Procedura insolventei. Contestatie împotriva raportului privind fondurile obtinute din lichidarea şi încasarea de creante şi a planului de distributie întocmit de lichidatorul judiciar.

Procedura insolventei. Contestatie împotriva raportului privind fondurile obtinute din lichidarea şi încasarea de creante şi a planului de distributie întocmit de lichidatorul judiciar.

Art.4, art.11, art.24, art.36, art.48, art.77 din Legea nr. 85/2006 Art.118, art.120, art. 121 şi art.122 alin.3 din Legea nr. 85/2006

După deschiderea procedurii simplificate a insolventei, aşa cum este cazul în spetă, vânzarea bunurilor din averea debitoarei se face de către lichidatorul judiciar, cu aprobarea Adunării creditorilor, iar banii astfel obtinuti sunt vărsati în contul unic de lichidare, urmând ca lichidatorul judiciar să întocmească Raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare şi respectiv Planul de distributie, care pot fi contestate de creditori, în termen de 15 zile de la afişarea acestora, potrivit art.122 alin.3 din legea insolventei.

În acelaşi sens, judecătorul sindic a statuat, legal şi temeinic, precum şi irevocabil că ordinea de preferintă pentru achitarea creantelor debitorului falit este cea prevăzută de art.121 din Legea nr.85/2006, potrivit căruia: „Fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

Alin. 1 taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24;

Alin.11 creantele creditorilor garantati născute în timpul procedurii de insolventă după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creante cuprind capitalul, dobânzile, majorările şi penalitătile de orice fel;

Alin.2 creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalitătile de orice fel, precum şi cheltuielile, pentru creantele născute înainte de deschiderea procedurii.

Alin.21 În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferentă, creante chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, şi vor fi supuse dispozitiilor art. 41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferentă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.

Alin.3 Un creditor cu creantă garantată este îndreptătit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptătit să le primească ulterior din pretul obtinut prin vânzarea bunului supus garantiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garantiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii”.

Decizia civilă nr. 106/31.01.2013 Dosar nr. 1209/118/2010/a2.1

La data de 06.06.2012, prin cererea adresată Tribunalului Constanta şi înregistrată sub nr.1209/118/2010/a3, creditoarea contestatoare C.B. S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C.C. S.R.L. prin lichidator judiciar MG A.I. I.P.U.R.L., a contestat:

Raportul nr.1 asupra fondurilor obtinute din lichidarea şi încasarea de creante, pentru perioada 09.02.201222.05.2012;

Planul de distributie întocmit de lichidatorul judiciar MG A.I. I.P.U.R.L. al debitoarei S.C. C.C. S.R.L., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea acestora ca nelegale, cu cheltuieli de judecată.

Motivând cererea, contestatoarea învederează în esentă că, prin Raportul nr.1 asupra fondurilor obtinute din lichidarea şi încasarea de creante, pentru perioada 09.02.201222.05.2012, lichidatorul judiciar a arătat că, în urma procedurii de „valorificare”, sau obtinut fonduri de 366.200 lei, care provin din valorificarea a două apartamente ipotecate, în favoarea creditoarei C.B. S.A., către persoana fizică, care a achitat pretul de 366.200 lei.

Se mai arată că, potrivit Planului de distributie, întocmit de lichidator, suma de 366.200 lei a fost distribuită astfel:

creante conform art. 121 pct. 1: 56.835 lei către lichidatorul judiciar

(3.720 lei onorariu lichidator judiciar în cotă fixă, 45.408,80 lei onorariu lichidator în cotă variabilă de 10% + TVA; 336 lei cheltuieli de procedură);

creante conf. art. 121 pct. 2: 309.128 lei către creditorul garantat C.B. SUCURSALA CONSTANłA, iar suma de 100 lei sa constituit sub forma unui provizion, pentru cheltuieli ulterioare.

În aceste conditii, sustine contestatoarea că Raportul nr.1 asupra fondurilor şi Planul de distributie sunt nelegale deoarece: suma de 366.200 lei nu apartine debitoarei şi nu a fost plătită băncii, de către debitoarea S.C. C.C. S.R.L., ci a fost achitată de către un tert fată de procedură, suma astfel obtinută, nereprezentând un disponibil al debitoarei, iar operatiunea bancară din contul debitoarei, nu reprezintă

o plată efectuată de aceasta, ci a fost achitată de cumpărătoarea C.M., pentru a stinge creanta băncii, iar nu pentru a intra în contul debitoarei, această sumă cuveninduse numai creditorului ipotecar C.B. SA, care şia dat acordul pentru radierea ipotecilor instituite asupra imobilelor aflate în proprietatea debitoarei sale, care pot fi valorificate în cadrul procedurii.

