Pensionar.
Cota gratuită de energie electrică. Contract colectiv de muncă care
reglementează condiţiile de acordare. Relevanţă
Legislaţie
relevantă:
HG nr. 1041 şi 1461/2003
Rezumat: Dispoziţiile Regulamentului de punere în
aplicare a dispoziţiilor art. 182 din CCM la nivel de unitate, prevăd că
dreptul la cota de energie se acordă salariaţilor care au încetat raporturile
de muncă cu unitatea de drept, prin pensionare, or, în speţă, raporturile de
muncă cu unitatea ale reclamantului au încetat prin acord, anterior pensionării.
(Decizia
civilă nr. 1672 din 20 iunie 2012 a Curţii de apel Suceava)
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Suceava sub nr. 12085/86/2011 la data de 20.09.2011, reclamantul
C. I. a chemat în judecată pârâta E.ON Moldova Distribuţie SA pentru ca prin
hotărârea ce se va pronunţa să-i fie recunoscute drepturile ce i se cuvin
conform HG nr. 1041 şi 1461/2003 potrivit cărora trebuie să i se acorde cota
gratuită de energie electrică; obligarea pârâtei la acordarea cotelor cuvenite
potrivit HG nr. 1041 şi 1461/2003; obligarea pârâtei la calcularea şi plata
retroactivă a sumelor care i se cuveneau din momentul ieşirii la pensie şi până
la rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivarea acţiunii arată că în
perioadele 2.10.1982 – 15.11.1984, 6.10.1986 – 15.10.2010 a fost angajat al SC
Distribuţie şi furnizare a energiei electrice „Electrica” SA fiind îndreptăţit
la acordarea cotei gratuite de energie electrică care i se cuvine potrivit HG
nr. 1041 şi 1461/2003, ţinând cont de faptul că a desfăşurat o activitate
neîntreruptă de 25 de ani şi 11 luni şi de faptul că îndeplineşte cumulativ
condiţiile referitoare la vechimea în muncă mai mare de 15 ani, respectiv
ultimii 10 ani consecutivi lucraţi în cadrul pârâtei înainte de pensionare. De
asemenea, consideră că este îndreptăţit la plata retroactivă a acestor
drepturi, începând cu data de 15.10.2010.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe
dispoziţiile HG nr. 1041 şi 1461/2003.
În dovedire a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar,
pârâta a înţeles să invoce excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune
motivat de faptul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 268 alin. 1
lit. e Codul muncii, ţinând cont de natura pretenţiilor reclamantului, incident
fiind termenul de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, iar nu
termenul general de 3 ani referitor la plata drepturilor salariale, prevăzut la
art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii. Solicitarea are în vedere neexecutarea
unor clauze din contractul colectiv de muncă, clauze care nu se regăsesc în
contractele individuale, aceste drepturi nu sunt de natură salariale în
accepţiunea art. 159 codul muncii. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat
respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât reclamantul nu îndeplineşte
condiţiile pentru a beneficia de ajutor, respectiv să se fi pensionat până la
data de 30.09.2000. Regulamentul privind modul de acordare şi cuantumul
ajutorului semnat în temeiul art. 182 alin. 4 din CCM la data de 21.07.2010
între conducerea E.ON Moldova Distribuţie SA şi Federaţia naţională a
sindicatelor din electricitate „Univers” lămureşte şi noţiunea de pensionar,
„prin pensionare, din sintagma folosită la art. 2, se înţelege doar salariatul
căruia raporturile de muncă cu E.ON Moldova Distribuţie SA i-au încetat de
drept, în temeiul unei decizii de pensionare emise de Casa judeţeană de
pensii”, condiţie pe care reclamantul nu o îndeplineşte, temeiul juridic al
încetării raporturilor de muncă dintre părţi fiind diferit de încetarea de
drept. De asemenea, cererea este nefondată după data de 30.06.2011 datorită
lipsei unui CCM la nivel de unitate care să stabilească un asemenea drept, faţă
de acest aspect, lipseşte temeiul de drept al acordării ajutorului.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile
art. 115 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi dispoziţiile
Codului muncii.
În dovedire a înţeles să se folosească
de probele cu înscrisuri şi în măsura în care va fi necesar, de alte probe,
respectiv, martori, expertiză.
Prin sentinţa civilă nr. 467 din 21
februarie 2012, Tribunalul Suceava a
respins ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune,
invocată de pârâtă; a respins, ca nefondată, acţiunea având ca obiect „drepturi
băneşti” privind pe reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta SC ,,E.ON
Moldova Distribuţie SA” Iaşi.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă,
instanţa s-a pronunţat mai întâi, asupra excepţiilor de procedură şi asupra
celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, judecarea în fond a
pricinii. În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei
dreptului la acţiune, întemeiată pe dispoziţiile art. 268 alin. 1 lit. e din
Legea nr. 53/2003, instanţa a apreciat-o ca nefondată, urmând a o respinge ca
atare. Astfel, în acest sens, s-a analizat natura sumelor solicitate de
reclamant. Potrivit dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 1041/2003, se acordă o cotă
de energie electrică gratuită de 1200 KW/an persoanelor îndreptăţite. Art. 155
din Codul muncii stipulează „salariul cuprinde salariul de bază,
indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri”. Din modalitatea de redactare a
acestor texte legale, rezultă fără dubiu că, aceste ajutoare materiale,
stabilite prin raportare la un salariu de bază, caracterizate de periodicitate
au natura unor drepturi de natură salarială şi nu aceea a unui ajutor social.
