Stabilirea termenului pentru introducerea acţiunii în anularea actelor frauduloase, în raport de data formulării acţiunii, data deschiderii procedurii şi raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării insolvenţei.

- Legea nr. 85/2006, republicată, art. 81 alin. 1

Precizarea în sensul completării acţiunii introductive, în condiţiile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, nu constituie o nouă acţiune, instanţa trebuind să se considere investită cu o singură acţiune.

Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 597/R din 6 martie 2012

Prin Sentinţa comercială nr.924 din 6 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş în dosarul nr1013/1371/2011, s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. „A.” S.R.L. – societate în insolvenţă, reprezentată de lichidatorul judiciar H.B.R. IPURL, în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.L. IFN” S.A., pentru constatarea nulităţii contractului de leasing financiar nr. 090512AA01/14.05.2009, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi, în consecinţă, s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar H.B.R. IPURL, desemnat în procedura de insolvenţă a S.C. „A.” S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.L. IFN” S.A., pentru anularea contractului de leasing financiar nr. 090512AA01/14.05.2009.

În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că, la data de 14.05.2009, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 090512AA01 între S.C. „A.L. IFN” S.A., în calitate de finanţator şi S.C. „A.” S.R.L. în calitate de utilizator.

Obiectul contractului îl constituie două utilaje de recoltat sfecla Holmer cu serii de identificare nr. 225307 şi 238107, care au fost predate debitoarei potrivit protocolului de acceptare încheiat la data de 20.07.2009.

O parte din ratele de leasing datorate au fost achitate de către debitoare.

În ceea ce priveşte acţiunea întemeiată pe art. 948 c.civ. de constatare a nulităţii absolute a contractului de leasing financiar nr. 090512aa01/14.05.2009, instanţa a constatat că într-adevăr din conţinutul contractului – la prezentarea părţilor, lipseşte menţiunea cu privire la numele şi funcţia persoanei care semnează pentru utilizatorul S.C. „A.” S.R.L.

Cu toate acestea actul a fost semnat, fiind aplicată ştampila societăţii şi, aşa cum a remarcat pârâta S.C. „A.L. IFN” S.A., în cazul în care se susţine că actul nu ar fi fost încheiat de către un reprezentant A. SRL, sarcina probei aparţine celui care face această afirmaţie în instanţă – debitoarei prin lichidatorul judiciar, conform art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 Cod pr. civ. Or, nu s-a adus nici măcar dovada că fostul administrator statutar ar contesta existenţa şi valabilitatea acordului de voinţă.

Lipsa menţiunilor respective nu poate atrage sancţiunea nulităţii absolute în condiţiile în care încheierea actului juridic în formă scrisă nu reprezintă o condiţie ad validitatem pentru perfectarea contractului, astfel că existenţa înţelegerii dintre părţi poate fi dovedită în condiţiile art. 46 Cod comercial. Or, nu numai că debitoarea şi-a achitat ratele, dar cele două utilaje au fost preluate de către aceasta şi au fost utilizate, după cum reiese din rapoartele lichidatorului judiciar. Prin urmare, contractul a fost executat, oferta şi cererea s-au întrunit şi au avut ca efect perfectarea valabilă a contractului.

Astfel, aşa cum mai arată pârâta, contractul a fost confirmat prin executare, ceea ce îl împiedică pe emitentul confirmării să invoce lipsa iniţială a mandatului pentru că şi-ar invoca propria culpă. Într-adevăr, actele făcute de un reprezentant, chiar în ipoteza depăşirii limitelor mandatului sau în lipsa unei împuterniciri, pot totuşi produce efecte juridice în patrimoniul reprezentatului, dacă printr-o manifestare de voinţă ulterioara efectuării actului intervine recunoaşterea acestuia. Ratificarea operează, deci, ca o împuternicire cu efect retroactiv în virtutea adagiului latin “ratihabitio mandato equiparatur”. Ca şi împuternicirea, ratificarea poate fi expresa sau tacita şi poate interveni în orice moment, posterior efectuării actului juridic.

În acest context, întrucât nu a fost identificat niciun motiv de nulitate absolută, instanţa a respins cererea formulată de reclamanta S.C. „A.” S.R.L. – societate în insolvenţă, reprezentată de lichidatorul judiciar H.B.R. IPURL în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.L. IFN” S.A. pentru constatarea nulităţii contractului de leasing financiar nr. 090512AA01/14.05.2009.

În ceea ce priveşte acţiunea întemeiată pe art. 80 alin. 1 lit. c) din Legea insolventei nr. 85/2006 pentru anularea contractului de leasing financiar nr. 090512AA01, s-a constatat că art.81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că acţiunea pentru anularea actelor frauduloase prevăzute de art. 80 poate fi introdusă în termen de un an de la expirarea termenului pentru întocmirea raportului privind cauzele şi împrejurările care au condus la apariţia stării insolvenţei dar nu mai târziu e 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Or, cererea întemeiata pe art. 80 alin. 1 lit. c) din Legea insolventei a fost formulata în data de 21.01.2011 - la primul termen de judecată stabilit în dosarul nr. 4882/1371/2010, fiind intitulată „precizarea acţiunii” însă cuprinzând pentru prima dată considerente întemeiate pe acest text de lege.

S-a arătat că, prin sentinţa nr. 2047/28.10.2009 a fost deschisă procedura generală a insolvenţei, fiind stabilit termenul pentru întocmirea raportului privind cauzele care au dus la apariţia stării de insolventa pentru data de 14.01.2010.

Fiind vorba de un termen de prescripţiei extinctivă cazurile de suspendare şi întrerupere a cursului prescripţiei sunt cele prev.de art.13 si art.16 din Decretnr.167/1958 întrucât Legea nr85/2006 nu prevede niciun caz special. Motivele invocate de lichidatorul judiciar cu privire la piedicile ivite în identificarea invocatului caracter fraudulos al acestui contract nu se încadrează în niciuna din cauzele de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripţiei.

Legiuitorul a stabilit acest termen de 1 an de la data depunerii raportului cu cauze atât pentru că în acest raport ar trebui identificate toate actele frauduloase, dar şi pentru a nu se ajunge în situaţia ca această sancţiune să depindă de un fapt subiectiv (lipsa de responsabilitate a administratorului statutar, care nu depune actele contabile sau eficienţa administratorului judiciar însărcinat să depună acest raport). Mai mult, acest termen este prevăzut pentru a fi asigurată stabilitatea circuitului civil într-o procedură în care celeritatea este esenţială.

Prin urmare, termenul maxim de 1 an pentru depunerea actiunii de anulare a actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor a fost depasit înca din data de 14.01.2011, motiv pentru care s-a admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar H.B.R. IPURL, desemnat în procedura de insolvenţă a S.C. „A.” S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.L. IFN” S.A. pentru anularea contractului de leasing financiar nr. 090512AA01/14.05.2009.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs H.B.R. IPURL în calitate de lichidator judiciar al SC A. SRL.

În motivarea recursului s-a arătat că prin precizarea introdusă la 21.01.2011 lichidatorul judiciar nu a formulat o nouă cerere, ci doar a precizat motivele de fapt şi de drept ale cererii introductive.

În cauză SC A.L. IFN SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

S-a arătat în motivarea întâmpinării faptul că, instanţa de fond a analizat incidenţa dispoziţiilor legale referitoare la termenul înăuntru căruia trebuia introdusă acţiunea şi constatând încălcarea acestor prevederi a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de intimată şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar H.B.R. IPURL, desemnat în procedura de insolvenţă a SC A. SRL pentru anularea contractului de leasing financiar nr.090512AA01/14.05.2009.

Cu privire la acţiunea formulată în conformitate cu prevederile art.948 Cod civil, de constatare a nulităţii absolute a contractului de leasing financiar nr.090512AA01/14.05.2009, s-a arătat că instanţa de fond a constatat că şi aceasta este neîntemeiată. Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că, într-adevăr, din conţinutul contractului lipseşte menţiunea cu privire la numele şi funcţia persoanei care semnează pentru utilizatorul SC A. SRL. Lipsa menţiunii respective nu poate atrage sancţiunea nulităţii absolute în condiţiile în care încheierea actului juridic în forma scrisă nu reprezintă o condiţie ad validitatem pentru perfectarea contractului, astfel că existenţa înţelegerii dintre părţi poate fi dovedită în condiţiile art.46 Cod comercial.

Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate şi a prevederilor art.3041 C.pr.civ., Curtea a reţinut următoarele:

Între SC A.L. IFN SA în calitate de finanţator şi SC A. SA în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr.090512/14.05.2009, în temeiul căruia utilizatorul a primit în folosinţă două utilaje de recoltat sfeclă Holmer.

Prin Sentinţa comercială nr.2047/28.10.2009, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş în dosarul nr.1013/2010 s-a admis cererea formulată de creditoarea SC A. SRL şi s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva SC A. SRL.

Prin hotărârea Tribunalului Comercial Mureş din data de 08.07.2010 a fost admisă cererea de deschidere a procedurii falimentului .

La data de 07.12.2010 lichidatorul judiciar a promovat, în contradictoriu cu SC A.L. IFN SA, o cerere prin care a solicitat anularea contractului de leasing menţionat. Cererea lichidatorului judiciar a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Mureş sub nr.4882/1371/2010, iar prin Sentinţa nr.268/18.02.2011 s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea judecătorului sindic.

În cuprinsul cererii introduse la data de 07.12.2010 lichidatorul judiciar a solicitat anularea contractului de leasing, arătând că temeiul juridic al acţiunii este art.25 lit.c din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei. Potrivit acestui text legal, este atribuţia lichidatorului judiciar de a introduce „acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor”.

Din această menţiune cuprinsă în cererea introductivă reiese în mod clar că lichidatorul judiciar şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.85/2006.

La data de 21.01.2011 lichidatorul judiciar nu a introdus o nouă cerere, ci doar a precizat motivele de fapt şi de drept ale cererii introductive. Cererea de investire a instanţei a fost înregistrată la data de 07.12.2010.

Potrivit prevederilor art.132 alin.1 C.pr.civ., „la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest sens, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificatoare pârâtului, în vederea facerii întâmpinării”.

Prin precizarea de acţiune lichidatorul judiciar a adus doar completări acţiunii introductive şi acţiunea astfel introdusă nu este o nouă acţiune.

Potrivit dispoziţiilor art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006, acţiunea pentru anularea actelor frauduloase poate fi introdusă în termen de un an de la expirarea termenului pentru introducerea raportului privind cauzele şi împrejurările care au condus la apariţia stării insolvenţei, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Termenul pentru depunerea raportului prevăzut de art.59 din Legea nr.85/2006 a fost stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii din data de 14.01.2010.

În contextul în care cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în data de 07.12.2010, aceasta a fost depusă deci în termenul de 1 an de la data stabilită pentru depunerea raportului de cauze.

Cum judecătorul sindic a considerat că sunt formulate în cauză 2 acţiuni, iar pe cea formulată în data de 21.01.2011 a respins-o în temeiul excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, se impune, în temeiul art.312 alin.3 C. pr. civ., casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, cu menţiunea că este investită şi trebuie să se pronunţe asupra unei singure cereri formulate la data de 07.12.2010 şi precizate la data de 21.01.2011, al cărei temei juridic este art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, cerere formulată înăuntrul termenului de prescripţie al dreptului material la acţiune.