|
Legea nr. 85/2006. Contestaţie la tabelul
preliminar. Cererea creditorului de a fi înscris în tabelul preliminar cu o
creanţă afectată de o condiţie – respingerea acţiunii. Recurs declarat de
creditor – admitere; Casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare.
Legea nr. 85/2006
Art. 3
din Legea nr. 85/2006; art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006; art. 66 alin. 1
din Legea nr. 85/2006; art. 312, 304 Cod procedură civilă
Cererea creditorului de a
fi înscris în tabelul preliminar cu o creanţă afectată de o condiţie trebuie
analizată împreună cu documentaţia depusă, de administratorul judiciar şi
instanţă.
Considerentele instanţei de fond, precum
că doar o expertiză ce s-ar efectua în dosarul având ca obiect, pretenţii –
daune materiale şi morale „ar tranşa definitiv litigiul” constituie de fapt o
nemotivare a contestaţiei formulată de creditor, a lipsei de analiză atât a
acesteia, cât şi a actelor depuse.
Curtea de
Apel Bacău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
Decizia civilă nr. 618 din 17 aprilie 2012
Prin
contestaţia înregistrată la data de 09.06.2011 în dosarul nr. 279/110/2011 al
Tribunalului Bacău, S.C. N 2000 S.R.L. a contestat tabelul preliminar al
creanţelor debitoarei
S.C. S P S.R.L.
În motivarea contestaţiei
s-a arătat că se solicită modificarea Tabelului Preliminar, admiterea creanţei
şi înscrierea creditorului chirografar SC N 2000 SRL în tabloul creditorilor
împotriva debitoarei SC S P SRL, ca o consecinţă a reluării procedurii
judiciare ce face obiectul dosarului de daune nr. 23805/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti, Secţia a IV a Civilă, cu consecinţa menţinerii tuturor dispoziţiilor
procedurale dispuse în dosar; obligarea
S P SRL la plata daunelor-interese în cuantum estimat provizoriu la suma
de 4.550.000 Ron reprezentând cuantumul daunelor interese materiale şi morale
aferente actelor de contrafacere săvârşite de către debitoare şi a
cheltuielilor de judecată.
Mai arată contestatoarea că
anterior deschiderii procedurii insolvenţei, S P SRL a săvârşit fapte ilicite
generatoare a prejudiciului în patrimoniul N 2000 SRL; creanţa S.C. N 2000
S.R.L., ca rezultat al faptei ilicite, este certă şi anterioară deschiderii
procedurii insolvenţei, urmând a fi evaluată pe calea prezentei contestaţii;
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut
următoarele: Prin încheierea din data de 02.02.2011 pronunţată în dosarul nr.
279/110/2011 al Tribunalului Bacău s-a admis cererea debitoarei şi s-a deschis
procedura insolvenţei faţă de
S.C. S P S.R.L. Prin încheierea din 30.03.2011 s-a
aprobat raportul administratorului judiciar I SPRL şi s-a deschis procedura
falimentului. La data de 28.03.2011 s-a înregistrat la dosar cererea de
înscriere a creanţei, formulată de S.C. N 2000 S.RL. Administratorul judiciar
nu a înscris creanţa motivat de aspectul că nu este certă, lichidă şi
exigibilă. Prin urmare, creditorul trebuie să deţină o creanţa supra averii
debitoarei în baza căreia să solicite în mod întemeiat înscrierea în tabelul de
creanţe al debitoarei.
În sprijinul dovedirii
caracterului cert al creanţei, contestatoarea recurentă a invocat existenţa pe
rolul Tribunalului Bucureşti a unui dosar având ca obiect daune morale şi
materiale.
Prin contestaţia
înregistrată la acest număr de dosar contestatoarea a solicitat instanţei să
constate faptul că aceasta a suferit un prejudiciu prin actele de contrafacere
săvârşite de debitoarea falită.
În opinia instanţei
argumentele contestatoarei sunt total neîntemeiate.
Astfel doar o expertiză
efectuata în dosar ar putea tranşa într-o manieră neechivocă litigiul dintre
părţi şi ar putea întemeia caracterul cert al vreunei creanţe.
Însă, acesta expertiza
constituie doar un mijloc de proba ce ar putea fi utilizata pentru dovedirea
temeiniciei unei acţiuni în pretenţii împotriva debitoarei a cărei finalitate
depinde însă de întregul probatoriu administrat.
O cererea având ca obiect
pretenţii -daune morale şi materiale -are ca obiect realizarea unui drept
împotriva debitoarei.
Prin urmare, existenţa şi
întinderea acestei creanţe urma a fi stabilită cu prilejul soluţionării
contestaţiei.
Mai mult, conform art. 64
al. 4 din legea 85/2006 „Creanţele nescadente sau sub condiţie la data
deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi
îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de
prezenta lege.”
În realitate, instanţa a
reţinut că S.C. N 2000 S.R.L. nu a făcut dovada deţinerii vreunei astfel de
creanţe afectată de condiţie sau termen, ci se prevalează de existenţa unui
dosar la Tribunalul Bucureşti.
În aceste condiţii, dispoziţiile art. 64 al. 4 din
Legea 85/2006 nu sunt incidente în prezenta cauză.Împotriva încheierii
pronunţată de Tribunalul Bacău a promovat recurs creditoarea
S.C. N 2000 S.R.L.,
considerând-o nelegală motivat de faptul că nu s-a făcut o analiză corectă şi
completă a actelor dosarului, din care rezultă că cererea de a fi înscrisă în
tabelul preliminar cu suma de 4.550.000 lei cât şi contestaţia, sunt
întemeiate.
