În acţiunile având ca obiect
obligarea la plata despăgubirilor stabilite în sarcina Autorităţii Naţionale de
Restituire a Proprietăţilor, Statul prin Ministerul Finanţelor Publice, nu are
calitate procesuală pasivă, întrucât nu este parte în raportul juridic concret,
obligaţional, de drept substanţial, dedus judecăţii, iar compensaţiile băneşti
acordate în aplicarea Legii nr. 9/1998, sunt legal datorate de A.N.R.P.
Legea nr.9/1998
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a
II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 2670 din 16 mai 2012.
Prin sentinţa nr. 1076 din data
de 20.12.2011, Tribunalul Prahova a
respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MFP, invocată
în numele acestuia, ca neîntemeiată, a admis acţiunea formulată de reclamanta
F.N. în contradictoriu cu pârâţii M.F.P.
şi ANRP, fiind obligaţi pârâţii la plata
către reclamantă a sumei de 324355, 06 lei, reprezentând compensaţii băneşti
acordate prin hotărârea nr. 2994/25.07.2006, emisă de Comisia pentru aplicarea
Legii nr.9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Constanţa, astfel
cum a fost validată prin decizia nr. 688/10.03.2009, emisă de Vicepreşedintele
ANRP.
Pentru a pronunţa această
sentinţă , tribunalul a reţinut că prin decizia nr. 688/10.03.2009, emisă de
Vicepreşedintele ANRP, a fost validată hotărârea nr. 2994 emisă de Comisia
pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului
Constanţa şi s-a dispus plata de compensaţii în cuantum de 324355, 06 lei în
favoarea reclamantei.
În ce priveşte excepţia lipsei
calităţii procesuale pasive a Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice,
invocată prin întâmpinare de către DGFP Prahova în numele pârâtului MFP, tribunalul a
respins această excepţie ca neîntemeiată, întrucât potrivit Legii
nr.500/2002, H.G nr.208/2005 şi a H.G nr.34/2009, MFP coordonează acţiunile
care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar
fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum
şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie.
Astfel, s–a reţinut că rolul MFP, este de a răspunde de elaborarea
proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de
credite, precum şi elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Instanţa de fond a apreciat că,
în condiţiile în care pârâta ANRP invocă lipsa sumelor aprobate în bugetul de
stat cu destinaţia despăgubiri în baza Legii nr. 290/2003, există identitate
între persoana chemată în judecată spre a justifica existenţa sumelor de bani
cu titlu de despăgubiri în cadrul bugetului de stat şi persoana pârâtului MFP.
În ce priveşte temeinicia
pretenţiilor deduse judecăţii, tribunalul a constatat, potrivit art. 18 alin 5
din HG nr. 1120/2006, că compensaţiile băneşti stabilite prin hotărârea
comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.
290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestaţiilor,
sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după
caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această
destinaţie în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depăşeşte 50.000 lei;
b) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a
2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an şi 40% în anul următor, dacă
cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei şi 100.000 lei;
c) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a
2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an şi 60% în anul următor, dacă
cuantumul compensaţiilor depăşeşte 100.001 lei.
Tribunalul a constatat că pârâta
ANRP nu a respectat termenele legale stabilite pentru plata compensaţiilor
băneşti recunoscute reclamantei, invocând lipsa disponibilităţilor
băneşti, reţinând că acţiunea este
întemeiată, având în vedere caracterul
reparatoriu al Legii nr. 9/1998 şi având în
vedere hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
materia legislaţiei privind retrocedările/reparării prejudiciului cauzat prin
privarea de dreptul de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe au
declarat recurs pârâta ANRP şi DGFP
Prahova în numele Ministerului Finanţelor Publice, în baza mandatului nr.
24940/16.02.2012.
Recurenta ANRP Bucureşti critică
sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit s-a
dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Statului
Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi obligarea în solidar a
acestuia, împreună cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor
la plata sumei de 152.353 lei, reprezentând compensaţii datorate în baza
Hotărârii nr. 478/30.10.2008 adoptată de Comisia Judeţeană Prahova pentru
aplicarea Legii nr. 290/2003, deoarece
această instituţie nu are calitate procesuală pasivă şi în mod greşit a
fost obligată recurenta ANRP la
plata compensaţiilor băneşti către
intimata reclamantă.