Se mai sustine că lichidatorului judiciar nu i se cuvenea vreun onorariu din această sumă, deoarece nu a îndeplinit nici un act în vederea valorificării imobilelor, debitul fiind stins prin plata sumei pe care o datora debitoarea, către bancă, de către un tert, în drept, invocânduse prevederile art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 18.06.2012, intimata MG A.I. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C.C. S.R.L., a solicitat respingerea contestatiei ca nefondată, cu motivatia în esentă că, în patrimoniul debitoarei falite, au fost identificate două bunuri imobile, respectiv două apartamente, ce erau ipotecate în favoarea CEC S.A. Bucureşti – SUCURSALA CONSTANłA, potrivit contractului de ipotecă gradul I, autentificat sub nr. 1714/21.12.2007 la BNP O.D. şi B.M., pentru garantarea unui credit, în valoare de

310.000 lei, a dobânzilor, costurilor şi comisioanelor aferente.

Arată intimata că C.B. S.A. a fost înscrisă în tabelul de creante al debitoarei falite, la ordinea de prioritate prevăzută de art.121 din Legea nr. 85/2006, cu creanta garantată şi că, în data de 29.03.2011, doamna C.M. sa prezentat la sediul lichidatorului judiciar, solicitând prin adresa nr. 103, cumpărarea celor două apartamente, oferind pretul de 366.200 lei, iar lichidatorul judiciar, ia comunicat acesteia să depună în contul de lichidare al debitoarei, deschis la Banca Transilvania – Sucursala Constanta, garantia de 10% din valoarea propusă drept pret, urmând să fie convocati ulterior creditorii, pentru a se supune aprobării oferta şi modalitatea de vânzare a celor două apartamente, respectiv prin negociere directă.

Ulterior, învederează intimata că doamna C.M. a depus întreaga sumă de

366.200 lei şi un exemplar al ordinului de plată din data de 31.03.2011, iar la indicatia creditoarei C.B. S.A., suma a fost depusă în contul său, iar nu în contul de lichidare, deşi acest creditor, fusese notificat prin adresa nr. 515 din 22.03.2010, să închidă conturile deschise pe numele debitoarei.

Sa arătat că, în data de 18.05.2011, ora 14,00, lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor debitoarei S.C. C.C. S.R.L., iar creditorii reprezentând 96,0656% din creantele înscrise la masa credală, au fost de acord cu vânzarea directă a celor două apartamente către cumpărătoarea C.M., având în vedere că, achitase integral pretul oferit.

La data de 02.12.2011, au fost perfectate contractele de vânzare cumpărare, prin care societatea debitoarei, prin lichidatorul judiciar, a transferat dreptul de proprietate din patrimoniul debitoarei falite, în patrimoniul cumpărătoarei C.M., însă C.B. SA, fără a aştepta efectuarea formalitătilor de vânzare, a procedat la încasarea integrală a pretului de vânzare cumpărare, obtinut pentru cele două apartamente, fără aprobarea lichidatorului judiciar şi cu încălcarea prevederilor art. 4, art. 36, art. 48 alin. 1 şi art. 121 din Legea nr. 85/2006.

În aceste conditii, arată lichidatorul judiciar că a fost în imposibilitate de a recupera cheltuielile de procedură, de a vira 2% din suma obtinută, către fondul special administrat de Uniunea Natională a Practicienilor în Insolventă din România, conform art.4 alin.6 lit.c din Legea nr. 85/2006, de a încasa onorariul în cotă fixă şi cel în cotă variabilă, aprobat prin hotărârea Adunării Creditorilor debitoarei din data de 30.04.2010, deşi aceste cheltuieli de procedură, trebuiau a fi acoperite cu prioritate, potrivit Legii nr. 85/2006.

