avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Întocmirea de acte false cu intenţia de a obţine în mod fraudulos credite de la o unitate bancară. Condiţiile săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals.
Art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal
Art.291 Cod penal
 
In raport de împrejurările cauzei, nu se poate susţine cu temei că actele întocmite de către cei doi inculpaţi nu aveau un caracter legal, aşa cum în mod greşit reţine prima instanţă, şi că inculpaţii intenţionau să lucreze efectiv la acele firme.
Faptul că cele două contracte de muncă puteau să fie înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă nu exclude caracterul fraudulos al acestora şi nici al adeverinţelor întocmite, din moment ce întocmirea lor s-a făcut cu intenţia de a obţine în mod fraudulos credite de la unitatea bancară.
 
(Decizia penală nr. 389/R din 2 mai 2012)
 
Prin Sentinţa penală nr.2812 din 23 decembrie 2011, Judecătoria Piteşti, a achitat pe inculpaţii:
- CG şi NBI, în temeiul disp. art.10 lit.b C.p.pen., pentru săvârşirea infracţiunii:
- de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal;
- de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că actele prezentate de inculpaţii C.G. şi N. B.I.- contractele individuale de muncă (din 4 iulie 2005 şi din 7 iunie 2004) şi adeverinţele de salariu (din 30 ianuarie 2006 şi din 22 noiembrie 2005) – la unitatea bancară, nu sunt falsificate, din moment ce ele au fost valabil încheiate, chiar dacă cu puţin timp înainte de obţinerea creditului, astfel că sumele au fost împrumutate legal. Prin urmare, a conchis prima instanţă, că faptele celor doi inculpaţi nu sunt prevăzute ca infracţiuni în legea penală.
Prin decizia penală nr.389/R din 2 mai 2012, Curtea de Apel Piteşti, a admis recursul parchetului cu consecinţa condamnării inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, reţinând că:
           Este necontestată împrejurarea că inculpaţii au obţinut de la unitatea bancară, cu titlu de împrumut, câte 17.000 lei; inculpatul C. G. a ridicat suma respectivă la data de 11 august 2006, prezentând contractul individual de muncă nr.1248 din 4 iulie 2005, încheiat cu S.C. B. S.R.L. Piteşti, precum şi două adeverinţe de salariu, nr.214 din 30 ianuarie 2006; tot astfel, şi inculpatul N. B.I. a ridicat suma la data de 23 noiembrie 2005, prin prezentarea contractului individual de muncă nr.8184 din 7 mai 2004, întocmit cu S.C. H.W. S.R.L. Piteşti. Toate actele prezentate unităţii bancare de către cei doi inculpaţi atestau faptul că ei sunt salariaţi cu contract de muncă pe  perioadă nedeterminată la cele două firme, anterior menţionate.
Din probele administrate în cauză, însă, rezultă faptul că actele respective au fost întocmite în fals de către inculpaţi, în complicitate cu persoane care au rămas necunoscute, precum şi cu patronii celor două firme, tocmai în intenţia de a obţine în mod fraudulos credite de la unitatea bancară
In raport de aceste împrejurări, nu se poate susţine cu temei că actele întocmite de către cei doi inculpaţi nu aveau un caracter legal, aşa cum în mod greşit reţine prima instanţă, şi că inculpaţii intenţionau să lucreze efectiv la acele firme.
Faptul că cele două contracte de muncă puteau să fie înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă nu exclude caracterul fraudulos al acestora şi nici al adeverinţelor întocmite, din moment ce întocmirea lor s-a făcut cu intenţia de a obţine în mod fraudulos credite de la unitatea bancară.