avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Înşelăciune. Greşită achitare. Existenta elementelor constitutive ale infractiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, şi 3 C.pen. Emiterea unor file cec fără acoperire. Intentia de a înşela. Cunoaşterea de către inculpat a faptului că nu există disponibil pentru acoperirea filelor cec, precum şi a interdictiei bancare în care se află societatea
 
Curtea de Apel Cluj, Sectia penală şi de minori, decizia nr.94/R din 23 ianuarie 2013
 
Judecătoria Cluj­Napoca prin sentinta penală nr.1074 din 9.10.2012 a respins ca fiind nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat.
În baza art. 334 al. 1 din C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.G.A. din infractiunea de înşelăciune prev de art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. în infractiunea de înşelăciune prev de art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al. 1 şi 41 al. 2 din C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.pen. a achitat pe inculpatul B.G.A., cu antecedente penale pentru săvârşirea infractiunii de înşelăciune prev de art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al. 1 şi 41 al. 2 din C.pen..
În baza art. 346 al. 4 din C.p.p. a lasat nesolutionate actiunile civile formulate de părtile vătămate S.C. L. S.R.L., S.A. C. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L.
În baza art. 192 al. 3 din C.p.p. cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatilor din oficiu, respectiv de 200 lei şi 200 lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta această solutie, prima instantă a retinut în fapt următoarele:
În fapt, la data de 16 martie 2007 între partea vătămată S.C. L. S.R.L. şi S.C.
M.C. S.R.L., societate administrată de către inculpat a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 127, prin care partea vătămată vinde materiale de constructii pentru care societatea administrată de către inculpat urma să achite contravaloarea într­un avans de 30%, iar restul de plată în termen de 25 de zile prin filă CEC. Inculpatul a emis două file CEC cu data de 6 aprilie 2007 pentru suma de 1595,36 lei şi cu data de 4 mai 2007 pentru suma de 7382,70 lei.
În perioada aprilie – mai 2007 S.C. C.M. S.R.L. a rulat mai multe sume de bani majoritatea din vânzare de monedă străină.
La data de 5 februarie 2007 între partea vătămată S.C. C. S.R.L. şi S.C. C.M. S.R.L., societate administrată de către inculpat a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 11, prin care partea vătămată vinde materiale de constructii, respectiv 70 mc de cherestea/lună pentru care societatea administrată de către inculpat urma să achite contravaloarea într­un termen de 20 de zile de la livrare prin filă CEC. Inculpatul a emis trei file CEC cu data de 5 aprilie 2007 pentru suma de 15086,64 lei, cu data de 23 aprilie 2007 pentru suma de 29.000 lei şi cu data de 8 martie 2007 pentru suma de 7.040,54. Din declaratia reprezentantului părtii vătămate K.A. administratorul S.C. C. S.R.L. s­a retinut că mărfurile au fost în valoare de 53.398,95 lei, iar inculpatul a achitat numai suma de
7.000 de lei, înainte de depunerea în bancă a filelor CEC pentru decontare. Totodată acesta declară că la momentul scadentei l­a contactat pe inculpat care le­a cerut să mai aştepte şi să nu introducă felele CEC pentru decontare spunându­le mereu că face căsute de grădină pe care le­a exportat în Franta de unde trebuie să primească bani. Reprezentantul părtii vătămate K.A. declară că ultima oară când m­am întâlnit cu inculpatul a fost atunci când i­am identificat punctul de lucru unde avea activitate, respectiv fabrica căsute din lemn şi am convenit cu inculpatul să ne dea în schimbul datoriilor o unealtă pe care o folosea în productie, însă mi­am dat seama că acea unealtă nu o puteam folosi pentru profilul nostru de activitate.
Prin încheierea nr. 12979/27 iunie 2006 pronuntată de către judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj s­a admis cererea de modificare a statutului S.C. A.S.
S.R.L. şi ca urmare a cesiunii părtilor sociale, unicul asociat a devenit numitul B.G.M., fiul inculpatului.
