Înşelăciune. Greşită
achitare. Existenta elementelor constitutive ale infractiunii prevăzute de art.
215 alin. 1, 2, şi 3 C.pen. Emiterea unor file cec fără acoperire. Intentia de
a înşela. Cunoaşterea de către inculpat a faptului că nu există disponibil
pentru acoperirea filelor cec, precum şi a interdictiei bancare în care se află
societatea
Curtea de Apel Cluj, Sectia
penală şi de minori, decizia nr.94/R din 23 ianuarie 2013
Judecătoria ClujNapoca prin
sentinta penală nr.1074 din 9.10.2012 a respins ca fiind nefondată cererea de
schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat.
În baza art. 334 al. 1 din
C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost
trimis în judecată inculpatul B.G.A. din infractiunea de înşelăciune prev de
art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. în
infractiunea de înşelăciune prev de art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu
aplicarea art. 40 al. 1 şi 41 al. 2 din C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a
din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.pen. a achitat pe inculpatul B.G.A., cu
antecedente penale pentru săvârşirea infractiunii de înşelăciune prev de art.
215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al. 1 şi 41 al. 2 din C.pen..
În baza art. 346 al. 4 din
C.p.p. a lasat nesolutionate actiunile civile formulate de părtile vătămate
S.C. L. S.R.L., S.A. C. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L.
În baza art. 192 al. 3 din
C.p.p. cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatilor din
oficiu, respectiv de 200 lei şi 200 lei a fost suportat din fondurile
Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta această
solutie, prima instantă a retinut în fapt următoarele:
În fapt, la data de 16 martie
2007 între partea vătămată S.C. L. S.R.L. şi S.C.
M.C. S.R.L., societate administrată
de către inculpat a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 127, prin
care partea vătămată vinde materiale de constructii pentru care societatea
administrată de către inculpat urma să achite contravaloarea întrun avans de
30%, iar restul de plată în termen de 25 de zile prin filă CEC. Inculpatul a
emis două file CEC cu data de 6 aprilie 2007 pentru suma de 1595,36 lei şi cu
data de 4 mai 2007 pentru suma de 7382,70 lei.
În perioada aprilie – mai
2007 S.C. C.M. S.R.L. a rulat mai multe sume de bani majoritatea din vânzare de
monedă străină.
La data de 5 februarie 2007
între partea vătămată S.C. C. S.R.L. şi S.C. C.M. S.R.L., societate
administrată de către inculpat a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare
nr. 11, prin care partea vătămată vinde materiale de constructii, respectiv 70
mc de cherestea/lună pentru care societatea administrată de către inculpat urma
să achite contravaloarea întrun termen de 20 de zile de la livrare prin filă
CEC. Inculpatul a emis trei file CEC cu data de 5 aprilie 2007 pentru suma de
15086,64 lei, cu data de 23 aprilie 2007 pentru suma de 29.000 lei şi cu data
de 8 martie 2007 pentru suma de 7.040,54. Din declaratia reprezentantului
părtii vătămate K.A. administratorul S.C. C. S.R.L. sa retinut că mărfurile au
fost în valoare de 53.398,95 lei, iar inculpatul a achitat numai suma de
7.000 de lei, înainte de
depunerea în bancă a filelor CEC pentru decontare. Totodată acesta declară că
la momentul scadentei la contactat pe inculpat care lea cerut să mai aştepte
şi să nu introducă felele CEC pentru decontare spunândule mereu că face căsute
de grădină pe care lea exportat în Franta de unde trebuie să primească bani.
Reprezentantul părtii vătămate K.A. declară că ultima oară când mam întâlnit
cu inculpatul a fost atunci când iam identificat punctul de lucru unde avea
activitate, respectiv fabrica căsute din lemn şi am convenit cu inculpatul să
ne dea în schimbul datoriilor o unealtă pe care o folosea în productie, însă miam
dat seama că acea unealtă nu o puteam folosi pentru profilul nostru de
activitate.
Prin încheierea nr. 12979/27
iunie 2006 pronuntată de către judecătorul delegat la ORC de pe lângă
Tribunalul Cluj sa admis cererea de modificare a statutului S.C. A.S.
S.R.L. şi ca urmare a cesiunii
părtilor sociale, unicul asociat a devenit numitul B.G.M., fiul inculpatului.
