Cerere de pensionare
formulată în baza Legii nr. 226/2006. Condiţii de pensionare. Stagiu de
cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţii speciale.
Conform
Legii nr.226/2008, art.1, alin.1: “începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt
încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară
activităţile prevăzute în anexa nr. 1”.
Potrivit
anexei menţionate, în lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii
speciale, la punctual 11 se află activitatea desfăşurată de personalul de pe
platforme marine, activitate desfăşurată şi de reclamant.
În
conformitate cu dispoziţiile art.2 din acelaşi act normativ: “Perioadele de
timp în care asiguraţii îşi desfăşoară activitatea, pe durata programului
normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la
art.1 sunt stagii de cotizare în condiţii speciale. Sunt asimilate stagiului de
cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare
a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care
asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru
din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei
anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate
în condiţii speciale”. Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii
speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu
modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat
activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în
locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă
şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale”.
Prin
urmare, perioadele de activitate desfăşurate în cadrul grupei I de muncă
potrivit legislaţiei anterioare sunt considerate drept muncă în condiţii
speciale potrivit legislaţiei actuale. Astfel, perioada de muncă anterioară
intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 şi perioada ulterioară se însumează
formând un singur stagiu de cotizare în condiţii speciale.
Art.3
din Legea nr.226/2006 vine să precizeze că: ”asiguraţii care realizează un
stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile speciale prevăzute de
prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu
15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 “vârstele
standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare pentru femei
şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 20015” la Legea nr. 19/2000, cu
modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000,
asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de
vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la
sistemul public, regăsindu-se în una din situaţiile prevăzute la art.5,
beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3 %
pentru fiecare lună respectiv 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
Legiuitorul
a înţeles să acorde acest beneficiu persoanelor care, deşi au îndeplinit
condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, au continuat să contribuie la
sistemul public de pensii.
Art. 1, 2, 3 din Legea nr.
226/2006
Art. 78 din Legea nr. 19/2000
Prin acţiunea adresata Tribunalului Constanta si
înregistrată sub nr.11304/118/27.10.2009, reclamantul I.A. a contestat decizia
nr.304722/01.10.2009 privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă emisa de
Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând anularea acesteiaşi obligarea pârâtei la emiterea unei noi
decizii de pensie legale şi conforme.
În motivarea acţiunii se arată că la
data de 09.05.2008 pârâta a emis decizia de pensionare nr.304722 prin care a
stabilit o pensie în cuantum de 1908 lei.
La data de 28.05.2009, a solicitat revizuirea deciziei
de pensionare şi, ca urmare, pârâta a emis o nouă decizie nr.304722/01.10.2009,
prin care a stabilit o pensie în cuantum de 2412 lei.
La stabilirea pensiei, pârâta a calculat în mod
greşit, contrar dispoziţiilor Legii nr.226/2006, stagiul efectuat în condiţii
speciale de muncă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006,
începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale
locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute la anexa 1, iar
potrivit anexei menţionate, în lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii
speciale, la pct.11 se află activitatea desfăşurată de personalul de pe
platforme marine.
Art.2. din aceeaşi lege stipulează: „(1) Perioadele de timp în
care asiguraţii îşi desfăşoară activitatea, pe durata programului normal de
lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art. 1 sunt
stagii de cotizare în condiţii speciale.
(2) Sunt
asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp
anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu
modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat
activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în
locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă
şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale.”
Prin
urmare, susţine reclamantul, se deduce că perioadele de activitate desfăşurate
în cadrul grupei I de muncă potrivit legislaţiei anterioare sunt considerate
drept muncă în condiţii speciale potrivit legislaţiei actuale. Astfel, perioada
de muncă anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 şi perioada
ulterioară se însumează formând un singur stagiu de cotizare în condiţii
speciale.
Contrar
acestei interpretări, pârâta a defalcat perioadele menţionate, reţinând drept
stagiu în condiţii speciale doar perioada de 22 ani, 3 luni şi 14 zile, restul
perioadei de muncă fiind încadrată conform legislaţiei anterioare la grupa I de
muncă, respectiv 3 ani, 6 luni şi 29 de zile.
Pârâta
a făcut aplicarea greşită art.3 din Legea nr.226/2006, reţinând ca vârstă
standard de pensionare 65 de ani şi nu de 63 ani, 4 luni şi 15 zile cum este în
cazul reclamantului care are un stagiu de cotizare în condiţii speciale de 25
ani, 10 luni şi 13 zile.
Nu s-a făcut
aplicarea disp.art.5 din Legea nr.226/2006 conform cărora „Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 3 punctajul mediu anual se
determină prin împărţirea la 25
a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor
anuale realizate în perioada de cotizare”.
De
asemenea, susţine reclamantul, la calcularea punctajului mediu anual nu au fost
avute în vedere sporul de condiţii grele de muncă şi sporul pentru lucrul pe
mare în perioada 01.04.1985 - 01.04.1992.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea acţiunii motivând că, prin adeverinţele nr.3623/05.12.2007,
nr.1413/205/23.07.2007 şi nr.0120/4626/18.07.2007 angajatorul face încadrarea
în grupa I de muncă invocând temeiul legal privind grupele de muncă în
vigoarepână la 01.04.2001 fără a face
aplicarea pct.11 din Ordinul nr.572/24.07.2006 pentru aprobarea Normelor
tehnice de aplicare a prevederilor Legii nr.226/2006 privind încadrarea unor
locuri de muncă în condiţii speciale, potrivit căruia „Se asimilează stagiilor
de cotizare în condiţii speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001,
în care asiguraţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute în anexa 1 la Legea nr.226/2006 pe durata
programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă din
cadrul unităţilor prevăzute în anexa nr.2 la această lege, activităţi
încadrate, potrivit legislaţiei anterioareacestei date, în grupa I de muncă.
Dovedirea
acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de muncă, completat conform
prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, şi/sau cu
adeverinţe eliberate, potrivit legii, de angajatorul la care a lucrat persoana
respectivă sau, după caz, de instituţia care a preluat arhivele acestuia.
Modelul adeverinţei este prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme tehnice.”
Reclamantul
nu a prezentat un asemenea document, susţine pârâta, iar adeverinţele de
încadrare în grupa I de muncă sunt emise după data publicării Legii nr.226/2006,
de unde rezultă că emitenţii au considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile
pentru a putea fi emisă o adeverinţă privind încadrarea unor locuri de muncă în
condiţii speciale.
Prin sentinţa civilă nr.1264 din data de 17 decembrie
2010, pronunţată în dosarul civil nr.11304/118/2009, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul I.A.
în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CONSTANŢA.
A anulat decizia de pensionare nr.304722/01.10.2009
emisă de intimată.
A obligat pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de
recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, in care se va avea în vedere un
punctaj mediu anual de 3,95852, cu începere de la 01.06.2009.
A obligat pârâta să plătească
reclamantului diferenţa de drepturi de pensie cuvenite pentru perioada
01.06.2009-01.06.2010 în cuantum de 5697 lei.
A obligat pe pârâtă la plata către
reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din care 600
lei onorariu expert şi 400 lei onorariu avocat.
Această hotărâre a fost îndreptată prin
încheierea din data de 24 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa prin
care s-a admis sesizarea şi s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din
sentinţa civilă nr. 1264/17.12.2010 pronunţată în dosarul nr. 11304/118/2009 în
sensul că se va trece corect numărul dosarului ca fiind 11304/118/2009 în loc
de 11304/118/2010 cum din eroare s-a trecut, urmânda se trece corect menţiunea că hotărârea este
”Executorie de drept”, în loc de ”Definitivă”.
Pentru a pronunţa hotărârea pronunţată,
prima instanţă a reţinut următoarea situaţia de fapt:
Pârâtaa emis
Decizia nr.304722/05.10.2009, prin care a stabilit ca reclamantul a realizat un
punctaj mediu anual de 3.35739 puncte, la data de 01.06.2009, reţinând ca
vârstă standard de pensionare 65 de ani şi un stagiu complet de cotizare de 27
ani.
Instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile
având ca obiective verificarea punctajului mediu anual al reclamantului la data
emiterii deciziei contestate pe baza documentaţiei existente la dosarul aflat
la pârâtă, calcularea diferenţelor dintre drepturile datorate şi cele achitate,
desemnat fiind sa efectueze expertiza domnul expert judiciar contabil B.D.
Conform concluziilor raportului de expertiză, la calcularea
pensiei reclamantului, pârâta nu a introdus în buletinul de calcul toate
veniturile realizate, inclusiv sporurile care au format suma contributivă şi
pentru care angajatorii au plătit obligaţiile către bugetul de stat conform
legislaţiei în vigoare la momentul acordării veniturilor, nu a aplicat în
totalitate prevederile art.164 al.1 lit.”i” din Legea nr.19/2000 cu privire la
majorarea cu procentul de 17% a punctajului anual realizat după data de
01.02.2001.
Suplinind omisiunile pârâtei, expertiza a stabilit că
reclamantul a realizat un punctaj mediu anual de 3,95852 puncte.
Referitor la
diferenţele de încasat de reclamant între perioada 01.06.2009 şi cea a
realizării raportului de expertiză (iunie 2010), avându-se în vedere
diferenţele dintre punctajul calculat de expert şi cel stabilit de intimată
precum şi evoluţia punctului de pensie, expertul a stabilit că, pentru
intervalul în cauză reclamantul este îndreptăţit a primi suma de 5.697 lei.
Analizand inscrisurile depuse in dosarul
administrativ, prin raportare la disp.art.77 şi art.78 alin 1 din Legea
nr.19/2000, instanţa a constatatcă
punctajul mediu anual realizat de reclamant nu a fost stabilit in mod corect
prin decizia contestata, întrucât nu s-au introdus în buletinul de calcul toate
veniturile realizate, inclusiv sporurile care au format suma contributivă şi
pentru care angajatorii au plătit obligaţiile către bugetul de stat conform
legislaţiei în vigoare la momentul acordării veniturilor, nu a aplicat în
totalitate prevederile art.164 alin.1 lit.”i” din Legea nr.19/2000 cu privire
la majorarea cu procentul de 17% a punctajului anual realizat după data de
01.02.2001.
Stagiul de cotizare aşa cum este reglementat de Legea
nr. 19/2000 reprezintă vechimea în muncărecunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoarea prezentei legişi în cazul în care în carnetele de muncă sau
de asigurări ale persoanelor nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul
poate prezenta acte doveditoare care să ateste aceste drepturi şi în caz
contrar, se utilizează salariul minim pe ţară în vigoare în perioadarespectivă.
În funcţie de aceste perioade
contributive, punctajul mediu anual a fost stabilit greşit de către pârâtă, din
buletinul de calcul se constată erori de culegere a datelor, a sumelor
contributive, ceea ce a determinat stabilirea eronată a punctajului mediu anual
şi implicit al pensiei.
Cu privire la stagiul complet de
cotizare de 25 de ani ce s-ar fi aplicat reclamantului în temeiul art.5 din
Legea nr.226/2006, instanţa a reţinut că adeverinţele prezentate de reclamant
nu întrunesc condiţiile stabilite în anexa 3 la Normele tehnice de
aplicare a legii (Ordinul nr.572/24.06.2006), pentru a fi dat posibilitatea
pârâtei să calculeze un stagiu în condiţii speciale de 25 de ani, după cum ar
rezulta din carnetul de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs
recurentul reclamant Ilie Alexandru, criticând-o pentru nelegalitate şi
netemeinicie.
Critica
sentinţei prin motivele de recurs a vizat în esenţă următoarele:
În fapt, a lucrat fără întrerupere începând din anul
1971. La data de 07.03.2008, a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă.
În urma cererii înregistrată la Casa
Judeţeană de Pensii Constanţa, a fost emisă decizia de
pensionare nr.304722/09.05.2008, stabilindu-i-se o pensie în cuantum de 1908
lei.
La data de 28.05.2009, a solicitat
revizuirea dosarului de pensionare.
În urma acestei cereri, a fost emisă
decizia nr.304722/01.10.2009, prin care i-a fost stabilită o pensie în cuantum
de 2412 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat
contestaţie, criticând decizia sub aspectul greşitei calculări a stagiului de
cotizare, în sensul că, în conformitate cu Legea nr.226/2006, stagiul său de
cotizare este de 25 ani, 10 luni şi 13 zile.
Conform Legii nr.226, art.1alin.1 “Începând cu data de 1
aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se
desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1”.
Potrivit anexei menţionate, în lista
cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, în care se
desfăşoară următoarele activităţi, la punctul 11 se află activitatea desfăşurată de personalului de pe
platforme marine.
În conformitate cu dispoziţiile art.2
ale aceleaşi legi, “Perioadele de timp în care asiguraţii îşi desfăşoară activitatea,
pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de
muncă prevăzute la art.1 sunt stagii de cotizare în condiţii speciale. Sunt
asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp
anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările
ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata
programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate
conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei
legi, sunt încadrate în condiţii speciale”.
În continuare, Legea nr.226/2006 vine să
precizeze modalitatea de reducere a vârstelor standard de pensionare. Astfel,
art.3 prevede că“Asiguraţii care
realizează un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile speciale
prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu
reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3
"Vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de
cotizare pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001 -
martie 2015" la Legea
nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare”.
În
cazul său, fiind vorba de un stagiu de cotizare în condiţii speciale de 25 ani,
10 luni şi 13 zile, efectuând calculul corect se ajunge la o vârstă standard de
pensionare de 63 ani şi 4 luni – 15 ani = vârsta minimă de pensionare de 50 de
ani. Cum data la care a început acordarea pensiei este 07.03.2008, rezultă că a
cotizat peste vârsta standard de pensionare cu 5 ani, 9 luni şi 7 zile şi se
încadrează în dispoziţiile art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000.
Totodată, conform art.5 din acelaşi act
normative “Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 3 punctajul mediu anual se
determină prin împărţirea la 25
a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor
anuale realizate în perioada de cotizare”.
Motivaţia instanţei, în sensul că
adeverinţele care atestă stagiul de cotizare în condiţii speciale nu
îndeplinesc condiţiile anexei 3 din Ordinul nr.572/24.06.2006, nu este corectă.
Anexa nr.3 stabileşte modelul adeverinţei, nu stabileşte condiţii ce trebuie
îndeplinite de beneficiar.
Analizând sentinţa recurată
din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru
următoarele considerente:
Prin decizia de pensionare
nr.304722/05.10.2009 emisă de intimată s-a dispus pensionarea contestatorului I.A.
pentru munca depusă şi limită de vârstă începând cu 01.06.2009.
Intimata a reţinut un stagiu complet de
cotizare conform Legii nr.19/2000 de 27 ani, un stagiu total realizat de 48
ani, 1 lună şi 27 zile din care 3 ani, 6 luni şi 29 de zile în grupa I-a de
muncă şi 22 ani, 3 luni, 14 zile în condiţii speciale.
Conform Legii nr.226/2008 art.1 alin.1:
“începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale
locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1”.
Potrivit anexei menţionate, în lista
cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, la punctual 11 se
află activitatea desfăşurată de personalul de pe platforme marine, activitate
desfăşurată şi de reclamant.
În conformitate cu dispoziţiile art.2
din acelaşi act normativ: “Perioadele de timp în care asiguraţii îşi desfăşoară
activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai
în locurile de muncă prevăzute la art.1 sunt stagii de cotizare în condiţii
speciale. Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele
de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi
completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe
durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă
încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit
prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale”. Sunt asimilate stagiului
de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în
vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi
de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care
asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru
din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei
anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate
în condiţii speciale”.
Prin urmare, perioadele de activitatea
desfăşurate în cardul grupei I de muncă potrivit legislaţiei anterioare sunt
considerate drept muncă în condiţii speciale potrivit legislaţiei actuale.
Astfel, perioada de muncă anterioară intrării în vigoare a legii nr.19/2000 şi
perioada ulterioară se însumează formând un singur stagiu de cotizare în
condiţii speciale.
În cazul contestatorului, acesta are un
stagiu de cotizare în condiţii speciale de 25 de ani, 10 luni şi 13 zile.
Contrar acestei interpretări a legii,
pârâta a defalcat perioadele menţionate reţinând un stagiu în condiţii speciale
doar perioada de 22 ani, 3 luni şi 14 zile, restul perioadei de muncă fiind
încadrată conform legislaţiei anterioare la grupa I de muncă, respective 3 ani,
6 luni şi 29 de zile.
Art.3 din legea nr.226/2006 vine să
precizeze că: ”asiguraţii care realizează un stagiu de cotizare de cel puţin 25
de ani în condiţiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie
pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de
pensionare prevăzute în anexa nr.3 “vârstele standard de pensionare şi stagiile
minime şi complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe
perioada aprilie 2001 – martie 20015”
la Legea nr. 19/2000,
cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, conform art.5 al.1 din
acelaşi act normativ: “pentru asiguraţii prevăzuţi la art.3 punctajul mediu
anual se determină prin împărţirea la 25 a numărului de puncte rezultate din
însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare”.
În ceea ce priveşte ultima critică referitoare
la calculul stagiului suplimentar, curtea apreciază că aceste este nefondat
pentru următoarele considerente:
Potrivit art.78 alin.8 din Legea
nr.19/2000, asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru
limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă
la sistemul public, regăsindu-se în una din situaţiile prevăzute la art.5,
beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3 %
pentru fiecare lună respectiv 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
Legiuitorul a înţeles să acorde acest
beneficiu persoanelor care, deşi au îndeplinit condiţiile de pensionare pentru
limită de vârstă, au continuat să contribuie la sistemul public de pensii.
Legea 19/2000 stabileşte în art.41 al.1
şi 2 care sunt condiţiile cumulative: vârstă standard de pensionare şi stagiul
minim de cotizare.
Dispoziţiile art.78 alin.8 din Legea
nr.19/2000 se raportează la vârsta standard de pensionare stabilită de lege
prin anexa 3 şi nu vârsta standard de pensionare redusă pentru perioadele
lucrate în grupe de muncă sau condiţii speciale.
Pentru considerentele arătate mai sus,
potrivit art.312 al.3 Cod procedură civilă, curtea a admis recursul formulat şi
a modificat în parte sentinţa recurată conform celor dispuse prin dispozitiv.
