avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Nelegalitate act administrativ. Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri. Examinarea în cadrul aceluiaşi proces a legalitătii actelor administrative pe cale directă şi pe calea indirectă a exceptiei de nelegalitate la cererea aceleiaşi persoane.
 
Art.4, art. 7 din Legea nr. 554/2004 Art.15 alin. 2 din Constitutia României
În conformitate cu dispozitiile art.4 din Legea nr. 554/2004 în vigoare la momentul solutionării cauzei, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea părtii interesate.”.
Examinarea în cadrul aceluiaşi proces, a legalitătii actelor administrative pe cale directă exclude controlul judecătoresc şi pe calea indirectă a exceptiei de nelegalitate, la cererea aceleiaşi persoane interesate, pentru faptul că o dată anulate actele pe cale directă, litigiul cu care este sesizată instanta de contencios administrativ în conditiile art.4 din Legea nr. 554/2006 nu mai are obiect.
Din probele administrate, înscrisuri, expertiză topografică rezultă fără putintă de tăgadă că actele a căror anulare se solicită au fost întocmite în anul 1978, expertul mentionând că „ce este sigur este că această lucrare a fost executată înainte de anul 1989, lucrare de acest gen executându­se pe o durată de câtiva ani”.
În atare situatie, rezultă că reclamantul a supus analizei instantei de contencios administrativ examinarea legalitătii celor două acte contestate, iar instanta a admis cererea prin raportare însă la acte normative care nu erau în vigoare la momentul întocmirii lor, respectiv art.3 din Legea nr. 69/1991 şi art.11 al.2 din Legea nr. 7/1996 cu încălcarea principiului constitutional prevăzut în art.15 al 2 din Constitutia României, respectiv cel al neretroactivitătii legii civile.
În concluzie, cum atât Actul de delimitare cât si Harta cadastrală au fost întocmite înainte de anul 1990, legalitatea acestora trebuia invocată şi analizată din perspectiva actelor normative in vigoare în acea perioadă, potrivit principiului tempus regit actum si nicidecum in raport de Legea nr.69/1991 si Legea nr.7/1996.
 
Decizia civilă nr. 250/CA/06.02.2013 Dosar nr. 1556/88/2010*
 
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr.756/88/2008 din 07.04.2008, reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâtii ADS, Primăria Municipiului Tulcea şi Comisia Locală a comunei F. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunta să se dispună anularea protocolului nr.51845 din 2 decembrie 2004 încheiat între Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – A.D.S. Bucureşti şi Primăria Tulcea – Comisia Municipală Tulcea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate cu privire la retrocedarea suprafetei de 7,11 ha livadă, tarla 43, parcela 654 către Comisia Municipală Tulcea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că este reclamant şi în cauza ce face obiectul dosarului de fond funciar nr.2184/327/2007, aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect punerea sa în posesie pentru suprafata de 5 ha teren arabil, pe amplasamentul situat în extravilanul comunei F., satul C., judetul Tulcea, precum şi modificările titlului de proprietate nr.96664/04.06.2007 emis de Comisia Judeteană de Fond Funciar Tulcea, pe numele său, pentru suprafata de 5 ha, teren extravilan în sensul înscrierii amplasamentului indicat în raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de S.D.
In timpul solutionării procesului, la dosarul cauzei, pârâta Administratia Domeniilor Statului – Bucureşti a depus la data de 24.01.2008 o adresă de înaintare a protocoalelor nr.51845/02.12.2004 şi 101559/22 octombrie 2003 cu anexele.
Protocolul nr.51845/2004 avea ca obiect predarea de către A.D.S. Bucureşti către Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar – Tulcea a suprafetei de 7,11 ha teren suprafată defrişată tarlaua 43, parcela 654 ce apartinea S.C. D. ­Tulcea
S.A. în loc ca această suprafată să fie predată cum este corect către Comisia Locală de Fond Funciar a comunei F., judetul Tulcea conform prevederilor Legii nr.1/2000 şi nr.247/2005.
2. Prin Sentinta civilă nr.1241/12.06.2008, Tribunalul Tulcea a declinat competenta solutionării cauzei în favoarea Curtii de Apel Constanta, apreciind că în cauză sunt incidente dispozitiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, referitoare la calitatea autoritătii publice ale cărei acte se contestă.
In cauză, a formulat cerere de interventie în nume propriu G.A. prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondată.