Urmând aceiaşi paşi arătati
mai sus inculpatul, în numele S.C. A.S. S.R.L. a achizitionat materiale de
construire de la partea vătămată S.C. M. S.R.L., iar pentru plată a emis o filă
CEC cu valoarea de 10.580,92 lei, la data de 9 iunie 2006, filă Cec care a fost
initial emisă fără completarea datei şi a locului plătii, iar după completarea
acestor rubrici de către reprezentantii părtii vătămate a fost refuzată la
decontare în bancă. Martorul B.M. administratorul părtii vătămate a arătat că a
livrat societătii administrate de către inculpat materiale de constructie în
valoare de 33.192,06 lei din care inculpatul a achitat suma de 22.611,14 lei,
iar pentru diferenta de pret a fost completată fila CEC la începutul lunii
octombrie 2006, care a fost refuzată la plată. Cea de a doua filă CEC a fost
depusă spre decontare la începutul lunii noiembrie 2006, fiind de asemenea
refuzată la decontare.
S.C. C.M. S.R.L. a intrat sub
incidenta interdictiei bancare de emitere a filelor CEC începând cu data de 10
mai 2007, iar S.C. A.S. S.R.L. începând cu data de 11 octombrie 2006.
Inculpatul a depus la dosar
contractul de vânzare cumpărare nr. 2/2 februarie 2007 încheiat între S.C. C.M.
S.R.L. şi numitul M.B., cetătean spaniol prin care S.C. C.M.
S.R.L. urma să confectioneze
şi să vândă 15 case de grădină, pentru suma de 18200 euro, din care suma de
7280 de euro se vor achita cu titlu de avans.
Din declaratiile martorului
F.A., administratorul S.C. L. S.R.L. sa retinut că inculpatul a cumpărat
materiale de constructie pentru case, iar acestea au fost livrate cu trei
transporturi. La semnarea contractului inculpatul a lăsat ca şi garantie un CEC
semnat în alb, adică fără dată şi suma de achitat. Ulterior, datorită faptului
că inculpatul nu a achitat contravaloarea facturilor sa luat legătura cu
acesta şi părtile sau înteles ca inculpatul să restituie marfa livrată cu cel
de al treilea transport, respectiv marfa care nu a fost folosită.
Inculpatul a declarat că a
înfiintat S.C C.M. S.R.L. în cursul anului 2006 pentru a construi case de
grădină din lemn care să fie vândute unor clienti din alte state. În acest sens
a efectuat trei transporturi către Franta şi Spania prin două societăti de transport
marfă din Bistrita şi Miecurea Ciuc însă clientii nu iau achitat
contravaloarea caselor şi de aceea a fost în imposibilitate de a achita
datoriile pe care societatea pe care o administra le datora părtilor vătămate
de la care a luat materia primă. A precizat că din avansurile primite de la
clienti a achitat o parte din datoriile către furnizori, iar filele CEC
antedatate lea emis la solicitarea reprezentantilor părtilor vătămate şi
crezând că va încasa bani de la proprii debitori, împrejurări care au fost
aduse la cunoştinta reprezentantilor părtilor vătămate.
Din extrasele de pe cele două
conturi ale S.C. C.M. S.R.L. sa retinut că în anul 2007 societatea avut
activitate încasând de la debitori şi plătind creditorilor (spre exemplu a
încasat sumele de 4.000 de lei la data de 18 aprilie 2007, 3285 euro la data de
19 aprilie 2007, 3240 euro la data de 11 mai 2007).
Sa retinut că inculpatul a
încheiat un contract de achizitie a materialelor de construire cu părtile
vătămate, iar materialele de constructie au fost livrate către inculpat.
Contractele de vânzare cumpărare au fost încheiate între părtile vătămate şi
cele două societăti administrate de către inculpat, respectiv S.C. C.M. S.R.L.
şi S.C. A.S. S.R.L. Din probele administrate rezultă că inculpatul a
confectionat căsute de grădină (împrejurare atestată de către reprezentantul
S.C. C. S.R.L. şi de scrisoarea de transport de la fila 60 dos. inst. din care
rezultă că la data de 18 mai 2007 societatea administrată de către inculpat a
livrat în Spania un număr de 17 case de grădină).
