avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Plângere la Legea nr. 10/2001. Îndreptăţire la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 3473 din 26 septembrie 2013
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 17 iulie 2006, reclamanţii G.M.G., G.G. junior, M.G.G., M.T.B., K.B., K.D.O.I., K.F., C.J., B.P., K.G. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Turda, şi RADP TURDA, să dispună: anularea Deciziei nr.5/8 ianuarie 2003 emisă de Primarul Mun.Turda, în aplicarea disp. Legii 10/2001 în soluţionarea Notificării înregistrate la Biroul executorului judecătoresc M.D. din Turda, jud. Cluj, sub nr. 184/25 iunie 2001 în ceea ce priveşte acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru nr. top.755/l/3, 756/3, Acces în suprafaţă de 479 m.p. (înscris în CF 404 Turda,
A+28), respectiv no top.755/l/2, 756/2, Curte în suprafaţă de 424 m.p şi să dispună obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilelor deţinute de acestea, situate în Turda, str. A., nr..., jud. Cluj,identificate cu nr. top. 755/l/3, 756/3, Acces în suprafaţă de 479 m.p. (înscris în CF 404 Turda, A+28), respectiv no top.755/1/2,756/2, Curte în suprafaţă de 424 mp, actualmente transpus în CF nou în favoarea RADP Turda.
În subsidiar s-a solicitat obligarea solidară a intimaţilor a emite o nouă dispoziţie pentru restituirea în natură a imobilelor deţinute de acestea, situate în Turda, str. A., Jud. Cluj, identificate cu nr. top. 755/l/3, 756/3 Acces în suprafaţă de 479 m.p. (înscris în CF 404 Turda, A+28), respectiv no top.755/1/2, 756/2, Curte în suprafaţă de 424 m.p, cu obligarea solidară a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin extinderea şi precizarea de acţiune formulată la data de 06.10.2011 de către reclamanţii G.M.G., G.G. junior, M.G.G., M.T.B. s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Municipiului Turda , Serviciului Administrarea Patrimoniului Imobiliar şi SC Domeniul Public SA Turda.
Prin extinderea şi completarea de acţiune formulată de reclamanţi la data de 02.11.2011, s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi şi a numiţilor C.G., R.V.,născ. C., urmând ca în contradictoriu cu aceştia să stabilească instanţa limitele de proprietate ale imobilului solicitat de reclamanţi a fi restituit în condiţiile Legii 10/2001,în conformitate cu concluziile raportului iniţial de expertiză judiciară în specialitatea topografie efectuat de către ing. D.A.N., limita faţă de aceştia fiind liniile drepte dintre punctele 15, 16, 17, 18, 19, 20, 2, 27, 15, în această ordine.
Prin sentinţa civilă nr. 886 din 13.12.2012 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis în parte acţiunea civilă extinsă şi precizată formulată de reclamanţii G.M.G., G.G. jr., M.G.G., M.T.B., K.B., K.D.O.I., K.F., C.J., B.P. şi K.G., toţi prin mandatar G.F.E. în contradictoriu cu paraţii Primarul Municipiului Turda, SC Domeniul Public Turda SA, continuatoarea în drepturi a RADP Turda, Municipiul Turda Serviciul Administrarea Patrimoniului Imobiliar, C.G., R.V. născ. C. şi în consecinţă:
- s-a anulat în parte Dispoziţia nr.5/08.01.2003 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca cu privire la imobilul înscris iniţial în CF nr.404 Turda, nr. top. 755 şi 756, astfel:
- s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a suprafeţei de 1117 mp., configurată cu culoare roşie între punctele 3, 6,8,14, în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert D.A., raport care împreună cu răspunsul la obiecţiuni, face parte integrantă din prezenta hotărare; a suprafeţei de 622 mp. configurată în acelaşi raport cu culoare verde, între punctele 3,14,15,20, precum şi a suprafeţei de 486 mp., configurată în raport cu culoare portocalie, între punctele 15,25,24,23,16,22,21,19,20;
- s-a dispus restituirea în natură , în favoarea reclamanţilor a corpurilor de clădire identificate existente asupra imobilului în suprafaţă de 622 mp. configurată în raportul de expertiză întocmit de expert D.A. anexa 3 cu culoare verde, între punctele 3,14,15,20.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Dispoziţiei nr.5/08.01.2003.
S-au respins celelalte pretenţii ale reclamanţilor.
