avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


   36. Casare cu trimitere spre rejudecare la instanţa iniţial sesizată pentru soluţionarea fondului cauzei.

 

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa de fond ar fi trebuit să justifice temeinic de ce nu sunt aplicabile în speţă prevederile art.62 alin.(1) pct.(4) din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului  Mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay în anul 1982 şi de art.18 din Legea nr.36/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/1990, potrivit cărora cetăţenii altor state care pescuiesc în Zona Economică Exclusivă a unui stat riveran trebuie să se conformeze măsurilor de conservare şi celorlalte condiţii stabilite prin legile statului riveran respectiv, în ceea ce priveşte eliberarea de permise pescarilor sau pentru vasele şi uneltele de pescuit, determinarea speciilor al căror pescuit este autorizat, reglementarea zonelor de pescuit, a tipului, mărimii şi numărului instrumentelor, precum şi al numărului navelor ce pot fi folosite, iar jurisdicţia penală a României se aplică şi vaselor străine folosite în scopuri comerciale, aflate în zona contiguă, dacă au săvârşit fapte care potrivit legii penale române sunt considerate infracţiuni.

Prima instanţă nu a desăvârşit fondul cauzei, în condiţiile în care a reţinut aplicabilitatea prevederilor art.17 alin.(1) din Regulamentul nr.2371/2002 al Consiliului Europei, în absenţa unui acord între statele Român şi Bulgar cu privire la măsurile menite să asigure accesul egal al navelor lor de pescuit în apele comunitare ale Mării Negre, înlăturând nemotivat prevederile art.62 alin.(1) şi (4) din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului Mării, încheiată la Montego Bay în anul 1982 şi ale art.18 din Legea nr.36/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi ale zonei contigue ale României.

În eventualitatea că cele două state comunitare nu au convenit asupra măsurilor menite să asigure accesul egal al navelor lor de pescuit în apele comunitare ale Mării Negre, va trebui să se stabilească dacă şi în ce condiţii sunt aplicabile prevederile art.17 alin.(1) din Regulamentul nr.2371/2002 al Consiliului sau dacă sunt ori nu aplicabile prevederile Legii nr.110/1996 privind ratificarea de către România a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului Mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay în anul 1982 cu trimitere expresă la regimul juridic special ce vizează Zona Economică Exclusivă a unui stat riveran.

 

Art.62 alin.(1) pct.(4) din Convenţia Naţiunilor Unite

asupra dreptului  Mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay în anul 1982

Art.17 alin.(1) din Regulamentul nr.2371/2002 al Consiliului Europei

Art.64, 65 din OUG nr.23/2008

 

Prin sentinţa penală nr.287 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr.3348/254/2011, inculpatulH.S., născut la data de 21.04.1968 în localitatea Plovdiv, Republica Bulgaria, domiciliat în oraşul Balcik, Republica Bulgaria, cetăţean bulgar, studii medii, având trei copii minori în întreţinere, de ocupaţie marinar la S.C. D.F. S.R.L. Balcik, fără antecedente penale, a fost achitat, în temeiul prevederilor art.11 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală pentru săvârşirea infracţiunii de nedeţinere a autorizaţiei de pescuit comercial prevăzută de art.64 lit.a) din OUG nr.23/2008, infracţiunii de folosire de pescuit de către persoanele neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârşelor, vintirelor, precum şi a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, prevăzută de art.64 lit.k) din OUG nr.23/2008 şi infracţiunii de pescuit cu unelte şi scule neautorizate prev. de art.65 alin.(1) lit.b) din OUG nr.23/2008.

În baza prevederilor art.11 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.(b1) Cod procedură penală inculpatul H.S a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de pescuit al resurselor acvatice vii cu unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale, prevăzută de art.64 lit.i) din OUG nr.23/2008.

În temeiul prevederilor art.181 Cod penal raportat la art.91 lit.c) Cod penal s-a aplicat inculpatului H.S. o amendă administrativă în cuantum de 1000 RON.

Conform prevederilor art.357 alin.(2) lit.e) Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpat a navei de pescuit BG 5159 – pavilion Bulgaria, reţinută în baza dovezii întocmite la data de 13.04.2011 de I.J.P.F. Constanţa – Grup Nave Mangalia.

În baza prevederilor art.118 alin.(1) lit.e) şi f) Cod penal s-a dispus confiscarea plaselor de pescuit reţinute în baza dovezii întocmite la data de 13.04.2011 de I.J.P.F. Constanţa – Grup Nave Mangalia şi a sumei de 1386 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 66 kg calcan.

Inculpatul H.S. a fost obligat să plătească statului suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate Judecătoria a reţinut următoarele:

Inculpatul este proprietarul navei de pescuit sub pavilion bulgăresc cu nr. BG 5159 şi împreună cu membrii echipajului, respectiv Y.S., Z.Z., P.V., I.N., E.A., Y.Z.M.I., S.T. şi Y.Z., a plecat din portul Balcik în seara zilei de 12.04.2011 pentru a verifica plasele de pescuit pe care le montase cu 10 zile înainte în apele Mării Negre, astfel cum se reţine din declaraţiile inculpatului coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, cu înscrisurile anexate la dosarul de urmărire penală şi cu înscrisul anexat la fila 29 din dosarul cauzei.

Membrii echipajului au încercat să ridice  plasele la bordul navei  dar au constatat că una dintre  plasele montate de aceştia era încurcată cu altă plasă, nemarcată, pe care au ridicat-o pe punte şi au decis să se deplaseze la capătul opus al acesteia, capăt despre care inculpatul ştia că se află în apele maritime române (declaraţiile inculpatului coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză).