Sa mai mentionat că, prin Sentinta civilă nr. 1470/09.04.2012 pronuntată în dosarul nr.1209/118/2010/a2, sa dispus admiterea actiunii lichidatorului judiciar promovată împotriva C.B. SA, anulânduse transferul sumei de 366.200 lei efectuat de pârâtă, din contul debitoarei deschis la C.B. S.A., cea din urmă fiind obligată să vireze suma de 366.200 lei, în contul unic de procedură al S.C. C.C.

S.R.L nr. RO12 …, deschis la Banca T. – Sucursala Constanta, pentru a fi distribuită de către lichidatorul judiciar, conform dispozitiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006.

Fată de considerentele expuse, solicită a se dispune respingerea contestatiei, ca nefondată.

Prin Sentinta civilă nr.3110 din 15.10.2012, pronuntată de Tribunalul Constanta – Sectia a IIa Civilă, în dosarul nr.1209/118/2010/a3, sa dispus respingerea ca neîntemeiată a contestatiei , retinânduse în esentă, următoarele:

Prin Încheierea nr. 132/09.02.2010 pronuntată de Tribunalul Constanta – judecătorul sindic – în dosarul nr.1209/118/2010, sa dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei fată de debitoarea S.C. C.C. S.R.L., fiind numit lichidator judiciar MG A.I. S.P.R.L., iar prin Încheierea nr.

2880/10.05.2010, a fost admisă cererea lichidatorului judiciar de deschidere a contului unic de lichidare pentru societatea falită la Banca T. – Sucursala Constanta, cu consecinta închiderii celorlalte conturi deschise de către debitor pentru operatiunile curente, iar în temeiul art. 4 alin. 2 din lege, sa dispus ca plătile, să se facă din contul deschis pe numele averii debitorului, pe baza dispozitiilor emise de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului – de către lichidatorul judiciar.

În timpul procedurii de faliment, arată instanta de fond că lichidatorul judiciar a constatat că societatea falită S.C. C.C. S.R.L. are în patrimoniu două apartamente, ipotecate în favoarea creditoarei pârâte C.B. S.A, pentru garantarea unui credit în valoare de 310.000 lei, a dobânzilor, costurilor şi comisioanelor aferente, potrivit contractului de ipotecă gradul I, autentificat sub nr. 1714/21.12.2007 la BNP O.D. şi B.M., respectiv un apartament cu trei camere şi dependinte şi cota indiviză de 14 m.p., situat în Constanta, Aleea M. nr. 4, …, jud. Constanta, identificat cadastral cu nr. …, înscris în CF cu nr. 118900, evaluat la suma de 312.730 lei şi un apartament cu două camere şi dependinte şi cota indiviză de 11 m.p. situat în Constanta, Aleea M. nr. 4, …, jud. Constanta, identificat cadastral cu nr. …, înscris în CF cu nr. 118869, evaluat la suma de 200.425 lei.

La data de 29.03.2011, numita C.M. a depus la sediul lichidatorului judiciar, cererea înregistrată sub nr. 103/29.03.2011, prin care a solicitat cumpărarea celor două apartamente şi a oferit ca pret suma de 366.200 lei, cu adresa din data de 09.05.2011, lichidatorul judiciar comunicând promitentei cumpărătoare că, pentru a retine oferta fermă a acesteia, este necesar a vira, în contul unic de lichidare nr. RO12…, deschis la Banca T. – Sucursala Constanta, o garantie în cuantum de 10% din valoarea propusă, pentru a supune aprobarea ofertei în Adunarea Creditorilor, precum şi vânzarea directă a celor două apartamente către ofertantă.

Ulterior, doamna C.M. a vărsat întreaga sumă de 366.200 lei în contul debitoarei deschis la C.B. S.A. potrivit OP din data de 31.03.2011, iar acest creditor a fost de acord cu ridicarea ipotecii puse asupra celor două apartamente.

Totodată, retine instanta de fond că, prin Sentinta civilă nr. 1470 din 09.04.2012, pronuntată în dosarul asociat nr. 1209/118/2010/a2 al Tribunalului Constanta, a admis actiunea formulată de lichidatorul judiciar, în contradictoriu cu

C.B. SA, fiind anulat transferul sumei de 366.200 lei, efectuat de pârâtă din contul debitoarei deschis la C.B. S.A., cu consecinta obligării celei din urmă, să vireze suma de 366.200 lei, în contul unic de procedură al S.C. C.C. S.R.L nr. RO12 …, deschis la Banca T. – Sucursala Constanta, pentru a fi distribuită de către lichidatorul judiciar, conform dispozitiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006.