3. Urmare declinării şi înregistrării dosarului sub nr.1220/36/2008, Curtea de Apel Constanta a invocat la rândul său, exceptia necompetentei materiale în raport cu obiectul litigiului respectiv anularea protocolului nr.51845/02.12.2004, iar prin Sentinta civilă nr.37/CA/2009 a declinat competenta solutionării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
4. La Judecătoria Tulcea, cauza a fost înregistrată sub nr.1745/327/2009.
La termenul din 11 februarie 2010, reclamantul a invocat exceptia de nelegalitate a Actului de delimitare a teritoriului cadastral al municipiului Tulcea înregistrat sub nr.1407/22 octombrie 1999.
In motivarea exceptiei de nelegalitate, reclamantul a arătat că din cuprinsul actului de delimitare, rezultă că ulterior datei de 01.09.1990, prin conventia privată a reprezentantului comunei F. şi a reprezentantului O.C.O.T. Tulcea – fără aplicarea ştampilei acestei institutii şi în lipsa semnăturii reprezentantului oraşului Tulcea şi aplicării ştampilei, s­a schimbat partial organizarea administrativ­teritorială a comunei F., parcela 654, tarla 43 extravilan, sat C., comuna F., judetul Tulcea, fiind trecută în extravilanul municipiului Tulcea.
A mai arătat reclamantul că, deşi terenul extravilan sat C., comuna F., judet Tulcea, P 654, T 43 se află în teritoriul administrativ al comunei F., judetul Tulcea în loc să fi fost predat Comisiei comunale de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F., a fost predat Comisiei Locale de Fond Funciar a Municipiului Tulcea, contrar prevederilor art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000 în vigoare la data încheierii Protocolului, în redactarea anterioară modificării făcute prin Legea nr.247/2005 potrivit cu care, în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere.
Predarea­primirea terenului în litigiu s­a făcut cu încălcarea şi a dispozitiilor art.3 alin.3 din Legea nr.268/28.05.2001 şi a art.9 alin.1 din H.G. Nr.626/2001 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.268/2001.
Reclamantul s­a adresat A.D.S. Bucureşti pentru a intra în posesia documentatiei doveditoare a apartenentei terenului extravilan tarla 43 parcela 654 la perimetrul fostei comune C., judetul Tulcea sau, dimpotrivă, la perimetrul Municipiului Tulcea, însă prin adresa nr.51638 din 30 octombrie 2008 i s­a răspuns că nu detine astfel de documente.
Consideră reclamantul că, în mod abuziv, terenul în discutie, ce a făcut parte din extravilanul fostei comune C., judetul Tulcea, în prezent sat C., comuna F., judetul Tulcea este considerat ca făcând parte din teritoriul municipiului Tulcea.
A mai arătat reclamantul în motivarea exceptiei de nelegalitate că, deşi a făcut dovada cu extrasul din Planul cadastral extravilan al comunei F., că terenul din T 43 P 654 se află pe teritoriul administrativ al comunei F., O.C.P.I. Tulcea a depus actul de delimitare al teritoriului cadastral al municipiului Tulcea nr.1407 din 22 octombrie 1994 în baza căruia acelaşi teren a fost trecut în teritoriul administrativ teritorial al municipiului Tulcea, contrar prevederilor art.38 din Legea nr.1/2000.
Prin încheierea din 29 martie 2010, Judecătoria Tulcea a dispus sesizarea Tribunalului Tulcea, ca instantă de contencios administrativ cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a Actului de delimitare al teritoriului cadastral al municipiului Tulcea şi suspendarea judecării cauzei până la solutionarea exceptiei de nelegalitate.
La Tribunalul Tulcea cauza privind solutionarea exceptiei de nelegalitate a fost înregistrată sub nr.1556/88/2010.
 
Reclamantul a formulat precizări cu privire la exceptia de nelegalitate invocată, la termenul din 12 august 2010, arătând că în baza Actului de delimitare a teritoriului cadastral al municipiului Tulcea s­a întocmit Schita cadastrală a municipiului Tulcea, scara 1:25.000 şi lucrarea Registrul cadastral al parcelelor, schită cadastrală care cuprinde semnăturile şi ştampilele autoritătilor publice ale comunelor V.N., N., M. K., F., S. şi O.C.O.T. Tulcea, neavând aplicate semnăturile şi ştampila autoritătilor publice din comunele Ceatalchioi, Pardina, Maliuc şi oraşul Tulcea.
A mai arătat reclamantul că actul de delimitare a teritoriului cadastral al municipiului Tulcea nu precizează data încheierii, temeiul juridic şi scopul întocmirii, neputându­se distinge ce institutie a aplicat nr. de înregistrare 1407/22 octombrie 1999 din moment ce la baza sau în temeiul acestuia s­a întocmit un alt plan cadastral scara 1:20000 – valabil în anul 1979, precum şi un alt plan cadastral scara 1: 25000 – valabil pentru anul 1999.