În recursul formulat DGFP pentru M.F.P. arată că, netemeinicia şi
nelegalitatea sentinţei, vizează respingerea excepţiei lipsei calităţii
procesual pasive a Statului Roman, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice
şi obligarea în solidar a acestuia, împreună cu Autoritatea Naţionala pentru
Restituirea Proprietăţilor la plata sumei de 152.353 lei, reprezentând
compensaţii datorate în baza Hotărârii nr. 478/30.10.2008, adoptată de Comisia
Judeţeană Prahova pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, reţinându-se în mod
greşit că rolul M.F.P. este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului
de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de
elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, justificându-se astfel
identitatea între persoana chemată în judecată pentru a justifica existenţa
sumelor de bani cu titlu de despăgubiri în cadrul bugetului de stat şi persoana
pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.
Susţine recurenta că, obligarea
MFP la plata compensaţiilor băneşti, este contrară prevederilor art. 41 alin. 1
din Codul de procedură civilă: „Orice persoană care are folosinţa drepturilor
civile poate să fie parte în judecată" şi dispoziţiilor art. 109 alin. 1
din acelaşi cod, care prevede că „Oricine pretinde un drept împotriva unei alte
persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente", deoarece
condiţia esenţială pentru exercitarea acţiunii civile este calitatea procesuală
(legitimatio ad causam) care contribuie atât la desemnarea titularului
dreptului de a acţiona, cât şi a persoanei împotriva căreia se poate exercita
acţiunea.
Aceasta presupune, pe de o parte,
existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este
titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală
activă) şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în
acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă), iar în situaţia acţiunilor
având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor stabilite în sarcina
A.N.R.P., statul, prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală
pasivă, întrucât nu este parte în raportul juridic concret, obligaţional, de
drept substanţial, dedus judecăţii.
Astfel, Autoritatea Naţională
pentru Restituirea Proprietăţilor are personalitate juridică proprie, acesteia
revenindu-i obligaţia achitării sumelor stabilite de comisiile judeţene de
aplicare a Legii nr. 290/2003, astfel cum se arată la art. 11, iar textul astfel modificat al articolului
11, alin. 2) care prevedea că „sumele prevăzute în bugetul Ministerului Finanţelor
Publice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 se transferă, la
solicitarea Cancelariei Primului Ministru, în vederea aplicării acestei legi” a
fost abrogat de lit. a) a art. 35 din OUG nr. 25/18.04.2007, publicată în
Monitorul Oficial nr. 270 din 23.04.2007.
În aceste condiţii, este evident
faptul că în bugetul Ministerului Finanţelor Publice nu există sume prevăzute
pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, astfel încât nu există niciun
temei legal că această instituţie să fie obligată la efectuarea vreunei plaţi.
Totodată, Ministerul Finanţelor
Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituţii sau
ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite şi nu
repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinaţiilor
bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi
obligat Ministerul Finanţelor Publice să facă efectiv o plată pentru bugetul
altei instituţii, Ministerul Finanţelor Publice neputând fi confundat cu Statul
Roman şi cu bugetul de stat. Faptul ca ordonatorul principal de credite nu a
corectat despăgubirile cuvenite reclamanţilor, nu poate conduce la obligarea
Ministerul Finanţelor Publice la plata unor sume de bani aferente acestora.
Guvernul este cel răspunzător de
realizarea prevederilor bugetare şi repartizarea ordonatorilor principali de
credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinaţiilor bugetare
stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, astfel încât este
neîntemeiată aprecierea că Ministerul Finanţelor Publice trebuie să fie parte
în litigiu şi să fie obligat la alocarea fondurilor necesare pentru achitarea
sumelor solicitate de reclamantă.
Învederează instanţei faptul că
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Completul competent să judece recursul în
interesul legii, s-a pronunţat în dosarul nr.28/2011 prin Decizia
nr.27/14.11.2011, stabilind că în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art.26
alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea
Statului Român să acorde despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate în mod
abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă.
Se solicită admiterea recursului,
modificarea în parte a hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul admiterii
excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice
şi respingerea acţiunii faţă de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei
persoane fără calitate procesuală pasivă, invocând disp. art. 304 pct.7 şi art. 304/1 C.proc.civ.
Recursul
declarat de DGFP Prahova în numele MFP, este fondat.
În mod greşit a reţinut prima
instanţă că MFP are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de
stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de
elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, justificându-se astfel
identitatea între persoana chemată în judecată pentru a justifica existenţa
sumelor de bani cu titlu de despăgubiri în cadrul bugetului de stat şi persoana
pârâtului MFP, aceasta contravine disp. art. 41 alin. 1 c.pr.civ. şi art. 109 alin.
