în cauză, deci se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părţilor civile de către instanţa de fond la jumătate, raportat la culpa inculpatului de 50% în producerea accidentului.

 

Art. 52 Cod penal

Art. 81 Cod penal

Art. 19 pct. 2 lit. a Cod penal

 

Prin sentinţa penală nr.1902 din data de 27 septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr.4245/256/2009, s-a hotărât:

În baza prev. art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal:

Condamnă pe inculpatul N.R.D, născut la data de 11.11.1977 în Bucureşti, ocupaţia: inginer în cadrul SC C.P.M. SRL, fără antecedente penale, la pedeapsa cu 2 ani închisoare.

În baza prev. art. 71 Cod penal:

Interzice condamnatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Penal.

În baza art. 81 alin. 2 Cp:

Suspenda condiţionat executarea pedepsei aplicate pe perioada termenului de încercare de 4 ani.

În baza prev. art. 71 alin 5 Cp:

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii

În baza art. 359 Cpp cu referire la art. 83 Cp:

Atrage atenţia condamnatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării condiţionate a pedepsei.

În temeiul prev. art. art. 14 alin. 3 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ.:

Admite în parte acţiunea civilă a părţii civile S.I.V.

Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.

Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

Admite în parte acţiunea civilă a părţii civile S.I.V.

Obliga pe inculpat, alături de SC G.A SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge cererea părţii vătămate S.I.V. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.

Admite în parte acţiunea civilă a părţii civile S.G.

Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge cererea părţii vătămate S.G. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.

Admite în parte acţiunea civilă a părţii civile S.N.C.

Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge cererea părţii vătămate S.N.C. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.

Admite în parte acţiunea civilă a părţii civile S.D.

Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge cererea părţii vătămate S.D. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.

Admite în parte acţiunea civilă a părţii civile S.A.

Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge cererea părţii vătămate S.A. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.

Admite în parte acţiunea civilă a părţii civile S.D.

Obliga pe inculpat, alături de SC G.A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata către acesta a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge cererea părţii vătămate S.D. de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri materiale.

Respinge ca nefondată cererea părţii vătămate G.A. de obligare a inculpatului la plata către acesta a sumei de 5709 lei despăgubiri materiale.”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cercetările în cauză au fost determinate de producerea în Com. Saligny, loc. Faclia, jud. Constanţa, pe DN 22C-E81 a unui accident auto soldat cu victime.

Ajunse la faţa locului, organele de poliţie au făcut cercetări prin care la km 10+600 m a fost identificat autoturismul marca BMW, condus de partea vătămată G.A., şi autoturismul marca Opel Astra, condus de inculpat, ambele prezentând avarii.

La faţa locului a fost identificată şi victima S.M.P.

Fiind testaţi cu aparatul etilotest, s-a constatat că niciunul dintre şoferii implicaţi în accident, deci inclusiv inculpatul nu consumareseră băuturi alcoolice. Ca urmare a probelor administrate în cauză s-a reţinut următorul mod de comitere a accidentului:

La data de 22.06.2008, în jurul orelor 07,40, inculpatul conducea autoturismul marca Opel Astra dinspre Cernavodă spre Medgidia, în autoturism fiind şi matorii Z.M.R., I.G.I. şi I.C., martori, care prin declaraţiile lor - au susţinut poziţia inculpatului. În premomentul producerii accidentului, în loc. Faclia din com. Saligny, jud. Constanţa se aflau ambele maşini, deci inclusiv maşina marca BMW condusă de numitul G.A. în care se mai afla soţia acestuia, numita G.A.

La momentul când inculpatul s-a angajat în depăşire, autoturismul marca BMW, condus de partea vătămată G.A., era deja în depăşire, ieşit total pe sensul opus de mers, aspect văzut de inculpat care în declaraţia sa în faţa instanţei arată că “mi s-a părut că maşina neagră era deja pe sensul opus de mers, ca şi când depăşise ceva şi nu mi s-a părut că vrea să reintre în spatele meu”.

Cu toate acestea, inculpatul s-a angajat la rândul său în depăşire deoarece maşina văzută era la depărtare şi a crezut că are suficient timp să depăşească maşina din faţa sa. Urmare acestei decizii, inculpatul a intrat cu parte din maşina sa pe contrasens, moment în care s-a produs coliziunea dintre cele autoturisme, partea faţă dreapta a autoturismului marca BMW intrând în coliziune cu partea stânga faţă a autoturismului marca Opel Astra.

Din lipsa timpului de reacţie, partea vătămata G.A. nu a avut timp de frânare şi a pierdut controlul maşinii, care a urmat o traiectorie determinată de impact în sensul că a părăsit carosabilul, a virat stânga, s-a lovit de un şanţ de colectare a apelor pluviale care a aruncat maşina în sus şi, în cădere, aceasta a lovit un gard împrejmuitor al Căminului Cultural, dar şi victima S.M.L. care se deplasa pe trotuar şi care a murit pe loc.

După coliziune, autoturismele au rulat câţiva metri până la oprire.

Decesul victimei a fost determinat exclusiv de lovirea acesteia de către maşina marca BMW.

Cf. certificatului medico legal nr. 378/2/24.06.2008 cauzele decesului au fost zdrobirea toracelui cu rupturi multiple de organe interne.

La data de 23.06.2009, autoturismul condus de inculpat, marca Opel Astra, a fost verificat tehnic la o staţie ITP acreditată, rezultând faptul că acesta corespundea circulaţiei pe drumurile publice, din punct de vedere al sistemelor de frânare, rulare, avertizare sonoră, iluminare-semnalizare şi direcţie.

La fel şi autoturismul marca BMW, a rezultat că este conform din punct de vedere tehnic.

Pentru stabilirea modului de desfăşurare a accidentului, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică auto, cu experţi parte.

În urma cercetărilor efectuate, expertul principal a concluzionat că:

- viteza de deplasare a auto marca BMW a fost de 55-58,9 km/h,

- viteza de deplasare a auto marca Opel Astra a fost de 50-52 km/h,

- viteza de evitare a accidentului pentru auto marca BMW trebuia să fie de 25-26 km/h,

- nu au fost respectate regulile privind depăşirea de către şoferul autoturismului marca Opel Astra, care era obligat să se asigure corespunzător înainte de efectuarea manevrei de depăşire,

- cauza producerii accidentului a constituit-o neasigurarea de către conducătorul autoturismului Opel Astra la efectuarea manevrei de depăşire în timp ce autoturismul marca BMW efectua deja o astfel de manevră,

- conducătorul autoturismului marca BMW nu a avut posibilitatea de evitare a impactului, acesta fiind deja în efectuarea depăşirii,

La aceste concluzii, au fost întocmite opinii separate ale experţilor parte.

Astfel, expertul numit de inculpat a concluzionat că şoferul G.A. putea evita impactul dacă acesta ar fi respectat normele legale referitoare la circulaţie rutieră în interiorul localităţii şi la efectuarea depăşirilor şi dacă acesta nu se angaja într-o asemenea manevră fără a se asigura corespunzător.

În concret, acesta a concluzionat că inculpatul circula practic cu o viteză mai mare decât cea admisă în localitate. Conducătorul autoturismului marca BMW, fiind în depăşire, trebuia să aibe în mod evident o viteză mai mare decât cea a inculpatului. Faţă de vitezele stabilite de expertul principal, expertul parte arată că pentru a depăşi autoturismul Opel Astra care circula cu o viteză medie de 51 km/h, autoturismul marca BMW, care circula cu o viteză medie de 57 km/h, avea nevoie de un spaţiu liber de manevră de 546 m, ceea ce în condiţiile unui carosabil cu o singură bandă de mers nu este plauzibil, deoarece era dificil de asigurat, deoarece DN22C este un drum intens circulat.

Se avansează ideea de către acest expert parte că viteza de deplasare a autoturismului marca BMW era mult mai mare, aspect care s-ar deduce şi din faptul că, după impact, maşina nu a oprit în spaţiul celor 30-40 m necesari de oprire la viteza constată de expertul principal, ci la cca. 60 m.

Ca urmare a discrepanţei dintre vitezele celor două autoturisme, este imposibil ca maşina Opel Astra, venind în impact cu o parte a caroseriei cu o rezistenţă mecanică redusă, nu putea contribui prin aceasta la creşterea vitezei de deplasare a autoturismului marca BMW, la schimbarea direcţiei de mers a acestuia spre stânga şi cu atât mai mult nu putea face ca mecanismul de direcţie şi mecanismul de frânare ale autoturismului marca BMW să nu mai răspundă comenzilor conducătorului său auto. Astfel, concluzionează că traiectoria urmată de autoturismul marca BMW este una a unei maşini scăpate de sub control, în condiţiile deplasării acesteia cu o viteză excesivă.

Cu privire la momentul accidentului, expertul susţine că în momentul în care autoturismul marca BMW a ajuns la nivelul autoturismului marca Opel Astra, acesta din urmă era deja intrat pe sensul opus de circulaţie, deci era deja înscris în depăşirea autovehiculului neidentificat care circula în faţa sa.

Având în vedere şi concluziile expertului parte, inculpatul a formulat obiecţiuni la expertiza efectuată în cauză, obiecţiuni încuviinţate de instanţă.

În răspunsul său la obiecţiunile formulate de inculpat, expertul principal arată că erorile de calcul ale vitezelor sunt în limitele recomandate, iar vitezele de deplasare nu au relevanţă directă asupra cauzelor de producere a accidentului.

În premomentul impactului, autoturismul marca BMW se afla în zona câmpului de vizibilitate din oglinda retrovizoare exterioară. Deoarece oglinda exterioară a unui autovehicul, în funcţie de datele constructive ale acestuia, creează un camp de vizibilitate mort, exista posibilitatea ca la iniţierea manevrei de depăşire de către conducătorul autoturismului Opel, autoturismul marca BMW să se fi aflat în interiorul acestui unghi mort, astfel că inculpatul nu ar fi putut observa autoturismul marca BMW.

În final, fără explicaţii care să contrazică concluzia contrară din raportul de expertiză efectuată la urmărirea penală, expertul concluzionează că evitarea producerii accidentului putea fi făcută de ambii conducători auto care trebuiau să se conformeze dispoziţiilor legale.

Concluziile de mai sus cu privire la dinamica accidentului au avut în vedere urmele de la locul faptei care rezultă din procesul verbal de cercetare şi schiţa locului accidentului, dar şi din declaraţiile martorilor audiaţi.

Din declaraţiile martorilor audiaţi, singurul care la urmărirea penală a relevat modul în care s-ar fi produs impactul dintre cele două vehicule este soţul supravieţuitor al victimei care a afirmat că a văzut personal acest lucru. Ulterior, în faţa instanţei, acesta a retractat această afirmaţie, arătând că nu a văzut efectiv impactul dintre cele două maşini.

Audiat de către instanţă, inculpatul descrie fapta în aşa fel încât de vină în producerea accidentului pare a fi autoturismul marca BMW, care ar fi circulat cu o viteză foarte mare.

Declaraţia acestuia este contradictorie, deoarece la un moment dat susţine că a văzut o maşină neagră care părea că vroia să-l depăşească şi era imposibil să nu-şi dea seama că inculpatul se afla deja în depăşire, intrucat era în unghi de depăşire şi avea semnalizarea pornită, pentru ca pe parcurs să susţină că i s-a părut că maşina neagră era deja pe sensul opus de mers, ca şi când depăşise ceva şi nu i s-a părut că vrea să reintre în spatele meu, că era la depărtare şi a crezut că are suficient timp să depăşească maşina din faţa sa.

Urmare declaratiilor martorilor, instanţa reţine că există evidentă contradicţie între declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate G.A. cu privire la dinamica accidentului. Astfel, inculpatul susţine că a procedat corect şi preventiv la efectuarea manevrei de depăşire, iar partea vătămată că nu deoarece acesta se afla deja în depăşire la momentul când inculpatul a intrat în depăşire la rândul său.

Deoarece martorii oculari – pasageri în maşinile părţilor - susţin poziţiile părţilor lor, instanţa va avea în vedere doar probele neutre administrate în cauză în acest sens. Pentru că nu există martori oculari la ceea ce s-a petrecut în premomentul şi momentul impactului, instanţa va avea în vedere probele tehnice efectuate în cauză şi declaraţiile părţilor.

Astfel, deşi contradictorie, declaraţia inculpatului relevă că acesta a văzut maşina neagră (n.n. autoturismul marca BMW) din spatele său care i s-a părut că era deja pe sensul opus de mers, ca şi când depăşise ceva şi nu mi s-a părut că vrea să reintre în spatele meu.