La data de 13.04.2011, în jurul orei 5:20, echipajul navei de patrulare maritimă cu număr MAI 1103, aparţinând Grupului de Nave Mangalia, a fost sesizat de către Biroul de Supraveghere şi Control Naval al I.J.P.F. Constanţa pentru a se deplasa în punctul de coordonate 43°.46'.0 N şi 28°.58'2 E pentru a identifica o ţintă suspectă.

În jurul orelor 06:30, nava de patrulare a identificat în apele teritoriale româneşti, la distanţa de aproximativ 20 mile marine travers de localitatea 2 Mai, jud. Constanţa, nava de pescuit sub pavilion bulgăresc „BG 5150" care se deplasa către nord cu viteza de aproximativ două noduri, astfel cum se reţine din procesul-verbal de depistare anexat la dosarul de urmărire penală, din declaraţia dată de inculpat şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

În jurul orelor 6,55 s-au efectuat somaţiile legale în canalul de comunicare 16 internaţional şi codul internaţional de semnale pentru oprirea ambarcaţiunii, lucru care s-a şi realizat, astfel cum se reţine din procesul-verbal de depistare anexat la dosarul de urmărire penală şi din declaraţia dată de inculpat în cauză.

Procedându-se la abordarea şi controlul navei, s-a constatat că echipajul este format din 10 persoane de naţionalitate bulgară, după cum urmează: inculpatul H.S., comandant al navei, şi numiţii Y.S., Z.Z., P.V., I.N., E.A., Y.Z.M.I., S.T. şi Y.Z., membri ai echipajului.

Inculpatul a prezentat organelor de control documentele în baza cărora desfăşura activitatea de pescuit, respectiv aprobarea specială pentru efectuarea de pescuit economic de calcan în Marea Neagră pentru anul 2011 eliberată de MAA – Agenţia Executivă pentru Pescuit şi Acvacultură din Bulgaria sub nr. 08104555/02.02.2011, aprobarea pentru pescuit economic în Marea Neagră şi Dunăre, eliberată de MAA – Agenţia Executivă pentru Pescuit şi Acvacultură din Bulgaria sub nr. 08104555 din 29.06.2009, jurnalul de bord, autorizaţie de navigaţie nr. 13-0327-09 eliberată de Ministerul Transporturilor din Republica Bulgaria, şi atestat de capacitate nr. 2429 pe numele H.S., proces-verbal de constatare nr. 6/03.02.2011 întocmit de Agenţia Executivă Pescuit şi Acvacultura din Republica Bulgaria, jurnal de vapor, permis de pescuit comercial nr. 08104555-008 din 29.12.2010.

Cu ocazia controlului efectuat la bordul navei bulgăreşti, pe puntea navei s-a constatat existenţa mai multor recipiente din plastic, de diferite culori şi mărimi, goale, iar în prova s-a identificat o ladă din plastic în care se aflau depozitate 11 bucăţi de peşte proaspăt din specia calcan, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare anexat la fila 10 din dosarul de urmărire penală,  din declaraţia dată de inculpat în cauză şi din declaraţiile date de martorii audiaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

La bordul navei se afla, potrivit declaraţiilor date de inculpat, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, o plasă de pescuit nemarcată având caracteristicile specifice celor folosite la prinderea peştelui din specia calcan.

Fiind întrebat despre existenţa altor plase de pescuit existente în zona economică exclusivă a României, inculpatul a declarat că anterior controlului montase o plasă de pescuit, plasă pe care o căuta în momentul depistării.

În apropierea locului în care a fost oprită nava de pescuit supusă controlului, echipa de control a observat pe luciul apei un bidon din material plastic, de culoare galben şters, despre care a presupus că poate marca existenţa unei plase de pescuit, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare, iar poliţiştii de frontieră i-au solicitat inculpatului să procedeze la recuperarea acesteia.

După recuperarea a patru plase de pescuit, inculpatul a întrerupt scoaterea plasei în continuare şi a refuzat balizarea acesteia, motivând că plasa respectivă nu îi aparţine şi că acestea sunt indicaţiile pe care le-a primit din partea autorităţilor bulgare, astfel cum se reţine din procesul-verbal de depistare anexat la dosarul de urmărire penală, din declaraţiile inculpatului şi din declaraţiile martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.

Nava de pescuit aflată sub comanda inculpatului a fost condusă de nava de patrulare maritimă MAI 1103 în portul Mangalia, pentru continuarea cercetărilor.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la faţa locului anexat la dosarul de urmărire penală, cu ocazia controlului efectuat la bordul navei bulgăreşti, pe puntea navei, înspre pupa navei, s-a constatat existenţa a 109 lăzi din plastic, de diferite culori şi mărimi, goale, precum şi 4 lăzi în care se aflau 5 setci pentru pescuitul calcanului, ude, cu latura ochiului de 180 mm., înălţimea ochiului de 8,5 mm., în lungime totală de 400 metri.

Totodată, în camera frigorifică, s-au identificat  21 bucăţi peşte din specia calcan, cântărind 66 kg, care ulterior au fost ridicate şi predate către S.C. A.M. S.R.L. Mangalia, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate la fila 77 -79 din dosarul de urmărire penală.