1 din acelaşi cod, deoarece condiţia
esenţială pentru exercitarea acţiunii civile este calitatea procesuală, atât a
titularului dreptului de a acţiona cât şi a persoanei împotriva căreia se poate
exercita acţiunea, aceasta presupune
existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care
este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
În acţiunile având ca obiect
obligarea la plata despăgubirilor stabilite în sarcina ANRP, statul român prin
MFP, nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este parte în raportul
juridic concret, obligaţional, de drept
substanţial dedus judecăţii.
Textul iniţial al disp. art. 11
din Legea nr. 290/2003, ce viza atribuţii de plată în sarcina MFP prin organele
sale teritoriale au fost modificate de pct. 11 al art. unic din Legea nr.
171/16 mai 2006 şi din textul astfel
modificat al art. 11 alin. 2 se prevedea
că sumele prevăzute în bugetul MFP pentru aplicarea prevederilor Legii nr.
290/2003, se transferă la solicitarea cancelarului Primului Ministru în vederea
aplicării acestei legi, a fost abrogat de lit. a) a art. 35 din OUG nr.
35/18.04.2007, astfel că în bugetul
Ministerului Finanţelor Publice nu există sume pentru aplicarea prevederilor Legii 290/2003 şi în aceste
condiţii nu există temei pentru ca această instituţie să fie obligată la
efectuarea vreunei plăţi.
Totodată, MFP nu poate fi
ordonator principal de credite pentru alte instituţii sau ministere, care la
rândul lor sunt ordonatori principali de credite şi nu repartizează sume de la
buget acestora, acestea fiind alocate conform destinaţiilor bugetare în
conformitate cu legea bugetului de stat, MFP nu poate fi confundat cu statul
român şi cu bugetul de stat, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea
prevederilor bugetare şi repartizarea ordonatorilor principali de credite a
sumelor de la bugetul de stat conform
destinaţiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, în
acest sens s-a pronunţat şi ICCJ în dosarul nr. 28/2011, prin decizia nr.
27/14.11.2011, stabilind că în
acţiunile întemeiate pe disp. art. 26 alin. 3
din Legea nr. 10/2001, prin care se solicită obligarea Statului Român să
acorde despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la recursul declarat
de pârâta ANRP, criticile aduse sentinţei, sunt nefondate.
Potrivit disp. art. 18 alin. 5
din HG nr. 1120/2006, compensaţiile băneşti stabilite prin hotărârea comisiei
judeţene ori a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a
Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestaţiilor, sau
hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz,
se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această
destinaţie în bugetul de stat, în felul următor: a) integral, dacă cuantumul
acestora nu depăşeşte 50.000 lei; b) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2
ani consecutivi, astfel: 60% în primul an şi 40% în anul următor, dacă
cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei şi 100.000 lei; c) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2
ani consecutivi, astfel: 40% în primul an şi 60% în anul următor, dacă
cuantumul compensaţiilor depăşeşte 100.001 lei.
Recurenta pârâtă nu a
respectat termenele legale prevăzute de
aceste dispoziţii, pentru plata compensaţiilor băneşti, cuvenite reclamantei,
invocând lipsa disponibilităţilor băneşti, însă
faptul că recurenta ca ordonator principal de credite, nu a corectat despăgubirile cuvenite reclamantei, nu
înseamnă că aceste despăgubiri nu trebuie acordate, astfel că în mod corect
instanţa de fond a admis acţiunea şi a obligat recurenta pârâtă să plătească
intimatei reclamante, compensaţii băneşti în cuantum de 324.355,06 lei,
acordate prin Hotărârea nr. 2994/25.07.2006,
emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul
instituţiei Prefectului jud. Constanţa aşa cum a fost validată prin decizia nr.
688/10.03.2008, emisă de Vicepreşedintele ANRP.
În acest sens sunt şi hotărârilor
pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în materia legislaţiei,
privind retrocedările/reparării prejudiciului cauzat, prin privarea dreptului
de proprietate în cauza Viaşu contra României, în cauza pilot Atanasiu
împotriva României şi în cauza Păduraru.
Acestea au fost considerentele
pentru care prin decizia nr. 2670/16 mai 2012, s-a admis recursul declarat de
pârâta DGFP Prahova, în numele MFP,
împotriva sentinţei nr. 1076 din 20 decembrie 2011, pronunţată de
Tribunalul Prahova–Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
în contradictoriu cu reclamantul F.N. şi pârâta ANRP, s-a modificat în parte
sentinţa recurată, în sensul că s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale
pasive şi s-a respins acţiunea faţă de
DGFP Prahova- Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei
persoane fără calitate procesuală pasivă şi s-a respins ca nefondat, recursul
declarat de pârâta ANRP.
(Judecător Elena Chirica)
|