Temei de drept: Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici

Persoana care a exercitat atribuţii ce ţin de sfera funcţiei publice, pe bază de contract, în condiţiile în care anterior perfectării acestuia ea a fost suspendată dintr-o funcţie publică de conducere, respectiv din funcţia de secretar al unei unităţi administrativ- teritoriale, pentru săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu serviciul, face ca raportul contractual să apară ca lipsit de o cauză licită, privând persoana în cauză de dreptul de a mai invoca beneficiul prevederilor Codului muncii, întrucât acest act normativ protejează doar raporturile juridice legal stabilite, nu şi pe cele încheiate cu scopul vădit de a ocoli legea privitoare la exerciţiul funcţiilor publice.

Prin sentinţa nr. 1481/4.10.2011, Tribunalul Iaşi a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta P.A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei V.L., dispunând anularea dispoziţiei nr. 375/2010, emisă de pârât, reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior, precum şi plata drepturilor salariale, calculate de la momentul încetării raporturilor de muncă până la data pronunţării hotărârii, respingându-se cererea de anulare a deciziei nr. 256/2010, emisă de Primarul comunei V.L.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin dispoziţia nr. 375/20210, Primarul comunei V.L. a hotărât încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei perfectate prin contractul nr. 73/2009, că această dispoziţie a fost emisă ca urmare a intervenţiilor şi controalelor făcute de Prefectura Judeţului Iaşi, în cuprinsul dispoziţiei menţionate făcându-se referire la adresa nr. 20841/2010 a Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi, act prin care, în exercitarea controlului de legalitate s-a solicitat revocarea sau modificarea dispoziţiei nr. 254/2010 emisă de Primarul comunei V.L.

Prima instanţă a reţinut, de asemenea, că, prin dispoziţia nr. 256/2009, pârâtul a hotărât angajarea reclamantei pe postul de inspector de specialitate-consilier al primarului pentru o durată de 2 ani, că prin dispoziţia nr. 254/2010, s-a dispus încetarea efectelor dispoziţiei nr. 256/2009, că, prin adresa nr. 5138/2010, Prefectul l-a înştiinţat pe Primar că efectul desfiinţării dispoziţiei nr. 256/2009 nu poate fi decât încetarea raportului de muncă şi nu suspendarea acestuia, şi că dispoziţia nr. 375/2010 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 62 alin. 2 din Codul muncii.

În acest sens, prima instanţă a reţinut că decizia de încetare a raportului de muncă se emite în scris şi că, sub sancţiunea nulităţii absolute, ea trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul şi instanţa la care măsura respectivă poate fi contestată.

Verificând dispoziţia contestată, instanţa a constatat lipsa menţiunilor mai sus enumerate, apreciind că sancţiunea acestei omisiuni nu poate fi alta decât aceea a nulităţii absolute, reţinând că se sancţionează cu nulitatea absolută şi lipsa menţiunii referitoare la efectele acesteia şi la data de când începe să producă efecte, şi că decizia de încetare a raporturilor de muncă produce efecte pentru viitor, şi nu pentru trecut, considerente pentru care cererea reclamantei a fost admisă; apreciindu-se totodată că cererea pârâtului de a i se permite să precizeze în scris motivele de nelegalitate ale dispoziţiei nr. 256/2009 a fost formulată fără respectarea dispoziţiilor legale, în cadrul procesual dat, drept pentru care ea a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a introdus recurs Primarul unităţii administrativ-teritoriale comuna V.L., criticând hotărârea primei instanţe pe motiv că nu s-a dat eficienţa cuvenită faptului că dispoziţia contestată a fost emisă în scris, de primarul comunei, că motivarea ei se găseşte în preambulul actului, unde se face trimitere la rapoartele de control ale Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi, şi în mod special la raportul nr. 11358/2010, unde s-a precizat că atribuţiile prevăzute în fişa postului de inspector de specialitate sunt în contradicţie cu prevederile legale care au stat la baza suspendării raportului de serviciu, că au fost invocate prevederile Legii nr. 188/1999 şi ale Legii nr. 330/2009, că reclamanta nu a fost prejudiciată prin omisiunea de a se menţiona instanţa la care respectiva dispoziţie putea fi contestată, şi că nu se putea dispune reintegrarea în funcţie atâta timp cât posturile vacante sunt blocate, iar sfera atribuţiilor corespunzătoare respectivului post este în contradicţie cu prevederile legale care au stat la baza suspendării reclamantei din funcţia de secretar al comunei V.L.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile, curtea a reţinut că reclamanta P.A. a deţinut funcţia publică de secretar al comunei V.L., că, prin dispoziţia nr. 254/2009, Primarul comunei V.L. a dispus suspendarea din funcţia publică de secretar al comunei a celei în cauză, până la soluţionarea cauzei penale în care P.A. a fost trimisă în judecată, pe temeiul Legii nr. 188/1999, că, prin dispoziţia nr. 256/2009, aceasta a fost angajată pe post de inspector de specialitate - consilier al primarului, încheindu-se contractul individual de muncă nr. 73/2009, pe o perioadă determinată de 24 luni, cuprinsă între data de 12.09.2009 şi data de 12.09.2011 pentru a exercita atribuţii privind petiţii, asistenţă socială, consiliere, resurse umane şi altele şi că, la solicitarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Iaşi s-a efectuat un control cu privire la funcţionarea aparatului de specialitate al Primarului comunei V.L..