Au fost obligaţi paraţii Primarul Municipiului Turda, Municipiul Turda şi SC Domeniul Public Turda SA să achite reclamanţilor suma de 4.470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia nr.5/08.01.2003 emisă de Primarul Municipiului Turda s-a dispus cu privire la imobilul situat în Turda, str. R. nr.47, în favoarea numiţilor G.M., G.G. jr., M.G., M.T.,moştenitori ai defunctei G.A. şi K.B., D.O., K.F., C.J. şi B.P. , moştenitori ai defunctului K.F. restituirea în natură a apartamentului nr.1 corp A , nr. top.755/1/2/S/I şi 756/2/S/I cu cota de teren aferentă 48/290 mp., ap. nr.2 corp A nr. top.755/1/2/S/II şi 756/2/S/II cu cota de teren aferentă 72/290 mp , ap.nr.3 corp A nr. top.755/1/2/S/III şi 756/2/S/III cu cota de teren aferentă 55/290 mp., ap.nr.4 corp A nr. top.755/1/2/S/IV şi 756/2/S/IV cu cota de teren aferentă 29/290 mp, ap.nr.5 corp A nr. top.755/1/2/S/V şi 756/2/S/V cu cota de teren aferentă 49/290 mp., ap.nr.6 corp A nr. top.755/1/2/S/VI şi 756/2/S/VI cu cota de teren aferentă 29/290 mp., ap.nr.7 corp A nr. top.755/1/2/S/VII şi 756/2/S/VII cu cota de teren aferentă 8/290 mp., ap.nr.2 corp B nr. top 755/1/3/S/II şi 756/3/S/II cu cota de teren aferentă de 21/119 mp., ap.nr.3 corp B nr. top 755/1/3/S/III şi 756/3/S/III cu cota de teren aferentă de 16/119 mp., şi ap.nr.4 corp B nr. top 755/1/3/S/IV şi 756/3/S/IV cu cota de teren aferentă de 3/119 mp., precum şi a terenului din curte în cotă de 1373/2345 mp. cu r. top 755/1/1 şi 756/1, s-a propus acordarea de despăgubiri bămeţti pentru ap. nr.1 corp B care s-a înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995 precum şi pentru suprafaţa de 200 mp. cu nr. top 755/2 asupra căreia s-a edificat o casă proprietate privată şi de asemenea pentru diferenţa de teren din interiorul curţii , teren în cotă de 682/2345 mp. (f.5 vol.I).
Prin Sentinţa civilă nr.1223/2003 a Tribunalului Cluj rămasă definitivă şi irevocabilă,astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 19.01.2004, s-a dispus anularea parţială a Dispoziţiei nr.5/08.01.2003 emisă de Primarul Mun. Turda în sensul că au fost menţionate cotele ce revin reclamanţilor din imobilele menţionate, respectiv G.M.G.-1/16 parte, G.G. jr.1/16 parte, M.G.G. -1/16 parte, M.T.B. -1/16 parte, K.B.-3/32 parte, K.D.O.I. -3/32 parte, K.F. -3/32 parte, K.G. -3/32 parte, B.P.-3/16 parte ,C.I. -3/16 parte .
Instanţa a reţinut că dispoziţia amintită a fost dată în soluţionarea notificării înregistrate la BEJ M.D. sub nr.184/25.06.2001 şi la Primăria Municipiului Turda sub nr.12501/27.06.2001, formulată de G.M., G.G. jr., M.G., M.T. precum şi a notificării nr.173/14.02.2002 a BEJ M.D., înregistrată la Primăria Mun. Turda sub nr.7381/15.02.2002, formulată de K.B., D.O., K.F.,K.G. C.J. şi B.P..
Prin notificarea înregistrată sub nr.184/25.06.2001 la BEJ M.D. reclamanţii G.M., G.G. jr., M.G., M.T. au solicitat, în temeiul Legii nr.10/2001 restituirea în natură a imobilului situat la adresa administrativă în Turda, str. R. nr.47 înscris în CF nr.404 Turda, nr. top 755/1, 756 cu destinaţia casă, curte şi grădină în intravilan în suprafaţă de 1840+505 mp. Prin aceeaşi notificare s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul cu nr. top. 755/2 cu destinaţia loc de casă în intravilan în suprafaţă de 56 stjp(200 mp.), teren atribuit în folosinţă veşnică familiei C.G. şi V., asupra căruia aceştia au edificat o construcţie înregistrată în CF 11492 Turda.
Prin notificarea înregistrată sub nr.173/25.06.2001 la BEJ M.D. reclamanţii K.B., D.O., K.F.,K.G. C.J. şi B.P. au solicitat restituirea în natură în baza Legii nr.10/2001 a imobilelor situate în Turda, str. R. nr.47 corp A şi B înscris în CF nr.404 Turda nr. top 755/1 casă şi curte în suprafaţă de 1840 mp. şi nr. top 756 grădină în suprafaţă de 505 mp., precizand că pentru apartamentul vandut în temeiul Legii nr.112/1995 solicită despăgubiri băneşti.
În vederea identificării imobilelor în litigiu s-a dispus efectuarea unei lucrări în specialitatea topografie de către expert V.F., iar ulterior s-a încuviinţat realizarea unei noi lucrări de către expert D.A.N..
De asemenea , dată fiind precizarea de acţiune a reclamanţilor în sensul că solicită şi restituirea în natură a construcţiilor, s-a dispus şi efectuarea unui raport de expertiză tehnică în construcţii de către expertul L.N.A.
Este de menţionat că, la pronunţarea soluţiei, instanţa a avut în vedere expertiza topografică întocmită de expert D.A.N., lucrare care, spre deosebire de cea iniţială, efectuată de d-na expert V.F., a răspuns tuturor obiectivelor şi obiecţiunilor formulate, într-o manieră documentată, clară şi argumentată, în măsură să lămurească instanţa cu privire la situaţia imobilelor în litigiu.
De altfel, modul relativ superficial şi pe alocuri lacunar în care a fost realizată cea dintai lucrare, a şi determinat instanţa să încuviinţeze efectuarea unei noi lucrări topografice în cauză.
Aşadar, conform documentaţiei întocmite de dl. expert D.A., imobilele revendicate se identifică după cum urmează: S1 în suprafaţă de 1117 mp. (faţă de cota de 1373/2345 cat s-a prevăzut în Dispoziţia nr.5/2003), ce poate fi restituită în natură, asupra căreia sunt edificate corpurile A şi B din care fac parte apartamentele propuse prin dispoziţie a fi restituite în natură, S2 în suprafaţă de 622 mp. real măsurată (faţă de 682/2345 cat s-a menţionat în Dispoziţia nr.5/2003), care de asemenea poate fi restituită în natură, proprietar fiind Statul Roman cu titlu de drept naţionalizare în baza Decretului nr.92/1950 şi S3 în suprafaţă de 807 mp., posesor Statul Roman, cu titlu de drept naţionalizare în baza Decretului nr.92/1950 şi paraţii familia C.
Această ultimă suprafaţă se compune, la randul ei din suprafeţele de 486 mp. cu destinaţia actuală de cale de acces, afectată de amenajări de utilitate publică, cea de 223 mp. aflată în curtea grădiniţei de pe str. A. nr.25 şi afectată şi de o parte a clădirii grădiniţei, respectiv 11 mp. , cea de 50 mp. situată în curtea imobilului din str. A. nr.27 şi cea de 48 mp. situată în curtea imobilului din str. A. nr.27 A.
S-a impus precizarea că, aşa cum a relevat atat raportul de expertiză efectuat, cat şi depoziţiile martorilor audiaţi, imobilele revendicate prezintă fronturi la două străzi, respectiv atat la str. R., cat şi la str. A. din municipiul Turda.
Martorii audiaţi au mai precizat totodată că anterior naţionalizării, nu exista delimitare între imobilele prevăzute actualmente cu nr. administrative 25 şi 27 din str. A., ele reprezentand o singură proprietate deţinută de antecesorii reclamanţilor, familia K., care era împrejmuită cu un gard aflat la extremitatea imobilelor cu nr. administrative actuale 25 şi 27.
În acest sens este relevant faptul că o parte dintre reclamanţi, respectiv K.B., D.O., K.F.,K.G. C.J. şi B.P. au formulat notificări şi pentru imobilul situat în str. A. nr.25 construcţie şi teren aferent, avand actualmente destinaţia de grădiniţă, respectiv cele înregistrate la BEJ M.D. sub nr.170/2002 şi nr.486/2001, precum şi cea înregistrată sub nr.485/2001 privind imobilul situat în str. A. nr.27 cu nr. top.755/2 pentru care s-a emis Dispoziţia nr116/07.02.2003 a Primarului Municipiului Turda.
În ce priveşte corpurile de clădire existente asupra imobilului în suprafaţă de 622 mp. configurat în raportul de expertiză întocmit de expert D.A. anexa 3 cu culoare verde, între punctele 3, 14, 15, 20, solicitate a fi restituite în natură, se reţine că raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcţii a concluzionat în sensul că acestea sunt
clădiri vechi, edificate înainte de naţionalizare şi care ulterior au suferit modificări nestructurale. Niciuna dintre cele două clădiri nu este nouă, nu s-au făcut adăugiri la clădirile vechi, astfel încat acestea nu se încadrează în prevederile art.19 al.1 din Legea nr.10/2001. Este real că a existat un gang de trecere care a fost închis transformandu-se în acest fel în încăperi pentru birouri, însă expertul opinează că nici această lucrare nu a condus la transformarea clădirii în una nouă, care să atragă încidenţa dispoziţiilor legale anterior menţionate.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează şi cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză care au arătat că, respectivele corpuri de clădire au existat anterior naţionalizării, ele reprezenatnd la acea epocă, grajdurile aparţinand antecesorilor reclamanţilor.
Faţă de aceste reţineri, este fără relevanţă împrejurarea că, în anul 2004, în cadrul unei proceduri necontencioase, paratul Municipiul Turda şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestor clădiri, cu titlu de drept construcţie proprie, ele fiind înscrise în CF 13.432 Turda.
De altfel, s-a constatat că paraţii nici nu au înţeles să formuleze obiecţiuni faţă de concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcţii întocmit în cauză de expertul L.N.A..
În ce priveşte deţinătorii acestor clădiri, s-a reţinut că prin HCL nr.196/ 30.11.2010 au fost date în administrarea Serviciului Public Administrarea Patrimoniului Imobiliar Turda, iar conform art.4 din acest act normativ „predarea -preluarea spaţiului se va face în baza unui protocol încheiat între Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Imobiliar şi SC Domeniul Public SA Turda".
Apoi, aşa cum parata SC Domeniul Public SA Turda a precizat în cadrul întampinării depuse, ea este continuatoarea în drepturi a RADP Turda, reorganizată potrivit HCL nr.60/07.05.2009.
Reţinând această stare de fapt, instanţa a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Ca atare, se apreciază că sunt susceptibile de a fi restituite în natură corpurile de clădire identificate, existente asupra imobilului în suprafaţă de 622 mp. configurată în raportul de expertiză întocmit de expert D.A. anexa 3 cu culoare verde, între punctele 3, 14, 15, 20.
În ce priveşte terenul revendicat, este aşa cum rezultă din expertiza topografică efectuată, este susceptibilă de a fi restituită în natură suprafaţa de 1117 mp. configurată cu culoare roşie între punctele 3, 6, 8, 14, în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert D.A. precum şi cea de 622 mp. configurată în acelaşi raport cu culoare verde, între punctele 3, 14, 15, 20, asupra căreia sunt edificate construcţiile menţionate anterior.
Apoi, instanţa a apreciat că poate fi restituită în natură şi suprafaţa de 486 mp. configurată în raport cu culoare portocalie, între punctele 15, 25, 24, 23, 16, 22, 21, 19, 20 , întrucat chiar dacă este străbătută de reţele apă şi electricitate, este vorba despre utilităţi care deservesc imobilele construcţii amplasate pe terenul în suprafaţă de 622 mp. şi care au fost restituite prin prezenta hotărare reclamanţilor.
