Încadrare juridică. Elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 289/2005.

Încadrare juridică. Elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 289/2005.

art. 209 alin. 3 lit. f Cod penal

art. 4 alin. 1 din Legea nr. 289/2005

Potrivit art. 209 alin. 3 lit. f Cod penal constituie infracţiunea de furt calificat, furtul privind instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 289/2005 constituie infracţiune fapta persoanei neautorizate de a pătrunde fără drept în zonele prevăzute de art. 1 şi 2 şi de a refuza părăsirea lor.

(decizia penală nr. 1110/13.06.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia I Penală în dosarul nr. 15576/94/2012)

Prin sentinţa penală nr. 144/03.04.2013, pronunţată de Judecătoria Buftea – Secţia Penală, în temeiul art. 334 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute in sarcina inculpatului N.M.C. din infracţiunea prev de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin 3 lit f C.p. cu aplic. art. 37 lit b C.p. in infracţiunile prev de art. 4 alin 1 din Legea 289/2005 cu aplic art. 37 lit b C.p. si art. 208 alin 1 – art. 209 alin 3 lit f C.p. cu aplic. art. 37 lit b C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit a C.p.

În temeiul art. 4 alin 1 din Legea 289/2005 cu aplic. art. 37 lit b C.p. si art. 320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul N.M.C. la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru săvârşirea infracţiunii de pătrundere fără drept în zona de siguranţă a infrastructurii feroviare publice.

În temeiul art. 208 alin. 1 – art. 209 alin 3 lit f C.p. cu aplic. art. 37 lit b C.p. si art. 320 ind.1 alin.7 Cpp a fost condamnat inculpatul N.M.C. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

In baza art. 33 lit a) si 34 lit b) c.p. s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţă, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, anume cea de 2 ani închisoare.

In temeiul art. 71 Cp s-a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei aplicate, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si litera b Cod penal.

În baza art. 350 alin.1 Cod proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul 357 alin.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.88 Cp s-a dedus din durata pedepsei aplicate reţinerea şi arestarea preventivă din 19.11.2012 la zi.

In baza art. 118 alin 1 lit b c.p. s-a dispus confiscarea speciala de la inculpat a bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor, indisponibilizate prin dovada seria H nr. 0075816, aflata la fila 61 DUP.

In baza art. 346 C.p.p. si art. 14 C.p.p. raportate la art. 1349 N.c.civ., art. 1357 N.c.civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă CNCF CFR SA si a fost obligat inculpatul la plata către partea civila a sumei de 4044,26 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata a 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea nr. 6815/P/2012 din data de 10.12.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului N.M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzuta de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 3 lit. f C.pen., cu aplic. art. 37 lit b c.p.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

În data de 19.11.2012, orele 16:00, organele de politie din cadrul SRPT Bucureşti au fost sesizate de către reprezentanţii CFR cu privire la faptul ca la km 22+950m pe magistrala Bucureşti Ploieşti, între staţiile CFR Buftea si Periş a fost sustras un transformator din cupru si o bobina de joanta folosita la alimentarea blocului de linie 22-24 sectiunea 3 AD.

Deplasându-se la fata locului, organele de politie au observat o persoana ce avea asupra sa un rucsac, care se deplasa către pădurea din apropiere.

Procedându-se la identificarea acesteia, s-a stabilit ca acesta se numeşte N.M.C. In rucsacul ce îl avea asupra sa organele de politie au găsit mai multe scule, precum si miezul din cupru al transformatorului sustras.

Prin adresa CNCR CFR SA nr. 4307/2012 partea vătămată a arătat ca înţelege să se constituie parte civila in cauza cu suma de 4044,26 lei, contravaloarea bunurilor sustrase si deteriorate.

Inculpatul, audiat fiind, a recunoscut săvârşirea faptei.

Situaţia de fapt expusă mai sus a rezultat din procesul verbal de prindere in flagrant, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, procese verbal de cercetare la fata locului, planşe foto, procese verbale de conducere in teren si declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptei.

La termenul din data de 27.03.2013, reprezentantul Ministerului Public a arătat ca înţelege sa solicite extinderea procesului penal fata de inculpat pentru săvârşirea de fapte noi, anume pentru fapta prev. de art. 4 alin 1 din Legea nr. 289/2005, cu aplic. art. 37 lit b C.p.

Ca urmare a acestei solicitări, instanţa de fond a admis cererea având in vedere adresa primita la dosar din partea CNCF CFR SA din care reiese ca zona in care a pătruns inculpatul reprezintă zona de siguranţă a infrastructurii feroviare publice si a pus in discuţie in baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute in sarcina inculpatului din infr. prev de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit f C.p. cu aplic. art. 37 lit b C.p. in infr. prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit f C.p. cu aplic. art. 37 lit b C.p. si art. 4 alin 1 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit b C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit a C.p.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, la termenul din data de 27.03.2013, a fost audiat inculpatul, care a arătat că înţelege să se judece în baza probelor administrate în cursul urmăririi penală, recunoscând fapta aşa cum a fost reţinuta în rechizitoriu şi solicitând aplicarea prevederilor art.320 ind.1 Cod procedură penală.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, aşa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.

