35. Restituirea cauzei la
procuror pentru refacerea urmaririi penale cu respectarea dreptului la aparare.
Neconsemnarea pozitiei inculpatului asupra drepturilor sale in conditiile
refuzului de a semna procesul-verbal prin care i se aduc la cunostinta aceste drepturi.
Inculpatul a fost informat asupra drepturilor
sale, i s-a luat declaraţie, dar nu s-a consemnat poziţia sa, ceea ce, în
condiţiile în care nici nu se precizează motivul refuzului inculpatului de a
semna primul proces-verbal, creează convingerea că susţinerile apărării
referitoare la nerespectarea dreptului la asistentă juridică calificată sunt
credibile.
Ori, garantat atât de normele europene - art.6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
cât şi de legile naţionale, în cauză, solicitarea recurentului de asigurare a
unui avocat era întemeiată faţă de complexitatea cauzei - găsirea bunurilor la
domiciliile altor persoane care au susţinut găsirea bunurilor, cu excepţia unei
sticle de ulei pentru care s-a stabilit că era asemănător celui furat, negarea
constantă a comiterii faptelor de către recurentul inculpat, declaraţiile
martorilor referitoare la imposibilitatea sustragerii bunurilor de o singură
persoană, dar şi faţă de lipsa de pregătire juridică a inculpatului.
Art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertatilor fundamentale
Art. 21 din Constituţie
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Tulcea nr.1160/P/2008, inculpatul T.C. a fost trimis în judecată
pentru săvârşirea infracţiunii de “furt calificat” prev. şi ped. de art.208
alin. 1 - art.209 alin.1 lit.g şi i cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 şi
art.37 lit.a cod penal.
Prin sentinţa penală nr.574 din data de 20
aprilie 2011, pronunţată în dosarul penal nr.7680/327/2009, Judecătoria Tulcea
a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare cu revocarea,
în baza art.83 cod penal a suspendării condiţionate privind pedeapsa de 1 anînchisoare aplicata prin s.p. nr.401/2007
a Judecătoriei Tulcea, dosarul 874/327/2007, definitiva prin neapelare la data
de 10.04.2007, reţinând în fapt că în noaptea de 02/03.04.2008, a sustras prin
efracţie de la hotelurile C. şi S. din loc. Uzlina următoarele bunuri: Hotel C.
- două fierăstraie mecanice marca Husqvarna, respectiv Stihl, trei elice de
motor de barcă, un număr de 7 recipiente din plastic cu ulei (Marine Lubricants
şi Quick Silver), trei pere de amorsare, patru furcheţi, un filtru de benzină,
25 de bujii, o cutie cu chit, 150
litri de benzină, bunurile fiind sustrase dintr-un
depozit aflat în incinta unităţii de cazare, prin spargerea lacătului cu care
era asigurat depozitul, valoarea bunurilor sustrase fiind de 7030,5 lei
respectiv, iar de la Hotel S.
- o elice de motor marca Suzuki de 50 CP, o elice de motor marca Johnson de 15
CP, valoarea bunurilor sustrase fiind de 840 lei.
Împotriva hotărârii, în termenul
legal, inculpatul T.C. a declarat recurs solicitând în principal restituirea
cauzei la procuror pentru nerespectarea dreptului la apărare, iar în subsidiar
achitarea în baza art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.c) cod procedură
penală.
Examinând hotărârea prin prisma
criticilor formulate de recurent şi din oficiu în limitele art.3856
cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru
considerentele expuse în continuare.
Conform art.345 cod procedură penală,
instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta
constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar potrivit art.52,
art.66 cod procedură penală, vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo
de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public cu o durată
rezonabilă în sensul art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, art.21 Constitutie.
Cu privire la respectarea
garanţiilor procesuale, a regulilor de procedură aplicabile în fazele
anterioare ale cauzei, şi, verificând din oficiu în limitele competentelor
legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpatul T.C. nu a dispus de timpul
şi înlesnirile necesare pregătirii apărării deoarece nu a beneficiat de
asistenţă juridică calificată, deşi a solicitat asigurarea unui avocat.
Astfel, din procesele-verbale din
28.07.2008, 08.10.2009, aflate in dosarul de urmărire penală, rezultă
informarea recurentului inculpat asupra drepturilor sale, i se ia declaraţie,
dar nu s-a consemnat poziţia sa, ceea ce, în condiţiile în care nici nu se
precizează motivul refuzului inculpatului de a semna primul proces-verbal,
creează convingerea că susţinerile apărării referitoare la nerespectarea
dreptului la asistentă juridică calificată sunt credibile.
Ori, garantat atât de normele
europene - art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, cât şi de legile naţionale, în cauză, solicitarea
recurentului de asigurare a unui avocat era întemeiată faţă de complexitatea
cauzei - găsirea bunurilor la domiciliile altor persoane care au susţinut
găsirea bunurilor, cu excepţia unei sticle de ulei pentru care s-a stabilit că
era asemănător celui furat, negarea constantă a comiterii faptelor de către
recurentul inculpat, declaraţiile martorilor referitoare la imposibilitatea
sustragerii bunurilor de o singură persoană, dar şi faţă de lipsa de pregătire
juridică a inculpatului.
Potrivit art.332 cod procedură
penală,instanţa se desesizează şi restituie cauza
procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării
dispoziţiilor privitoare la asistarea inculpatului de către apărător.
Cum, pe timpul urmăririi penale,
nu s-a asigurat o apărare efectivă, iar administrarea probatoriului propus de
apărare necesită deplasări, verificări la locul faptei, greu de realizat de
către instanţă, verificarea minuţioasă a apărărilor, în consecinţă refacerea
urmăririi penale în condiţii de legalitate, în baza art.38515 pct.2
lit.”d” cod procedură penală, recursul penal declarat de inculpat va fi admis,
se va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, conform art.332 cod procedură
penală, se va restitui cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale cu
respectarea dreptului la apărare.
