Întocmirea de acte false cu
intenţia de a obţine în mod fraudulos credite de la o unitate bancară.
Condiţiile săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals.
Art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal
Art.291 Cod penal
In raport de împrejurările
cauzei, nu se poate susţine cu temei că actele întocmite de către cei doi
inculpaţi nu aveau un caracter legal, aşa cum în mod greşit reţine prima
instanţă, şi că inculpaţii intenţionau să lucreze efectiv la acele firme.
Faptul că cele două contracte de
muncă puteau să fie înregistrate la Inspectoratul
Teritorial de Muncă nu exclude caracterul fraudulos al
acestora şi nici al adeverinţelor întocmite, din moment ce întocmirea lor s-a
făcut cu intenţia de a obţine în mod fraudulos credite de la unitatea bancară.
(Decizia penală nr. 389/R din 2
mai 2012)
Prin Sentinţa penală nr.2812 din
23 decembrie 2011, Judecătoria Piteşti, a achitat pe inculpaţii:
- CG şi NBI, în temeiul disp.
art.10 lit.b C.p.pen., pentru săvârşirea infracţiunii:
- de înşelăciune prevăzută de
art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal;
- de uz de fals prevăzută de
art.291 Cod penal.
Spre a hotărî astfel, prima
instanţă a reţinut că actele prezentate de inculpaţii C.G. şi N. B.I.- contractele
individuale de muncă (din 4 iulie 2005 şi din 7 iunie 2004) şi adeverinţele de
salariu (din 30 ianuarie 2006 şi din 22 noiembrie 2005) – la unitatea bancară,
nu sunt falsificate, din moment ce ele au fost valabil încheiate, chiar dacă cu
puţin timp înainte de obţinerea creditului, astfel că sumele au fost
împrumutate legal. Prin urmare, a conchis prima instanţă, că faptele celor doi
inculpaţi nu sunt prevăzute ca infracţiuni în legea penală.
Prin decizia penală nr.389/R din
2 mai 2012, Curtea de Apel Piteşti, a admis recursul parchetului cu consecinţa
condamnării inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în
judecată, reţinând că:
Este
necontestată împrejurarea că inculpaţii au obţinut de la unitatea bancară, cu
titlu de împrumut, câte 17.000 lei; inculpatul C. G. a ridicat suma respectivă
la data de 11 august 2006, prezentând contractul individual de muncă nr.1248
din 4 iulie 2005, încheiat cu S.C. B. S.R.L. Piteşti, precum şi două adeverinţe
de salariu, nr.214 din 30 ianuarie 2006; tot astfel, şi inculpatul N. B.I. a
ridicat suma la data de 23 noiembrie 2005, prin prezentarea contractului
individual de muncă nr.8184 din 7 mai 2004, întocmit cu S.C. H.W. S.R.L.
Piteşti. Toate actele prezentate unităţii bancare de către cei doi inculpaţi
atestau faptul că ei sunt salariaţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la cele două firme,
anterior menţionate.
Din probele administrate în
cauză, însă, rezultă faptul că actele respective au fost întocmite în fals de
către inculpaţi, în complicitate cu persoane care au rămas necunoscute, precum
şi cu patronii celor două firme, tocmai în intenţia de a obţine în mod
fraudulos credite de la unitatea bancară
In raport de aceste împrejurări,
nu se poate susţine cu temei că actele întocmite de către cei doi inculpaţi nu
aveau un caracter legal, aşa cum în mod greşit reţine prima instanţă, şi că
inculpaţii intenţionau să lucreze efectiv la acele firme.
Faptul că cele două contracte de
muncă puteau să fie înregistrate la Inspectoratul
Teritorial de Muncă nu exclude caracterul fraudulos al
acestora şi nici al adeverinţelor întocmite, din moment ce întocmirea lor s-a
făcut cu intenţia de a obţine în mod fraudulos credite de la unitatea bancară.