In privinţa încadrării juridice a faptelor reţinute in sarcina inculpatului, instanţa de fond a apreciat ca se impune in cauza schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute in sarcina inculpatului din infr. prev de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit. f C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. in infr. prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit f C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. si art. 4 alin. 1 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit. b C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit a C.p.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului, constând in aceea că la 19.11.2012, orele 16:00, a sustras de la km 22+950m de pe magistrala Bucureşti-Ploieşti, intre staţiile CFR Buftea si Periş un transformator din cupru, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit f C.p. cu aplic. art. 37 lit b C.p.

Fapta inculpatului, constând in aceea că la 19.11.2012, orele 16:00, a pătruns fără drept in zona de siguranţă a infrastructurii feroviare publice la km 22+950m pe magistrala Bucureşti Ploieşti, intre staţiile CFR Buftea si Periş, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 289/2005 cu aplic. art. 37 lit b C.p.

Instanţa de fond a reţinut aplicarea art. 37 lit b C.p. în raport de fiecare fapta având in vedere condamnarea la pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentinţa penală nr. 4/08.01.2010 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin nerecurare, acesta fiind liberat condiţionat la data de 27.03.2012 cu un rest neexecutat de 252 zile.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi inculpatul N.M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Un prim motiv de recurs al Parchetului a vizat greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.M.C. din infracţiunea prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracţiunile prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi art. 208 alin 1- art. 209 alin. 3 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În recursul său, Parchetul a susţinut că încadrarea juridică dată infracţiunii de furt calificat este cea prev. de art. 37 lit. a Cod penal şi nu cea prev. de art. 37 lit. b Cod penal, cum în mod greşit s-a reţinut atât prin rechizitoriu cât şi de către prima instanţă.

Un al treilea motiv de recurs al Parchetului a vizat stabilirea unei pedepse nelegale de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, în condiţiile în care instanţa de judecată avea obligaţia să stabilească pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, ca urmare a reducerii cu o treime a limitei de 4 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

În şedinţa publică din data de 13.06.20123 inculpatul a declarat că îşi retrage recursul formulat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, precum şi sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul N.M.C. a fost trimis în judecată la data de 10.12.2012 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că la data de 19.11.2012, orele 16:00, organele de politie din cadrul SRPT Bucureşti au fost sesizate de către reprezentanţii CFR cu privire la faptul ca la km 22+950m pe magistrala Bucureşti-Ploieşti, între staţiile CFR Buftea si Periş a fost sustras un transformator din cupru si o bobina de joanta folosita la alimentarea blocului de linie 22-24 sectiunea 3 AD.

În raport de situaţia de fapt astfel reţinută, care se încadrează în dispoziţiile art. 208 alin. 1- 209 alin. 3 lit. f Cod penal, în mod greşit s-a solicitat de către reprezentantul parchetului extinderea procesului penal faţă de inculpat pentru săvârşirea de fapte noi, respectiv art. 4 alin.1 din Legea nr. 289/2005.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 289/2005 constituie infracţiune fapta persoanei neautorizate de a pătrunde fără drept în zonele prevăzute de art. 1 şi 2 şi de a refuza părăsirea lor, fiind pedepsită cu amenda penală de la 300 la 1500 lei sau cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Faţă de elementele constitutive ale acestei infracţiuni nu este suficientă pătrunderea fără drept în zonele interzise ale infrastructurii feroviare, ci trebuie ca persoana neautorizată să şi refuze părăsirea lor, aşa încât instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 334 Cod procedură penală, prins schimbarea încadrării juridice.

În consecinţă, Curtea a apreciat că primul motiv de recurs al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea este întemeiat .

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin 1 – art. 209 alin 3 lit f c.p. cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal şi nu aceea prev. de art. 37 lit. a Cod penal, ce constituie al doilea motiv de recurs al Parchetului, Curtea a avut în vedere următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 4/08.01.2009 a Judecătoriei Buftea, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.

Conform fişei de cazier judiciar inculpatul a fost arestat la data de 03.02.2009 şi eliberat condiţionat la data de 27.03.2012 rămânând un rest neexecutat de 252 de zile.

Aşa fiind, pedeapsa se consideră executată la data de 04.12.2012, prezenta infracţiune fiind săvârşită la data de 19.11.2012, deci în timpul liberării condiţionate şi cu 15 zile înainte de împlinirea termenului.

Prin urmare, la data săvârşirii infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – art. 209 alin 3 lit f C.p. inculpatul era recidivist în starea prev. de art.37 lit. a Cod penal şi nu în cea prev. de art. 37 lit. b Cod penal, cum greşit s-a reţinut atât prin rechizitoriu cât şi de către prima instanţă.

Cu privire la al treilea motiv de recurs al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea în sensul că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă nelegală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin 1 – art. 209 alin 3 lit f c.p. prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală, s-a constatat că şi acest motiv este întemeiat.

Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea împotriva sentinţei penale nr. 144 din 03 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 15576/94/2012, a casat în parte sentinţa penală recurată şi, în fond, rejudecând: a înlăturat dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice conform art. 334 Cod de procedură penală din infracţiunea prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal în infracţiunea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 289/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi art. 208 alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în temeiul art. 334 cod de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracţiunea prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal în infracţiunea prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, în temeiul art. 208 alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal şi art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală a condamnat pe inculpatul N.M.C. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, a dispus revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4/08 ianuarie 2009 a Judecătoriei Buftea şi a contopit restul de pedeapsa de 252 zile închisoare rămas din pedeapsa anterior menţionată cu pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului în cauza de faţă, astfel încât acesta execută pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal .