Calea de atac în acţiunile privind validarea popririi.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,

Decizia civilă nr. 577 din 12 septembrie 2011. 

Prin Decizia nr. 577/12.09.2011 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul, a casat decizia Tribunalului Prahova şi a trimis dosarul la acelaşi tribunal pentru soluţionarea cauzei ca instanţă de apel şi nu de recurs.

            Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că este fondată critica întemeiată pe disp. art. 304 pct.1 Cod proc.civilă, respectiv că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale. În secţiunea -Poprire-, respectiv art. 452 şi urm. Cod proc.civilă, nu sunt stabilite căile de atac, mai ales că validarea popririi se dispune de prima instanţă de judecată conform art. 400 alin.1 Cod proc.civilă, potrivit căruia contestaţia se introduce la instanţa de executare.  Potrivit art. 373 alin.2 din acelaşi cod, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere faptul că, aşa cum s-a mai arătat, în Secţiunea poprire, respectiv art. 452 şi urm. Cod proc.civilă, nu sunt stabilite căile de atac, devin aplicabile disp.art. 282 alin.1 şi art. 299 Cod proc.civilă.

Curtea apreciază că, în cauza de faţă, nu se aplică criteriul valoric la cuantumul debitului, ţinând cont şi de faptul că, de câte ori legiuitorul a dorit să suprime apelul, a făcut-o explicit, iar în lipsa unor menţiuni exprese referitoare la calea de atac, hotărârea este supusă normelor de drept comun în materie, respectiv art. 282 şi 299 Cod proc.civilă.

Ca atare, în speţele având ca obiect validare poprire, căile de atac sunt apel şi recurs, nu numai recurs, cum s-a dispus în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs  ce vizează faptul că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin.2 Cod proc. civilă, respectiv art. 304 pct.5 Cod proc. civilă, Curtea va reţine că acesta este  fondat, având în vedere faptul că recurenta a formulat această cerere de amânare a cauzei în vederea comunicării a motivelor de apel pe data de 7.12.2010, dată când s-a şi pronunţat decizia civilă, cerere ce a mai fost formulată şi pe data de 4.11.2010.

Instanţa de apel era obligată să se conformeze dispoziţiilor art. 114¹ alin.2 Cod proc.civilă, potrivit căruia preşedintele va dispune să se comunice pârâtului odată cu citaţia copie de pe cerere şi de pe înscrisuri, iar art. 291 alin.1 Cod proc.civilă prevede că, în situaţia în care intimatul nu a primit în termenul prev.de art. 114¹ comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere la prima zi de înfăţişare un termen, la care să depună întâmpinare.

Din practicaua deciziei civile reiese că tribunalul a respins cererea creditoarei de comunicare a unei copii de pe motivele de recurs, întrucât la dosar nu există acest exemplar pentru comunicare.

Rezultă că instanţa Tribunalului Prahova a încălcat dispoziţiile prev.de art. 114¹ şi art. 291 alin.1 Cod proc.civilă.

Se va respinge critica întemeiată pe disp.art. 304 pct.7 Cod proc.civilă, întrucât hotărârea putea fi modificată pentru acest motiv numai dacă exista contradicţie între considerente şi dispozitiv, exista contradicţie între considerente, lipseşte motivarea soluţiei sau aceasta este superficială.

În speţă, recurenta nu a arătat în concret ce motiv de recurs  nu a fost analizat de instanţa de recurs a Tribunalului Prahova, motiv pentru care critica apare ca nefondată.

Cu privire la critica potrivit căreia hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau cel puţin aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, Curtea va reţine că art. 304 pct.9 vizează două ipoteze, respectiv hotărârea este lipsită de temei legal atunci când, din modul în care este redactată hotărârea, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, iar cea de-a doua ipoteză este când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, ceea ce ar însemna că instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei, dar fie le-a încălcat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Întrucât în cauza de faţă căile de atac sunt apel şi recurs, urmează a se analiza de către instanţa de apel dacă este admisibilă validarea popririi, în situaţia în care debitorul nu are disponibil bănesc în contul deschis la terţul poprit.

Referitor la susţinerea recurentei că au fost încălcate disp.art. 452 alin.2 pct.c Cod proc.civilă, 454 alin.2, 456-457 alin.2 şi 3 şi art. 563 alin.1 şi 564 Cod proc.civilă, urmează ca instanţa de apel să verifice dacă au fost sau nu încălcate aceste texte de lege, potrivit susţinerilor făcute de recurentă.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea, în baza disp.art. 312 alin.3 coroborat cu art. 304 pct. 1, 5 Cod proc.civilă, va admite recursul, va casa decizia Tribunalului Prahova şi va trimite dosarul la acelaşi tribunal pentru soluţionarea cauzei ca instanţă de apel şi nu de recurs.

 (Judecător Elena Staicu)