După virarea acestei sume în contul unic de lichidare, deschis potrivit dispozitiilor art. 4 din Legea insolventei, apreciază instanta de fond că, în mod legal şi temeinic, lichidatorul judiciar a întocmit Raportul nr. 1 asupra fondurilor obtinute din lichidarea şi încasarea de creante pentru perioada 09.02.2012 22.05.2012,

precum şi Planul de distributie, prin care, a mentionat suma adusă la masa credală în cuantum de 366.200 lei, obtinută din vânzarea celor două apartamente mentionate mai sus, şi a procedat în conformitate cu prevederile art. 121 din Legea insolventei, la distribuirea acestora.

Potrivit art.121 din Legea nr. 85/2006, „(1) Fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24;

. creantele creditorilor garantati născute în timpul procedurii de insolventă după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creante cuprind capitalul, dobânzile, majorările şi penalitătile de orice fel;

2. creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalitătile de orice fel, precum şi cheltuielile, pentru creantele născute înainte de deschiderea procedurii.

(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferentă, creante chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, şi vor fi supuse dispozitiilor art. 41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferentă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.

(3) Un creditor cu creantă garantată este îndreptătit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptătit să le primească ulterior din pretul obtinut prin vânzarea bunului supus garantiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garantiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.”

Astfel, retine instanta de fond că lichidatorul judiciar a procedat în mod legal atunci când, din fondurile obtinute din vânzarea celor două apartamente, a retinut mai întâi, cheltuielile de procedură, onorariul lichidatorului judiciar (în cotă fixă şi în cotă variabilă) stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei şi confirmat de creditori, potrivit procesului verbal al Adunării Creditorilor din data de 30.04.2010, precum şi cota de 2% virată către UNPIR, potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 şi alin.6 din Legea nr. 85/2006, constituind un provizion în sumă de 100 lei, pentru cheltuielile viitoare, care a fost întrebuintat pentru plata comisioanelor bancare aferente contului unic, cum de altfel, tot în mod legal a fost constituit, potrivit art. 4 alin. 1 din legea insolventei, toate cheltuielile aferente procedurii insolventei, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură, efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, tinând seamă că se suportă din averea debitorului.

Pentru toate considerentele expuse, retine instanta de fond că Raportul asupra fondurilor şi Planul de distributie sunt întocmite în conformitate cu prevederile art.122 alin.11 şi alin.12 din Legea nr.85/2006, iar distributia a fost efectuată cu respectarea dispozitiilor art. 4, art. 121, art. 123 şi art. 124 din Legea nr. 85/2006, fapt pentru care judecătorul sindic a respins contestatia, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.B. SA SUCURSALA CONSTANłA, criticândo pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civilă, cu următoarea motivatie, în esentă:

în mod greşit, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestatia, retinând că „suma distribuită conform Planului de distribuire şi a Raportului asupra fondurilor obtinute din valorificarea activelor debitoarei, respectiv suma de

366.200 lei, nu apartine debitoarei şi nu a fost plătită Băncii de către debitoarea

S.C. C.C. S.R.L”, deoarece această sumă a fost achitată de un tert fată de procedură, ea nu reprezintă disponibilul debitoarei, iar operatiunea bancară din contul debitoarei nu reprezintă o plată efectuată de debitoare.

În acest sens, se sustine că suma de 366.200 lei a fost virată din contul unui tert, respectiv din contul doamnei C.M., în contul debitoarei, pentru stingerea debitului existent în acest cont, astfel că bunurile debitoarei nu au fost valorificate în cadrul procedurii, pentru a se achita sumele pretinse de lichidator, ea nu reprezintă pretul imobilelor aduse în garantie pentru creditul acordat de C.B. SA, ci valoarea debitului înregistrat fată de Bancă, debit ce a fost achitat de către o tertă persoană.

Se solicită a se avea în vedere că, pentru efectuarea operatiunii, C.B. SA şia dat acordul pentru radierea ipotecilor instituite asupra imobilelor aflate în proprietatea debitoarei sale, precum şi acceptul de a fi valorificate, astfel că, sumele achitate de tert, trebuiau să ajungă în contul debitoarei, pentru acoperirea datoriei existente în acest cont şi pentru a fi posibilă închiderea creditului.

Astfel, se sustine că solicitarea lichidatorului privind achitarea sumelor cuvenite UNPIR, a celor reprezentând onorarii şi comisioane bancare este nejustificată, câtă vreme imobilele nu au fost valorificare în cadrul procedurii, iar lichidatorul nu a îndeplinit niciun act în vederea valorificării acestora, astfel încât să i se cuvină vreun onorariu.

greşit instanta de fond nu a avut în vedere că „suma de 366.200 lei a fost achitată de tert la data de 31.03.2011, iar Adunarea creditorilor a fost convocată abia la două luni după această dată, respectiv la data de 18.05.2011”, în conditiile în care, potrivit art.116 alin.2 din Legea 85/2006: "metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitatie publică, N.ociere directă sau o combinatie a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor si regulamentul de vânzare corespunzător modalitătii de vânzare pentru care optează."

Se mai sustine că, în cazul "valorificării" respectivelor imobile, nu a fost prezentat niciun regulament de vânzare şi nici nu a fost aprobată, în prealabil, o metodă de vânzare pentru care să se opteze şi, mai mult, "contractele de vânzare cumpărare" au fost încheiate la data de 02.12.2011, respectiv la 9 luni de la data achitării pretului, şi la 7 luni de la data Adunării creditorilor, recurenta considerând că, respectivele documente au fost încheiate în vederea asigurării unei distribuiri ilegale a sumelor şi în scopul ca lichidatorul săşi încaseze onorariul, fără a fi avut vreo contributie la stingerea debitului.

greşit instanta de fond nu a avut în vedere dispozitiile art.12 din Legea nr.85/2006, care exclud de la distribuirea înaintea creantelor creditorilor garantati, sumele destinate acoperirii cheltuielilor viitoare ale debitoarei, şi astfel, a încuviintat propunerea lichidatorului făcută prin Raportul nr.1, de a se efectua distribuirea sumelor, respectiv alocarea sumei de 100 lei cu destinatia de acoperire, a cheltuielilor viitoare.

În concluzie, având în vedere cele de mai sus, recurenta solicită admiterea recursului, a se modificati în totalitate hotărârea atacată, în sensul admiterii contestatiei şi a dispunerii modificării Planului nr. 1 de distribuire între creditorii SC C.C. SRL, în sensul distribuirii sumei de 36.200 lei creditorului C.B. S.A. Sucursala Constanta, neconditionat.

Prin întâmpinare, intimata MG A.I. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al S.C. C.C. S.R.L. solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu motivatia în esentă că motivele de recurs deduse judecătii nu vizează o contestatie a unui raport şi a unui plan de distributie, şi mai mult, toate acestea au fost examinate la momentul pronuntării Sentintei civile nr.1470/09.04.2012, pronuntată în dos 1209/118/2010/a2.

Astfel, prin susmentionata hotărâre, judecătorulsindic a retinut faptul că cele două apartamente au fost valorificate în procedură, motiv pentru care suma rezultată din valorificarea acestora de 366.200 lei trebuie să intre în contul unic al debitoarei şi să fie distribuită de lichidatorul judiciar, potrivit prevederilor 85/2006.

În acest sens, instanta a apreciat că retinerea sumei de către C.B. SA este ilegală, motiv pentru care a anulat transferul sumei efectuat de recurentă din contul debitoarei deschis la C.B. SA şi a obligato să vireze suma de 366.200 lei, în contul unic de procedură al S.C. C.C. S.R.L deschis la Banca T. Sucursala Constanta, pentru a fi distribuită de lichidatorul judiciar, conform dispozitiilor art. 121 din Legea 85/2006.

Totodată, sustine intimata că Sentinta civilă nr. 1470 din 09.04.2012, pronuntată de judecătorulsindic în dosar nr.1209/118/2010/a2, a devenit irevocabilă prin anularea ca netimbrat a recursului, declarat de C.B. SA, iar criticile recurentei vizează tocmai, aspecte solutionate de instantă în mod irevocabil.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate şi a probatoriului administrat, în conformitate cu dispozitiile art.1169 Cod civil, văzând şi dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, prin raportare la temeiul de drept indicat de recurentă, respectiv dispozitiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esentă:

Instanta, a fost investită de creditoarea contestatoare C.B. S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C.C. S.R.L. prin lichidator judiciar MG A.I. I.P.U.R.L., la data de 06.06.2012, cu actiune având ca obiect contestatie, prin care sa solicitat, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea:

Raportului nr.1 asupra fondurilor obtinute din lichidarea şi încasarea de creante, pentru perioada 09.02.201222.05.2012;

Planului de distributie întocmit de lichidatorul judiciar MG A.I.