Din analiza procesului-verbal anexat la dosarul de urmărire penală, se reţine de către instanţă faptul că la data de 13.04.2011, orele 12,18, nava de patrulare cu număr  MAI 2104 a recuperat din zona bidonului din material plastic, de culoare galben şters identificat în apropierea locului de oprire a navei condusă de inculpat, 1200 metri de plasă tip setcă, cu fir textil, cu ochiuri de 180 mm.

 Atât plasa anterior menţionată cât şi plasa în lungime de 400 metri menţionată în procesul-verbal de cercetare la faţa locului au fost ridicate şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa.

În ceea ce priveşte plasa de pescuit tip setcă identificată la bordul navei de pescuit aflată sub comanda inculpatului cât şi cele ridicate ulterior, se reţine de către instanţă, din analiza procesului-verbal de cercetare la faţa locului, la care au participat şi reprezentanţii ANPA - Filiala Dobrogea, împrejurarea că au dimensiuni interzise de lege pentru pescuitul peştelui din specia  calcan, având dimensiunea ochiului de 180 mm.

Nava de pescuit BG 5159 - pavilion Bulgaria a fost reţinută în baza dovezii întocmite la data de 13.04.2011 de I.J.P.F. Constanţa - Grup Nave Mangalia.

Prin rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa la data de 14.04.2011, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de nedeţinere a autorizaţiei de pescuit comercial şi pescuitul resurselor acvatice vii cu unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale, prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a şi i din OUG 23/2008 modificată şi completată prin Legea nr.317/2009.

Prin ordonanţa din 10.05.2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus extinderea cercetărilor faţă de învinuit, începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire la pescuit de către persoane neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârşelor, vintirelor, precum şi a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, prevăzută de dispoziţiile art. 64 lit. k din OUG 23/2008 şi pescuit cu unelte şi scule neautorizate, prevăzută de dispoziţiile art. 65 alin. 1 lit. b din OUG 23/2008, modificată şi completată prin Legea nr. 317/2009, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a din Codul penal şi schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunile de nedeţinere a autorizaţiei de pescuit comercial, pescuitul resurselor acvatice vii cu unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale şi folosire la pescuit de către persoane neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârşelor, vintirelor, precum şi a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a, i şi k din OUG 23/2008 şi pescuit cu unelte şi scule neautorizate, prevăzută de dispoziţiile art. 65 alin. 1 lit. b din OUG 23/2008, modificată şi completată prin Legea nr.317/2009, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a din Codul penal.

         Prin ordonanţa din 16.04.2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus faţă de învinuit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea procurorului pentru o perioadă de 30 de zile, măsură preventivă care a încetat la data de 15.05.2011.

         Cu privire la inculpat, instanţa reţine împrejurarea că are vârsta de 43 de ani, este de profesie marinar la S.C. D.F. S.R.L. Balcik, este divorţat, are în întreţinere 3 copii minori, nu are antecedente penale şi a manifestat o conduită procesuală cooperantă, prezentându-se la toate solicitările organelor de urmărire penală precum şi în faţa instanţei de judecată

Instanţa reţine totodată împrejurarea că prejudiciul cauzat prin faptele reţinute în sarcina inculpatului în cuprinsul rechizitoriului a fost recuperat prin valorificarea peştelui din specia calcan ridicat de la bordul navei de pescuit sub pavilion bulgăresc iar MADR, deşi citat prin ANPA - Filiala Dobrogea, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

         Având în vedere situaţia de fapt anterior reţinută pe baza probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, urmărirea penală şi judecata, instanţa apreciază că în sarcina inculpatului nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunilor de nedeţinere a autorizaţiei de pescuit comercial, de folosire la pescuit de către persoane neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârşelor, vintirelor, precum şi a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, prevăzute de dispoziţiile art.64 lit.a şi k din OUG 23/2008 şi de pescuit cu unelte şi scule neautorizate, prevăzută de dispoziţiile art. 65 alin. 1 lit. b din OUG 23/2008, modificată şi completată prin Legea nr.317/2009, faptele săvârşite de acesta neîntrunind, nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că la momentul controlului efectuat de către organele poliţiei de frontieră române, respectiv la data de 13.04.2011, nava de pescuit BG 5159 aflată sub comanda inculpatului prezenta caracteristicile unei nave comunitare de pescuit, potrivit definiţiei date de art.3 lit.c şi d din Regulamentul CE nr.2371/2002 al Consiliului, iar inculpatul desfăşura activitatea de pescuit în ape comunitare, astfel cum sunt definite de art. 3 lit. a din regulamentul anterior menţionat,  şi în baza autorizării de către autorităţile bulgare în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului CE nr.1224/2009 al Consiliului, de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

Astfel, potrivit art.3 lit.c şi d din Regulamentul CE nr.2371/2002 al Consiliului, „navă comunitară de pescuit” înseamnă orice navă echipată pentru exploatarea comercială a resurselor acvatice vii, aflată sub pavilionul unui stat membru şi înregistrată în Comunitate, iar potrivit art. 3 lit. a din acelaşi regulament, „ape comunitare” înseamnă apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia statelor membre, cu excepţia apelor adiacente teritoriilor prevăzute în anexa II la tratat.

Potrivit art.4 punctele  9 şi 10 din Regulamentul CE nr.1224/2009 al Consiliului,  „licenţă de pescuit” înseamnă un document oficial care conferă titularului său dreptul, astfel cum este determinat de normele naţionale, de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul exploatării comerciale a resurselor acvatice vii iar „autorizaţie de pescuit” înseamnă o autorizaţie de pescuit eliberată pentru o navă de pescuit comunitară, care o autorizează să desfăşoare activităţi specifice de pescuit pentru o perioadă specificată, într-o anumită zonă sau pentru o anumită zonă de pescuit în anumite condiţii.