Recursul a fost apreciat ca
fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 3
pct. 7 din Legea nr. 85/2006, prin creditor se înţelege persoana fizică sau
juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului şi care a
solicitat în mod expres instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul
definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de
patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi.
Conform art. 3 pct. 16 din
acelaşi act normativ, tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele
născute înainte de data deschiderii procedurii, creanţe scadente, sub condiţie
sau în litigiu.
Instanţa de fond nu a avut
în vedere prevederile acestui articol, motivând faptul că doar o expertiză ce
s-ar efectua în cauza având ca obiect pretenţii – daune morale şi materiale
– „s-ar tranşa definitiv litigiul” şi s-ar
realiza dreptul împotriva debitoarei.
Argumentul reţinut prin
sentinţa recurată, constituie de altfel o nemotivare a contestaţiei; Legea nr.
85/2006 prevede dreptul de înscriere a unei creanţe afectate de o condiţie şi
nu impune doar existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile,
administratorul judiciar având obligaţia de a verifica toate creanţele şi
documentele depuse, cu excepţia titlurilor executorii – art. 66 (1).
Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus menţionate,
instanţa, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul; a casat
sentinţa şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea pe fond a
contestaţiei formulate de recurentul-creditor.
4. Legea nr. 85/2006. Acţiune de repunere
în termen de a formula cerere de creanţă – admitere. Recurs declarat de
societatea comercială debitoare -respingere. Nerespectarea de către
administratorul judiciar a Legii nr. 85/2006.
Legea nr. 85/2006
Art.
103 cod procedură civilă; art. 312, Cod procedură civilă; art. 62 din Legea nr.
85/2006; art. 73 din Legea nr. 85/2006; art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Creditorul nu trebuie să formuleze acţiune
pentru repunerea în termen de formulare a cererii de creanţă, atât timp cât
administratorul/lichidatorul judiciar nu a îndeplinit cerinţa Legii nr.
85/2006, aceea de a notifica pe creditori; în această situaţie creditorii sunt
consideraţi în termen, de a formula cerere de creanţă.
Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios
Administrativ şi Fiscal Decizia civilă nr. 1357 din 22 iunie 2012
Asupra recursului declarat
de creditoarea S.C. P.R. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr.1117/2011,
pronunţată de Tribunalul Bacău, se reţin următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.
1117 din 13 octombrie 2011, Tribunalul Bacău a respins cererea de repunere în
termen, formulată de S.C. P. R. S.R.L.
S-a reţinut de instanţa de
fond că:
Prin cererea formulată la
data de 16.03.2011 S.C. P.R. S.R.L. a solicitat repunerea în termenul de
depunere a declaraţiei de creanţă.
Analizând cererea instanţa a
reţinut că potrivit art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi
de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal
atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea
dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Faţă
de aceste dispoziţii instanţa a observat că în cadrul procedurii insolvenţei, o
eventuală încălcare a dispoziţiilor privind modalitatea de efectuare a
notificării deschiderii procedurii nu poate constitui temei pentru o repunere
în termenul de formulare a cererii de înscriere a creanţelor.
Astfel, potrivit art. 76 din
Legea nr. 85/2006 cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii
procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe
anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a
creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. 1 lit. b, va
fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în
tabelul creditorilor.
Prin urmare, sancţiunea
decăderii intervine doar în cazul în care notificarea s-a făcut cu respectarea
dispoziţiilor legale, în caz contrar creditorul fiind încă în termenul de
formulare a cererii de înscriere în masa credală.
Ori, pentru ca dispoziţiile
art. 103 din Codul de procedură civilă să fie aplicabile este necesar ca
sancţiunea decăderii să fi operat, iar termenul imperativ să fi fost depăşit.
Prin urmare, în condiţiile
în care administratorul/lichidatorul judiciar respinge ca tardivă o cerere de
înscriere a creanţei, deşi notificarea deschiderii procedurii nu a respectat
dispoziţiile legale, creditorul nu poate invoca prevederile art. 103 Cod
procedură civilă, ci trebuie să formuleze contestaţie întemeiată fie pe art. 73
din Legea nr. 85/2006 (dacă termenul stabilit de art. 73 alin. 2 nu s-a
împlinit), fie pe art. 21 alin. 2.
S.C. P.R. S.R.L. a declarat
recurs împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bacău, considerând-o
nelegală, motivat de faptul că declaraţia de creanţă a fost comunicată prin
poştă la data de 12.03.2011, deci cu respectarea termenului prevăzut de art. 62
alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 85/2006.
Recursul a fost apreciat ca
nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut o
corectă situaţie de fapt şi, de asemenea, a făcut o corectă aplicare a prevederilor
legale; astfel, aşa cum s-a reţinut şi prin sentinţa recurată, atâta timp cât
administratorul/lichidatorul judiciar nu a notificat creditorul privind
deschiderea procedurii insolvenţei, acesta are dreptul de a formula cerere de
creanţă, în condiţiile Legii nr. 85/2006.
Pe cale de consecinţă, nu se
impune formularea unei cereri de repunere în termen, deoarece creditorul, în
condiţiile mai sus menţionate, nu poate fi sancţionat cu decăderea din termenul
de a depune cererea.
Faţă de cele mai sus menţionate, în temeiul art. 312 Cod procedură
civilă, instanţa a respins recursul ca nefondat. | 