Actul de delimitare a teritoriului cadastral al municipiului Tulcea este un act de autoritate publică, dispune în regim de putere publică cu privire la delimitarea teritorial­cadastrală a municipiului Tulcea, susceptibilă de a da naştere, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice capabil prin el însuşi să producă efecte juridice directe.
A mai arătat reclamantul că schita generală a teritoriului cadastral Tulcea scara 1:25000 parte componentă a actului de delimitare a teritoriului cadastral al municipiului Tulcea este contrară anexei 1 la Legea nr.2/1968 republicată.
Realizarea acestui act de delimitare a teritoriului cadastral al municipiului Tulcea este făcută unilateral de autoritătile publice şi nu prin lege şi referendum.
In cauză, au fost introduse în calitate de pârâte comunele ale căror reprezentanti au semnat actul de delimitare a teritoriului cu privire la care s­a invocat exceptia de nelegalitate.
Pârâtele ADS – Bucureşti şi comuna V.N. au invocat exceptia inadmisibilitătii exceptiei de nelegalitate a actului de delimitare a teritoriului motivat de împrejurarea că nu îndeplineşte caracterul de act administrativ în conditiile Legii nr.554/2004.
Prin Sentinta civilă nr.2994/25 noiembrie 2010, Tribunalul Tulcea a admis exceptia de inadmisibilitate a exceptiei de nelegalitate şi a respins ca inadmisibilă exceptia de nelegalitate.
 
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamantul M.V. şi intervenientul
G.A.
9. Prin Decizia civilă nr.1270/CA/31 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanta a luat act de renuntarea la judecata recursului formulat de intervenientul G.A., a admis recursul declarat de către reclamantul M.V., a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instante.
10. La Tribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată sub nr.1556/88/2010.
11. Prin actiune separată înregistrată sub nr.984/327/2010 la Judecătoria Tulcea din 15.02.2010, reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâtii Comuna F., judetul Tulcea şi Municipiul Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunta să se constate nulitatea absolută partială a actului de delimitare a teritoriului cadastral al municipiului Tulcea, înregistrat sub nr.1407/22 octombrie 2009, a cadastrului funciar
 
– Registrul parcelelor şi a schitei cadastrale a municipiului Tulcea, scara 1:25000, întocmite în baza acestui act de delimitare numai sub aspectul trecerii şi evidentierii cadastrale în aceste acte a parcelei 654 tarlaua 43 extravilan, sat C., comuna F., judetul Tulcea, contrar situatiei existente, redate în Planul cadastral F., judetul Tulcea, în vigoare la data de 01.01.1990.
A mai solicitat reclamantul revenirea acestei parcele de teren extravilan la situatia anterioară de evidentă cadastrală.
In motivarea cererii reclamantul a arătat în esentă că actul de delimitare contestat nu a avut la bază niciun act normativ şi nici nu ar putea exista vreun asemenea act din moment ce organizarea administrativ­teritorială este o problemă care tine de atributia exclusivă a parlamentului şi că actele a căror nulitate absolută o solicită sunt întocmite cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale.
A mai arătat reclamantul că la emiterea actelor atacate nu au fost respectate dispozitiile art.3 alin.1 din Legea nr.61/1299, art.72 alin.3) lit. „o” din Constitutie, art.4, 4.1., 4.1.1. şi 4.1.2. din Ordinul nr.425 din 02.02.1999 privind Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general – art.44 din Legea nr.18/1991.
In cauză a formulat cerere de interventie în interes propriu G.A. solicitând respingerea actiunii ca nefondată.
12.Prin Sentinta civilă nr.2327 din 11 august 2010, Judecătoria Tulcea a declinat competenta solutionării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, retinând că actul de delimitare a teritoriului cadastral este un act administrativ emis de o autoritate publică în vederea punerii în aplicare a unor dispozitii legale referitoare la organizarea administrativ­teritorială.
13. La Tribunalul Tulcea cauza a fost înregistrată sub nr.2957/88/2010.
Prin Încheierea din 21 octombrie 2010 s­a dispus conexarea dosarului nr.2957/88/2010 la dosarul nr.1556/88/2010, iar prin Încheierea din 18 noiembrie 2010 pronuntată în dosarul nr.1556/88/2010 s­a disjuns din nou dosarul nr. 2957/88/2010.
Prin Sentinta civilă nr.2998 din 25 noiembrie 2010, Tribunalul Tulcea a declinat competenta solutionării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivit conflictul de competentă şi a trimis cauza Curtii de Apel Constanta pentru a se pronunta asupra acestuia.