Urmând aceiaşi paşi arătati mai sus inculpatul, în numele S.C. A.S. S.R.L. a achizitionat materiale de construire de la partea vătămată S.C. M. S.R.L., iar pentru plată a emis o filă CEC cu valoarea de 10.580,92 lei, la data de 9 iunie 2006, filă Cec care a fost initial emisă fără completarea datei şi a locului plătii, iar după completarea acestor rubrici de către reprezentantii părtii vătămate a fost refuzată la decontare în bancă. Martorul B.M. administratorul părtii vătămate a arătat că a livrat societătii administrate de către inculpat materiale de constructie în valoare de 33.192,06 lei din care inculpatul a achitat suma de 22.611,14 lei, iar pentru diferenta de pret a fost completată fila CEC la începutul lunii octombrie 2006, care a fost refuzată la plată. Cea de a doua filă CEC a fost depusă spre decontare la începutul lunii noiembrie 2006, fiind de asemenea refuzată la decontare.
S.C. C.M. S.R.L. a intrat sub incidenta interdictiei bancare de emitere a filelor CEC începând cu data de 10 mai 2007, iar S.C. A.S. S.R.L. începând cu data de 11 octombrie 2006.
Inculpatul a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare nr. 2/2 februarie 2007 încheiat între S.C. C.M. S.R.L. şi numitul M.B., cetătean spaniol prin care S.C. C.M.
S.R.L. urma să confectioneze şi să vândă 15 case de grădină, pentru suma de 18200 euro, din care suma de 7280 de euro se vor achita cu titlu de avans.
Din declaratiile martorului F.A., administratorul S.C. L. S.R.L. s­a retinut că inculpatul a cumpărat materiale de constructie pentru case, iar acestea au fost livrate cu trei transporturi. La semnarea contractului inculpatul a lăsat ca şi garantie un CEC semnat în alb, adică fără dată şi suma de achitat. Ulterior, datorită faptului că inculpatul nu a achitat contravaloarea facturilor s­a luat legătura cu acesta şi părtile s­au înteles ca inculpatul să restituie marfa livrată cu cel de al treilea transport, respectiv marfa care nu a fost folosită.
Inculpatul a declarat că a înfiintat S.C C.M. S.R.L. în cursul anului 2006 pentru a construi case de grădină din lemn care să fie vândute unor clienti din alte state. În acest sens a efectuat trei transporturi către Franta şi Spania prin două societăti de transport marfă din Bistrita şi Miecurea Ciuc însă clientii nu i­au achitat contravaloarea caselor şi de aceea a fost în imposibilitate de a achita datoriile pe care societatea pe care o administra le datora părtilor vătămate de la care a luat materia primă. A precizat că din avansurile primite de la clienti a achitat o parte din datoriile către furnizori, iar filele CEC antedatate le­a emis la solicitarea reprezentantilor părtilor vătămate şi crezând că va încasa bani de la proprii debitori, împrejurări care au fost aduse la cunoştinta reprezentantilor părtilor vătămate.
Din extrasele de pe cele două conturi ale S.C. C.M. S.R.L. s­a retinut că în anul 2007 societatea avut activitate încasând de la debitori şi plătind creditorilor (spre exemplu a încasat sumele de 4.000 de lei la data de 18 aprilie 2007, 3285 euro la data de 19 aprilie 2007, 3240 euro la data de 11 mai 2007).
S­a retinut că inculpatul a încheiat un contract de achizitie a materialelor de construire cu părtile vătămate, iar materialele de constructie au fost livrate către inculpat. Contractele de vânzare cumpărare au fost încheiate între părtile vătămate şi cele două societăti administrate de către inculpat, respectiv S.C. C.M. S.R.L. şi S.C. A.S. S.R.L. Din probele administrate rezultă că inculpatul a confectionat căsute de grădină (împrejurare atestată de către reprezentantul S.C. C. S.R.L. şi de scrisoarea de transport de la fila 60 dos. inst. din care rezultă că la data de 18 mai 2007 societatea administrată de către inculpat a livrat în Spania un număr de 17 case de grădină).
Aşadar inculpatul a achizitionat materiale prime pentru confectionarea de case de grădină de la trei furnizori, cărora fie le plăteşte cea mai mare parte din suma datorată (la
S.C. M. S.R.L.), fie le plăteşte partial şi le restituie o parte din bunurile cumpărate şi nefolosite în productie (S.C. L. S.R.L.), fie le achită o parte din pret şi le oferă un utilaj pentru a compensa datoria (la S.C. C. S.R.L.). Totodată, deschide linia de productie a caselor de grădină şi livrează o parte din ele prin S.C. W.R. S.A. către Spania la data de 18 mai 2007, primind o parte din avans la datele de 18 aprilie, 19 aprilie şi 11 mai 2007, iar pentru restul nu există dovada (din extrasele de cont) că ar fi încasat pretul, împrejurări care se coroborează cu declaratiile sale. În conditiile în care inculpatul a probat o activitate comercială reală şi chiar profitabilă, a plătit o parte din datorii înainte de sesizarea organelor judiciare pentru materiile prime achizitionate, a oferit bunuri în compensare pentru alte datorii şi a restituit o parte din materiile prime nefolosite la procesul de productie, nu este justificată în mod rezonabil concluzia că ar fi urmărit obtinerea unui folos material injust.
Inculpatul a fost condamnat prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive pentru fapte din aceeaşi epocă care au primit încadrările juridice de înşelăciune art. 215 al. 1, 2, 3 şi 4 din C.pen. sau 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. şi pentru infractiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen., însă aceste împrejurări, în lipsa altor probe, nu poate crea singure prezumtia de vinovătie pentru alte activităti ale inculpatului care prezintă un real accent comercial.
În cauză nu există nicio probă, în afara unor fapte contemporane celor descrise în rechizitoriu, din care să rezulte altceva decât raporturi comerciale care nu au putut fi onorate întocmai de către inculpat. Cu alte cuvinte faptele se cristalizează într­o neexecutare culpabilă a unor contracte comerciale, fără să existe premisele că inculpatul ar fi urmărit obtinerea unui folos material injust.
Cât priveşte cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor instanta a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinta penală nr. 1193/20 aprilie 2004 pronuntată de Judecătoria Galati, definitivă prin decizia penală nr. 546/28 septembrie 2005 pronuntată de Curtea de Apel Galati, iar faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost săvârşite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi înainte de punerea în executare a pedepsei, fiind justificată retinerea disp. art. 40 al. 1 din C.pen. privind pluralitatea intermediară.
Totodată, cât priveşte fapta tipică prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 vom retine mai întâi că faptele tipice care pot prezenta caracterele juridice ale unei infractiuni au fost analizate de către procuror, chiar dacă numai sub aspectul încadrării art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 şi s­a dat o solutie în acesta sens. Totodată, institutia schimbării încadrării juridice nu poate aduce în discutie o faptă nouă, alta decât cea descrisă în rechizitoriu, or prin cererea formulată de către apărătorul inculpatului se solicită o schimbare a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul într­o faptă care nu are nicio legătură cu faptele descrise în rechizitoriu şi pentru care se putea uza exclusiv de disp. art. 335 din C.p.p. la cererea procurorului. Pentru aceste motive s­a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitate de către apărătorul inculpatului ca fiind neîntemeiată.
Cât priveşte infractiunea de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al. 1 şi 41 al. 2 din C.pen. din argumentele prezentate în paragrafele anterioare instanta a retinut că sunt incidente atât disp. art. 10 lit. b din C.p.p., cât şi disp. art. 10 lit. d din C.p.p., dar având în vedere prioritatea celor două temeiuri de achitare, va dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.pen., întrucât suntem în prezenta unui delict civil prin neexecutarea conformă a unor contracte comerciale.
Pe cale de consecintă, văzând disp. exprese ale art. 346 al. 4 din C.p.p. s­au lăsat nesolutionate actiunile civile formulate de către cele trei părti vătămate.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca şi partea civilă SC M. SRL.
Parchetul prin motivele scrise şi orale a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea solutiei judecătoriei şi rejudecând dosarul a se dispune condamnarea inculpatului
B.G.A. pentru infractiunea de înşelăciune în conventii prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen., cu art.40 şi 41 alin.2 C.pen.prin privare de libertate şi obligarea lui la plata despăgubirilor civile către părtile civile, întrucât a fost dovedită latura obiectivă şi subiectivă a infractiunii.
Apărătorul părtii civile SC M. SRL Cluj a solicitat obligarea inculpatului B. la suma de 10.590,92 lei aferentă filei CEC seria BB 33800064937; 21.070,25 lei reprezentând dobânzi aferentei sumei de 10.590,92 lei şi 5.000 lei reprezentând daune morale.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul Parchetului:
Curtea retine că în perioada 2006­2007, inculpatul B.G.A. a efectuat acte de comert fie în calitate de administrator al S.C. „C.M.” S.R.L., fie în baza unei împuterniciri din partea asociatului S.C. „A.S.” S.R.L. (fiul inculpatului), cu un număr de trei societăti comerciale. Astfel, acesta a efectuat comenzi de materiale de constructii de la aceste societăti, fără a avea intentia de a onora la plată mărfurile livrate, ştiind că societătile pe care le administra nu dispuneau de fondurile băneşti necesare. Pentru plata produselor, inculpatul a emis file cec fie lăsate „în alb” pentru a garanta efectuarea viitoarelor plăti, fie emise cu dată falsă ca mijloc de plată realizat la scadentă, pentru a câştiga încrederea reprezentantilor părtilor vătămate în vederea încheierii contractelor şi a livrării mărfii. După ce părtile vătămate au livrat marfa solicitată, în momentul introducerii filelor cec în bancă pentru decontare, acestea au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei totale de disponibil în cont.
Inculpatul şi­a formulat apărarea invocând faptul că neonorarea plătii către părtile vătămate s­a datorat faptului că diverse alte societăti cu care încheiase anterior contracte, nu au achitat la rândul lor obligatiile pecuniare către societătile administrate de el, motiv pentru care a intrat în mod neimputabil, în imposibilitate de plată. Aceste apărări sunt total nefondate având în vedere faptul că probele administrate în cauză nu relevă presupusele relatii comerciale pe care le­ar fi desfăşurat în perioada de referintă cu alte societăti comerciale.
Curtea retine că potrivit practicii judiciare constante a instantei supreme emiterea unor cec­uri asupra unor bănci – în scopul achizitionării unei cantităti de mărfuri, în baza unui contract încheiat cu firma producătorare – ştiind că pentru valorificarea lor, nu există provizia necesară, constituie infractiunea de înşelăciune prev.de art.215 alin.1 şi 3 C.pen. Ceea ce este esential pentru existenta infractiunii de înşelăciune este faptul că, în momentul emiterii CEC­urilor, inculpatul a înscris fictiv o provizie pe care nu o avea; prin aceasta el a indus în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată, la acea dată plata contravalorii ei.
În cazul infractiunii de înşelăciune prevăzută în art.215 alin.1,2,3, C.pen., cercetarea judecătorească presupune administrarea de probe, nemijlocit, în conditii de publicitate şi contradictorialitate, cu privire la existenta intentiei vizând existenta unor întelegeri referitoare la modalitatea de plată sau cunoaşterea, la data încheierii contractelor, a faptului că inculpatului nu poate plăti sumele datorate, ori ascultarea recurentului cu privire la cunoaşterea de către acesta a lipsei disponibilului la momentul emiterii CEC­urilor şi la conditiile în care le­a emis.
În cadrul criteriilor pentru evaluarea intentiei în cazul infractiunii de înşelăciune prevăzută în art.215 alin.1­3 C.pen. se înscriu conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau CEC­uri, anterior datei faptelor din actul de sesizare, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plătii, coerenta măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea fată de respectarea normelor care guvernează domeniul în spetă, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, precum şi caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate fată de faptele din speta dedusă judecătii, alături de elementele determinante pentru încheierea contractului, cunoaşterea de către părtile contractante a modului în care se va desfăşura relatia comercială, a modului şi momentului în care se va face plata, existenta unor împrejurări imprevizibile, emiterea de CEC­uri după interdictia bancară.
