avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Înlocuire tratament medical. Instanţa competentă să soluţioneze recursul.
 
C.proc.pen., art. 27 pct. 3, art. 42, art. 430 şi art. 431
 
Recursul declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a soluţionat o cerere de înlocuire a tratamentului medical formulată de unitatea sanitară este dat în competenţa de soluţionare a tribunalului şi nu a curţii de apel, hotărârea pronunţată de judecătorie făcând parte din categoria celor pronunţate în materia executării hotărârilor penale.
                     
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 397  din 21 martie 2012.
 
Prin sentinţa penală nr.361 din data de 22.12.2011, Judecătoria C a respins ca inadmisibilă sesizarea petentului Spitalul Municipal Câmpina în contradictoriu cu intimata CS.
În temeiul art.192 alin.3 Cod proc.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr.195/21.03.2005, admiţând sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria C, în conformitate cu art.113 cod penal şi art.162 Cod proc.penală, Judecătoria C a dispus obligarea făptuitoarei CS la a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire.
S-a reţinut din actele medicale depuse la dosarul cauzei că aceasta din 1996 suferă de o boală psihică, fiind internată în repetate rânduri la Spitalul de Psihiatrie Voila, cu diagnosticul tulburare afectivă bipolară. Această soluţie a rămas definitivă la 01.09.2005 prin decizia penală nr.755 pronunţată de Curtea de Apel P.
Instanţa de fond a mai reţinut că, urmare a rămânerii definitive a sentinţei penale, Direcţia de Sănătate Publică Prahova, prin unitatea sanitară Spitalul mun. Câmpina, a procedat la luarea în evidenţă a făptuitoarei în vederea efectuării tratamentului medical psihiatric până la însănătoşire. Cu adresa emisă sub nr.1920/25.07.2011 Spitalul municipal Câmpina a comunicat Judecătoriei C că pacienta a efectuat tratamentul medical timp de 3 ani, starea de sănătate fiind stabilă, opinând că aceasta poate fi scoasă de sub incidenţa art.113 Cod penal.
Potrivit art.430 Cod penal, unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat în vederea efectuării tratamentului medical este obligată să comunice instanţei de executare dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a-l urma, în cazul în care acesta se sustrage de la tratament după prezentare ori când măsura dispusă de instanţă nu mai este necesară, însă pentru înlăturarea stării de pericol pe care o prezintă persoana obligată la tratament este indicat un alt tratament, ori dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală.
De asemenea potrivit art.437 Cod penal, revocarea măsurilor de siguranţă se poate dispune numai în cazul celor aplicate prin art.115 şi 116 Cod penal, în situaţia în care temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat.
Prima instanţă a reţinut că încetarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical nu se regăseşte pentru cazurile prevăzute de lege în care se poate sesiza instanţa de judecată, efectuându-se numai o comunicare adresată biroului executări penale din cadrul instanţei de executare. Pe cale de consecinţă, a apreciat că sesizarea este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria C şi petenta CS.
În motivarea recursului declarat, Parchetul de pe lângă Judecătoria C a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât cererea formulată de unitatea sanitară a fost o cerere de înlocuire a tratamentului medical, iar instanţa trebuia să soluţioneze cauza pe fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că Spitalul municipal Câmpina a sesizat instanţa de fond, prin adresa nr.1920/25.07.2011, cu privire la faptul că pacienta CS s-a prezentat la tratamentul medical timp de 3 ani, iar starea sa de sănătate este stabilă. Prin aceeaşi adresă s-a arătat că medicul specialist consideră că pacienta poate fi scoasă de sub incidenţa art.113 Cod penal, urmând să respecte tratamentul prescris.
Curtea a apreciat că, din cuprinsul sesizării Spitalului municipal Câmpina, rezultă că aceasta este de fapt o cerere de înlocuire a tratamentului medical dispus a fi efectuat de pacienta CS, formulată potrivit art.430 şi art.431 C.pr.pen.
Potrivit dispoziţiilor art.27 pct.3 C.proc.pen., ca instanţă de recurs, printre altele, tribunalul judecă … recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale ….
Având în vedere aceste dispoziţii legale, Curtea a apreciat că instanţa de fond a înaintat în mod greşit către Curtea de Apel P recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria C şi de petenta CS.
Faţă de aceste considerente, în baza art.42 rap. la art.27 pct.3 C.proc.pen., Curtea a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Tribunalului P.
În baza art.192 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
 
(Judecător Lucian Crăciunoiu)