14. Prin Sentinta civilă nr.12/CA/06.04.2011 Curtea de Apel Constanta a stabilit competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
15. La Tribunal cauza a fost înregistrată sub nr.2103/88/2011.
Printr­o altă Sentinta civilă nr.5/CA/03.02.2011 Curtea de Apel Constanta a stabilit competenta de solutionare a dosarului nr.2957/88/2010 în favoarea Judecătoriei Tulcea. Împotriva acestei sentinte civile a formulat recurs reclamantul M.V., iar prin Decizia civilă nr.4011 din 9 septembrie 2011 Inalta Curte de Casatie şi Justitie a admis recursul, a modificat sentinta în sensul că a stabilit competenta solutionării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea – Sectia contencios administrativ şi fiscal, retinând că schita cadastrală şi actul de delimitare a teritoriului cadastral al municipiului Tulcea au fost emise de autoritătile publice în regim de putere publică.
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2011, s­a dispus conexarea dosarului nr.2103/88/2011 la nr.1556/88/2010*.
16. Prin Sentinta civilă nr.4124/26.07.2012 Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondate, exceptia lipsei capacitătii de folosintă a comunei V.N. şi exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a comunei V.N.
A admis exceptia de nelegalitate a actului administrativ formulată de reclamantul M.V., şi a constatat că actul de delimitare al teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea înregistrat sub nr.1407/22 octombrie 1999 la O.C.P.I. Tulcea şi Harta Cadastrală a Municipiului Tulcea, scara 1:25.000, în partea referitoare la delimitarea teritoriului Municipiului Tulcea de cel al comunei F. contravine dispozitiilor art.3 din Legea nr.69/19991 şi art.11 alin.2 din Legea nr.7/1996.
A anulat în parte Actul de delimitare nr.1407/1999 şi Harta cadastrală scara
1:25.000 a Municipiului Tulcea, respectiv în partea referitoare la delimitarea teritoriului Municipiului Tulcea fată de comuna F.
A respins cererea de interventie formulată de intervenientul ­pârât G.A., ca nefondată.
A obligat pârâtii la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunta această hotărâre tribunalul a retinut că prin actul de delimitare al teritoriului cadastral al municipiului Tulcea înregistrat sub nr.1407 din 22 octombrie 1999 s­a stabilit linia de hotar a teritoriului oraş Tulcea.
Actul poartă ştampilele comunelor N., F., S., M.K., V.N. şi semnăturile unor persoane neindicate în cuprinsul actului prin nume şi calitatea în care au actionat. Acest act de delimitare a fost avut în vedere la întocmirea hărtii cadastrale a municipiului Tulcea.
In spetă, nu s­a făcut dovada că Actul de delimitare contestat este întocmit de către comisia constituită conform art.11 din Legea nr.7/1996, situatie în care este nelegal întocmit în partea referitoare la delimitarea teritoriului municipiului Tulcea fată de limitele comunei F., în raport cu care reclamantul a justificat interesul.
Fiind nelegal actul de delimitare, este nelegală şi harta cadastrală a municipiului Tulcea, scara 1:25000 de asemenea, în partea referitoare la limitele hotarelor municipiului Tulcea fată de cele ale comunei F..
A retinut instanta, că în aceste conditii este întemeiată atât exceptia de nelegalitate cât şi actiunea în nulitate a celor două acte, reclamantul luând la cunoştintă de emiterea acestora cu ocazia procesului ce face obiectul dosarului nr.2184/327/2007.
Cât priveşte exceptia lipsei capacitătii de folosintă a comunei V.N., instanta a retinut că este neîntemeiată fată de dispozitiile art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administratiei publice locale şi art.21 alin.1 din aceeaşi lege, potrivit cărora „comunele, oraşele, municipiile şi judetele sunt unităti administrativ­teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi functionează autorităti ale administratiei publice locale” iar „unitătile administrativ­teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unitătile teritoriale de trezorerie, precum şi la unitătile bancare. Unitătile administrativ­teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în conditiile legii”.
A retinut prima instantă că este neîntemeiată şi exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a comunei V.N. fată de împrejurarea că se invocă exceptia de nelegalitate şi se solicită anularea actului de delimitare la întocmirea căruia a participat.
In ceea ce priveşte cererea de interventie, s­a constatat că aceasta este nefondată fată de admiterea cererii principale.
17. Împotriva hotărârii mentionate au declarat recurs pârâtii Primăria Municipiului Tulcea şi Comisia Locală a Municipiului Tulcea, Comuna F.,
Comuna M.K., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea dar şi intervenientul G.A., care au criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.