I.P.U.R.L. al debitoarei S.C. C.C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată, cu motivatia susexpusă.

Procedând la examinarea sustinerilor făcute de recurentă, în contextul temeiului de drept invocat ca fundament al recursului – dispozitiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esentă:

Urmare pronuntării de către instanta de fond a:

Încheierii nr.132/09.02.2010, în dosar nr.1209/118/2010, de intrare în faliment în procedură simplificată fată de debitoarea SC C.C. SRL, în temeiul art.107 lit.A, cu referire la art.32 şi cu aplicarea art.27 din Legea nr.85/2006 şi numirii lichidatorului judiciar MG A.I. I.P.U.R.L, precum şi a

Încheierii nr.2880/10.05.2010 de admitere a cererii lichidatorului judiciar, de deschidere a contului unic de lichidare pentru societatea falită, la Banca Transilvania – Sucursala Constanta, cu consecinta închiderii celorlalte conturi deschide de debitoare pentru operatiuni curente,

Curtea retine că debitoarea a intrat în procedura falimentului, pe parcursul desfăşurării căreia lichidatorul judiciar a constatat că în patrimoniul acesteia se regăsesc două apartamente, ipotecate în favoarea creditoarei pârâte SC B. SA, pentru garantarea unui credit în valoare de 310.000 lei.

În acelaşi sens, retine Curtea că, pe parcursul desfăşurării procedurii falimentului, judecătorul sindic a pronuntat, urmare cererii formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei, în contradictoriu cu creditoarea C.B. SA, înregistrate sub nr.1209/118/2010/a2, Sentinta civilă nr.1470/09.04.2012, prin

care, dispune anularea transferului sumei de 366.200 lei, efectuat de pârâta creditoare, din contul debitoarei, deschis la C.B. SA, cu consecinta obligării celei din urmă, să vireze întreaga sumă în contul unic de procedură al SC C.C. SRL, deschis la Banca T. – Sucursala Constanta, pentru a fi distribuită de către lichidatorul judiciar, conform dispozitiilor art.121 din Legea nr.85/2006, hotărârea rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr.1113/27.09.2012 pronuntată de Curtea de Apel Constanta, prin care sa dispus anularea, ca netimbrat a recursului, promovat de recurenta C.B. SA.

Aşa fiind, sub aspectul situatiei de fapt, ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, conform art.1169 Cod civil, precum şi din hotărârea irevocabilă pronuntată de instanta de fond, intervenită în această perioadă, Curtea retine în esentă că, în timpul procedurii de faliment, lichidatorul judiciar a constatat că, societatea falită S.C. C.C. S.R.L., are în patrimoniu două apartamente ipotecate în favoarea creditoarei pârâte C.B. S.A, pentru garantarea unui credit în valoare de 310.000 lei, a dobânzilor, costurilor şi comisioanelor aferente, potrivit contractului de ipotecă gradul I, autentificat sub nr.1714/21.12.2007 la BNP O.D. şi B.M., respectiv:

un apartament cu trei camere şi dependinte şi cota indiviză de 14 m.p., situat în Constanta, Aleea M. nr.4, …, jud. Constanta, identificat cadastral cu nr. …, înscris în CF cu nr. …, evaluat la suma de 312.730 lei şi,

un apartament cu două camere şi dependinte şi cota indiviză de 11 m.p. situat în Constanta, Aleea M. nr. 4, …, jud. Constanta, identificat cadastral cu nr. …, înscris în CF cu nr. …, evaluat la suma de 200.425 lei.

La data de 29.03.2011, numita C.M. a depus la sediul lichidatorului judiciar, cererea înregistrată sub nr.103/29.03.2011, prin care a solicitat cumpărarea celor două apartamente, oferind ca pret suma de 366.200 lei, pentru ca, prin adresa nr.627/01.04.2011, lichidatorul judiciar să fi comunicat promitentei cumpărătoare că, „pentru a retine oferta fermă a acesteia, trebuie ca în termen de 2 zile, să vireze în contul unic de lichidare nr. RO12 …, deschis la Banca T. – Sucursala Constanta, o garantie în cuantum de 10% din valoarea propusă, pentru a supune aprobării ofertei în Adunarea Creditorilor precum şi vânzarea directă a celor două apartamente către ofertantă”.