Potrivit art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sintagma "amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv, suprafaţa de teren supusă unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume, căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
Ori, reţelele edilitare ce străbat suprafaţa de 486 mp. sunt destinate să deservească exclusiv imobilele proprietate privată, ce au fost restituite reclamanţilor.
Instanţa a apreciat însă că cererea reclamanţilor nu este întemeiată pentru diferenţa solicitată de 321 mp., compusă din suprafeţele de 50 mp., 48 mp. şi respectiv 223 mp.
Astfel, suprafeţele de 50 mp. şi respectiv 48 mp. configurate în raportul de expertiză anexa 3 între punctele 19-17-22 se identifică cu nr. top. 754/2 care nu face obiectul notificărilor în temeiul cărora a fost emisă dispoziţia contestată în prezenta cauză. Aşa cum s-a reţinut anterior, notificările ce au condus la emiterea Dispoziţiei nr.5/2003, au vizat imobilele înscrise în CF 404 Turda nr. top 755/1 şi 756, iar prezenta acţiune vizează de asemenea doar aceste imobile.
Pe de altă parte, referitor la imobilul purtand nr. top.754/2 s-au formulat notificări de către o parte dintre reclamanţi, notificări ce nu fac obiectul prezentului dosar şi în privinţa cărora urmează a se pronunţa o dispoziţie de către unitatea deţinătoare.
De asemenea nu se poate dispune nici restituirea suprafeţei de 223 mp. identificată în raportul de expertiză anexa 3 între punctele 16-23-24-25 reprezentand terenul aferent grădiniţei, întrucat atat construcţia în care funcţionează grădiniţa, cat şi terenul aferent acesteia, fac obiectul altor notificări decat cele care au stat la baza emiterii Dispoziţiei nr.5/2003, şi împotriva căreia reclamanţii au promovat prezenta contestaţie. În acelaşi timp, acest teren apare înscris sub nr. top 757 şi nr.top758, nesolicitate pe calea prezentului demers.
Urmează ca, îndreptăţirea reclamanţilor pentru aceste imobile şi eventualele măsuri reparatorii, să fie stabilite în urma analizării respectivelor notificări.
Avand în vedere considerentele şi temeiurile legale expuse, instanţa văzand şi dispoziţiile art. din Legea nr.10/2001 a admis în parte acţiunea promovată, conform dispozitivului prezentei hotărari.
Faţă de soluţia adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. instanţa a obligat paraţii Primarul Municipiului Turda, Municipiul Turda şi SC Domeniul Public Turda SA să achite reclamanţilor suma de 4.470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentand onorariile experţilor D.A. şi L.N.A. Nu au fost acordate cheltuielile legate de onorariul expertului topograf V.F. dat fiind că lucrarea întocmită de aceasta nu a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei.
În privinţa onorariului avocaţial pretins, s-a reţinut că, nefiind depusă decat copia unui bon fiscal, nu există certitudinea că acesta reflectă suma achitată de reclamanţi cu titlu de onorariu avocaţial în acest dosar, astfel încat nu a fost acordat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii G.M.G., G.G., M.G.G. şi M.T.B., pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI TURDA şi pârâtul SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI IMOBILIAR TURDA.
1.Prin recursul declarat de reclamanţii G.M.G., G.G., M.G.G. şi M.T.B. s-a solicitat modificarea sentinţei civile nr. 886/20112 a Tribunalului Cluj în sensul
admiterii în întregime a cererii formulate, dispunându-se restituirea în natură şi a imobilelor identificate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat de către expertul D.A.N. în anexa nr. 3 având suprafeţele de 223 m.p., 50 m.p. şi 48 m.p., cu cheltuieli de judecată în fond şi recurs.
În motivare s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că cererea formulată nu este întemeiată pentru suprafaţa de 321 m.p. compusă din suprafeţele de teren indicate mai sus.
În anexa nr. 3 a raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de către expertul D.A.N. este marcat conturul imobilelor identificate cu nr. topografic 755 şi 756 în suprafaţă de 2.546 m.p., cele 3 suprafeţe de teren menţionate în recurs făcând parte din imobilele cu nr. topo. 755 şi 756. Acest lucru rezultă cu evidenţă din anexa nr. 4 a raportului suplimentar de expertiză efectuat de către acelaşi expert.
Concluziile expertizei au fost interpretate greşit de către instanţa de fond, ceea ce a vrut să sublinieze expertul fiind faptul că imobilul de pe str. A. nr. 27 se identifică cu nr. topo. 754/2 pe acest număr topografic situându-se şi imobilul de la nr. administrativ 27A şi parţial cel de la nr. 28, însă suprafeţele litigioase de 50 m.p. şi 48 m.p. nu fac parte din imobilele situate la nr. administrative 27 şi 27A de pe str. A..
Faptul că proprietarii imobilelor de la nr. 27 şi 27A folosesc o suprafaţă mai mare de teren decât cea evidenţiată în CF, respectiv pe un alt contur decât cel al nr. topo. 754/2 nu poate conduce la concluzia reţinută de către prima instanţă, acesta fiind de altfel motivul pentru care în cauză s-a formulat şi o cerere de grăniţuire.
În privinţa suprafeţei de 223 m.p. s-a arătat că acest teren face parte din imobilul cu nr. topo. 755, 756 iar nu din imobilul cu nr. topo. 757, 758.
S-a mai învederat că hotărârea instanţei de fond este criticabilă şi în privinţa cheltuielilor de judecată, nefiind acordate cheltuieli de judecată reprezentând onorariul achitat expertei V.F. cu motivarea că această lucrare nu a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei. Această împrejurare nu este de natură a priva părţile de dreptul de a recupera cheltuielile de judecată, instanţa având posibilitatea să reducă onorariul iar nu să oblige partea să îl achite, fără a mai putea recupera această cheltuială.
În privinţa onorariului avocaţial, în mod greşit nu a fost acordat acesta, simpla deţinere a bonului fiscal de către reclamanţi făcând dovada achitării de către aceştia a onorariului avocaţial, chiar dacă pe bon nu apare numele reclamanţilor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 C.pr.civ. şi art. 3041 C.pr.civ.
Intimatul Primarul municipiului Turda a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanţi solicitând respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat că într-adevăr suprafaţa de teren de 223 m.p. identificată în anexa nr. 3 a raportului de expertiză întocmit de către expertul D.A.N. face parte din vechile numere topografice 755, 756. Din această suprafaţă o porţiune de 11 m.p. este afectată de clădirea Grădiniţei nr. 19, imobil care nu face obiectul litigiului. Ori, potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 pentru această suprafaţă de 11 m.p. urmează a se stabili dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii constând în despăgubiri.
În ceea ce priveşte diferenţa de 212 m.p. din curtea Grădiniţei nr. 19, restituirea acesteia nu poate fi încadrată în prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, acest text de lege referindu-se la imobilele construcţii preluate în mod abuziv care nu au fost demolate, nefiind aplicabil în cazul terenurilor. Sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, posibilitatea restituirii în natură a terenului fiind subordonată
afectaţiunii sale. Curtea grădiniţei este un spaţiu îngrădit şi delimitat de celelalte proprietăţi, special conceput şi amenajat pentru satisfacerea nevoilor unităţii de învăţământ. Restituirea unei porţiuni din acest teren ar fi de natură să afecteze funcţional spaţiul conceput pentru a deservi grădiniţa.
S-a mai arătat că accesul în incinta grădiniţei se face exclusiv pe parcela de teren identificată în raportul de expertiză ca fiind S31 în suprafaţă de 486 m.p.
Totodată imobilul teren din incinta grădiniţei cade sub incidenţa prevederilor pct. 2.2.2 din anexa II a HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, pentru funcţionarea unităţilor destinate învăţământului preşcolar existând obligativitatea asigurării unei suprafeţe de teren de minim 22 m.p./copil. Raportat la numărul de copii înscrişi la grădiniţă ar fi necesară o suprafaţă de teren de 506 m.p.
2.Prin recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI TURDA s-a solicitat modificarea în parte a sentinţei pronunţate de tribunal în sensul respingerii solicitării reclamanţilor de restituire în natură a imobilului în suprafaţă de 486 m.p. cu destinaţia drum de acces şi acordarea în favoarea acestora de măsuri reparatorii în echivalent pentru această suprafaţă urmând a se constitui o servitute de trecere auto şi cu piciorul conform raportului de expertiză efectuat în cauză, respingându-se solicitarea reclamanţilor de restituire a corpurilor de clădire C1 şi C2 edificate asupra imobilului teren în suprafaţă de 622 m.p. şi a terenului aferent acestora.
În motivare s-a arătat că sentinţa atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale imperative ale art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Raportat la actele existente la dosar şi la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză restituirea terenului cu destinaţia drum de acces în suprafaţă de 486 m.p. s-a dispus eronat. Această suprafaţă de teren este afectată de amenajări de utilitate publică subterană de apă, gaz şi canalizare, precum şi de stâlpi de electricitate care nu deservesc doar imobilele construcţii identificate C1 şi C2 în raportul de expertiză, deservind imobilele amplasate pe cele două laturi ale drumului, imobile situate administrativ pe str. A. nr. 25, 25A, 27, 27A şi imobilul învecinat celui de la nr. 27A, neidentificat cu nr. administrativ în raportul de expertiză.
Un alt aspect ignorat de către instanţa de fond este însăşi destinaţia de drum de acces a acestui imobil. Din acest drum se realizează accesul atât la imobilul aflat în administrarea Serviciului Public Administrarea Patrimoniului Imobiliar Turda, cât şi la imobilele aflate în proprietatea unor persoane fizice. Această suprafaţă de teren este nerestituibilă în natură raportat la prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Chiar în cazul în care s-ar stabili măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest imobil se impune constituirea unei servituţi de trecere peste imobilul teren în suprafaţă de 622 m.p. restituit reclamanţilor în natură, imobilul construcţie C3 şi terenul aferent acestuia neavând cale de acces prin altă parte.
O altă critică formulată constă în aceea că soluţionarea cauzei s-a făcut cu depăşirea temeiului legal al acţiunii astfel cum a fost indicat de reclamanţi prin acţiunea introductivă.
Temeiul de drept al acţiunii a fost indicat ca fiind art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
Dispoziţia primarului nr. 5/2003 a fost contestată în termenul legal de 30 zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, contestaţia fiind soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă
nr. 1223/2003 a Tribunalului Cluj. În cadrul contestaţiei formulate în anul 2003 reclamanţii au criticat dispoziţia doar sub aspectul cotelor de proprietate care le reveneau fără a solicita măsuri reparatorii pentru imobilele construcţii identificate C1, C2. Reclamanţii nu au invocat nici un drept asupra acestor construcţii în cadrul procedurii administrative derulate anterior emiterii dispoziţiei primarului. Abia prin extinderea şi precizarea de acţiune depusă la data de 06.10.2011 s-a solicitat restituirea în natură a acestor construcţii.
Prin art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005 legiuitorul nu a dat persoanelor îndreptăţite posibilitatea de a formula pretenţii noi de restituire ci doar posibilitatea de a contesta natura măsurilor reparatorii dispuse prin dispoziţie pentru imobilele ce cădeau la data emiterii acestora sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. Recunoaşterea de către instanţa de fond a îndreptăţirii reclamanţilor la restituirea în natură a celor două construcţii echivalează cu o repunere în termenul de contestare a dispoziţiei nr. 5/2003, fapt inadmisibil raportat la prevederile art. II Titlul I al Legii nr. 247/2005.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, HG nr. 250/2007, art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C.pr.civ.
3.Prin recursul declarat de pârâtul SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI IMOBILIAR TURDA s-a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii formulate de către reclamanţi în ceea ce priveşte suprafaţa de 486 m.p. cu destinaţia drum de acces.
În motivare s-a arătat că această suprafaţă de teren identificată în raportul de expertiză are destinaţia de drum de acces, fiind afectată de amenajări de utilitate publică în sensul art. 10 pct. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că clădirea identificată C3 în raportul de expertiză nu are altă cale de acces decât pe terenul în suprafaţă de 486 m.p. la care s-a făcut referire mai sus.
Reclamanţii au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâţi solicitând respingerea acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală sub aspectul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 486 m.p., acesta fiind străbătut de reţele de apă şi electricitate care deservesc numai construcţiile amplasate pe terenul de 622 m.p. restituit reclamanţilor. Nu se poate deci admite raportat la dispoziţiile art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007 că suprafaţa de 486 m.p. ar fi afectată de amenajări de utilitate publică, această suprafaţă neavând destinaţia de stradă sau alee şi nedeservind nevoile comunităţii, fiind mai degrabă un drum de servitute de trecere către imobilele situate pe str. A. nr. 25, 25A, 27, 27A aflate în proprietatea unor persoane fizice. Pentru exercitarea dreptului de proprietate cu privire la aceste imobile aparţinând terţilor se poate crea un drum de servitute asupra acestui imobil.
Pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 prezintă relevanţă deosebită respectarea exigenţelor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie care trebuie să primească prioritate faţă de dreptul intern, ori în privinţa suprafeţei de 486 m.p. nu se poate considera că există o cauză de utilitate publică, utilitatea fiind privată, restrânsă la un număr mic de persoane.
În ceea ce priveşte depăşirea temeiului legal al acţiunii s-a arătat că soluţia primei instanţe de restituire a corpurilor de clădire C1 şi C2 îşi găseşte justificarea în primul rând
în faptul că în favoarea reclamanţilor a fost restituită suprafaţa de 622 m.p. asupra căreia sunt amplasate construcţiile.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în sensul admisibilităţii unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, chiar fără parcurgerea procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 (cauza Faimblat împotriva României). În cazul în care se recunoaşte acest drept cu atât mai mult trebuie recunoscută posibilitatea reclamanţilor de a dobândi restituirea în natură a construcţiilor şi a terenului aferent în cadrul unei proceduri speciale, în caz contrar încălcându-se art. 6 alin. 1 al Convenţiei.
La data de 12.04.2013 s-a formulat de către M.M. şi M.A. o cerere de intervenţie accesorie prin care s-a solicitat admiterea în parte a recursului declarat de către Primarul municipiului Turda în sensul de a se respinge solicitarea de restituire în natură în favoarea reclamanţilor a imobilului în suprafaţă de 486 m.p. având destinaţia de cale de acces.
S-a arătat în cuprinsul cererii că această suprafaţă a fost restituită cu încălcarea art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007.
În probaţiune s-au depus la dosar înscrisuri: extras CF nr. 55489 Turda, plan de amplasament al imobilului proprietatea intervenienţilor, cărţile de identitate ale intervenienţilor şi planşe foto.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 49 alin. 3, art. 51 şi art. 54 C.pr.civ.
La solicitarea instanţei s-au comunicat relaţii referitor la imobilul în litigiu de la EON-GAZ DISTRIBUŢIE SA, Compania de Apă ARIEŞ SA.
S-a depus de asemenea la dosar de către Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Imobiliar o adresă emisă de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Avram Iancu” al judeţului Cluj.
Analizând recursurile declarate de reclamanţii G.M.G., G.G., M.G.G. şi M.T.B., pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI TURDA şi pârâtul SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI IMOBILIAR TURDA împotriva sentinţei civile nr. 886/13.12.2012 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:
Prima problemă care se impune a fi lămurită în cauză în vederea justei soluţionări a acesteia este aceea a situaţiei terenului în suprafaţă de 486 m.p., identificat în raportul de expertiză întocmit de către expertul D.A.N., anexa nr. 3, cu S3I. Această problemă a fost ridicată prin cererile de recurs formulate de către pârâţi raportat la faptul că instanţa de fond a apreciat că această suprafaţă de teren poate fi restituită în natură în favoarea reclamanţilor.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul D.A.N. rezultă că această suprafaţă de teren de 486 m.p. identificată S3I în anexa nr. 3 (fila 7, vol. II dosar fond) are destinaţia de drum de acces, aspect confirmat de altfel de către toate părţile din dosar, inclusiv de către reclamanţi prin întâmpinarea formulată. De asemenea, necontestat este faptul că această suprafaţă de teren este străbătută de reţele de gaz, apă, canalizare şi electricitate. Ceea ce se contestă de către reclamanţi, care susţin astfel poziţia instanţei de fond reţinută în considerentele sentinţei atacate, este faptul că ar fi îndeplinite prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 şi cele ale art. 10.3 din HG nr. 250/2007, aceştia apreciind că nu se pune problema unui drum de acces având în vedere că acesta deserveşte numai câteva proprietăţi private, în ceea ce priveşte utilităţile
susţinându-se că acestea deservesc numai imobilele restituite deja în favoarea reclamanţilor.
Conform prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 nu se poate restitui în natură terenul care este afectat de servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, în acest caz măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
La art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007 se prevede că în toate cazurile entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (străzi, trotuare, parcări amenajate şi alte asemenea şi utilizarea unor amenajări subterane etc.) în cazul în care se constată astfel de situaţii restituirea în natură se limitează numai la acele suprafeţe de teren libere sau după caz numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
În ceea ce priveşte sintagma amenajări de utilitate publică acelaşi text prevede că se au în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, dotări tehnico edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit etc.).
Relevant este şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 care prevede că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură libere de orice sarcini.
Având în vedere conţinutul textelor de lege invocate mai sus şi care sunt aplicabile în cauză având în vedere situaţia de fapt din dosar, Curtea apreciază că suprafaţa de teren de 486 m.p. nu poate fi restituită în natură în favoarea reclamanţilor. Aceasta are destinaţia de cale de acces la mai multe imobile aflate în proprietatea unor persoane fizice şi juridice, fiind străbătută de conducte de alimentare cu apă, gaz, canalizare, subterane şi reţele de electricitate supraterane, hidrant de incendiu, care contrar susţinerilor reclamanţilor deservesc cel puţin o parte dintre ele mai multe imobile, iar nu numai pe acela restituit în favoarea reclamanţilor, aspect atestat şi prin relaţiile comunicate în acest sens în recurs( filele 46, 53, 58). Ţinând cont şi de faptul că imobilele care se restituie în natură în temeiul Legii nr. 10/2001 nu pot fi grevate de sarcini nu se pune problema restituirii în natură a acestui teren şi grevării sale cu un drept de servitute de trecere în favoarea proprietarilor care în prezent au acces la imobile pe acest teren.
Referitor la suprafeţele de teren menţionate în cererea de recurs formulată de către reclamanţi, în suprafaţă de 223 m.p., 50 m.p. respectiv 48 m.p., identificate şi acestea în anexa nr. 3 la raportul de expertiză întocmit de către expertul D.A.N. se impune a se stabili întâi dacă acestea fac sau nu parte din terenul cu nr. topo. 755, 756 iar apoi dacă pot sau nu a fi restituite în natură în favoarea reclamanţilor.
În ceea ce priveşte identificarea acestor suprafeţe concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul D.A.N. sunt clare în sensul că acestea fac parte din terenul cu nr. topo. 755, 756, aspect recunoscut de altfel parţial de către pârâtul Primarul municipiului Turda prin întâmpinarea formulată, în ceea ce priveşte suprafaţa de 223 m.p. teren. Rezultă deci că concluzia instanţei de fond în sensul că aceste suprafeţe de teren ar face parte din alte numere topografice, care nu fac obiectul notificării soluţionate prin decizia contestată, nu este susţinută de probele administrate în cauză.
Nici aceste suprafeţe de teren nu pot fi însă restituite în natură în favoarea reclamanţilor.
Astfel, în ceea ce priveşte suprafaţa de 223 m.p. teren, din raportul de expertiză întocmit în cauză, anexa nr. 3 rezultă că pe o parte din acest teren respectiv 11 m.p. se află o parte din construcţia având destinaţia de grădiniţă care nu face obiectul cauzei. Referitor la aceasta cu certitudine nu se poate dispune restituirea în natură, punându-se eventual problema diferenţei de teren de 212 m.p. În ceea ce priveşte această diferenţă, raportat la faptul că suprafaţa învecinată de 486 m.p. nu a fost restituită în natură reclamanţilor pentru considerentele arătate anterior, nici aceasta nu poate fi restituită în natură, fiind o suprafaţă mică, izolată de terenul restituit în natură reclamanţilor şi care nu ar putea fi utilizată în nici un fel de sine stătător. Oricum practic nu ar putea fi vorba de 212 m.p., ci de mai puţin, atât cât ar rezulta din scăderea suprafeţei necesare pentru buna utilizare şi funcţionare a clădirii cu destinaţia de grădiniţă.
Aceeaşi este şi situaţia celorlalte suprafeţe de teren de 48 m.p şi 50 m.p., practic posibilitatea restituirii sau nu în natură în favoarea reclamanţilor depinzând de soarta celor 486 m.p. de teren care au destinaţia de drum de acces.
În consecinţă, având în vedere şi prevederile Legii nr. 165/2013, aplicabile în cauză raportat la art. 4 din aceasta, reclamanţilor li se va stabili în temeiul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 dreptul la măsuri reparatorii în echivalent sub forma compensării prin puncte pentru suprafaţa de 807 m.p. teren identificată S3 în anexa nr. 3 a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul D.A.N..
În ceea ce priveşte critica formulată prin recursul declarat de către pârâtul Primarul municipiului Turda referitor la restituirea în natură a construcţiilor identificate C1 şi C2 în raportul de expertiză, aceasta este apreciată a fi neîntemeiată din următoarele considerente:
Într-adevăr temeiul de drept al acţiunii formulate de către reclamanţi este art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, temei de drept care limitează cenzurarea dispoziţiei emisă de către primar numai în ceea ce priveşte acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. În cazul de faţă ar fi vorba despre suprafaţa de teren pentru care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent prin dispoziţia Primarului municipiului Turda nr. 5/2003.