În spetă, nu se poate retine lipsa intentiei de a înşela părtile civile cu prilejul executării contractelor, deoarece în calitate de administrator, cunoştea situatia contului bancar, respectiv lipsa disponibilului în acesta. Totodată, în calitate de administrator al societătii, se cunoşteau atât perioadele de interdictie bancară în care nu se puteau emite CEC­uri, cât şi inexistenta unui disponibil în cont.
Probele dosarului evidentiază fără echivoc intentia inculpatului B.G.A. de a induce în eroare părtile civile cu prilejul unor conventii comerciale, în scopul obtinerii unor foloase materiale injuste şi care au avut ca urmare pricinuirea de pagube partenerilor de afaceri şi ea rezultă din materialitatea faptelor. Astfel, inculpatul s­a folosit de încrederea acordată de unele societăti comerciale, cu care în trecut a efectuat timp de mai multi ani operatiuni comerciale şi cărora le­a eliberat file CEC fără acoperirea necesară, realizând aceste acte de înşelăciune într­un interval de timp de numai câteva luni, iar, în momentul în care s­a îndeplinit termenul de gratie şi filele CEC urmau a fi introduse în bancă, nu a mai fost de găsit, închizându­şi şi telefoanele.
Instanta supremă în numeroase decizii de spetă a învederat că „încheierea de contracte comerciale cu reprezentantii unor părti civile, în baza cărora se livrează diferite produse în schimbul lor eliberându­se CEC­uri dovedite a fi lipsite de acoperire bancară la scadentă, relevă reaua credintă şi intentia de a induce în eroare părtile civile, care sunt ilustrate şi de faptul că nu s­a achitat contravaloarea mărfurilor nici ulterior.
Fapta administratorului de a prezenta drept adevărată amplitudinea relatiilor comerciale pe care le desfăşura, de a indica reprezentantilor părtilor civile firme din tară cu care desfăşura relatii comerciale, pentru sporirea încrederii acestora în bonitatea firmei al cărei asociat unic era, indică vinovătia exclusivă a inculpatului pentru infractiunea de înşelăciune, constituind latura obiectivă a acesteia, săvârşită prin inducerea în eroare a cocontractantilor prezentând ca adevărată o faptă ireală”.
În acelaşi sens şi Curtea retine că fapta inculpatului de a emite CEC­uri fără acoperire, deşi ştia că nu are disponibil în contul bancar, evidentiază clar intentia acestuia de a induce în eroare părtile civile şi a le păgubi prin neplata mărfurilor.
În spetă, în sarcina inculpatului s­a retinut comiterea faptei în formă continuată ceea ce presupune că paguba cauzată prin infractiunea continuată, este constituită din totalul daunelor materiale provocate prin actiunile componente, indiferent dacă există sau nu constituire de parte civilă pentru înreaga pagubă sau dacă numai o parte dintre persoanele vătămate sunt cunoscute şi participă în calitate de părti civile în cauză.
În baza sintetizării probelor administrate, Curtea retine că fapta inculpatului
B.G.A. constând în aceea că, în realizarea aceleiaşi rezolutii infractionale, a indus şi mentinut în eroare părtile vătămate, cu prilejul încheierii şi derulării de contracte comerciale, prin folosirea de mijloace frauduloase şi emitere de file CEC fără acoperire, în scopul obtinerii unui folos material injust, creînd acestora un prejudiciu, întruneşte elementele constitutive ale infractiunii de înşelăciune în conventii prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen., cu art.40 şi 41 alin.2 C.pen.
Nu în ultimul rând, Curtea retine că fapta inculpatului B.G.A. – asociat unic la două societăti comerciale – care, în executarea contractelor de vânzare­cumpărare încheiate cu părtile vătămate, a emis file CEC cu diverse sume fără a avea disponibil în cont, cauzându­le partenerilor de afaceri prejudicii, constituie infractiunea de înşelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen. Intentia de a înşela părtile vătămate rezultă din modalitatea în care s­a derulat activitatea infractională, inculpatul, în toate cazurile, dând asigurări reprezentantilor firmelor de la care achizitiona mărfuri că are disponibil în cont. Relevant sub aspectul intentiei cu care a actionat inculpatul este faptul că, în momentul în care una din firmele la care era asociat unic a intrat în interdictie bancară, acesta s­a folosit de cealaltă societate pentru a ascunde starea de insolvabilitate.
În aceste conditii, sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că motivele de recurs ale Parchetului sunt fondate, urmând a fi admis în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen.
Infractiunea de înşelăciune prezintă un pericol social generic deosebit de ridicat, care aduce atingere relatiilor sociale cu caracter patrimonial ce implică încrederea, bunăvointa şi loialitatea partenerilor, dar şi pericol social concret, prin valoarea importantă a prejudiciului creat şi nerecuperat.
În plus, trebuie observat că între inculpat şi asociati existau relatii de colaborare, ceea ce face ca activitatea acesteia ilicită să fie cu atât mai gravă. De altfel, inculpatul a abordat o pozitie procesuală nesinceră, încercând tot timpul denaturarea adevărului. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din cazierul judiciar, inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, în prezent aflându­se în executarea unei pedepse aplicate tot pentru infractiunea de înşelăciune, ceea ce dovedeşte perseverenta şi înclinatia deosebită a acestuia pentru infractiunile îndreptate împotriva patrimoniului.
Drept consecintă a retinerii în sarcina inculpatului a infractiunii de înşelăciune, corelativ acesta va fi obligat să suporte şi contravaloarea despăgubirilor solicitate de părtile civile, ca efect al neonorării contractelor încheiate cu acesta.
Aşa fiind, se va admite ca fondat în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca şi al părtii civile SC M. SRL Cluj împotriva sentintei penale nr. 1074 din 9 octombrie 2012 a Judecătoriei Cluj­Napoca pe care o va casa în latura penală si civilă si rejudecând în aceste limite:
Va condamna pe inculpat în baza art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu art. 40, 41 al. 2 din C.pen. pentru infractiunea de înşelăciune la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
La dozarea şi individualizarea pedepsei s­au avut în vedere disp.,art.72 şi 52 C.pen., gradul sporit de pericol social al faptelor comise, urmările produse, faptul că prejudiciul a rămas nerecuperat, precum şi implicarea inculpatului în săvârşirea de fapte similare.
Se va face aplicare art. 71, 64 lit.a teza a­II­a Cod penal.
Se va constata că inculpatul este arestat in alta cauza.
Cu privire la recursul părtii civile:
În faza de urmărire penală, partea vătămată SC M. SRL Cluj s­a constituit parte civilă cu suma de 10.580,92 lei. La această sumă, partea civilă a suportat şi dobânzile aferente în cuantum de 21.070,25 lei, astfel că inculpatul urmează a fi obligat la plata către această parte civilă a sumei de 31.650 lei, în baza art.14, 346 C.proc.pen. Nu vor fi acordate daune morale în sumă de 5.000 lei, întrucât potrivit practicii instantei supreme “acestea pot fi plătite doar persoanelor fizice care au suferit psihic de pe urma comiterii unei infractiuni, nu şi persoanelor juridice”.
În recurs, partea civilă şi­a angajat avocat al cărui onorar a fost în sumă de 3.720 lei, astfel că în baza art.193 C.proc.pen., inculpatul va suporta şi această cheltuială.
De asemenea, inculpatul va achita părtii civile S.C. L. S.R.L Cluj – 7926,47 lei; iar părtii civile S.C. C. S.R.L. Bancu jud. Harghita – 50.000 lei.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei.
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului vor rămâne în sarcina statului, în baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen. Se va stabili onorariu apărător oficiu la 200 lei ce se va achita Baroului de Avocati Cluj din FMJ. (Judecător Delia Purice)