Coroborată cu declaraţia părţii vătămate G.A. şi concluzia expertului principal din expertiza efectuată la urmărirea penală, din această afirmaţie rezultă că auto marca BMW se afla deja pe sensul opus de mers la momentul când inculpatul a intenţionat depăşirea. Pentru faptul că din nicio declaraţie luată în cauză nu rezultă că numitul G.A. a circulat vreun moment în spatele maşinii Opel, pe acelaşi sens de mers cu acesta şi pentru faptul că manevrele în trafic se fac în timp scurt, instanţa reţine că autoturismul marca BMW nu a circulat niciun moment în spatele maşinii conduse de inculpat, pe acelaşi sens de mers, astfel că aceasta se afla în depăşire pe sensul opus de mers la momentul când inculpatul a iniţiat manevra de depăşire.

Indiferent de faptul că acesta a semnalizat sau nu intenţia sa de depăşire, este evident că acesta nu trebuia să iniţieze manevra prin viraj stânga pentru a intra efectiv pe contrasens dacă în spatele său se afla déjà o maşină în depăşire.

În acest context, apare ca fiind nerelevantă nici viteza cu care circula auto marca BMW. Aceasta deoarece, indiferent de viteză, acesta nu ar fi făcut exclusiv din cauza vitezei manevra stânga de a ieşi de pe contrasens şi nu ar fi ajuns să o accidenteze pe victimă ducând la decesul acesteia.

Excluzând din lanţul cauzal contribuţia inculpatului la săvârşirea faptei, rezultă cu certitudine că aceasta nu s-ar fi produs indiferent de conduita în trafic a părţii vătămate G.A. Din considerentele de mai sus şi pentru faptul că concluzia expertului principal cu privire la culpa cumulată a şoferilor în răspunsul său la obiecţiuni nu este motivată, instanţa va reţine culpa exclusivă a inculpatului la săvârşirea accidentului de faţă.

         Încadrarea juridică:

Urmare celor de mai sus, instanţa reţine că fapta inculpatului care la data de 22.06.2008, în timp ce conducea pe DN 22C-E 81 dinspre Cernavodă spre Medgidia, în dreptul Căminului Cultural din satul Făclia, com. Saligny, jud. Constanţa, a iniţial o manevră de depăşire în urma căreia a avut loc un impact cu auto marca BMW care circula pe relaţia Cernavodă-Medgidia şi se afla în depăşire şi a determinat accidentarea mortală a pietonului S.M.P. care se deplasa pe trotuar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 şi 2 Cp Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Elementul material a infracţiunii constă în săvârşirea unei activităţi care are ca rezultat moartea unei persoane, indiferent daca aceasta se realizează direct sau indirect, cu condiţia ca atingerea sa fie producătoare de deces victimei si sa fie urmarea imediata a acţiunii de lovire.

Premisa acestei infracţiunii este aceea că fapta a fost săvârşită ca urmare a faptului că inculpatul nu a respectat normele de circulaţie pe drumurile publice, respectiv nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de depăşire.

Faţă de prevederile art. 63, 64 Cod procedură penală, în procesul penal poate constitui mijloc de probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, ori identificarea persoanei care a săvârşit-o.

Potrivit dispoziţiilor art. 69 Cod procedură penală, este de principiu că declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului servesc la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Infracţiunile privitoare la viaţa unei persoane, de regulă, se probează prin declaraţiile părţilor coroborate cu actele medico-legale eliberate de către serviciile sanitare de specialitate şi unele probe indirecte, cum ar fi martorii care percep activitatea infracţională direct sau la scurt timp după consumarea acesteia.

Urmare celor arătate mai sus cu privire la situaţia de fapt, instanţa apreciază că accidentul a avut la bază comportamentul inadecvat al inculpatului care datorită neatenţiei, nu a luat măsurile legale care se impuneau la efectuarea manevrei de depăşire.

In cauza elementul material al faptei constă dintr-o activitate contrară normelor legale, în cauză, privind circulaţia pe drumurile publice prin neasigurarea inculpatului la efectuarea manevrei de depăşire.

Prin Rechizitoriu s-a reţinut că soţul supravieţuitor al victimei se constituie parte civilă cu suma de 100.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi daune morale.

 În cursul judecăţii, la termenul din data de 11.02.2010, acesta şi-a precizat pretenţiile, arătând că solicită 1.000 lei cheltuieli de înmormântare şi 99.000 lei daune morale. Pretenţiile sale sunt majorate la data de 16.04.2010 la 100.000 lei daune morale şi 50.000 lei daune materiale.

La termenul din data de 25.03.2010, partea vătămată G.A. s-a constituit parte civilă pentru suma de 5709 lei cu titlu de daune materiale, respectiv cheltuieli cu reparare a autovehiculului avariat prin accident.

