|
Înlocuirea măsurii arestării
preventive. Calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii.
C.proc.pen., art. 1403 alin. 1,
art. 139 alin. 1
Recursul declarat împotriva unei
încheieri prin care s-a respins o cerere de înlocuire a măsurii arestării
preventive este inadmisibil, această încheiere nefiind supusă căilor de atac.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 784 din 1 iunie 2012.
Prin încheierea de şedinţă din
data de 28 mai 2012 pronunţată în dosarul nr.2731/114/2012, Tribunalul B a respins
cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul HI,
iar în baza art.192 alin.2 C.pr.pen., l-a obligat pe acesta la plata sumei de
60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această
încheiere, tribunalul a reţinut că prin adresa nr.307811/15.05.2012
înregistrată pe rolul instanţei de fond la data de 16.05.2012 sub nr.2731/114,
IPJ Buzău a înaintat spre competentă soluţionare cererea de liberare provizorie
sub control judiciar formulată de inculpatul HI.
În motivarea cererii, inculpatul
a învederat instanţei faptul că a avut cea mai mică contribuţie la activitatea
infracţională ce face obiectul dosarului de urmărire penală, are doi copii
minori în întreţinere, nu are antecedente penale şi a colaborat cu organele de
urmărire penală. La termenul de judecată din data de 28.05.2012, inculpatul HI,
prin apărătorul său ales avocat TL, a solicitat instanţei să ia act de
modificarea obiectului cererii sale din liberare provizorie sub control judiciar
în cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, întemeiată pe
dispoziţiile art.139 alin.1 C.pr.pen.
În motivarea cererii precizate
s-a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării
preventive s-au schimbat în prezent, întrucât inculpatul a recunoscut
activitatea infracţională din luna martie 2012, prejudiciul a fost acoperit,
soţia sa are probleme medicale, inculpatul necunoscându-i pe ceilalţi
inculpaţi, cu excepţia fratelui său şi a inculpatului MAF.
În susţinerea cererii, inculpatul
a depus la dosarul cauzei cinci caracterizări, biletul de ieşire din spital
nr.13060/21.05.2012 emis de Spitalul Clinic de Psihiatrie Dr.Alexandru Obregia
Bucureşti şi certificatele de naştere ale copiilor săi.
Analizând actele şi lucrările dosarului
de urmărire penală nr.3/D/P/2012 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Buzău, instanţa de
fond a reţinut că, prin ordonanţa nr.3/D/P/2012 din data de 04.05.2012, s-a pus
în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului HI pentru săvârşirea
infracţiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art.24 alin.2 din Legea
nr.365/2002 şi art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2
C.pen. şi art.33 lit.a C.pen., întrucât în toamna anului 2011, împreună cu
inculpaţii MAF şi HI, a constituit o grupare infracţională la care ar fi aderat
şi alte persoane, prin care s-a vizat şi înfăptuit obţinerea în mod fraudulos,
prin fals şi fraudă informatică, de date de identificare ale conturilor bancare
deschise de titulari legitimi la bănci din SUA şi alte ţări, utilizarea acestor
date la falsificarea de instrumente electronice de plată, punerea în circulaţie
a cardurilor falsificate cu ajutorul unor echipamente şi sisteme tip MSRW şi
maşină de embosat carduri şi utilizarea lor la operaţiuni financiare
frauduloase constând în decontări de numerar pentru cumpărări de bunuri şi
servicii, operaţiuni efectuate pe teritoriul Franţei.
Prin încheierea de şedinţă
pronunţată de Tribunalul B la data de 04.05.2012 în dosarul nr.2474/114/2012,
s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului HI pentru o perioadă de 29 de
zile, începând cu data de 04.05.2012.
În considerentele încheierii s-a
reţinut în sarcina inculpatului că în cadrul unei grupări infracţionale a avut
rolul de a efectua deconturi în numerar pentru plata de bunuri şi servicii cu
carduri false pe teritoriul Franţei, în mod repetat, între noiembrie 2011 şi
martie 2012, acţiune care urma să continue şi în luna aprilie 2012.
