Legea nr. 85/2006, republicată. Termenul limită pentru depunerea obiecţiunilor la raportul final.
Legea nr.
85/2006, republicată, art. 129
Termenul
limită pentru depunerea obiecţiunilor la raportul final se calculează în raport
de data fixată pentru convocarea adunării creditorilor şi nu curge de la data
comunicării raportului final către toţi creditorii. Acest termen este de decădere
iar nedepunerea obiecţiunilor în termenul legal, decade creditorul din dreptul
de a mai formula obiecţiuni la raportul final.
Secţia a II-a Civilă, de
Contencios Administrativ şi Fiscal
Decizia nr. 81/R din 13 ianuarie 2012
Prin sentinţa civilă nr.
1190 din 9 mai 2011, pronunţată în dosarul nr. 3119/96/2008 al Tribunalului
Harghita, s-a respins excepţia tardivităţii formulării obiecţiunilor invocate
de lichidatorul G.G.M.C. SPRL Târgu Mureş, s-au admis obiecţiunile formulate de
creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, împotriva raportului final întocmit de
lichidator la data de 11 februarie 2011, şi s-a dispus continuarea procedurii
insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei S.C. A.T.C.
SRL.
În considerentele
hotărârii, s-a reţinut că prin încheierea din 14 februarie 2011, judecătorul
sindic a dispus înregistrarea şi afişarea raportului final întocmit de
lichidatorul G.M.C. SPRL Târgu Mureş, prin care s-a propus închiderea
procedurii declanşate împotriva debitoarei S.C. A.T.C. SRL.
Împotriva acestui
raport final, a formulat obiecţiuni creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, prin care
s-a solicitat continuarea procedurii întrucât, deşi administratorul debitoarei
a achitat suma de 61.327,67 lei, lichidatorul nu a aplicat corect distribuirea
acestei sume.
Prin raportul din 9 mai 2011, lichidatorul invocă excepţia
tardivităţii formulării obiecţiunilor, motivat de faptul că ele trebuiau
formulate cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru adunarea
creditorilor, în vederea aprobării raportului final. Pe fond, se susţine că
distribuirea sumei achitată de administrator, s-a făcut în ordinea stabilită de
art. 123 din Legea insolvenţei.
În legătură cu
excepţia tardivităţii formulării obiecţiunilor, judecătorul sindic a reţinut că
la termenul din 14 februarie 2011, a dispus convocarea adunării creditorilor
pentru data de 14 martie 2011, în vederea punerii în discuţie a raportului
final.
Potrivit art. 129
alin. 1 din Legea nr. 85/2006, copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor
creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa instanţei. Având în vedere
că la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte că lichidatorul s-a
conformat acestei obligaţii, inclusiv că raportul final a fost publicat în
B.P.I., nu se poate imputa contestatoarei că nu a formulat obiecţiuni în
termenul stabilit de acelaşi text de lege. Mai susţine că motivele invocate
prin obiecţiuni se impuneau a fi verificate şi din oficiu de către judecătorul
sindic.
În aceste condiţii,
excepţia tardivităţii invocată de către lichidator, a fost respinsă.
Pe fond, s-a reţinut
de către judecătorul sindic că la termenul din 7 decembrie 2009, s-a depus o
cerere prin care s-a solicitat stabilirea răspunderii materiale a
administratorilor A.Z. şi B.I., pentru sumele de 61.327,66 lei, din care
lichidatorul şi-a reţinut cheltuielile ocazionate de derularea procedurii,
restul fiind destinată îndestulării parţiale a creditorilor.
Acest lucru s-a
realizat cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. 1 din Legea nr.85/2006, din
care derivă obligaţia lichidatorului de a prezenta un raport asupra fondurilor
obţinute şi un plan de distribuire între creditori. S-a mai reţinut că judecătorul
sindic nu a dispus în vreun fel sau altul asupra cererii de angajare a răspunderii
materiale a administratorilor, soluţionarea acestei cereri era obligatorie
chiar dacă administratorii au achitat de bună voie suma stabilită de către
lichidator.
Împotriva acestei
hotărâri, a declarat recurs lichidatorul G.M.C. SPRL Târgu Mureş, solicitând
modificarea hotărârii judecătorului sindic, în sensul admiterii excepţiei
tardivităţii formulării obiecţiunilor.
Se arată că raportul final a fost întocmit pentru termenul din data de 14
februarie 2011, a fost depus pentru publicarea în B.P.I. împreună cu bilanţul
de închidere şi convocatorul privind adunarea creditorilor în vederea
închiderii procedurii, aspecte ce rezultă din cererile de publicare depuse la
B.P.I. din cadrul O.R.C. Harghita, preluate la data de 22 februarie 2011 şi
publicate în Buletinul nr. 2867 din 11 martie 2011, în ce priveşte raportul
final şi bilanţul G. şi respectiv Buletinul nr. 2600 din 4 martie 2011, în ce priveşte convocatorul
adunării creditorilor.