În cursul judecăţii, la data de 16.04.2010, părţile vătămate S.I.V., S.G., S.N.C., S.D., S.A., S.D. s-au constituit părţi civile fiecare pentru suma de 100.000 lei reprezentând daune morale şi 50.000 lei daune materiale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul N.RD., părţile civile S.V., S.I.V., A.(fostă S.)G., S.N.C., G.A. şi asiguratorul S.C. G.A. S.A. Bucureşti.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului N.R.D. s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei pronunţată de Judecătoria Medgidia şi să se stabilească o culpă de cel mult 50% în sarcina inculpatului, considerând că Judecătoria Medgidia nu a instrumentat suficient cauza dedusă judecăţii; în acest sens s-a arătat că din probatoriul administrat în cauză rezultă că manevra inculpatului nu a fost de natură să determine intrarea în şanţ a autoturismului BMW, principala cauză a fost viteza care se coroborează cu manevra greşită de depăşire; s-a mai arătat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de către instanţa de fond ar trebui să fie redusă la jumătate, iar în ceea ce priveşte  latura civilă a cauzei s-a solicitat reducerea la jumătate a cuantumului acestora.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale recurenţilor părţi civile S.V., G.A., S.I.V., s-au solicitat următoarele:

- obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata daunelor materiale  către partea civilă G.A., menţionând că dovada prejudiciului se regăseşte la dosarul de fond, respectiv contravaloarea materialelor şi manoperei reparaţiei autoturismului, avariat în urma accidentului rutier;

- obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata daunelor materiale în cuantum de 50.000 lei către partea civilă S.V., solicitându-se  a se avea în vedere că instanţa de fond a reţinut spre analiză inclusiv declaraţia martorei audiată pe latură civilă, cu toate acestea a apreciat eronat asupra acordării acestor daune materiale; s-a mai precizat că partea civilă a făcut cheltuieli însemnate, în condiţiile în care s-au efectuat toate activităţile de pomenire tradiţionale.

În ceea ce priveşte celelalte părţi civile, s-a precizat că nu înţelege să formuleze motive de recurs.

Curtea constată că recursul formulat de către asiguratorul S.C. G.A. S.A. Bucureşti nu a fost motivat.

Părţile civile au depus la dosar mai multe hotărâri judecătoreşti cu titlu de practică judiciară.

La termenul din data 06.12.2011, inculpatul N.R.D. a precizat personal că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de recurs, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.70 alin.2 cod procedură penală.

Faţă de susţinerile părţilor civile şi a avocatului acestora de la termenul din data de 06.12.2011, Curtea va constata că doar părţile civile G.A şi S.V. au înţeles să formuleze recurs în cauză, iar restul părţilor civile nu şi-au însuşit recursurile formulate în numele lor de către apărători.

Examinând sentinţa recurată în raport de motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile formulate în cauză de către părţile civile G.A. şi S.V. nu sunt fondate şi doar recursurile formulate de către inculpatul N.R.D. şi asiguratorul S.C. G.A. S.A. Bucureşti sunt fondate sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate părţilor civile, pentru următoarele:

Prima instanţă a reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului N.R.D. sub forma culpei cu prevedere prev. de art. 19 pct. 2 lit. a Cod penal.

Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea constată însă că producerea accidentului de circulaţie nu s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului ci a existat o culpă concurentă a acestuia cu cea a celuilalt conducător auto implicat în coliziune, respectiv cu partea civilă G.A.

În acest sens, Curtea reţine că nu există martori oculari obiectivi care să fi asistat la momentul producerii accidentului de circulaţie, martorii existenţi în cele două autoturisme implicate în accidentul de circulaţie fiind martori subiectivi şi relatând aceleaşi aspecte pe care le-au relatat şoferii celor două autoturisme, respectiv inculpatul N.R.D, şi partea civilă G.A.

În aceste condiţii, Curtea are în vedere mijloacele de probă ştiinţifice efectuate în cauză, respectiv rapoartele de expertiză tehnică auto efectuate în cauză.