17.1. Recursul pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea
Pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea a criticat hotărârea instantei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică, motivat de faptul că instanta de fond in mod greşit a retinut ca dată a întocmirii actelor in spetă, ca fiind 22.10.1999, analizându­le in raport de normele legale in vigoare la acea dată,
Însă, actul de delimitare avut in vedere la întocmirea hartii cadastrală a Municipiului Tulcea a fost întocmit anterior anului 1990, aspect ce rezultă şi din elementele pe care le contine harta (la scara 1:25.000) si anume: sunt individualizate IAS­uri, Consiliul Popular Tulcea, Ferma PCR; ştampile aplicate pe harta contin stema Republicii Socialiste România, elemente care nu se puteau regăsi in documente întocmite in anul 1999.
Numărul 1407/22.10.1999 aflat pe Actul de delimitare reprezintă un număr de intrare a acestui document in evidentele O.J.C.G.C. Tulcea, la înfiintarea acestei institutii.
În concluzie, atât Actul de delimitare, cât si Harta cadastrală au fost întocmite înainte de anul 1990 si, in consecintă, legalitatea acestora trebuie analizată in functie de actele normative in vigoare in acea perioadă si nicidecum in functie de Legea nr.69/1991 si Legea nr.7/1996.
Solicită admiterea recursului si respingerea exceptiei de nelegalitate.
În drept, a invocat dispozitiile art.4 alin.3 Legea nr.554/2004 precum si art. 304 alin 9 din Codul de procedura civila.
17.2. Recursul pârâtei Comuna M.K.
Pârâta Comuna M.K. a criticat aceeaşi hotărâre sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, având in vedere faptul ca hotărârea dată vizează in mod direct Primăria Municipiului Tulcea a cărui Harta Cadastrala a fost anulată in parte si nicidecum nu priveşte Comuna M.K. şi că nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai pentru faptul că a participat la întocmirea unui act de delimitare a teritoriului a cărui anulare se solicită.
17.3. Recursul pârâtei Comuna F.
Pârâta Comuna F. a criticat hotărârea instantei de fond sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, invocând motive identice cu cele ale Comunei Mihail Kogălniceanu.
17.4. Recursul pârâtelor Primăria Municipiului Tulcea şi Comisia Locală a Municipiului Tulcea
Primăria Municipiului Tulcea şi Comisia Locală a Municipiului Tulcea au criticat sentinta pronuntată de Tribunalul Tulcea ca fiind nelegală si netemeinică motivat de faptul că actul de delimitare nr. 1407/1999 si Harta Cadastrală scara 1:25:000, sunt întocmite cu respectarea legislatiei in vigoare, fiind temeinice si legale.
Aşa cum reiese din actele administrate in dosarul cauzei, suprafata de teren respectiv Tarla 43, Parcela 654 se afla pe teritoriul administrativ al Municipiului Tulcea si nu pe teritoriul administrativ al Comunei F., jud.Tulcea aşa cum greşit a retinut instanta de fond.
Solicită admiterea recursului, casarea sentintei recurate si pe cale de consecintă, respingerea actiunii reclamantului ca nefondata.
]7.5 Recursul intervenientului G.A.
Prin recursul declarat intervenientul G.A. critică hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică din următoarele motive:
1.Instanta de fond a stabilit în mod greşit şi arbitrar că „prin Actul de delimitare al teritoriului cadastral al municipiului Tulcea înregistrat sub nr.1407 din 22 octombrie 1999 s­a stabilit linia de hotar a teritoriului oraş Tulcea" şi că acest act „a fost avut în vedere la întocmirea hărtii cadastrale a municipiului Tulcea" fără a tine cont de faptul că în cuprinsul actului se vorbeşte de puncte marcate pe hartă, de unde se deduce că la data întocmirii actului de delimitare harta era deja întocmită, iar actul de delimitare nu face decât să descrie traseele dintre punctele de pe hartă.
Actul de delimitare şi harta cadastrală sunt în vigoare şi sunt folosite de mai multe decenii.
Instanta de fond nu a făcut cercetări asupra situatiei existente la data întocmirii actului precum şi după întocmirea acestuia, sugerând doar că prin acest act s­au modificat limite teritoriale ale localitătilor fără a face precizări din care să rezulte că acest lucru s­a făcut în realitate.