În concret, potrivit probelor administrate în cauză, nava de pescuit BG 5159 a fost identificată în apele aflate sub jurisdicţia statului român, la distanţa de aproximativ 20 mile marine travers de localitatea 2 Mai, judeţul Constanţa, în afara apelor situate în zona de 12 mile marine de la baza ţărmului românesc, era echipată pentru exploatarea comercială a resurselor acvatice vii şi înmatriculată în Registrul Naţional al Pescadoarelor din Republica Bulgaria, parte din Registrul Uniunii cu începere de la data  de 01.01.2007, iar inculpatul era autorizat să desfăşoare activităţi de pescuit comercial de calcan în Marea Neagră, potrivit aprobării speciale pentru efectuarea de pescuit economic de calcan în Marea Neagră pentru  anul 2011 eliberată de  MAA – Agenţia Executivă pentru Pescuit şi Acvacultură din Bulgaria sub  nr. 08104555/02.02.2011,  a aprobării pentru pescuit economic în Marea Neagră şi Dunăre, eliberată de MAA – Agenţia Executivă pentru Pescuit şi Acvacultură din Bulgaria sub  nr. 08104555 din 29.06.2009, a autorizaţiei de navigaţie nr. 13-0327-09 eliberată de MT din Republica Bulgaria, a atestatului de capacitate nr. 2429, a procesului-verbal de constatare nr. 6/03.02.2011 întocmit de Agenţia Executivă Pescuit şi Acvacultura din Republica Bulgaria şi a permisului de pescuit comercial nr.08104555-008 din 29.12.2010 anexate la filele 156-186 din dosarul de urmărire penală.

         Susţinerile din rechizitoriu în sensul că inculpatul ar fi trebuit să se conformeze dispoziţiilor Ordinului MADR nr. 36/10 februarie 2011, privind practicarea pescuitului comercial de calcan în Marea Neagră şi să obţină autorizaţie de la organele competente române, nu pot fi primite.

         Astfel, potrivit art.17 alin.1 din Regulamentul CE nr. 2371/2002 al Consiliului, „navele comunitare de pescuit au acces în mod egal la ape și resurse în toate apele comunitare, altele decât cele prevăzute în articolul 2, cu respectarea măsurilor adoptate conform capitolului II” iar potrivit alin.2,  „în apele situate în zona de 12 mile marine de la baza țărmului aflate sub suveranitatea și jurisdicția lor, statele membre sunt autorizate, de la 1 ianuarie 2003 până la 31 decembrie 2012, să limiteze pescuitul pentru navele de pescuit ce operează în mod tradițional în apele respective și provin din porturile de pe țărmurile adiacente, fără a aduce atingere regimurilor aplicabile navelor comunitare de pescuit aflate sub pavilionul altui stat membru, în baza relațiilor de vecinătate existente între statele membre și modalităților prevăzute în anexa I ce stabilește, pentru fiecare stat membru, zonele geografice din interiorul zonelor de coastă ale altor state membre unde se desfășoară activități de pescuit, precum și speciile vizate”.

De asemenea, potrivit art. 10 din acelaşi Regulament, statele membre pot adopta măsuri de conservare și gestionare a populațiilor piscicole în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția lor, cu condiția ca aceste măsuri să se aplice exclusiv navelor de pescuit aflate sub pavilionul statului membru interesat și care sunt înregistrate în Comunitate sau, în cazul în care activitățile de pescuit nu sunt desfășurate de o navă de pescuit, să se aplice unor persoane stabilite în statul membru în cauză și aceste măsuri să fie compatibile cu obiectivele stabilite în articolul 2 alineatul (1) și să nu fie mai puțin severe decât legislația comunitară existentă.

         Normele comunitare anterior menţionate reglementează expres principiul accesului liber la zonele de pescuit, principiu care în esenţă prevede accesul liber al oricărui operator comunitar din domeniul pescuitului la resursele zonelor de pescuit ale Uniunii, indiferent care ar fi statul membru riveran.

Ori, potrivit art. 6 alin.2 din Regulamentul anterior menţionat, statul membru de pavilion garantează că informaţiile conţinute în licenţa de pescuit sunt exacte şi conforme cu cele conţinute în registrul comunitar al flotei de pescuit menţionat la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 iar potrivit art. 7 alin.4, nu se eliberează autorizaţie de pescuit dacă nava de pescuit în cauză nu deţine o licenţă de pescuit obţinută în conformitate cu art. 6 sau dacă licenţa de pescuit a fost suspendată sau retrasă.

         Coroborând textele comunitare anterior menţionate cu dispoziţiile  art. 4 punctele  9 şi 10 din Regulamentul CE nr. 1224/2009 al Consiliului, rezultă fără putinţă de tăgadă, în aprecierea instanţei, că navele de pescuit comunitare care operează în apele comunitare în afara zonei de 12 mile marine de la baza ţărmului statelor membre riverane îşi pot desfăşura activitatea în baza licenţei de pescuit şi a autorizaţiei de pescuit emise de statele membre de pavilion, fără a fi necesară vreo autorizare specială din partea statelor costiere astfel cum sunt definite de art. 4 punctul 25 din regulamentul menţionat.

         De asemenea, în temeiul principiului supremaţiei dreptului comunitar, orice normă comunitară are forţă juridică superioară normelor naţionale, chiar şi atunci când acestea din urmă au fost adoptate ulterior normei comunitare.