Astfel, Curtea reţine că iniţial expertul tehnic auto O.D.P. a efectuat expertiza tehnică din data de 22.12.2008 din cursul urmăririi penale, prin care a concluzionat la acel moment următoarele:

În urma cercetărilor efectuate, expertul principal O.D.P. a concluzionat că:

- viteza de deplasare a autoturismului marca BMW a fost de 55-58,9 km/h,

- viteza de deplasare a autoturismului marca Opel Astra a fost de 50-52 km/h,

- viteza de evitare a accidentului pentru autoturismul marca BMW trebuia să fie de 25-26 km/h,

- nu au fost respectate regulile privind depăşirea de către şoferul autoturismului marca Opel Astra care era obligat să se asigure corespunzător înainte de efectuarea manevrei de depăşire,

- cauza producerii accidentului a constituit-o neasigurarea de către conducătorul autoturismului Opel Astra la efectuarea manevrei de depăşire în timp ce autoturismul marca BMW efectua deja o astfel de manevră,

- conducătorul autoturismului marca BMW nu a avut posibilitatea de evitare a impactului, acesta fiind deja în efectuarea depăşirii,

- locul impactului dintre cele două autovehicule se afla în timp ce autoturismul marca BMW se afla paralel cu axa centrală a carosabilului, cu roţile din dreapta la 1,5 m de axul central, iar autoturismul marca Opel Astra intrase pe sensul opus şi avea o traiectorie înclinată în stânga faţă de axa centrală la circa 22-25 grade.

Curtea mai reţine însă că în cursul judecăţii în faţa instanţei de fond, acelaşi expert tehnic auto O.D.P. a întocmit raportul de expertiză tehnică auto, cu expert parte propus de inculpat prin care a concluzionat că având în vedere prevederile legale prev. de art.118 şi art.119 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 „se constată că evitarea producerii accidentului putea fi făcută de către ambii conducători auto, care trebuiau să se conformeze prevederilor legale”.

Curtea, apreciază că aceste ultime concluzii ale aceluiaşi expert tehnic auto O.D.P. sunt formulate având în vedere ansamblul mijloacelor de probă care au fost administrate şi în cursul cercetării judecătoreşti, deci pe baza unui probatoriu mai amplu decât cel efectuat în cursul urmării penale până în momentul când a efectuat raportul de expertiză.

În acelaşi sens, Curtea constată că aceste ultime concluzii ale expertului principal O.D.P. se coroborează şi cu, concluziile expertului parte tehnic auto propus de inculpat, care a precizat că şi şoferul G.A. putea evita impactul dacă acesta ar fi respectat normele legale referitoare la circulaţie rutieră în interiorul localităţii şi la efectuarea depăşirilor şi dacă acesta nu se angaja într-o asemenea manevră fără a se asigura corespunzător.

În concret acesta a concluzionat că inculpatul circula practic cu o viteză mai mare decât cea admisă în localitate. Conducătorul autoturismului marca BMW fiind în depăşire, trebuia să aibă în mod evident o viteză mai mare decât cea a inculpatului. Faţă de vitezele stabilite de expertul principal, expertul parte arată că pentru a depăşi autoturismul Opel Astra care circula cu o viteză medie de 51 km/h, autoturismul marca BMW care circula cu o viteză medie de 57 km/h avea nevoie de un spaţiu liber de manevră de 546 m, ceea ce în condiţiile unui carosabil cu o singură bandă de mers nu este plauzibil deoarece era dificil de asigurat deoarece DN22C este un drum intens circulat. Se avansează ideea de către acest expert parte că viteza de deplasare a auto marca BMW era mult mai mare, aspect care s-ar deduce şi din faptul că, după impact, maşina nu a oprit în spaţiul celor 30-40 m necesari de oprire la viteza constată de expertul principal, ci la cca. 60 m.

Ca urmare a discrepanţei dintre vitezele celor două autoturisme, este imposibil ca maşina Opel Astra, venind în impact cu o parte a caroseriei cu o rezistenţă mecanică redusă nu putea contribui prin aceasta la creşterea vitezei de deplasare a autoturismului marca BMW, la schimbarea direcţiei de mers a acestuia spre stânga şi cu atât mai mult nu putea face ca mecanismul de direcţie şi mecanismul de frânare ale autoturismului marca BMW să nu mai răspundă comenzilor conducătorului său auto. Astfel, se concluzionează că traiectoria urmată de autoturismul marca BMW este una a unei maşini scăpată de sub control în condiţiile deplasării acesteia cu o viteză excesivă.

Cu privire la momentul accidentului, expertul susţine că „înmomentul în care autoturismulmarca BMW a ajuns la nivelul autoturismului marca Opel Astra, acesta din urmă era deja intrat pe sensul opus de circulaţie, deci era deja înscris în depăşirea autovehiculului neidentificat care circula în faţa sa”.

Coroborând concluziile expertului principal O.D.P. (din raportul de expertiză efectuat în cursul judecăţii) şi ale expertului parte, Curtea constată că evitarea producerii accidentului de circulaţie se putea face atât de către inculpatul N.R.D. cât şi de către partea civilă G.A. dacă nu ar fi încălcat obligaţiile impuse prin Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.

Curtea reţine că potrivit art.118 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002:

„Conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat:

a.    să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenţia începerii unei manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulaţia din sens opus;

b.     să semnalizeze intenţia de efectuare a depăşirii;

c.     să păstreze în timpul depăşirii o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit.”

 

De asemenea, potrivit art.119 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002:

     „Conducătorul de vehicul care urmează să fie depăşit este obligat:

a.    să nu mărească viteza de deplasare;

b.     să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile sau a benzii pe care se deplasează.”

      Faţă de aspectele expuse mai sus, Curtea apreciază că inculpatul N.R.D. nu a respectat dispoziţiile prev. de art.118 lit.a (în intenţia sa de a depăşi autovehiculul aflat în faţă) şi art.119 lit.b din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 iar partea civilă G.A. nu a respectat prev. art.118 lit.a şi art.118 lit.c (în intenţia sa de a depăşi autoturismul condus de inculpatul N.R.D).

            Faţă de ansamblul considerentelor expuse, Curtea constată că accidentul de circulaţie din data de 22.06.2008 din sat Făclia, comuna Saligny, judeţul Constanţa, în urma căruia a decedat pietonul S.M.P., s-a produs din culpa concurentă în procent de câte 50% a ambilor conducători auto, respectiv a inculpatului N.R.D, şi a părţii civile G.A.

           Curtea constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, întocmit în cauză la data de 19.08.2009, a fost trimis în judecată doar inculpatul N.R.D.

Faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea a constatat că la săvârşirea faptei de ucidere din culpă a pietonul S.M.P. există şi culpa concurentă a părţii civile G.A. ar aduce în discuţie în cauză aplicabilitatea prev. art.337 cod procedură penală privind extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.

Curtea constată că în acest caz extinderea procesului penal nu se poate face din oficiu, ci doar dacă procurorul „cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană”, ceea ce în prezenta cauză nu s-a întâmplat.

Prin urmare, Curtea este obligată să se pronunţe doar cu privire la fapta care a făcut obiectul sesizării prin rechizitoriu, deci doar cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului N.R.D., cu menţiunea că din probatoriul administrat în cauză a reieşit o culpă de 50% a acestuia la producerea accidentului de circulaţie din data de 22.06.2008.

În consecinţă, în drept, fapta inculpatului N.R.D. care la data de 22.06.2008, în timp ce conducea pe DN 22C-E 81 dinspre Cernavodă spre Medgidia, în dreptul Căminului Cultural din satul Făclia, com. Saligny, jud. Constanţa, a iniţial o manevră de depăşire în urma căreia a avut loc un impact cu autoturismul marca BMW (condus de către partea civilă G.A.) care circula pe relaţia Cernavodă-Medgidia şi se afla în depăşire, (inculpatul având un procent de culpă de 50% în producerea coliziunii între cele două autoturisme), în urma acestuia cauzându-se accidentarea mortală a pietonului S.M.P. care se deplasa pe trotuar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 şi 2 Cp.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că inculpatul N.R.D. a acţionat sub forma culpei cu prevedere prev. de art. 19 pct. 2 lit. a Cod penal, care constă în prevederea posibilităţii producerii urmărilor periculoase ale acţiunii (inacţiunii) sale, pe care nu le acceptă socotind fără temei că nu se vor produce, bazându-se pe existenţa unor împrejurări pe care nu le-a apreciat corect.

Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului N.R.D. pentru fapta reţinută în sarcina sa.

În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicate, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal şi a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului.

Curtea constată că faptul că inculpatul N.R.D. a avut o culpă de 50% în producerea accidentului rutier nu impune reducerea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată de către instanţa de fond, având în vedere că pedeapsa aplicată constituie minimul special al pedepsei ce putea fi aplicată, iar circumstanţele personale ale inculpatului nu sunt deosebite pentru a fi în măsură să se reţină în cauză vreo circumstanţă atenuantă prev. de art.74 cod penal (a căror reţinere are un caracter facultativ) având în vedere urmarea produsă (decesul unei persoane) şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei.