S-a mai reţinut că în cauză sunt
incidente dispoziţiile art.148 lit.f C.proc.pen., pericolul concret pentru
ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului fiind
determinat de gravitatea faptelor, de împrejurările în care au fost comise, de
caracterul asociativ de grup al activităţii infracţionale, în condiţii de risc
şi temeritate cu afectarea siguranţei relaţiilor financiare şi comerciale
vizând circulaţia şi deţinerea instrumentelor electronice de plată şi
prejudicierea titularilor conturilor bancare din mai multe state.
Tribunalul a mai reţinut că,
potrivit disp. art.139 alin.1 C.proc.pen., măsura preventivă luată se
înlocuieşte cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au
determinat luarea măsurii, însă de la data luării măsurii arestării preventive
până în prezent nu au intervenit în cauză elemente noi de natură a conduce la
concluzia că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Astfel, inculpatul este cercetat
în continuare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.7 din Legea
nr.39/2003, art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 şi art.27 alin.1 din Legea
nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi art.33 lit.a C.pen., pentru
care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că
lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică,
pericol determinat de gravitatea faptelor pentru care este cercetat, de
împrejurările în care se susţine că au fost comise, caracterul asociativ de
grup al activităţii infracţionale, în condiţii de risc şi temeritate cu
afectarea siguranţei relaţiilor financiare şi comerciale, vizând circulaţia şi
deţinerea instrumentelor electronice de plată şi prejudicierea titularilor
conturilor bancare din mai multe state.
Motivele personale familiale
invocate de inculpat în susţinerea cererii sale nu pot fi analizate în cadrul
cererii întemeiată pe dispoziţiile art.139 alin.1 C.pr.pen., ci eventual în
cadrul unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea, schimbarea decalaraţiilor
de către inculpatul HI nu constituie motive de natură a conduce la concluzia că
s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării
preventive, organele de urmărire penală având la acest moment obligaţia de a
verifica toate susţinerile inculpatului pe care le vor corobora cu concluziile
expertizării mediilor informatice ce se efectuaeză în cauză, inculpatul având
până în prezent o atitudine oscilantă cu privire la activitatea infracţională
de care este acuzat. Având în vedere cele reţinute mai sus, instanţa de fond a respins
cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul HI,
iar în baza art.192 alin.2 C.pr.pen., l-a obligat la plata sumei de 60 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs inculpatul HI, fără a arăta care sunt motivele pentru care a
declarat recurs.
Prezent în instanţa de recurs, apărătorul
inculpatului recurent a solicitat instanţei să aprecieze cu privire la
admisibilitatea recursului declarat.
Nici inculpatul recurent, prezent
în instanţă, nu a arătat motivele pentru care a declarat recurs, ci numai
faptul că doreşte judecarea în stare de libertate, deoarece soţia sa a suferit
o depresie puternică, iar în prezent se află în spital.
Curtea, verificând hotărârea
recurată cu prioritate sub aspectul legalităţii exercitării acestei căi de atac,
dar şi din oficiu sub toate aspectele potrivit art.3856 alin.3 C.proc.pen., a
constatat că recursul declarat este inadmisibil, pentru următoarele
considerente:
Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit
dispoziţiilor art.1403 alin.1 teza a II-a C.pr.pen., Încheierea prin
care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea
sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
În cauză, inculpatul HI a
formulat iniţial o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, pe care,
la termenul de judecată din data de 28.05.2012, a modificat-o, în sensul că a
solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, potrivit dispoziţiilor
art.139 alin.1 C.pr.pen.
Faţă de aceste
considerente, în conformitate cu dispoziţiile art.38515 alin.1 pct.1 lit.a
teza a II-a Cod procedură penală, Curtea a respins recursul declarat de inculpatul
HI ca inadmisibil, întrucât recurentul a exercitat o cale de atac în afara
condiţiilor stabilite de lege.
În baza art.192 alin.2 Cod
procedură penală, recurentul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare
către stat.
(Judecător Lucian Craciunoiu)
| 