Urmare acestei din urmă dispoziţii, prin raportul înregistrat sub nr. 11358/2010, s-a reţinut, printre altele, că atribuţiile prevăzute în fişa postului aferentă funcţiei de inspector de specialitate (pe care a fost angajată P.A.) sunt în contradicţie cu prevederile legale care au stat la baza suspendării raporturilor de serviciu, Consiliul Local al comunei V.L. neaprobând Statutul comunei V.L., că s-au constatat o serie de nereguli şi cu privire la alte activităţi desfăşurate la nivelul autorităţilor locale, drept pentru care s-a propus sesizarea Comisiei de Disciplină.

Având în vedere raportul de control mai sus menţionat, prin dispoziţia nr. 254/2010, Primarul comunei V.L. a decis ca, începând cu data de 25.08.2010, să înceteze efectele dispoziţiei nr. 256/2009, suspendându-se, cu data de 26.08.2010, raportul de muncă al numitei

PA-

Întrucât cinci consilieri al comunei V.L. au solicitat efectuarea unui alt control, motivat de numeroasele abateri de la prevederile legale, din dispoziţia Prefectului Judeţului Iaşi s-a efectuat un nou control, prin raportul nr. 23246/2010 menţinându-se constatările înscrise în raportul nr. 11358/2010 şi reiterându-se solicitarea de a se proceda la remedierea deficienţelor constatate prin precedentul raport; act ce a fost comunicat Primăriei V.L. cu adresa nr. 23269/2010; acesteia solicitându-i-se a dispune măsurile legale ce se impuneau.

Luând cunoştinţă de adresa Prefecturii nr. 20841/2010, prin care se solicita modificarea dispoziţiei nr.254/2010 şi având în vedere cele două rapoarte de control menţionate, Primarul comunei V.L. a dispus, prin dispoziţia nr. 373/2010, în sensul că, începând cu data de 25.08.2010, în temeiul art. 55 lit. c) din Legea nr. 53/2003, încetează raportul de muncă încheiat prin contractul nr. 73/2009, înregistrat la I.T.M. Iaşi, act a cărei anulare s-a solicitat prin acţiune.

În raport de această situaţie de fapt, stabilită pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea a constatat că atât faptul încheierii unui contract de muncă, în vederea exercitării funcţiei de inspector de specialitate - consilier al primarului, exercitarea acestei funcţii, în condiţiile în care angajata fusese suspendată din funcţia de secretar al comunei V.L., ca urmare a trimiterii sale în judecată, pentru săvârşirea unor fapte penale incompatibile funcţiei publice în care fusese numită, precum şi măsurile de remediere a acestor deficienţe, luate anterior datei de 26.10.2010, când a fost emisă dispoziţia nr. 375, sunt tot atâtea încălcări ale Legii nr. 188/1999, invocată ca temei de drept al actului administrativ ce s-a emis, de către

Primarul localităţii V.L., întrucât, pe o cale ocolită, s-a încercat, de către emitentul actului de numire în funcţie şi s-a acceptat de către persoana chemată să exercite o funcţie publică, pe bază de contract, să se anuleze în fapt efectele dispoziţiei nr. 254/2009, act prin care P.A. a fost suspendată din funcţia de secretar al comunei V.L., motivat de trimiterea sa în judecată, pentru săvârşirea unei fapte penale de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h) din citata lege.

În atare situaţie, din moment ce este de domeniul evidenţei că raportul juridic contestat, ce s-a născut din faptul emiterii dispoziţiei nr. 256/2009 şi cel al încheierii contractului de muncă nr. 73/2009, se plasează în afara Legii nr. 188/1999, act normativ prin care se creează cadrul juridic instituţional al exercitării funcţiilor publice, Curtea a considerat că nici uneia din părţile implicate nu i se putea recunoaşte dreptul de protecţie a legii, ce intervine doar atunci când exercitarea funcţiei se realizează în condiţiile stabilite de legiuitor, indiferent dacă raportul juridic s-ar fi născut în baza actului administrativ de numire sau/şi în baza unui contract individual de muncă.

Curtea a considerat de asemenea că, într-o asemenea situaţie, în care regimul juridic, al exercitării unei funcţii publice, de către o persoană ce nu fusese numită în funcţie în condiţiile Legii nr. 188/1999 şi care fusese suspendată din funcţia de secretar al comunei pentru săvârşirea unor fapte penale incompatibile oricărei funcţii publice, prima instanţă era obligată să observe că reclamanta P.A. nu mai putea invoca în susţinerea cererii sale încălcarea de către pârât a prevederilor Codului muncii, atâta timp cât acest act normativ protejează doar raporturile de muncă legal perfectate, nu şi actele încheiate cu nerespectarea legii, şi cu atât mai puţin buna sa credinţă, din moment ce, prin natura funcţiei pe care reclamanta a exercitat-o, până la data emiterii dispoziţiei nr. 254/2009, respectiv aceea de secretar al comunei V.L., ea era responsabilă, la nivelul unităţii administrativ teritoriale respective, de legalitatea dispoziţiilor primarului şi a hotărârilor consiliului local, astfel cum Legea nr. 215/2001 stabileşte.

Chiar dacă s-ar accepta teza potrivit căreia dispoziţia nr. 375/2010, emisă de Primarul comunei V.L., ar fi trebuit să respecte condiţiile de formă şi conţinut cerute de art. 62 alin. 2 din Codul muncii, astfel cum apreciază prima instanţă, ignorându-se faptul că un raport juridic nul nu poate produce efecte juridice, din momentul încheierii sale, nu doar în ceea ce priveşte actul de încetare a existenţei acestuia, Curtea a considerat că prima instanţă ar fi trebuit să dea cuvenita eficienţă faptului că în preambulul dispoziţiei atacate se menţionează, în mod explicit, că acest act a fost emis la solicitarea expresă a Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi, ca urmare a exercitării de către acesta a dreptului de tutelă administrativă, drept conferit prin Legea nr. 340/2004 şi art. 4 din Legea nr. 554/2004, şi că, într-o atare situaţie, dat fiind caracterul nelegal al numirii şi al exercitării funcţiei publice de inspector de specialitate - consilier primar, nu se impunea o prezentare exhaustivă a situaţiei de fapt şi nici o înşiruire de temeiuri de drept, acolo unde legea a fost ignorată, raportul juridic perfectat pe baza contractului individual de muncă trebuind să fie apreciat ca lipsit de o cauză licită, ca unul prin care se încearcă să se anuleze efectele dispoziţiei din 9.09.2009, prin care P.A. a fost suspendată din funcţie, ca urmare a trimiterii sale în judecată, pentru săvârşirea de fapte penale incompatibile cu funcţia ocupată.

Mai mult decât atât, dispunând reintegrarea reclamantei în funcţia pe care aceasta a fost numită, cu încălcarea legii, prima instanţă nu a sesizat faptul că efectele contractului individual de muncă au încetat anterior datei la care s-a pronunţat sentinţa nr. 1481/4.10.2011, respectiv la data de 12 septembrie 2011, şi că, în atare condiţii, nu este permisă restabilirea unei situaţii de fapt care este nu numai lipsită de o bază legală, dar şi străină convenţiei părţilor.

Prima instanţă nu a observat nici faptul că dispoziţia nr. 375/2010 nu este altceva decât o îndreptare a dispoziţiei nr. 254/2010, prin care s-a hotărât încetarea efectelor dispoziţiei nr. 256/2009, prin care P.A. a fost numită în funcţia de inspector de specialitate, şi că, într-o atare situaţie, atâta timp cât nu s-a cerut desfiinţarea acestui din urmă act administrativ, nu se putea cere desfiinţarea actului modificator, respectiv a dispoziţiei nr. 375/26.10.2010.

Drept urmare, constatând că nu s-a dat eficienţa cuvenită faptului că raportul juridic născut din dispoziţia nr. 256/2009 şi din contractul de muncă nr. 73/2009 se plasează în afara reglementărilor legale referitoare la numirea şi exercitarea funcţiilor publice, că reclamanta nu poate invoca încălcarea dispoziţiilor Codului muncii, atâta timp cât însuşi raportul juridic în care ea s-a implicat este lipsit de bază legală, şi că, după data de 12.09.2011 contractul de muncă şi-a încetat existenţa, nemaiputând produce nici un fel de efecte juridice, Curtea, în temeiul art. 312 C.pr.civ., a admis recursul pârâtului, în sensul că a modificat în parte sentinţa atacată, respingând, în totalitate, acţiunea promovată de reclamanta P.A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei V.L.