De asemenea, regulamentele au caracter obligatoriu de la data intrării lor în vigoare atât pentru statele membre cât si pentru persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul acestora şi se aplică direct pe teritoriul statelor membre, cărora le este interzis sa adopte masuri de transpunere sau orice alte măsuri care ar putea îngrădi aplicarea lor directă.

         De altfel, Ordinul nr. 36/2011 al MADR, la nerespectarea căruia se face referire în rechizitoriu, nu face altceva decât să transpună în dreptul intern acquis-ul comunitar în domeniul politicii comune a pescuitului şi prevederile Regulamentului CE nr. 2371/2002 al Consiliului.

         Susţinerile procurorului în sensul că accesul navelor comunitare de pescuit în apele comunitare este supus controlului din partea ţărilor membre ale Uniunii Europene sunt reale dar, faţă de situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, nu pot conduce la condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 64 lit. a şi k din OUG 23/2008.

         Astfel, conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole reclamă, potrivit chiar preambulului Regulamentului CE nr. 1224/2009,  punerea în aplicare a unui sistem eficient de control, măsurile prevăzute de regulament vizând instituirea unui sistem comunitar de control, inspecţie şi asigurare a respectării normelor, cu o abordare globală şi integrată în conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel încât să se garanteze respectarea tuturor normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

         Susţinerile procurorului în sensul că activitatea de pescuit desfăşurată de inculpat a  încălcat prevederile Regulamentului UE nr. 1256/2010 al Consiliului nu pot fi reţinute.

Astfel, potrivit aprobării speciale pentru efectuarea de pescuit economic de calcan în Marea Neagră pentru anul 2011 eliberată inculpatului de MAA din Republica Bulgaria, vasului de pescuit BC 5159 i-a fost repartizată o cotă individuală de pescuit de 501 KG calcan, cotă ce nu fusese depăşită la data de 13.04.2011, potrivit tabelului anexat autorizaţiei, şi se impută asupra capturii totale admisibile (TAC) alocate Bulgariei prin anexa la Regulamentul UE nr. 1256/2010 al Consiliului, iar nu asupra capturii totale alocată  României.

         De asemenea, nava de pescuit aparţinând inculpatului  arborează pavilionul Bulgariei, ţară membră a Uniunii Europene cu începere de la data de 01.01.2007, şi reprezintă astfel o „navă din UE”, în accepţiunea art. 3 lit. c din Regulamentul UE nr. 1256/2010 al Consiliului.

         Faţă de ansamblul considerentelor de fapt şi de drept anterior expuse şi în condiţiile în care pentru nava de pescuit aflată sub comanda inculpatului au fost emise de către autorităţile bulgare atât licenţă cât şi autorizaţie de pescuit iar acestea erau valabile la data de 13.04.2011, instanţa apreciază că faptele reţinute în sarcina inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de nedeţinere a autorizaţiei de pescuit comercial şi de folosire la pescuit de către persoane neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârşelor, vintirelor, precum şi a altor tipuri de unelte de pescuit comercial, prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a şi k din OUG 23/2008.

         Cât priveşte fapta reţinută în sarcina inculpatului în sensul că a folosit la pescuitul resurselor acvatice vii unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale, instanţa apreciază că nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pescuit cu unelte şi scule neautorizate, prevăzută de dispoziţiile art. 65 alin. 1 lit. b din OUG 23/2008, modificată şi completată prin Legea nr.317/2009.

         Astfel, pe de o parte, pescuitul resurselor acvatice vii cu unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale are o incriminare distinctă în dispoziţiile art. 64 lit. i din OUG nr. 23/2008, iar pe de altă parte, plasa de pescuit identificată de organele de control ale poliţiei de frontieră la bordul navei inculpatului prezenta, potrivit procesului-verbal de depistare şi procesului-verbal de ridicare în vederea confiscării anexat la fila 78 din dosarul cauzei, caracteristicile unei plase de tip setcă din plasă poliamidică, a cărei folosire este admisă la pescuitul comercial în apele maritime, potrivit art. II din anexa la Ordinul nr. 449/2008 al MADR.

Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că fapta reţinută în sarcina inculpatului în sensul că a folosit la pescuitul resurselor acvatice vii  unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.  64 lit. i din OUG nr. 23/2008.

Vinovăţia inculpatului reiese din declaraţiile date de acesta în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, în care a recunoscut faptul că la bordul navei sale de pescuit a fost identificată o plasă de pescuit calcan cu ochiuri de 180 mm şi un număr de 10 bucăţi de peşte proaspăt din specia calcan, şi din înscrisurile aflate la dosar, respectiv procesul – verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi procesul-verbal de ridicare în vederea confiscării, dar şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

În drept, potrivit art. 17 Cod penal, „Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social şi este săvârşită cu vinovăţie” iar potrivit art. 18 Cod penal, „Fapta care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse”.

Având în vedere toate considerentele de fapt anterior expuse şi dispoziţiile legale anterior citate, instanţa apreciază că fapta inculpatului, deşi întruneşte din punct de vedere formal elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată,  prin atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de lege şi prin conţinutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii prevăzute de art. 64 lit. i din OUG nr. 23/2008.