În aceste condiţii, creditoarea A.V.A.S. Bucureşti trebuia
să aibă la cunoştinţă încă de la data de 14 februarie 2011 de formularea şi
depunerea raportului final.
Termenul stabilit
pentru adunarea creditorilor în vederea aprobării documentelor întocmite pentru
închiderea procedurii a fost stabilit la 14 martie 2011, situaţie în care
termenul limită pentru formularea şi depunerea obiecţiunilor era data de 9
martie 2011, iar obiecţiunile au fost depuse abia la data de 11 martie 2011.
În raport de
această stare de fapt, judecătorul sindic era obligat să constate tardivitatea
depunerii obiecţiunilor.
Pe fond se susţine
că la data la care au fost formulate obiecţiunile, erau îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege pentru propunerea de închidere a procedurii, întrucât
administratorul societăţii faţă de care s-a solicitat angajarea răspunderii a
achitat integral pasivul debitoarei, conform tabelului definitiv, fără însă a
achita cheltuielile ocazionate de prezenta procedură.
La repartizarea
sumelor înscrise în tabelul definitiv, a fost respectată ordinea prevăzută de
art. 123 din Legea nr. 85/2006, sau acoperit integral cheltuielile de procedură
prevăzute la rangul 1, după care s-a procedat la o îndestulare parţială a
celorlalţi creditori, proporţional cu creanţele acestora.
A.V.A.S., prin
întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea
soluţiei primei instanţe ca temeinică şi legală, susţinând în principal, că
recursul este nemotivat în fapt şi în drept, situaţie în care se impune
constatarea nulităţii recursului.
Pe fond se susţine
că obiecţiunile la raportul final au fost formulate înăuntrul termenului prevăzut
de lege, respectiv cu 5 zile înainte de data convocării adunării creditorilor,
că în mod temeinic şi legal prima instanţă a admis obiecţiunile la raportul
final, atâta timp cât lichidatorul şi-a acoperit integral cheltuielile
efectuate cu procedura şi onorariul, iar creditorii înscrişi la masa credală şi-au
recuperat doar o parte din suma înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor.
Examinând sentinţa
atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, şi în limitele prevăzute de
art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat că
recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor
art. 129 din Legea nr. 85/2006, „în termen de maxim 30 de zile de la data afişării
raportului final şi a situaţiilor financiare finale, (deci nu de la data
confirmării comunicării acestor acte de către persoanele îndreptăţite), judecătorul
sindic are obligaţia să convoace
adunarea creditorilor în scopul ţinerii
unei şedinţe în cadrul căreia se vor discuta obiecţiile pe care creditorii au
posibilitatea să le formuleze cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru convocare”. Se poate aşadar
obseR.V.A. că termenul de 5 zile pentru depunerea obiecţiunilor se calculează în raport de data fixată pentru
convocarea adunării creditorilor şi nu
curge aşa cum greşit a reţinut judecătorul sindic de la data comunicării raportului final către toţi creditorii.
Acest termen este unul de decădere, ceea ce înseamnă că
nedepunerea obiecţiunilor în termenul prevăzut
lege, decade creditorul din dreptul de a mai formula obiecţiuni la raportul
final.
În speţă, aşa cum
rezultă din actele şi lucrările dosarului, dar şi din poziţia exprimată de
creditoarea A.V.A.S., data convocării adunării generale pentru aprobarea
raportului final, a fost stabilită pentru data de 14 martie 2011, ceea ce
înseamnă că obiecţiunile la raportul final trebuiau depuse până la data de 9
martie 2011, însă aceste obiecţiuni au fost depuse abia la data de 11 martie
2011, aşa cum rezultă din actul de la fila 139, dosar fond.
Fiind depuse
peste termenul legal şi având în vedere că nu s-a solicitat o eventuală
repunere în termen pentru motive temeinice, instanţa de control apreciază că în
mod nelegal, judecătorul sindic a respins excepţia tardivităţii obiecţiunilor,
astfel că în baza dispoziţiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod,
va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii excepţiei
tardivităţii şi respingerea obiecţiunilor
formulate de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti împotriva raportului final întocmit
de lichidator la data de 11 februarie 2011.
Situaţia cererii formulată
de lichidatorul judiciar pentru angajarea răspunderii materiale a
administratorilor A.Z. şi B.I., şi apoi modalitatea de repartizare a sumei
achitate de unul din administratorii societăţii, vor fi analizate de către
judecătorul sindic, în virtutea competenţelor stabilite prin art. 11 din Legea
nr. 85/2006, dar şi al rolului activ al judecătorului, recunoscut prin dispoziţiile cuprinse în art.
129 Cod de procedură civilă, raportat la art. 149 din Legea nr. 85/2006, ţinând
seama şi de faza procedurală la care se află dosarul. |