Aşadar inculpatul a
achizitionat materiale prime pentru confectionarea de case de grădină de la
trei furnizori, cărora fie le plăteşte cea mai mare parte din suma datorată (la
S.C. M. S.R.L.), fie le
plăteşte partial şi le restituie o parte din bunurile cumpărate şi nefolosite
în productie (S.C. L. S.R.L.), fie le achită o parte din pret şi le oferă un
utilaj pentru a compensa datoria (la S.C. C. S.R.L.). Totodată, deschide linia
de productie a caselor de grădină şi livrează o parte din ele prin S.C. W.R.
S.A. către Spania la data de 18 mai 2007, primind o parte din avans la datele
de 18 aprilie, 19 aprilie şi 11 mai 2007, iar pentru restul nu există dovada
(din extrasele de cont) că ar fi încasat pretul, împrejurări care se
coroborează cu declaratiile sale. În conditiile în care inculpatul a probat o
activitate comercială reală şi chiar profitabilă, a plătit o parte din datorii
înainte de sesizarea organelor judiciare pentru materiile prime achizitionate,
a oferit bunuri în compensare pentru alte datorii şi a restituit o parte din
materiile prime nefolosite la procesul de productie, nu este justificată în mod
rezonabil concluzia că ar fi urmărit obtinerea unui folos material injust.
Inculpatul a fost condamnat
prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive pentru fapte din aceeaşi epocă
care au primit încadrările juridice de înşelăciune art. 215 al. 1, 2, 3 şi 4
din C.pen. sau 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. şi pentru infractiunea prev. de
art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen.,
însă aceste împrejurări, în lipsa altor probe, nu poate crea singure prezumtia
de vinovătie pentru alte activităti ale inculpatului care prezintă un real
accent comercial.
În cauză nu există nicio
probă, în afara unor fapte contemporane celor descrise în rechizitoriu, din
care să rezulte altceva decât raporturi comerciale care nu au putut fi onorate
întocmai de către inculpat. Cu alte cuvinte faptele se cristalizează întro
neexecutare culpabilă a unor contracte comerciale, fără să existe premisele că
inculpatul ar fi urmărit obtinerea unui folos material injust.
Cât priveşte cererile de
schimbare a încadrării juridice a faptelor instanta a constatat că inculpatul a
fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinta penală nr.
1193/20 aprilie 2004 pronuntată de Judecătoria Galati, definitivă prin decizia
penală nr. 546/28 septembrie 2005 pronuntată de Curtea de Apel Galati, iar
faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost săvârşite
după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi înainte de punerea în
executare a pedepsei, fiind justificată retinerea disp. art. 40 al. 1 din
C.pen. privind pluralitatea intermediară.
Totodată, cât priveşte fapta
tipică prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 vom retine mai întâi că
faptele tipice care pot prezenta caracterele juridice ale unei infractiuni au
fost analizate de către procuror, chiar dacă numai sub aspectul încadrării art.
84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 şi sa dat o solutie în acesta sens.
Totodată, institutia schimbării încadrării juridice nu poate aduce în discutie
o faptă nouă, alta decât cea descrisă în rechizitoriu, or prin cererea
formulată de către apărătorul inculpatului se solicită o schimbare a faptei
pentru care a fost trimis în judecată inculpatul întro faptă care nu are nicio
legătură cu faptele descrise în rechizitoriu şi pentru care se putea uza
exclusiv de disp. art. 335 din C.p.p. la cererea procurorului. Pentru aceste
motive sa respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitate de
către apărătorul inculpatului ca fiind neîntemeiată.
Cât priveşte infractiunea de
înşelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al.
1 şi 41 al. 2 din C.pen. din argumentele prezentate în paragrafele anterioare
instanta a retinut că sunt incidente atât disp. art. 10 lit. b din C.p.p., cât
şi disp. art. 10 lit. d din C.p.p., dar având în vedere prioritatea celor două
temeiuri de achitare, va dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2
lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.pen., întrucât suntem în
prezenta unui delict civil prin neexecutarea conformă a unor contracte
comerciale.
Pe cale de consecintă, văzând
disp. exprese ale art. 346 al. 4 din C.p.p. sau lăsat nesolutionate actiunile
civile formulate de către cele trei părti vătămate.
Împotriva acestei sentinte a
declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca şi partea civilă
SC M. SRL.
Parchetul prin motivele
scrise şi orale a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea solutiei
judecătoriei şi rejudecând dosarul a se dispune condamnarea inculpatului
B.G.A. pentru infractiunea de
înşelăciune în conventii prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen., cu art.40 şi 41
alin.2 C.pen.prin privare de libertate şi obligarea lui la plata despăgubirilor
civile către părtile civile, întrucât a fost dovedită latura obiectivă şi
subiectivă a infractiunii.
Apărătorul părtii civile SC
M. SRL Cluj a solicitat obligarea inculpatului B. la suma de 10.590,92 lei
aferentă filei CEC seria BB 33800064937; 21.070,25 lei reprezentând dobânzi
aferentei sumei de 10.590,92 lei şi 5.000 lei reprezentând daune morale.
Curtea examinând recursurile
declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul
Parchetului:
Curtea retine că în perioada
20062007, inculpatul B.G.A. a efectuat acte de comert fie în calitate de
administrator al S.C. „C.M.” S.R.L., fie în baza unei împuterniciri din partea
asociatului S.C. „A.S.” S.R.L. (fiul inculpatului), cu un număr de trei
societăti comerciale. Astfel, acesta a efectuat comenzi de materiale de
constructii de la aceste societăti, fără a avea intentia de a onora la plată
mărfurile livrate, ştiind că societătile pe care le administra nu dispuneau de
fondurile băneşti necesare. Pentru plata produselor, inculpatul a emis file cec
fie lăsate „în alb” pentru a garanta efectuarea viitoarelor plăti, fie emise cu
dată falsă ca mijloc de plată realizat la scadentă, pentru a câştiga încrederea
reprezentantilor părtilor vătămate în vederea încheierii contractelor şi a
livrării mărfii. După ce părtile vătămate au livrat marfa solicitată, în
momentul introducerii filelor cec în bancă pentru decontare, acestea au fost
refuzate la plată pentru motivul lipsei totale de disponibil în cont.
Inculpatul şia formulat
apărarea invocând faptul că neonorarea plătii către părtile vătămate sa
datorat faptului că diverse alte societăti cu care încheiase anterior
contracte, nu au achitat la rândul lor obligatiile pecuniare către societătile
administrate de el, motiv pentru care a intrat în mod neimputabil, în
imposibilitate de plată. Aceste apărări sunt total nefondate având în vedere
faptul că probele administrate în cauză nu relevă presupusele relatii
comerciale pe care lear fi desfăşurat în perioada de referintă cu alte
societăti comerciale.
Curtea retine că potrivit
practicii judiciare constante a instantei supreme emiterea unor cecuri asupra
unor bănci – în scopul achizitionării unei cantităti de mărfuri, în baza unui
contract încheiat cu firma producătorare – ştiind că pentru valorificarea lor,
nu există provizia necesară, constituie infractiunea de înşelăciune prev.de
art.215 alin.1 şi 3 C.pen. Ceea ce este esential pentru existenta infractiunii
de înşelăciune este faptul că, în momentul emiterii CECurilor, inculpatul a
înscris fictiv o provizie pe care nu o avea; prin aceasta el a indus în eroare
unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată, la acea dată
plata contravalorii ei.
În cazul infractiunii de înşelăciune
prevăzută în art.215 alin.1,2,3, C.pen., cercetarea judecătorească presupune
administrarea de probe, nemijlocit, în conditii de publicitate şi
contradictorialitate, cu privire la existenta intentiei vizând existenta unor
întelegeri referitoare la modalitatea de plată sau cunoaşterea, la data
încheierii contractelor, a faptului că inculpatului nu poate plăti sumele
datorate, ori ascultarea recurentului cu privire la cunoaşterea de către acesta
a lipsei disponibilului la momentul emiterii CECurilor şi la conditiile în
care lea emis.
În cadrul criteriilor pentru
evaluarea intentiei în cazul infractiunii de înşelăciune prevăzută în art.215
alin.13 C.pen. se înscriu conduita persoanei acuzate în legătură cu alte
contracte sau CECuri, anterior datei faptelor din actul de sesizare, măsurile
luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plătii,
coerenta măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea fată de respectarea normelor
care guvernează domeniul în spetă, rulajul mărfurilor sau al încasărilor,
precum şi caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate fată
de faptele din speta dedusă judecătii, alături de elementele determinante
pentru încheierea contractului, cunoaşterea de către părtile contractante a
modului în care se va desfăşura relatia comercială, a modului şi momentului în
care se va face plata, existenta unor împrejurări imprevizibile, emiterea de
CECuri după interdictia bancară.
