Obiecţiunile
la raportul final şi la bilanţul de
închidere, fiind respinse ca tardive prin decizia instanţei de recurs, nu mai
pot fi invocate ca o crotică a
nelegalităţii şi netemeiniciei sentinţei, pronunţate ulterior, de închiderea
procedurii insolvenţei faţă de debitor.
Legea nr. 85/2006, art. 138 alin. 1 lit.
a-g, art. 138 alin. 3
Creditorul ce deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor
înscrise la masa credală, poate formula cerere de instituire a răspunderii
patrimoniale personale, pentru una din faptele prevăzute la art. 138 alin. 1
lit. a-g din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, împotriva persoanelor din conducerea societăţii debitoare sau altă persoană
vinovată de săvârşirea vreuneia din
fapte, dar în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 138 alin. 3 din lege.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 1872 din 14
septembrie 2011.
Prin sentinţa
nr.931 din 03 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Prahova – Secţia Comercială
şi de Contencios Administrativ, s-a admis cererea formulată de
lichidatorul judiciar REVALACTIV SPRL
,în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a
dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC A SRL şi radierea
debitorului din registrul comerţului.
Pentru a
pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că la data de 04.03.2011,
lichidatorul desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei a solicitat să se dispună închiderea
procedurii ca urmare a aprobării raportului final de lichidare şi a
distribuirii tuturor sumelor obţinute şi constatând că s-a întocmit raportul final
de lichidare şi bilanţul general, care au fost supuse dezbaterii adunării
creditorilor, în condiţiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, nefiind formulate
obiecţiuni la raportul final, în temeiul art. 129 şi 130 din Legea nr. 85/2006
judecătorul sindic a aprobat raportul final al lichidatorului, constatând că
toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate şi toate sumele au fost
distribuite conform tabelului de distribuire final, dovada plăţilor fiind
făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Împotriva
sentinţei a declarat recurs creditorul AVAS BUCUREŞTI, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este
nefondat.
Recurenta a
formulat obiecţiuni la raportul final şi la bilanţul de închidere, ce au fost
respinse de judecătorul sindic prin încheierea din 4.04.2011, ca fiind tardiv
formulate, recursul declarat de creditoarea recurentă împotriva acestei încheieri, fiind respins ca
nefondat, de către Curtea de Apel Ploiesti prin decizia nr. 1325/1.06.2011,
astfel că fiind soluţionat irevocabil, critica recurentei cu privire la
obiecţiuni nu mai poate fi discutată în această fază procesuală şi nu mai poate
să fie invocată ca o critică a nelegalităţii sau netemeiniciei sentinţei
instanţei de fond.
Critica
recurentei că pe parcursul procedurii nu a fost depus un raport amănunţit
referitor la cauzele şi împrejurările care au dus la încetarea de plăţi, cu
menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, este nefondată.
Din raportul
de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmit de expert contabil Ştefănescu
Teodor, lucrare aflată la filele 230-232 dosar fond, rezultă cauzele care au dus la starea de insolvenţă a societăţii
debitoare şi anume imposibilitatea rambursării integrale a creditului
contractat şi faţă de aceste cauze şi
documentele expertizate nu există situaţii din cele prev. la art. 138 din Legea
nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, care să atragă răspunderea membrilor organelor de conducere şi în
raportul depus de lichidatorul judiciar, aflat la fila 234 dosar fond, rezultă
că nu sunt persoane din conducerea societăţii debitoare SC A SRL sau alte
persoane care să fi săvârşit vreuna din faptele prev. de disp. art. 138 din legea nr. 85/2006, de natură a cauza
starea de insolvenţă.
În
condiţiile în care recurenta, care deţinea mai mult de 50% din valoarea
creanţelor înscrise la masa credală, considera că se face vinovată vreo
persoană din conducerea societăţii debitoare sau altă persoană, de săvârşirea
vreuneia din faptele prev. la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006,
putea formula cerere de instituire a
răspunderii patrimoniale personale, în temeiul disp. art. 138 alin. 3 din Legea
nr. 85/2006, în condiţiile prevăzute de
aceste dispoziţii şi anume, dacă lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele
culpabile de starea de insolvenţă a societăţii debitoare sau a hotărât că nu
este cazul să introducă acţiunea prev. la alin. 1 al art. 138 din lege, ori
lichidatorul judiciar în raportul întocmit a arătat că nu sunt persoane care
să fi săvârşit vreuna din faptele prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006, de
natură a cauza starea de insolvenţă, astfel că, critica adusă sentinţei de
recurentă, nu este fondată. |