avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


În acţiunile având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor stabilite în sarcina Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor, Statul prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este parte în raportul juridic concret, obligaţional, de drept substanţial, dedus judecăţii, iar compensaţiile băneşti acordate în aplicarea Legii nr. 9/1998, sunt legal datorate de A.N.R.P.
 
Legea nr.9/1998
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 2670 din 16 mai 2012.
 
Prin sentinţa nr. 1076 din data de  20.12.2011, Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MFP, invocată în numele acestuia, ca neîntemeiată, a admis acţiunea formulată de reclamanta F.N. în contradictoriu cu pârâţii  M.F.P. şi ANRP, fiind obligaţi pârâţii  la plata către reclamantă a sumei de 324355, 06 lei, reprezentând compensaţii băneşti acordate prin hotărârea nr. 2994/25.07.2006, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Constanţa, astfel cum a fost validată prin decizia nr. 688/10.03.2009, emisă de Vicepreşedintele ANRP.
Pentru a pronunţa această sentinţă , tribunalul a reţinut că prin decizia nr. 688/10.03.2009, emisă de Vicepreşedintele ANRP, a fost validată hotărârea nr. 2994 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Constanţa şi s-a dispus plata de compensaţii în cuantum de 324355, 06 lei în favoarea reclamantei.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, invocată prin întâmpinare de către DGFP Prahova în numele pârâtului MFP,  tribunalul a  respins această excepţie ca neîntemeiată, întrucât potrivit Legii nr.500/2002, H.G nr.208/2005 şi a H.G nr.34/2009, MFP coordonează acţiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie.
Astfel, s–a reţinut că  rolul MFP, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Instanţa de fond a apreciat că, în condiţiile în care pârâta ANRP invocă lipsa sumelor aprobate în bugetul de stat cu destinaţia despăgubiri în baza Legii nr. 290/2003, există identitate între persoana chemată în judecată spre a justifica existenţa sumelor de bani cu titlu de despăgubiri în cadrul bugetului de stat şi persoana pârâtului MFP.
În ce priveşte temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii, tribunalul a constatat, potrivit art. 18 alin 5 din HG nr. 1120/2006, că compensaţiile băneşti stabilite prin hotărârea comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestaţiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat, astfel:  a) integral, dacă cuantumul acestora nu depăşeşte 50.000 lei;
    b) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an şi 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei şi 100.000 lei;
    c) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an şi 60% în anul următor, dacă cuantumul compensaţiilor depăşeşte 100.001 lei.
            Tribunalul a constatat că pârâta ANRP nu a respectat termenele legale stabilite pentru plata compensaţiilor băneşti recunoscute reclamantei, invocând lipsa disponibilităţilor băneşti,  reţinând că acţiunea este întemeiată, având în vedere caracterul  reparatoriu al  Legii nr.  9/1998 şi având  în  vedere hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materia legislaţiei privind retrocedările/reparării prejudiciului cauzat prin privarea de dreptul de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâta  ANRP şi DGFP Prahova în numele Ministerului Finanţelor Publice, în baza mandatului nr. 24940/16.02.2012.
Recurenta ANRP Bucureşti critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit s-a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi obligarea în solidar a acestuia, împreună cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata sumei de 152.353 lei, reprezentând compensaţii datorate în baza Hotărârii nr. 478/30.10.2008 adoptată de Comisia Judeţeană Prahova pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, deoarece  această instituţie nu are calitate procesuală pasivă şi în mod greşit a fost obligată recurenta  ANRP la plata  compensaţiilor băneşti către intimata reclamantă.
În recursul formulat  DGFP pentru M.F.P. arată că, netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei, vizează respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Statului Roman, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi obligarea în solidar a acestuia, împreună cu Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor la plata sumei de 152.353 lei, reprezentând compensaţii datorate în baza Hotărârii nr. 478/30.10.2008, adoptată de Comisia Judeţeană Prahova pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, reţinându-se în mod greşit că rolul M.F.P. este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, justificându-se astfel identitatea între persoana chemată în judecată pentru a justifica existenţa sumelor de bani cu titlu de despăgubiri în cadrul bugetului de stat şi persoana pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.
Susţine recurenta că, obligarea MFP la plata compensaţiilor băneşti, este contrară prevederilor art. 41 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată" şi dispoziţiilor art. 109 alin. 1 din acelaşi cod, care prevede că „Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente", deoarece condiţia esenţială pentru exercitarea acţiunii civile este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie atât la desemnarea titularului dreptului de a acţiona, cât şi a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea.
Aceasta presupune, pe de o parte, existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă) şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă), iar în situaţia acţiunilor având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor stabilite în sarcina A.N.R.P., statul, prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este parte în raportul juridic concret, obligaţional, de drept substanţial, dedus judecăţii.
              Astfel, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are personalitate juridică proprie, acesteia revenindu-i obligaţia achitării sumelor stabilite de comisiile judeţene de aplicare a Legii nr. 290/2003, astfel cum se arată la art. 11,  iar textul astfel modificat al articolului 11, alin. 2) care prevedea că „sumele prevăzute în bugetul Ministerului Finanţelor Publice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 se transferă, la solicitarea Cancelariei Primului Ministru, în vederea aplicării acestei legi” a fost abrogat de lit. a) a art. 35 din OUG nr. 25/18.04.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 270 din 23.04.2007.