Astfel, potrivit art. 181 alin. (3) din Codul penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Raportând fapta inculpatului la criteriile de individualizare menţionate anterior, instanţa reţine că la bordul navei sale de pescuit a fost identificată o singură  plasa de pescuit calcan cu ochiuri de 180 mm şi un număr de doar 10 bucăţi de peşte proaspăt din specia calcan, prejudiciul a fost recuperat prin valorificarea peştelui iar MADR, deşi citat prin Agenţia Naţională Pentru Pescuit şi Acvacultură - Filiala Dobrogea, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Susţinerile procurorului, în sensul că la bordul navei au fost identificate patru plase de pescuit cu dimensiunile ochiurilor sub limitele legale şi un număr de 21 de bucăţi de peşte din specia calcan nu pot fi reţinute întrucât nu au fost dovedite ci combătute prin probele administrate în cauză.

Astfel, potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză şi potrivit declaraţiilor inculpatului date în cursul procesului penal, constante atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, dar şi potrivit procesului-verbal de depistare, la bordul navei de pescuit aparţinând inculpatului a fost identificată o singură plasă de pescuit calcan cu ochiuri de 180 mm şi un număr de doar 11 bucăţi de peşte proaspăt din specia calcan iar restul cantităţii de peşte a rezultat din plasele ridicate din apă la solicitarea organelor de control.

Susţinerile procurorului în sensul că plasele ridicate din apă ulterior efectuării controlului la bordul navei aparţineau tot inculpatului nu pot fi reţinute, întrucât nici acestea nu au fost dovedite prin probe certe, de natură să dovedească fără dubiu vinovăţia inculpatului, ci chiar infirmate prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, potrivit cu care inculpatul nu obişnuia să marcheze locul de amplasare al plaselor prin semne exterioare ci îl identifica prin intermediul mijloacelor tehnice de tip GPS aflate în dotarea navei de pescuit.

Mai mult, nava de pescuit se afla în momentul identificării sale în deplasare, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare, membrii echipajului nu desfăşurau activităţi de pescuit, semnul plutitor a fost identificat în apropierea locului în nava a fost oprită la semnalul navei române de patrulare iar din piesele dosarului nu rezultă dovezi certe care să ateste că semnul plutitor din dreptul căruia au fost ridicate celelalte patru plase în care se aflau mai mulţi peşti vii din specia calcan dar şi plasa în lungime de 1200 metri ridicată de organele de control al poliţiei de frontieră ar fi fost instalat de către inculpat ori că plasele menţionate îi aparţineau acestuia din urmă.

De asemenea, chiar şi în ipoteza în care s-ar admite că plasele ridicate din apă în prezenţa organelor de control îi aparţineau inculpatului, se remarcă împrejurarea că prejudiciul cauzat prin fapta acestuia are o valoare foarte mică, de doar 1386 lei, astfel cum s-a reţinut şi în cuprinsul rechizitoriului, şi a fost integral recuperat.

Se reţine totodată faptul că activitatea inculpatului nu a avut drept consecinţă, potrivit probatoriului administrat în cauză, realizarea de capturi complementare la alte specii de peşti demersali (rechin, vulpe de mare, pisică de mare, etc.) sau de  mamifere marine.

În plus, legiuitorul însuşi a considerat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului prezintă un grad nu foarte ridicat de pericol social generic din moment ce a prevăzut pentru aceasta numai pedeapsa amenzii penale.

De asemenea, inculpatul a manifestat o atitudine cooperantă atât la momentul efectuării controlului de către organele poliţiei de frontieră cât şi prin prezentarea în faţa organelor de urmărire penală şi comportarea sinceră în cursul ambelor faze ale procesului penal.

         În ceea ce priveşte persoana inculpatului, din probele administrate în cauză a rezultat că acesta este o persoană integrată social, îşi câştigă existenţa prin mijloace oneste, conştientizează consecinţele pe care le implică săvârşirea de fapte antisociale, prezintă un nivel motivaţional crescut de a nu mai repeta pe viitor o conduită ilicită similară iar implicarea în prezentul dosar penal constituie o excepţie în ansamblul comportamentului prosocial manifestat de către acesta.

         Coroborând toate aceste împrejurări, atât cu privire la faptă, cât şi cu privire la persoana inculpatului, instanţa apreciază, pe de o parte, că fapta săvârşită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii prevăzute de art. 64 lit. i din OUG nr. 23/2008 şi, iar pe de altă parte, că inculpatul se poate îndrepta doar prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

         De asemenea, potrivit art. 89 alin.1 din Regulamentul CE nr. 1224/2009, statele membre se asigură de adoptarea sistematică a măsurilor adecvate, inclusiv de luarea unor măsuri administrative sau penale, conform legislaţiei naţionale, împotriva persoanelor fizice sau juridice suspectate de încălcarea oricăreia dintre normele politicii comune în domeniul pescuitului iar potrivit alin.2,  nivelul general al sancţiunilor şi al sancţiunilor complementare se calculează în conformitate cu dispoziţiile relevante ale legislaţiei naţionale, în aşa fel încât să asigure că acestea îi privează efectiv pe cei răspunzători de beneficiile economice derivate din încălcările legii pe care aceştia le-au comis, fără a aduce atingere dreptului legitim la exercitarea profesiei. Respectivele sancţiuni pot genera rezultate proporţionale cu gravitatea încălcărilor respective, efectiv descurajând prin aceasta infracţiunile ulterioare de aceeaşi natură.

Totodată, statele membre pot aplica un sistem conform căruia o amendă este proporţională cu cifra de afaceri a unei persoane juridice sau cu avantajul financiar obţinut sau vizat prin comiterea încălcării.