În spetă, nu se poate retine
lipsa intentiei de a înşela părtile civile cu prilejul executării contractelor,
deoarece în calitate de administrator, cunoştea situatia contului bancar,
respectiv lipsa disponibilului în acesta. Totodată, în calitate de
administrator al societătii, se cunoşteau atât perioadele de interdictie bancară
în care nu se puteau emite CECuri, cât şi inexistenta unui disponibil în cont.
Probele dosarului evidentiază
fără echivoc intentia inculpatului B.G.A. de a induce în eroare părtile civile
cu prilejul unor conventii comerciale, în scopul obtinerii unor foloase
materiale injuste şi care au avut ca urmare pricinuirea de pagube partenerilor
de afaceri şi ea rezultă din materialitatea faptelor. Astfel, inculpatul sa
folosit de încrederea acordată de unele societăti comerciale, cu care în trecut
a efectuat timp de mai multi ani operatiuni comerciale şi cărora lea eliberat
file CEC fără acoperirea necesară, realizând aceste acte de înşelăciune întrun
interval de timp de numai câteva luni, iar, în momentul în care sa îndeplinit
termenul de gratie şi filele CEC urmau a fi introduse în bancă, nu a mai fost
de găsit, închizânduşi şi telefoanele.
Instanta supremă în numeroase
decizii de spetă a învederat că „încheierea de contracte comerciale cu
reprezentantii unor părti civile, în baza cărora se livrează diferite produse
în schimbul lor eliberânduse CECuri dovedite a fi lipsite de acoperire
bancară la scadentă, relevă reaua credintă şi intentia de a induce în eroare
părtile civile, care sunt ilustrate şi de faptul că nu sa achitat
contravaloarea mărfurilor nici ulterior.
Fapta administratorului de a
prezenta drept adevărată amplitudinea relatiilor comerciale pe care le
desfăşura, de a indica reprezentantilor părtilor civile firme din tară cu care
desfăşura relatii comerciale, pentru sporirea încrederii acestora în bonitatea
firmei al cărei asociat unic era, indică vinovătia exclusivă a inculpatului
pentru infractiunea de înşelăciune, constituind latura obiectivă a acesteia,
săvârşită prin inducerea în eroare a cocontractantilor prezentând ca adevărată
o faptă ireală”.
În acelaşi sens şi Curtea
retine că fapta inculpatului de a emite CECuri fără acoperire, deşi ştia că nu
are disponibil în contul bancar, evidentiază clar intentia acestuia de a induce
în eroare părtile civile şi a le păgubi prin neplata mărfurilor.
În spetă, în sarcina
inculpatului sa retinut comiterea faptei în formă continuată ceea ce presupune
că paguba cauzată prin infractiunea continuată, este constituită din totalul
daunelor materiale provocate prin actiunile componente, indiferent dacă există
sau nu constituire de parte civilă pentru înreaga pagubă sau dacă numai o parte
dintre persoanele vătămate sunt cunoscute şi participă în calitate de părti
civile în cauză.
În baza sintetizării probelor
administrate, Curtea retine că fapta inculpatului
B.G.A. constând în aceea că,
în realizarea aceleiaşi rezolutii infractionale, a indus şi mentinut în eroare
părtile vătămate, cu prilejul încheierii şi derulării de contracte comerciale,
prin folosirea de mijloace frauduloase şi emitere de file CEC fără acoperire,
în scopul obtinerii unui folos material injust, creînd acestora un prejudiciu,
întruneşte elementele constitutive ale infractiunii de înşelăciune în conventii
prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen., cu art.40 şi 41 alin.2 C.pen.
