Procedura insolventei.
Obligarea creditoarei la plata unei cautiuni de 10% din valoarea creantei detinute
de creditoare.
Art. 11, 12 şi 33 alin. 3 din
Legea 85/2006
Ca regulă, cererea de plată a
unei cautiuni de către creditor se face în cadrul contestatiei asupra stării de
insolventă.
Însă, din interpretarea art.
33 alin. 1, 2 şi 3 din legea insolventei, cererea de plată a unei cautiuni se
poate face şi independent de contestarea stării de insolventă (spre exemplu
pentru a nu se pierde dreptul la formularea unei cereri de reorganizare
judiciară).
Dacă în primul caz putem
discuta despre o eventuală inadmisibilitate, respectiv dacă solutia în cererea
de plată a unei cautiuni poate fi atacată separat cu recurs sau numai odată cu
solutia dată în contestatia asupra stării de insolventă, în cel deal doilea
caz este mai evident că solutia poate fi atacată separat cu recurs, în caz
contrar putând fi atacată numai odată cu solutia dată în cererea de deschidere
a procedurii, moment în care un eventual recurs nu se mai justifică.
Decizia civilă nr.
86/29.01.2013 Dosar nr. 8366/118/2012
Debitoarea SC N.E.G.P.T. SRL
a solicitat judecătorului sindic, in temeiul dispozitiilor art. 33 alin. 3 din
Legea nr. 85/2006, obligarea creditoarei SC N.E.G.
N.E.G. SRL la plata unei cautiuni
de 10% din valoarea creantei detinute de creditoarea sus citata. In motivare,
debitoarea a relevat natura litigioasă a creantei pretinse,
contestând caracterul cert,
lichid si exigibil al acesteia.
Creditoarea şia exprimat
pozitia procesuală în sensul respingerii cererii.
Prin încheierea nr. 3413/12
noiembrie 2012, Tribunalul Constanta a admis cererea debitoarei SC N.E.G.P.T.
SRL iar în temeiul dispozitiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr.85/2006 şi a
dispus obligarea creditoarei SC N.E.G.N.E.G. SRL la plata unei cautiuni în
cuantum de 50.000 lei.
Instanta a retinut că măsura
consemnării cautiunii se justifica in raport de motivele invocate in contestatie
şi valoarea creantei pretinse.
Deşi textul legal are
caracterul unei norme supletive lăsând la aprecierea judecătorului sindic dacă
se impune sau nu măsura, se apreciază caracterul fondat al solicitării, pornind
tocmai de la scopul urmărit de legiuitor.
La momentul formulării cererii
de initiere a procedurii concursuale, judecătorul sindic nu e în măsura a
antama buna sau reauacredintă a creditoarei initiatoare, cautiunea urmând a fi
stabilita tocmai pentru a preîntâmpina o eventuală prejudiciere.
Solutia instantei de fond a fost
atacată cu recurs de creditoarea SC N.E.G.N.E.G. SRL.
In motivare se arată că
instanta de fond a admis cererea debitoarei fără a tine cont de apărările
creditoarei şi fără să identifice eventuale pagube pe care debitoarea lear
suferi ulterior, în cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii
insolventei.
Intimatadebitoare SC N.E.G.P.T.
SRL a formulat întâmpinare prin care solicită, în principal, respingerea
recursului ca inadmisibil, încheierea recurată nefiind susceptibilă a fi
atacată cu recurs în mod separat, iar pe fond respingerea recursului ca
nefondat şi mentinerea hotărârii instantei de fond ca temeinică şi legală.
Recurentacreditoare a depus
concluzii scrise prin care solicită respingerea exceptiei inadmisibilitătii
recursului, întrucât disp.art.12 al.1 din Legea nr.85/2006, arată clar că
hotărârile judecătorului sindic sunt definitive şi executorii şi că pot fi
atacate separat cu recurs, iar pe fondul cauzei solicită admiterea recursului
şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de obligare a
creditoarei la plata cautiunii.
Exceptia inadmisibilitătii
recursului a fost analizată cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
şi respinsă pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 85/2006
enumeră cu titlu de exemplu principalele atributii ale judecătorului sindic.
Art. 12 alin. 1 stabileşte că
hotărârile judecătorului sindic pot fi atacate separat cu recurs.
Desigur, textul legii face
referire numai la acele hotărâri date în exercitarea unei atributii, neputând
fi atacate cu recurs toate hotărârile judecătorului sindic (spre exemplu,
încheierea prin care sa pronuntat asupra probelor).
Ca regulă, cererea de plată a
unei cautiuni de către creditor se face în cadrul contestatiei asupra stării de
insolventă.
Însă, din interpretarea art.
33 alin. 1, 2 şi 3 din legea insolventei, cererea de plată a unei cautiuni se
poate face şi independent de contestarea stării de insolventă (spre exemplu
pentru a nu se pierde dreptul la formularea unei cereri de reorganizare
judiciară).
Dacă în primul caz putem
discuta despre o eventuală inadmisibilitate, respectiv dacă solutia în cererea
de plată a unei cautiuni poate fi atacată separat cu recurs sau numai odată cu
solutia dată în contestatia asupra stării de insolventă, în cel deal doilea
caz este mai evident că solutia poate fi atacată separat cu recurs, în caz
contrar putând fi atacată numai odată cu solutia dată în cererea de deschidere
a procedurii, moment în care un eventual recurs nu se mai justifică.
În spetă, debitorul a
contestat starea de insolventă şi a solicitat plata unei cautiuni de către
creditoare.
Dacă admitem că sunt situatii
când încheierea ce stabileşte sau nu obligatia de plată a unei cautiuni poate
fi atacată cu recurs, nu putem exclude o încheiere cu acelaşi obiect de la
posibilitatea atacării cu recurs doar pentru că a fost pronuntată în alte
împrejurări.
Pentru aceste considerente a
fost respinsă exceptia invocată.
Cu privire la fondul cauzei,
instanta de recurs retine că principala critică a recurentei este legată de
lipsa unor dovezi pentru prejudiciul pe care lar suferi debitoarea.
Textul legii lasă la
latitudinea judecătorului sindic stabilirea sau nu a unei cautiuni, în spetă
apreciind că aceasta se justifică, cu atât mai mult cu cât asupra debitului se
desfăşoară un litigiu.
Textul nu face referite la
obligatia de a fi dovedite prejudiciile, aceste putând fi apreciate numai
ulterior şi în raport de circumstantele cauzei – respectiv, evenimente care au
loc în perioada solutionării cererii de deschidere a procedurii insolventei.
Astfel, la momentul formulării cererii ar fi imposibil ca prejudiciul să fie
dovedit şi să fie anticipate cauzele care să provoace efectiv prejudiciul (spre
exemplu, un partener de afaceri renuntă a mai încheia un contract aflând despre
litigiul având ca obiect deschiderea procedurii insolventei).
Pentru aceste considerente
recursul a fost respins ca nefondat.
|