Pentru considerentele de fapt şi de drept naţional şi comunitar anterior expuse, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1 din Codul de procedură penală, instanţa va dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de pescuit al resurselor acvatice vii cu unelte de pescuit având ochiul de plasă sub dimensiunile minime legale.

Totodată, în temeiul art. 181 alin. (3) din Codul penal raportat la art. 91 lit. c din Codul penal, instanţa va aplica inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1.000 lei, aceasta fiind de natură, în opinia instanţei, să asigure atingerea scopului preventiv – educativ al sancţiunilor de drept penal.

Având în vedere soluţia pronunţată asupra laturii penale a procesului şi văzând şi dispoziţiile art. 66 din OUG nr. 23/2008 coroborate cu dispoziţiile art. 118 Cod penal, instanţa, în baza art. 357 alin.2 lit. e Cod procedură penală va  dispune restituirea către inculpat a navei de pescuit BG 5159 - pavilion Bulgaria, navă reţinută în baza dovezii întocmite la data de 13.04.2011 de I.J.P.F. Constanţa - Grup Nave Mangalia.

În conformitate cu prevederile  art. 118 alin.1 lit. e şi f Cod penal şi constatând că deţinerea uneltelor de pescuit identificate cu prilejul controlului efectuat de către nava de patrulare a poliţiei de frontieră nu este permisă de lege, iar suma de 1386 lei a rezultat din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, instanţa va dispune confiscarea plaselor de pescuit reţinute în baza dovezii întocmite la data de 13.04.2011 de I.J.P.F. Constanţa - Grup Nave Mangalia şi a sumei de 1386 lei reprezentând contravaloarea  cantităţii de 66 Kg calcan.

Având în vedere temeiurile achitării inculpatului, instanţa, în baza art. 192 alin.1 punctul 1 lit. d Cod procedură penală, îl va obliga pe inculpatul H.S. la plata către stat a sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, urmând ca restul cheltuielilor judiciare efectuate în cauză să rămână în sarcina statului, în conformitate cu prevederile art. 192 alin.3 Cod procedură penală.

Împotriva sentinţei penale nr.287/18.10.2011 a Judecătoriei Mangalia au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia şi inculpatul H.S. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Parchetul a criticat soluţia de achitare a inculpatului H.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.64 lit.a) şi k) din OUG nr.23/2008 şi de art.65 alin.(1) lit.b) din OUG nr.23/2008 motivat, în esenţă, de împrejurarea că, potrivit prevederilor art.8 din Regulamentul CE nr. 2371/2002 al Consiliului orice stat membru al Uniunii are posibilitatea luării unor măsuri de urgenţă în situaţia în care există dovezi ale unei ameninţări grave şi neprevăzute pentru conservarea resurselor acvatice vii sau a ecosistemului marin, ce apar ca urmare a activităţilor de pescuit în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia sa, iar în aplicarea respectivelor prevederi legale MADR din România a dispus emiterea anuală a unor ordine de prohibiţie pentru pescuit, stabilirea sculelor şi uneltelor de pescuit pentru calcan în Marea Neagră şi potrivit Ordinului nr.36 din 10.02.2011 pescuitul de calcan în apele Mării Negre aflate sub jurisdicţia României se poate face numai în baza unei autorizaţii speciale de pescuit calcan, pe care inculpatul nu o deţinea.

Referitor la achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.64 lit.i) din OUG nr.23/2008 Parchetul a susţinut că, prezintă gradul de pericol social specific infracţiunii, în condiţiile în care inculpatul cu ajutorul unei nave de pescuit efectua pescuit comercial cu plase având ochiul sub dimensiunile legale, aspect de natură să aducă grave prejudicii ecosistemului marin.

În concluzie, s-a solicitat, în recursul Parchetului, casarea hotărârii de fond urmare admiterii acestuia şi în rejudecare condamnarea inculpatului pentru toate infracţiunile ce au făcut obiectul trimiterii în judecată a acestuia. Totodată, în temeiul prevederilor art.66 din OUG nr.23/2008 s-a solicitat confiscarea navei de pescuit folosită la săvârşirea infracţiunilor.

Recurentul inculpat H.S. a susţinut că nu a săvârşit infracţiunea prevăzută de art.64 lit.i) din OUG nr.23/2008, în condiţiile în care plasele de pescuit nu-i aparţineau, fiind scoase din apă la cererea autorităţilor române, iar cele care-i aparţineau prezentau ochiuri în dimensiunile legale de 200 mm.

Drept urmare, s-a solicitat admiterea recursului inculpatului, casarea în parte a hotărârii de fond şi rejudecând să se dispună achitarea şi pentru infracţiunea prevăzută de art.64 lit.i) din OUG nr.23/2008 pentru inexistenţa faptei.

Examinând sentinţa penală nr.287/18.10.2011 a Judecătoriei Mangalia în raport de probatoriul administrat, de criticile din recursul Parchetului şi inculpatului, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856 alin.(3) Cod procedură penală Curtea constată următoarele;

În susţinerea soluţiei de achitare a inculpatului H.S. pentru infracţiunile prevăzute de art.64 lit.a) şi k) şi de art.65 alin.(1) lit.b) din OUG nr.23/2008, instanţa de fond a invocat prevederile art.17 alin.(1) din regulamentul C.E. nr.2371/2002 al Consiliului Europei, care fac referire la împrejurarea că navele comunitare de pescuit au acces egal la ape şi resurse acvatice în toate apele comunitare şi, fără o fundamentare temeinică, a pus semnul egalităţii între noţiunile de acces egal şi acces liber.

Clarificarea terminologiei de acces egal la ape şi resurse acvatice în toate apele comunitare se impunea odată în plus şi datorită împrejurării că textul art.17 alin.(1) şi (2) din Regulamentul C.E. nr.2371/2002 al Consiliului se referă la respectarea măsurilor adoptate, pe care însă nu le precizează, iar pentru zona Mării Negre nu au fost stabilite condiţiile de acces egal la apele şi resursele acvatice din apele comunitare.

În aceeaşi ordine de idei, reţinându-se şi împrejurarea că între România şi Bulgaria nu a fost stabilită de comun acord linia de demarcaţie între zonele economice exclusive ale celor două state şi că, nava „BG 5159” sub pavilion bulgăresc a fost depistată în zona economică exclusivă a României, instanţa de fond trebuia să menţioneze, pe bază de probe, care măsuri de acces a navelor comunitare au fost adoptate de cele două state riverane şi implicit, dacă prevederile art.17 alin.(1) din Regulamentul C.E. nr.2371/2002 al Consiliului sunt aplicabile şi au fost respectate de inculpat.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa de fond ar fi trebuit să justifice temeinic de ce nu sunt aplicabile în speţă prevederile art.62 alin.(1) pct.(4) din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului  Mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay în anul 1982 şi de art.18 din Legea nr.36/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/1990, potrivit cărora cetăţenii altor state care pescuiesc în Zona Economică Exclusivă a unui stat riveran trebuie să se conformeze măsurilor de conservare şi celorlalte condiţii stabilite prin legile statului riveran respectiv, în ceea ce priveşte eliberarea de permise pescarilor sau pentru vasele şi uneltele de pescuit, determinarea speciilor al căror pescuit este autorizat, reglementarea zonelor de pescuit, a tipului, mărimii şi numărului instrumentelor, precum şi al numărului navelor ce pot fi folosite, iar jurisdicţia penală a României se aplică şi vaselor străine folosite în scopuri comerciale, aflate în zona contiguă, dacă au săvârşit fapte care potrivit legii penale române sunt considerate infracţiuni.

Raportat la cele ce preced, Curtea constată că prima instanţă nu a desăvârşit fondul cauzei, în condiţiile în care a reţinut aplicabilitatea prevederilor art.17 alin.(1) din Regulamentul nr.2371/2002 al Consiliului Europei, în absenţa unui acord între statele Român şi Bulgar cu privire la măsurile menite să asigure accesul egal al navelor lor de pescuit în apele comunitare ale Mării Negre, înlăturând nemotivat prevederile art.62 alin.(1) şi (4) din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului Mării, încheiată la Montego Bay în anul 1982 şi ale art.18 din Legea nr.36/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi ale zonei contigue ale României.

Neclarificând regimul juridic aplicabil în speţă, vis-a-vis de faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.S., prima instanţă a pronunţat o hotărâre care nu răspunde unor cereri esenţiale pentru părţi şi care influenţează soluţionarea cauzei (art.3859 alin.(1) pct.(10) Cod procedură penală), impunându-se casarea acesteia, urmare admiterii recursurilor Parchetului şi inculpatului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, respectiv Judecătoriei Mangalia, judeţul Constanţa.

Casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond se impune, în aprecierea Curţii, pentru că lămurirea aspectelor neelucidate ar întârzia nejustificat judecata în recurs, dar şi pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie şi a le asigura dreptul la un proces echitabil.

Cu prilejul rejudecării, instanţa de fond va trebui să stabilească, pe bază de probe, dacă între România şi Bulgaria s-au stabilit de comun acord măsurile menite să asigure accesul egal al navelor lor de pescuit în apele comunitare ale Mării Negre şi, în caz afirmativ, dacă nava de pescuit sub pavilion bulgăresc „BG 5159”, al cărei comandant era inculpatul H.S., s-a conformat acestora.

În eventualitatea că cele două state comunitare nu au convenit asupra măsurilor menite să asigure accesul egal al navelor lor de pescuit în apele comunitare ale Mării Negre, va trebui să se stabilească dacă şi în ce condiţii sunt aplicabile prevederile art.17 alin.(1) din Regulamentul nr.2371/2002 al Consiliului sau dacă sunt ori nu aplicabile prevederile Legii nr.110/1996 privind ratificarea de către România a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului Mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay în anul 1982 cu trimitere expresă la regimul juridic special ce vizează Zona Economică Exclusivă a unui stat riveran.

După ce va stabili regimul juridic aplicabil zonei în care a fost depistată nava de pescuit sub pavilion bulgăresc „BG 5159”, instanţa de fond va fi în măsură să concluzioneze temeinic dacă inculpatul H.S., în calitate de comandant al navei respective, a încălcat sau nu normele legale  operante în materie şi să pronunţe o soluţie legală şi temeinică.

Urmare celor constatate, Curtea, făcând aplicarea prevederilor art.38515 pct.(1) lit.c) cu referire la art.3859 pct.(10) Cod procedură penală, va admite recursurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia şi inculpatului H.S., va casa în totalitate sentinţa penală nr.287/18.10.2011 a Judecătoriei Mangalia şi va dispune rejudecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr.3348/254/2011 al Judecătoriei Mangalia, judeţul Constanţa de către respectiva instanţă de fond.

În temeiul prevederilor art.189 Cod procedură penală onorariul parţial cuvenit avocatului din oficiu N.C., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa.

Dosar nr. 3348/254/2011

Decizia penală nr. 1159/P/21.12.2011

Judecător redactor Viorica Lungu