Instanta de fond nu a făcut cercetări nici asupra faptului că „Actul de delimitare al teritoriului cadastral al municipiului Tulcea înregistrat sub 001407 din 22 octombrie 1999" este mentionat într­o adresă din anul 1979, după cum retine la penultimul aliniat de la pagina 4 a hotărârii „în adresa 00127/26.01.1979 a fostului
 
O.J.C.G.C. Tulcea, actualmente O.C.P.I. Tulcea. se indică ce anume acte au fost predate Consiliului Popular al municipiului Tulcea, respectiv: dosarul juridic 1407/22.10.1999, indexul alfabetic, registrul parcelelor, fişa centralizatoare, Olanul cadastral 1:20.000".
Instanta de fond nu a făcut cercetări nici asupra comisiei care a întocmit actul respectiv şi care erau reglementările în vigoare la data reală a întocmirii actului. Astfel instanta nu face precizarea din ce cauză comisia nu este legală decât pentru o parte a actului de delimitare şi pentru restul actului este legală.
Instanta de fond în mod greşit a dispus anularea hartii 1:25.000 deoarece în „adresa nr.127/26.01.1979 a fostului O.J.C.G.C. Tulcea, actualmente O.C.P.I. Tulcea" unde se mentionează actul de delimitare, se face vorbire de harta 1:20.000.
 
6. Instanta de fond a încălcat şi regulile de procedură, astfel:
­dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc pe data de 31.05.2012. După repetate amânări ale pronuntării solutiei (07.06.2012, 14.06.2012, 19.06.2012) instanta a dispus repunerea cauzei pe rol şi introducerea în cauză a unei noi părti, respectiv a
O.C.P.I. Tulcea. Despre acest lucru nici nu se face vorbire în sentintă.
­nu au fost stabilite corect nici părtile interesate în această cauză deoarece în zona la care se referă actul de delimitare se găsesc mai multe proprietăti, iar detinătorii acestora trebuiau citati pentru a fi în cunoştintă despre această cauză, precum şi despre anularea actului de delimitare şi a hărtii.
7. Instanta de fond în mod nelegal şi netemeinic a anulat partial actul de delimitare şi harta 1:25.000 fără a motiva sau a face precizări de ce numai o parte a acestor documente este nelegală iar restul este legal.
Fată de cele arătate, solicită admiterea recursului, casarea sentintei civile nr.4124/06.07.2012 a Tribunalului Tulcea şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instantă; obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat dispozitiile art. 304 Cod de procedură civilă.
18. Intimatul reclamant M.V., legal citat, a depus la dosar documentatia necesară solutionării exceptiei lipsei de interes şi a exceptiei neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, şi întâmpinare, în care a arătat:
Referitor la exceptia lipsei de interes învederează că, la data de 12.11.2012, pe rolul Judecătoriei Tulcea s­a înregistrat o cerere de revizuire a hotărârilor judecătoreşti pronuntate în: dosarul Judecătoriei Tulcea nr. 2184/327/2004, în dosarul Judecătoriei Tulcea nr. 1190/327/2008 şi în dosarul Tribunalului Tulcea nr. 1190/327/2008, situatie cu care dovedeşte faptul că are interes în solutionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1556/88/2010, al Curtii de Apel Constanta.
În ce priveşte neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, documentatia anexată dovedeşte faptul că la termenul din 14.10.2010 fixat în dosarul Judecătoriei Tulcea nr.1745/327/2009, OCPI Tulcea a depus, la cererea instantei, adresa nr.7304/06.01.2010, la care s­a ataşat următoarea documentatie: Actul de delimitare al teritoriului cadastral al municipiului Tulcea nr. 1407/22.10.1999; Extras cadastru funciar ­registrul parcelelor, pag. 21 şi 44 şi Schita cadastrală a municipiului Tulcea scara 1: 25.000.
După ce aceste acte au fost solicitate în xerocopie contra plată de avocatul ales, la data de 15.02.2010, arată intimatul reclamant că s­a adresat cu cerere la Primăria municipiului Tulcea şi Primăria comunei F. pentru, ca, în conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, să­şi exprime punctul de vedere cu privire la nulitatea absolută partială a actului de delimitare a teritoriului cadastral al municipiului Tulcea, înregistrat sub nr.1407/22.10.1999 a Cadastrului funciar ­registrul parcelelor şi a Schitei cadastrale a municipiului Tulcea, scara 1:25.000, întocmite în baza acestui Act de delimitare, numai sub aspectul trecerii şi evidentierii cadastrale ilegale, în aceste acte, a P 654 T 43 extravilan, sat C., comuna F., judetul Tulcea, contrar situatiei existente, redate în Planul cadastral F., judetul Tulcea, în vigoare la data de 01.01.1990 şi revenirea acestei parcele de teren extravilan la situatia anterioară de evidentă cadastrală.