Dispoziţia cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează dreptul
material la acţiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a
unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în
privinţa acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă şi anume aceea
cuprinsă la lit. c a art. 283 din Codul muncii. De altfel, legiuitorul, la art.
166 alin. 1 Codul muncii, a statuat că, „dreptul la acţiune cu privire la
daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor
privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care
drepturile respective erau datorate”. Acest din urmă
text de lege îşi găseşte însă incidenţa în cauză; dat fiind faptul că
drepturile băneşti sunt caracterizate de periodicitate şi au fost solicitate în
termen de 3 ani, este evident că excepţia analizată nu poate fi apreciată ca
întemeiată.
Cu privire la
fondul cauzei, tribunalul a reţinut că, aşa cum reiese din copia carnetului de
muncă depus la dosar (filele 11-22 ds. fond), reclamantul a avut calitatea de
angajat al IRE Suceava, şi ulterior, al SC E ON Moldova Distribuţie SA. La data
de 15.10.2010, relaţiile de muncă dintre părţi au încetat, prin acordul
acestora (fila 25 ds. fond). La data de 05.01.2011 reclamantului i s-au deschis
drepturile de pensie, fiindu-i acordată pensia pentru limită de vârstă. Prin HG nr. 1041/2003 s-a acordat persoanelor
pensionate din unităţi care au aparţinut fostului Minister al energiei
electrice, Regiei autonome de electricitate "Renel", Companiei
naţionale de electricitate - S.A o facilitate sub forma alocării a 1200 kWh/an
energie electrică gratuită, sub condiţia ca, printre altele, aceste persoane să
se fi pensionat anterior datei de 30.09.2000. Prin HG nr. 1461/2003 a fost
modificat art. 3 din HG 1061, în sensul că persoanele pensionate după data de
30 septembrie 2000 din societăţile desprinse prin acte normative din cadrul
fostului Minister al energiei electrice, fostei Regii autonome de electricitate
<<Renel>>, Companiei naţionale de electricitate - S.A. şi, ulterior
acestora, prin programe de restructurare, reorganizare sau privatizare vor
putea beneficia de cote gratuite de energie electrică dacă societăţile
respective aveau prevăzute pentru angajaţii lor astfel de facilităţi prin
contractele colective de muncă. Dată fiind data pensionării reclamantului, este
evident că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 3, anterior menţionat.
Este de observat că prevederile acestui articol condiţionează acordarea de cotă
gratuită de energie electrică de existenţa unor astfel de facilităţi în
contractele colective de muncă încheiate la nivelul societăţii menţionate, fără
a mai face trimitere, ca în cazul formei anterioare modificării, la prevederile
art. 1 şi 2 din HG 1041. Prin urmare, vocaţia reclamantului la a primi cota
menţionată are a fi raportată, în mod exclusiv, la dispoziţiile contractului
colectiv de muncă încheiat la nivelul fostei unităţi angajatoare. Din
examinarea dispoziţiilor art. 182 din acest contract (fila 42-44 ds fond),
coroborate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor
din contract (fila 39 ds fond), instanţa a observat că o facilitate de tipul
ajutorului material sub forma unei cote anuale gratuite de energie electrică de
1200 kw/an este acordată şi salariaţilor care s-au pensionat din cadrul
pârâtei. Însă, Regulamentul amintit, la art. 3, defineşte şi noţiunea de
„pensionare din” cadrul intimatei, în sensul că aceasta vizează doar salariaţii
cu privire la care raporturile de muncă cu pârâta au încetat de drept, în
temeiul unei decizii de pensionare. Însă, aşa cum reiese din înscrisul depus la
dosarul cauzei (fila 25 ds fond), raporturile de muncă dintre părţi au încetat
ca urmare a acordului acestora, şi nu de drept, prin emiterea deciziei de
pensionare. De asemenea, se poate observa că reclamantul a fost pensionat
ulterior, încetării raporturilor de muncă, nefiind o corelaţie între cele două
evenimente. Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamantul nu intră în sfera
persoanelor îndreptăţite la ajutorul financiar solicitat şi, prin urmare,
pretenţiile sale au a fi respinse ca nefondate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat
recurs reclamantul C. I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,
solicitând modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa
cum a fost formulată, obligarea pârâtului la recunoaşterea drepturilor ce i se
cuvin potrivit HG nr. 1041 şi 1461/2003 publicate în MO nr. 637/8.09.2003 şi
902/17.02.2003 raportat la CCM
şi implicit acordarea cotei gratuite de energie cuvenită anual, inclusiv plata
retroactivă de la data pensionării. În motivare, a arătat că în mod greşit
instanţa a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de actele
normative în vigoare, mai precis nu ar îndeplini condiţia prevăzută de
dispoziţiile art. 3 din Regulamentul privind modul de acordare şi cuantumul
ajutorului prevăzut de art. 182 din CCM. În baza HG nr. 1041 şi 1461/2003
publicate în nr. 637/8.09.2003 şi 902/17.02.2003 din MO, precum şi potrivit art.