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal putând fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, că inculpatul este infractor primar, că fapta a fost săvârşită din culpă (inculpatul având o culpă de 50% în producerea accidentului rutier) şi că în perioada de aprox. 3 ani şi 5 luni de la data producerii prezentei fapte inculpatul nu a mai săvârşit alte fapte penale, fiind îndeplinite astfel cerinţele art.81 cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea constată că nu este fondat recursul formulat de către partea civilă G.A., prin care a solicitat acordarea daunelor materiale constând în repararea autoturismului său avariat, având în vedere că nu a fost probat gradul efectiv de avariere a acesteia, chiar dacă a fost estimat de către organul constatator la momentul cercetării la faţa locului, prejudiciul neputând fi deci considerat cert; în acelaşi sens, Curtea are în vedere şi faptul că partea civilă G.A. a avut o culpă în producerea coliziunii între cele două autovehicule, în urma căreia ambele autoturisme au fost avariate.

Curtea mai constată că nu este fondat nici recursul formulat de către partea civilă S.V., care a solicitat acordarea daunelor materiale în cuantum de 50.000 lei; în acest sens, Curtea apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect din înscrisul de la fila 175 coroborat cu declaraţia martorei audiată la fila 333 că partea civilă a fost ajutată de numitul G.A. cu suma de 1500 lei pentru o înmormântare la care au participat cel puţin 50-60 de persoane şi că raportat la numărul mare de persoane participante la înmormântare, costurile specifice înmormântării (sicriu, cruce, slujbă etc) şi costurile unei pomeni de înmormântare organizate la un restaurant, ale pomenilor ulterioare decesului şi înmormântării suma de 10.000 lei acoperă toate aceste costuri, neimpunându-se astfel majorarea acestei sume.

Având în vedere însă considerentele expuse mai sus cu privire la procentul de culpă de 50% a inculpatului N.R.D. la producerea accidentului de circulaţie din data de 22.06.2008 din sat Făclia, comuna Saligny, judeţul Constanţa, în urma căruia a decedat pietonul S.M.P., şi având în vedere că potrivit art. 999 cod civil omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar şi pentru acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa, Curtea constată că răspunderea civilă delictuală a inculpatului N.R.D. este atrasă de gradul său de culpă în producerea prejudiciilor materiale şi morale a părţilor civile constituite în cauză.

În consecinţă, Curtea constată că se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părţilor civile de către instanţa de fond la jumătate, raportat la culpa inculpatului de 50% în producerea accidentului.

Curtea mai constată că sub acelaşi aspect este fondat şi recursul asiguratorului S.C. G.A. S.A. Bucureşti, chiar dacă recursul nu a fost motivat, având în vedere că şi asigurătorul a fost obligat alături de inculpatul N.R.D. la plata despăgubirilor civile către părţile civile, iar potrivit art.3856 alin.3 cod procedură penală instanţa este obligată „să examineze întreaga cauză sub toate aspectele”, recursul nefiind limitat la motivele de casare prev. de art.3859 cod procedură penală în cazul în care hotărârea nu poate fi atacată cu apel iar în prezenta cauză hotărârea instanţei de fond se putea ataca doar cu recurs, nu şi cu apel, potrivit modificărilor aduse codului de procedură penală prin Legea nr.202/2010.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile părţilor civile G.A. şi S.V. împotriva sentinţei penale nr.1902 din data de 27 septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr.4245/256/2009.

Curtea va lua act că celelalte părţi civile nu-şi însuşesc recursurile formulate de apărători.

În baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod procedură penală, Curtea va admite recursurile formulate de către inculpatul N.R.D. şi asiguratorul S.C. G.A. S.A. Bucureşti  împotriva sentinţei penale nr.1902 din data de 27 septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr.4245/256/2009, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, va reduce cuantumul despăgubirilor civile la jumătate raportat la culpa inculpatului de 50% în producerea accidentului.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei în măsura în care nu contravin prezentei.

Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, recurenţii părţi civile G.A. şi S.V. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Dosar nr. 4245/256/2009

Decizia penală nr. 126/MP/21.12.2011

Judecător redactor Dan Iulian Năstase