În privinta naturii juridice a Actului de delimitare a teritoriului cadastral al municipiului Tulcea şi a Schitei cadastrale, ICCJ Bucureşti, prin decizia civilă nr. 4011/09.09.2011, a stabilit că Actul de delimitare în cauză a fost emis de autoritătile publice în regim de putere publică, fiind de fapt, act asimilat unui act administrativ, dat unilateral de autorităti publice semnatare, fără consultarea expresă prin referendum a populatiei, însuşit de municipiul Tulcea, prin care s­a schimbat unilateral organizarea administrativ­teritorială a unor entităti administrativ­teritoriale. contrar Anexei I la Legea nr.2/1968, republicată şi art. 3 alin. 1 din Legea nr. 61/1991; art. 72 alin. 3 lit. „o" din Constitutie; art. 4 pct. 4.11 şi 4.12 din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul nr. 425/02.02.1999; art. 44 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în redactarea initială.
Prin acest act, pe lângă faptul că s­a modificat ordinea juridică în privinta organizării administrativ­teritoriale a comunelor limitrofe municipiului Tulcea, s­au lezat drepturi şi interese legitime, s­au născut raporturi juridice legate de reconstituirea sau constituirea proprietătii în sarcina altor comisii locale de fond funciar decât cele abilitate potrivit organizării administrativ­teritoriale a Legii nr. 2/1968, care au nedreptătit persoanele fizice în privinta reconstituirii proprietătii pe vechiul amplasament, unde a existat terenul autorilor lor.
Prin emiterea Actului de delimitare cadastrală în cauză, autoritătile publice locale nu s­au comportat în calitate de proprietari ori de reprezentanti ai statului pentru administrarea propriului patrimoniu, ci ca autorităti publice în vederea exercitării legii şi a executării în concret a Legii administrativ­teritoriale, deci au emis un act administrativ de autoritate, s+au manifestat ca autorităti administrative şi nu ca persoane juridice care dispun asupra propriului patrimoniu.
Acest act de delimitare îşi produce efectele juridice patrimoniale, independent de consimtământul destinatarilor lui, care se văd astfel privati fortat de dreptul lor de proprietate, fiind un act care stabileşte unilateral un raport „oblic", de putere, între o autoritate publică şi un particular.
În privinta unor astfel de acte administrative de delimitare a teritoriului cadastral, intrate în circuitul civil, autoritătile publice nemaiputând reveni asupra lor, cei interesati putând solicita instantei constatarea nulitătii absolute fără a mai fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile prev. de art.7 alin.1 din Legea 554/2004.
Ridicarea unei astfel de exceptii de către instanta de recurs este contrară legii şi nu are nicio relevantă juridică faptul că, totuşi, s­a încercat să se respecte şi o astfel de procedură.
Dacă autoritătile publice ar proceda la constatarea nulitătii absolute a unui astfel de act, s­ar transforma în instantă de judecată, ceea ce ar contraveni respectării principiului separatiei puterilor în stat.
Prin urmare, solicită respingerea recursurilor declarate în cauză şi mentinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instantei de fond.
19. Examinând recursurile în limitele investirii instantei, prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurenti, dar şi potrivit art.3041 din Codul de procedură civilă, a probelor şi apărărilor formulate contradictoriu de ambele părti, Curtea constată următoarele considerente:
În referire la exceptia inadmisibilitătii exceptiei de nelegalitate invocată de Curte, motivat de faptul că aceeaşi instantă a fost investită şi cu solutionarea actiunii directe în contencios administrativ prin care s­a solicitat anularea actului de delimitare al teritoriului cadastral al municipiului Tulcea nr. 1407/22.10.1999 şi a hărtii cadastrale, se constată că este întemeiată.
În conformitate cu dispozitiile art.4 din Legea nr. 554/2004 în vigoare la momentul solutionării cauzei, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea părtii interesate.”.
Ca natură juridică exceptia de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces în curs de judecată pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părti, amenintată să i se aplice un act ilegal, se apără invocând acest viciu şi cere ca actul să nu fie luat în considerare la solutionarea spetei.
În speta de fată, criticile de nelegalitate în privinta celor două acte administrative sunt prezente atât pe calea exceptie de nelegalitate cu care a fost investit tribunalul prin încheierea din 29 martie 2010 a Judecătoriei Tulcea cât şi în cadrul actiunii directe în anulare, ambele cauze fiind conexate sub 1556/88/2010*.
În consecintă, examinarea în cadrul aceluiaşi proces, a legalitătii actelor administrative pe cale directă exclude controlul judecătoresc şi pe calea indirectă a exceptiei de nelegalitate, la cererea aceleaşi persoane interesate, pentru faptul că o dată anulate actele pe cale directă, litigiul cu care este sesizată instanta de contencios administrativ în conditiile art.4 din Legea nr. 554/2006 nu mai are obiect.
În referire la această exceptie reclamantul, prin reprezentant, a arătat la termenul din 17.10.2012 că întelege să renunte la cererea prin care a invocat exceptia de nelegalitate, prezentând interes solutionarea actiunii directe. De asemenea, prin concluziile scrise depuse în termenul de amânare a pronuntării a învederat practica constantă a ICCJ care prin solutii de spetă a statuat faptul că, în astfel de situatii, solutionarea exceptiei de nelegalitate a actului administrativ nu este admisibilă, motiv pentru care, în privinta acestei probleme de drept, a solicitat ca instanta învestită cu solutionarea recursului să procedeze în consecintă.
În referire la exceptia lipsei procedurii prealabile conform art.7 din Legea nr. 554/2004 Curtea retine că din înscrisurile depuse în fata instantei de recurs rezultă că reclamantul s­a adresat pârâtelor Primăria Tulcea şi F.15.02.2010, fiind respectate din acest punct de vedere dispozitiile legale invocate mai sus.
Exceptia lipsei de interes a reclamantului în formularea actiunii, exceptie invocată de recurentul G.A. la termenul din 17.10.2012, Curtea o apreciază ca neîntemeiată deoarece reclamantul se consideră persoană vătămată prin cele două acte contestate, dovedind că împotriva Sentintei civile nr. 2689/21.10.2008 a Judecătoriei Tulcea a formulat calea extraordinară a revizuirii.
În referire la fondul actiunii în anulare Curtea constată că OCOT Tulcea a înaintat către Consiliul Popular al municipiului Tulcea, cu adresa de înaintare nr.127/26.01.1979 un dosar juridic E 140 cu nr.1407/22.10.1999, care continea „actul de delimitare al teritoriului cadastral al municipiului Tulcea, semnat de reprezentantii localitătilor vecine şi schita cadastrală generală scara 1:25.000”.
Acest dosar a fost înregistrat în evidentele O.J.J.G.C Tulcea, la înfiintarea acestei institutii sub nr. 1407/22.10.1999.
Din probele administrate, înscrisuri, expertiză topografică rezultă fără putintă de tăgadă că actele a căror anulare se solicită au fost întocmite în anul 1978, expertul mentionând că „ce este sigur este că această lucrare a fost executată înainte de anul 1989, lucrare de acest gen executându­se pe o durată de câtiva ani”.
Că este întocmită delimitarea teritorială înainte de 1990 rezultă şi din următoarele semne distinctive: aplicarea ştampilei RSR, mentionarea denumirilor IAS, Consiliul Popular Tulcea, Ferma PCR.
În atare situatie rezultă că reclamantul a supus analizei instantei de contencios administrativ examinarea legalitătii celor două acte contestate, iar instanta a admis cererea prin raportare însă la acte normative care nu erau în vigoare la momentul întocmirii lor, respectiv art.3 din Legea nr. 69/1991 şi art.11 al.2 din Legea nr. 7/1996 cu încălcarea principiului constitutional prevăzut în art.15 al 2 din Constitutia României, respectiv cel al neretroactivitătii legii civile.
În concluzie, cum atât Actul de delimitare cât si Harta cadastrală au fost întocmite înainte de anul 1990 legalitatea acestora trebuia invocată şi analizată din perspectiva actele normative in vigoare în acea perioadă, potrivit principiului tempus regit actum si nicidecum in raport de Legea nr.69/1991 si Legea nr.7/1996, Curtea apreciază hotărârea tribunalului ca fiind nelegală.
Pe cale de consecintă, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă Curtea va admite recursurile şi va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va respinge exceptia de nelegalitate ca fiind inadmisibilă.
În ceea ce priveşte actiunea directă a reclamantului, de anulare partială a actului de delimitare nr.1407/1999 şi a Hărtii cadastrale a municipiului Tulcea în partea referitoare la delimitarea teritorială fată de com. F., Curtea o va respinge ca nefondată.
În considerarea dispozitiilor art.274 din Codul de procedură civilă, lipsind culpa procesuală a recurentelor pârâte, actiunea reclamantului fiind respinsă Curtea constată că acesta nu este îndreptătit la plata cheltuielilor de judecată, cererea sa urmând a fi respinsă.
Fată de considerentele mai sus retinute Curtea apreciază ca fiind întemeiată cererea de interventie în interes propriu formulată de G.A.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii din hotărâre.