182 din CCM beneficiază de acest drept persoanele pensionate din unităţile care
au aparţinut fostului Minister al energiei electrice, Regiei autonome de
electricitate „Renel”, Companiei naţionale de electricitate SA, care
îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de art. 182 CCM şi de HG nr. 1041 şi
1461/2003, neprecizând modalitatea de pensionare, dacă s-a ieşit la pensie prin
acord sau nu. Ţinând cont că decizia de pensionare i-a fost emisă de către Casa
judeţeană de pensii Suceava, iar raporturile de muncă cu pârâtul i-au încetat
la data de 15.10.2010, ulterior a fost pus în plata pensiei de către Casa
judeţeană de pensii Suceava. Apreciază că poate beneficia de drepturile
solicitate de art. 182 CCM şi de HG 1041 şi 1461/2003, făcând trimitere chiar la Regulamentul privind
modul de acordare şi cuantumul ajutorului prevăzut la art. 182 din CCM
aplicabil la nivel de unitate art. 2 şi 3. Mai mult decât atât, dispoziţiile
prevăzute în CCM nu disting, nu precizează modalitatea de încetare a CCM, ci
doar îndeplinirea condiţiilor ca cel ce solicită acest drept să fi fost angajat
al pârâtului, pensionar şi să îndeplinească o condiţie de vechime. Chiar în
Regulamentul privind modul de acordare şi cuantumul ajutorului prevăzut de art.
182 CCM aplicabil la nivel de unitate definesc noţiunea de pensionare, el
încadrându-se perfect şi în această dispoziţie legală.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat a
solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul, ale cărui motive se
încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanţa îl
constată a fi neîntemeiat.
Prin cererea de recurs, reclamantul a
criticat soluţia primei instanţe doar cu privire la aspectele legate de fondul
acţiunii formulate, respectiv îndreptăţirea sa la acordarea cotei anuale de
energie gratuită.
Procedând la verificarea susţinerilor
reclamatului în raport de dispoziţiile legale şi contractuale invocate, Curtea
constată că soluţia primei instanţe este corectă, având în vedere faptul că
dispoziţiile Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor art. 182 din
CCM la nivel de unitate, prevede că dreptul la cota de energie se acordă
salariaţilor care au încetat raporturile de muncă cu unitatea de drept, prin
pensionare, or, în speţă, raporturile de muncă cu unitatea ale reclamantului au
încetat prin acord, anterior pensionării. Din înscrisurile depuse la dosar,
rezultă că reclamantul a încetat raporturile de muncă cu pârâta la data de
15.10.2010, prin acordul părţilor, iar la data de 09.12.2010 acesta a dobândit
calitatea de pensionar, astfel cum rezultă din decizia privind acordarea
pensiei de invaliditate nr. 302978/05.01.2011. Faţă de cuprinsul documentelor
prezentate în copie de către reclamant, instanţa a apreciat că reclamantul nu
poate beneficia de „cota de energie electrică gratuită de 1.200 kWh/an, pentru
consumul casnic” prevăzută de art. 1 din HG nr. 1041/2003, astfel cum a fost
completată prin HG nr. 1461/2003. Deşi recurentul a susţinut că nici actele
normative menţionate anterior şi nici contractul colectiv de muncă încheiat la
nivelul unităţii nu prevăd distincţii legate de modul de încetare a
raporturilor de muncă, instanţa constată că art. 1 alin. 4 din HG nr. 1041
astfel cum a fost completat prin HG nr. 1461/2003 menţionează că „Persoanele pensionate din activitatea proprie a
Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice şi Termice
<<Termoelectrica>> - S.A., Societăţii Comerciale de Distribuţie şi
Furnizare a Energiei Electrice <<Electrica>> - S.A., Societăţii
Comerciale de Producere a Energiei Electrice <<Hidroelectrica>> -
S.A., Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice
<<Transelectrica>> - S.A. beneficiază de cota gratuită de energie
electrică dacă au o vechime în aceste unităţi de minimum 15 ani sau ultimii 10
ani consecutivi în aceste unităţi înainte de pensionare.” Faţă de precizarea
cuprinsă în partea introductivă a alin. 4, citat anterior, instanţa apreciază
că însuşi legiuitorul a avut în vedere modalitatea de încetare a raporturilor
de muncă dintre beneficiar şi angajatorii enumeraţi ca şi condiţie pentru
acordarea cotei de energie gratuită, astfel că în mod corect prima instanţă a
respins solicitările reclamantului, datorită faptului că raporturile dintre
acesta şi unitatea pârâtă au încetat prin acordul părţilor.
Pentru considerentele arătate,
constatând că motivele invocate în susţinerea recursului sunt neîntemeiate, în
temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Cod procedură civilă, Curtea
va respinge recursul ca nefondat.