În aceste conditii, constată Curtea că doamna C.M. a vărsat întreaga sumă de

366.200 lei în contul debitoarei deschis la C.B. S.A, prin OP din data de 31.03.2011, iar acest creditor a fost de acord cu ridicarea ipotecii puse asupra celor două apartamente.

Deoarece nu sa făcut dovada perfectării în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare, cu privire la aceste apartamente, un atare contract putânduse încheia numai între S.C. C.C. S.R.L. prin lichidator judiciar MG A.I. S.P.R.L, în calitate de vânzător şi C.M. în calitate de cumpărător formă autentică prevăzută expres de art. 101 din Legea nr. 114/1996, legea locuintei (modificată prin

alineatul din Lege nr.170/2010 începând cu 24.07.2010), potrivit căruia: „Locuintele şi unitătile individuale pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică notarială, sub sanctiunea nulitătii absolute. Dovada dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale asupra unei unităti de locuit se face numai pe baza actelor de proprietate şi a extrasului de carte funciară pentru informare”, examinând dispozitiile cuprinse în art. 4 din Legea nr.85/2006, şi functie de cererea dedusă judecătii în dosar nr.1209/118/2010/a2, judecătorul sindic, pronuntă Sentinta civilă nr.1470 din 09.04.2012.

Prin aceeaşi hotărâre irevocabilă, judecătorul sindic a analizat incidenta în cauză a dispozitiilor cuprinse în art.118, cu referire la art.120 din Legea nr.85/2006, astfel că, instanta de control Curtea, se află în situatia de a examina la rândul său, incidenta în cauză, a dispozitiilor acestor texte de lege, potrivit cărora:

„Art. 118.

Alin.1 Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată de adunarea generală a creditorilor.

Alin. 2 Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul, prin situatia de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară, să arate sarcinile de care este grevat şi să indice pasul de supraofertare şi data până la care, în caz de aprobare a vânzării, sunt acceptate supraoferte.

Alin.3 Lichidatorul va convoca adunarea generală a creditorilor, în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii, notificând propunerea administratorului special, creditorilor cu garantii reale asupra bunului, titularilor unor drepturi de retentie de orice fel şi comitetului creditorilor, supunând votului adunării generale a creditorilor propunerea de vânzare.

Alin.4 Ulterior aprobării de către adunarea generală a creditorilor, vânzarea va putea fi făcută, sub sanctiunea nulitătii, numai după 30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anuntului privind conditiile de supraofertare”.

„Art. 120

Alin.1 Lichidatorul va încheia contracte de vânzarecumpărare; sumele realizate din vânzări vor fi depuse în contul prevăzut la art. 4 alin. (2) şi recipisele vor fi predate judecătoruluisindic.

Alin. 2 Dacă vânzarea activelor se va face prin licitatie publică, procesulverbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate. Când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesuluiverbal de licitatie”,

concluzionând că din textele de lege mentionate rezultă fără echivoc că, după deschiderea procedurii simplificate a insolventei, aşa cum este cazul în spetă, vânzarea bunurilor din averea debitoarei se face de către lichidatorul judiciar, cu aprobarea Adunării creditorilor, iar banii astfel obtinuti sunt vărsati în

contul unic de lichidare, urmând ca lichidatorul judiciar să întocmească Raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare şi respectiv Planul de distributie, care pot fi contestate de creditori, în termen de 15 zile de la afişarea acestora, potrivit art.122 alin.3 din legea insolventei.

În raport cu textul de lege suscitat, şi sustinerile făcute de C.B. SA, constată Curtea că trebuie retinut, cum de altfel a retinut şi instanta de fond, legal şi temeinic în considerentele hotărârii irevocabile că suma de 366.200 lei, virată de ofertanta

C.M. în contul debitoarei deschis la C.B. S.A, potrivit OP din data de 31.03.2011, reprezintă contravaloarea celor două apartamente, iar această sumă nu putea fi virată în contul deschis de debitoare la C.B. S.A., anterior deschiderii procedurii, cont ce trebuia închis de pârâtă, după ce a fost notificată în acest sens de către lichidatorul judiciar, ea trebuind a fi depusă în contul unic de lichidare, deschis de lichidatorul judiciar, potrivit Încheierii de şedintă din data de 10.05.2010, pronuntată în cauză de judecătorul sindic, în temeiul art.4 din Legea nr. 85/2006, tocmai pentru respectarea legii.