Analizând însă conţinutul acestei dispoziţii rezultă că prin aceasta primarul nu s-a pronunţat în nici un fel asupra construcţiilor existente pe terenul pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent în considerarea art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 deşi în notificarea soluţionată prin această dispoziţie (fila 40 dosar nr. 2494/2003 al Tribunalului Cluj) s-a solicitat de către reclamanţi restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 404 Turda, nr. topo. 755/1, 756 cu destinaţia de casă, curte şi grădină. Rezultă deci că prin notificare s-a solicitat restituirea în natură şi a construcţiilor iar nu numai a terenului identificat prin aceasta, ceea ce înseamnă că până la această dată Primarul municipiului Turda nu s-a pronunţat decât în parte pe notificarea formulată. Reclamanţii ar avea deci dreptul oricum să formuleze o cerere de chemare în judecată în acest sens, având în vedere perioada de timp scursă de la momentul formulării notificării.
În aceste condiţii, chiar dacă reclamanţii nu au indicat în cuprinsul precizării cererii de chemare în judecată formulate în dosar la data de 06.10.2011 un alt temei de drept decât cel indicat iniţial, neindicând practic vreun temei de drept al acestei precizări de acţiune, având în vedere ceea ce s-a reţinut mai sus se apreciază de către Curte că nu
se poate nega dreptul reclamanţilor de a li se stabili în acest cadru procesual dacă sunt sau nu îndreptăţiţi la restituirea în natură a acestor construcţii.
Important de subliniat este şi faptul că din probele administrate în cauză(raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul tehnic judiciar L.N.A.) a rezultat că este vorba despre construcţiile vechi care au aparţinut antecesorilor reclamanţilor, acestea putând fi deci restituite în natură în condiţiile Legii nr. 10/2001, având acelaşi regim juridic ca şi terenul a cărui restituire în natură nu a fost contestată de către pârât. Pârâtul nu contestă de altfel îndreptăţirea reclamanţilor la restituirea acestor construcţii ci numai posibilitatea de a se solicita în acest cadru procesual aceste construcţii.
Problema stabilirii în acest dosar a unei eventuale servituţi de trecere care să greveze terenul în suprafaţă de 622 m.p., având nr.top.755/1/2/756/2, restituit în favoarea reclamanţilor prin sentinţa atacată, nu se pune. Aceasta deoarece referitor la această suprafaţă de teren nu a fost declarat recurs de către nici una dintre părţi, acceptându-se deci restituirea sa în natură, ori restituirea în natură trebuie să se facă conform art.9 din Legea nr.10/2001, adică liberă de orice sarcini.
Un ultim aspect criticat, de această dată prin recursul reclamanţilor, este acela al modului de stabilire al cheltuielilor de judecată de către instanţa de fond, această critică fiind apreciată întemeiată în parte.
Într-adevăr instanţa de fond nu a acordat cheltuielile de judecată reprezentând onorariul achitat de către reclamanţii recurenţi expertei V.F., apreciind că acestea nu se impun a fi acordate deoarece raportul de expertiză întocmit de către experta V.F. nu a fost avut în vedere la soluţionarea cauzei. În mod corect arată însă reclamanţii că nu este culpa acestora, în măsura în care au achitat conform dispoziţiei instanţei onorariul pentru acest expert impunându-se ca aceste cheltuieli să fie incluse în cheltuielile de judecată la care au fost obligaţi pârâţii. Din actele dosarului rezultă că reclamanţii recurenţi au achitat în favoarea expertei V.F. numai o parte din onorariul în cuantum de 1.400 lei încuviinţat de către instanţă, respectiv suma de 450 lei conform chitanţelor de la filele 130 şi 224 vol. I dosar fond.
Onorariul avocaţial neacordat de către instanţa de fond nu a fost dovedit de către reclamanţi, la dosarul de fond neregăsindu-se vreo chitanţă sau bon fiscal care să ateste plata acestuia, reclamanţii nearătând în recurs nici un fel de date în acest sens, neprecizând nici cuantumul onorariului avocaţial achitat în dosarul de fond.
Ţinând cont de ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea în temeiul art.3041 C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de reclamanţii G.M.G., G.G., M.G.G. şi M.T.B. şi cel declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI TURDA împotriva sentinţei civile nr. 886/13.12.2012 pronunţată în dosarul nr. 6230/117/2006 al Tribunalului Cluj, admiţând în consecinţă şi cererea de intervenţie în interesul PRIMARULUI MUNICIPIULUI TURDA, cerere formulată de intervenienţii M.M. şi M.A. şi în întregime pe cel declarat de pârâtul SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI IMOBILIAR TURDA împotriva aceleiaşi sentinţe care va fi modificată în parte astfel:
Se va respinge solicitarea reclamanţilor de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 486 m.p. având destinaţia de drum de acces, suprafaţă de teren identificată S3 ind. 1 în anexa nr. 3 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar D.A.N..
Se va stabili dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma compensării prin puncte în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru terenul având nr. top. 755/1/3, 756/3 din C.F. nr. 404 Turda, în suprafaţă de 807 m.p., teren identificat S3 în anexa nr. 3 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar D.A.N..
Vor fi obligaţi pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI TURDA, MUNICIPIUL TURDA şi SC DOMENIUL PUBLIC TURDA SA să achite reclamanţilor suma de 4920 lei cheltuieli de judecată la fond.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.
În temeiul art.1169 C.civ raportat la art.274 şi urm C.pr.civ se va respinge cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, aceştia nefăcând dovada suportării unor astfel de cheltuieli.