Nu în ultimul rând, Curtea
retine că fapta inculpatului B.G.A. – asociat unic la două societăti comerciale
– care, în executarea contractelor de vânzarecumpărare încheiate cu părtile
vătămate, a emis file CEC cu diverse sume fără a avea disponibil în cont,
cauzândule partenerilor de afaceri prejudicii, constituie infractiunea de
înşelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen. Intentia de a înşela părtile
vătămate rezultă din modalitatea în care sa derulat activitatea infractională,
inculpatul, în toate cazurile, dând asigurări reprezentantilor firmelor de la
care achizitiona mărfuri că are disponibil în cont. Relevant sub aspectul
intentiei cu care a actionat inculpatul este faptul că, în momentul în care una
din firmele la care era asociat unic a intrat în interdictie bancară, acesta sa
folosit de cealaltă societate pentru a ascunde starea de insolvabilitate.
În aceste conditii, sunt
întrunite elementele constitutive ale infractiunii pentru care inculpatul a
fost trimis în judecată, astfel că motivele de recurs ale Parchetului sunt
fondate, urmând a fi admis în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen.
Infractiunea de înşelăciune
prezintă un pericol social generic deosebit de ridicat, care aduce atingere
relatiilor sociale cu caracter patrimonial ce implică încrederea, bunăvointa şi
loialitatea partenerilor, dar şi pericol social concret, prin valoarea
importantă a prejudiciului creat şi nerecuperat.
În plus, trebuie observat că
între inculpat şi asociati existau relatii de colaborare, ceea ce face ca
activitatea acesteia ilicită să fie cu atât mai gravă. De altfel, inculpatul a
abordat o pozitie procesuală nesinceră, încercând tot timpul denaturarea
adevărului. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din cazierul judiciar, inculpatul
nu este la prima confruntare cu legea penală, în prezent aflânduse în
executarea unei pedepse aplicate tot pentru infractiunea de înşelăciune, ceea
ce dovedeşte perseverenta şi înclinatia deosebită a acestuia pentru
infractiunile îndreptate împotriva patrimoniului.
Drept consecintă a retinerii
în sarcina inculpatului a infractiunii de înşelăciune, corelativ acesta va fi
obligat să suporte şi contravaloarea despăgubirilor solicitate de părtile
civile, ca efect al neonorării contractelor încheiate cu acesta.
Aşa fiind, se va admite ca
fondat în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., recursul declarat de către
Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca şi al părtii civile SC M. SRL
Cluj împotriva sentintei penale nr. 1074 din 9 octombrie 2012 a Judecătoriei
ClujNapoca pe care o va casa în latura penală si civilă si rejudecând în
aceste limite:
Va condamna pe inculpat în
baza art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu art. 40, 41 al. 2 din C.pen. pentru
infractiunea de înşelăciune la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
La dozarea şi
individualizarea pedepsei sau avut în vedere disp.,art.72 şi 52 C.pen., gradul
sporit de pericol social al faptelor comise, urmările produse, faptul că
prejudiciul a rămas nerecuperat, precum şi implicarea inculpatului în
săvârşirea de fapte similare.
Se va face aplicare art. 71,
64 lit.a teza aIIa Cod penal.
Se va constata că inculpatul
este arestat in alta cauza.
Cu privire la recursul părtii
civile:
În faza de urmărire penală,
partea vătămată SC M. SRL Cluj sa constituit parte civilă cu suma de 10.580,92
lei. La această sumă, partea civilă a suportat şi dobânzile aferente în cuantum
de 21.070,25 lei, astfel că inculpatul urmează a fi obligat la plata către
această parte civilă a sumei de 31.650 lei, în baza art.14, 346 C.proc.pen. Nu
vor fi acordate daune morale în sumă de 5.000 lei, întrucât potrivit practicii
instantei supreme “acestea pot fi plătite doar persoanelor fizice care au
suferit psihic de pe urma comiterii unei infractiuni, nu şi persoanelor
juridice”.
În recurs, partea civilă şia
angajat avocat al cărui onorar a fost în sumă de 3.720 lei, astfel că în baza
art.193 C.proc.pen., inculpatul va suporta şi această cheltuială.
De asemenea, inculpatul va
achita părtii civile S.C. L. S.R.L Cluj – 7926,47 lei; iar părtii civile S.C.
C. S.R.L. Bancu jud. Harghita – 50.000 lei.
Se vor mentine restul
dispozitiilor sentintei.
Cheltuielile judiciare în
recursul Parchetului vor rămâne în sarcina statului, în baza art.192 pct.3
alin.3 C.proc.pen. Se va stabili onorariu apărător oficiu la 200 lei ce se va
achita Baroului de Avocati Cluj din FMJ. (Judecător Delia Purice)
|