În aceste condiţii, este evident faptul că în bugetul Ministerului Finanţelor Publice nu există sume prevăzute pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, astfel încât nu există niciun temei legal că această instituţie să fie obligată la efectuarea vreunei plaţi.
Totodată, Ministerul Finanţelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituţii sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite şi nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinaţiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat Ministerul Finanţelor Publice să facă efectiv o plată pentru bugetul altei instituţii, Ministerul Finanţelor Publice neputând fi confundat cu Statul Roman şi cu bugetul de stat. Faptul ca ordonatorul principal de credite nu a corectat despăgubirile cuvenite reclamanţilor, nu poate conduce la obligarea Ministerul Finanţelor Publice la plata unor sume de bani aferente acestora.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare şi repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinaţiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, astfel încât este neîntemeiată aprecierea că Ministerul Finanţelor Publice trebuie să fie parte în litigiu şi să fie obligat la alocarea fondurilor necesare pentru achitarea sumelor solicitate de reclamantă.
Învederează instanţei faptul că Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a pronunţat în dosarul nr.28/2011 prin Decizia nr.27/14.11.2011, stabilind că în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea Statului Român să acorde despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi respingerea acţiunii faţă de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, invocând disp. art. 304 pct.7  şi art. 304/1 C.proc.civ.
  Recursul declarat de DGFP Prahova în numele MFP, este fondat.
În mod greşit a reţinut prima instanţă că MFP are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, justificându-se astfel identitatea între persoana chemată în judecată pentru a justifica existenţa sumelor de bani cu titlu de despăgubiri în cadrul bugetului de stat şi persoana pârâtului MFP, aceasta contravine disp. art. 41 alin. 1 c.pr.civ. şi art. 109 alin. 1 din acelaşi cod, deoarece  condiţia esenţială pentru exercitarea acţiunii civile este calitatea procesuală, atât a titularului dreptului de a acţiona cât şi a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea, aceasta presupune  existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
În acţiunile având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor stabilite în sarcina ANRP, statul român prin MFP, nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este parte în raportul juridic concret, obligaţional, de  drept substanţial dedus judecăţii.
Textul iniţial al disp. art. 11 din Legea nr. 290/2003, ce viza atribuţii de plată în sarcina MFP prin organele sale teritoriale au fost modificate de pct. 11 al art. unic din Legea nr. 171/16 mai 2006 şi din textul  astfel modificat al art. 11 alin. 2  se prevedea că sumele prevăzute în bugetul MFP pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, se transferă la solicitarea cancelarului Primului Ministru în vederea aplicării acestei legi, a fost abrogat de lit. a) a art. 35 din OUG nr. 35/18.04.2007,  astfel că în bugetul Ministerului Finanţelor Publice nu există sume pentru aplicarea  prevederilor Legii 290/2003 şi în aceste condiţii nu există temei pentru ca această instituţie să fie obligată la efectuarea vreunei plăţi.
Totodată, MFP nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituţii sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite şi nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinaţiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, MFP nu poate fi confundat cu statul român şi cu bugetul de stat, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare şi repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor  de la bugetul de stat conform destinaţiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, în acest sens s-a pronunţat şi ICCJ în dosarul nr. 28/2011, prin decizia nr. 27/14.11.2011,    stabilind că în acţiunile întemeiate pe disp. art. 26 alin. 3  din Legea nr. 10/2001, prin care se solicită obligarea Statului Român să acorde despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, Statul Român  nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la recursul declarat de pârâta ANRP, criticile aduse sentinţei, sunt nefondate.
Potrivit disp. art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, compensaţiile băneşti stabilite prin hotărârea comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestaţiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat, în felul următor: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depăşeşte 50.000 lei; b) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an şi 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei şi 100.000 lei;  c) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an şi 60% în anul următor, dacă cuantumul compensaţiilor depăşeşte 100.001 lei.
Recurenta pârâtă nu a respectat  termenele legale prevăzute de aceste dispoziţii, pentru plata compensaţiilor băneşti, cuvenite reclamantei, invocând lipsa disponibilităţilor băneşti, însă  faptul că recurenta ca ordonator principal de credite, nu a corectat  despăgubirile cuvenite reclamantei, nu înseamnă că  aceste despăgubiri  nu trebuie acordate, astfel că în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea şi a obligat recurenta pârâtă să plătească intimatei reclamante, compensaţii băneşti în cuantum de 324.355,06 lei, acordate prin Hotărârea nr. 2994/25.07.2006,  emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul instituţiei Prefectului jud. Constanţa aşa cum a fost validată prin decizia nr. 688/10.03.2008, emisă de Vicepreşedintele ANRP.
În acest sens sunt şi hotărârilor pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în materia legislaţiei, privind retrocedările/reparării prejudiciului cauzat, prin privarea dreptului de proprietate în cauza Viaşu contra României, în cauza pilot Atanasiu împotriva României şi în cauza Păduraru.
Acestea au fost considerentele pentru care prin decizia nr. 2670/16 mai 2012, s-a admis recursul declarat de pârâta DGFP Prahova, în numele MFP,  împotriva sentinţei nr. 1076 din 20 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Prahova–Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în contradictoriu cu reclamantul F.N. şi pârâta ANRP, s-a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi  s-a respins acţiunea faţă de DGFP Prahova- Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi s-a respins ca nefondat, recursul declarat de pârâta ANRP.
 
(Judecător Elena Chirica)