Fată de considerentele susexpuse, constată Curtea că, prin contestatie şi prin motivele de recurs, creditoarea C.B. SA reiterează argumentele deduse judecătii în cauza susnominalizată, ce au fost dezlegate irevocabil de instantă, nemaiputând fi reanalizate în prezenta cauză.

Astfel, retine Curtea că nici sustinerea recurentei potrivit căreia „plata efectuată de ofertanta C.M. către C.B. S.A. ar reprezenta o achitare a datoriei/creditului avute de debitoarea S.C. C.C. S.R.L. la C.B. S.A., iar nu contravaloarea celor două apartamente, pe care ofertanta C.M. a intentionat să le cumpere”, nu poate fi retinută, odată ce, prin aceasta sar nega intentia expresă a ofertantei C.M. de a cumpăra cele două apartamente, aspect ce rezultă din cererea adresată lichidatorului judiciar şi din OP din data de 31.03.2011, în care sa mentionat expres că „suma de 366.200 lei achitată de tertul C.M. reprezintă contravaloarea apartamentelor S.C. C.C. S.R.L”.

În acelaşi sens, apreciază Curtea că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că numita C.M. sar fi oferit a achita datoria – creditul pe care debitoarea

S.C. C.C. S.R.L. o avea la C.B. S.A., fără ca această plată să reprezinte pretul pentru cele două apartamente, ori, în atare situatie, sustinerile recurentei sunt şi sub acest aspect nelegale şi netemeinice.

Atât timp cât printro hotărâre irevocabilă sa consfintit de către instantă faptul că C.B. SA a procedat în mod nelegal la retinerea sumei depuse de C.M., pentru cumpărarea celor două apartamente apartinând debitoarei, cu încălcarea procedurii speciale, prevăzută de Legea nr. 85/2006 – art.4, art.11, art.24, art.36, art.48, art.77, art.118, art.120 şi art.121, iar judecătorul sindic a anulat transferul sumei de 366.200 lei în contul debitoarei deschis la C.B. S.A, obligândo să vireze această sumă în contul unic de procedură al S.C. C.C. S.R.L. nr. RO12 …, deschis la Banca T. – Sucursala Constanta, pentru a fi distribuită de către lichidatorul judiciar, conform dispozitiilor art.121 din Legea nr. 85/2006, Curtea apreciază că toate sustinerile recurentei privind această sumă de bani sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Totodată, constată Curtea că, în mod legal şi temeinic, judecătorulsindic (instanta de fond) a apreciat că, lichidatorul judiciar a retinut din fondurile obtinute din vânzarea celor două apartamente, în conformitate cu dispozitiile art.121 alin.1 din Legea nr.85/2006,„mai întâi cheltuielile de procedură, onorariul lichidatorului judiciar (în cotă fixă şi cotă variabilă)” stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei şi confirmat de creditori, potrivit procesului

verbal al adunării creditorilor din data de 30.04.2010, precum şi cota de 2% virată către UNPIR, potrivit prevederilor art.4 alin.1 şi alin.6 din aceeaşi lege.

Greşite sunt şi sustinerile recurentei privind constituirea rezervelor destinate a acoperi cheltuielile viitoare privind averea debitorului, atât timp cât, potrivit prevederilor art.127 alin.4 din Legea 85/2006: "Cu ocazia distribuirilor partiale, următoarele sume vor fi provizionate:

Alin.4 rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului",

fapt pentru care, retine Curtea că lichidatorul judiciar a procedat corect şi la provizionarea unei sume de bani în vederea acoperirii cheltuielilor viitoare ale debitoarei, astfel că provizionul constituit cu suma de 100 lei pentru cheltuielile viitoare,”care a fost întrebuintat pentru plata comisioanelor bancare aferente contului unic”, apare ca fiind constituit, în mod legal, cu respectarea prevederilor art.4 alin.1 din legea insolventei, potrivit căruia: „Toate cheltuielile aferente procedurii insolventei, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratori judiciar şi/sau de lichidator, se suportă din averea debitorului."

Pentru toate considerentele susexpuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând şi dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat.