Legea nr. 119/1996. Competenţa materială specială.
- Legea nr. 119/1996, art. 3
Competenţa materială de soluţionare a unei
cereri de rectificare acte de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe
acestea.
Actele de stare civilă sunt acte civile nu
administrative. Dispoziţia primarului prin care s-a dispus rectificarea unui
act de naştere a fost emisă în limitele competenţelor prevăzute de art. 3 din
Legea nr. 119/1996, lege care instituie o competenţă materială specială de soluţionare
a contestaţiilor. O asemenea acţiune este inadmisibilă pe calea contenciosului
administrativ.
Secţia a II-a Civilă, de
Contencios Administrativ şi Fiscal
Decizia nr. 482/R din 23 februarie 2012
Prin Sentinţa
civilă nr. 1085 din 27 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Harghita, în
dosarul nr. 8859/299/2008, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul
Municipiul Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâta S.M.
În considerentele
hotărârii s-a reţinut că prin cererea înregistrată de reclamantă sub nr. 23633
din data de 19 septembrie 2007, pârâta a solicitat rectificarea actului de naştere
nr. 88 din 09.09.1946, în sensul că la rubrica prenumelui titularului actului
din M. să se treacă M., aşa cum este corect, cererea pârâtei fiind aprobată
prin dispoziţia nr. 2506 din 13 septembrie 2007 a Primarului Municipiului
Miercurea Ciuc.
În conformitate
cu art. 57 din Legea nr.119/1996, cu privire la actele de stare civilă, astfel
cum a fost introdus prin Legea nr. 117/2006, rectificarea actelor de stare
civilă este în competenţa autorităţilor administraţiei publice locale, sens în
care în temeiul unei dispoziţii a primarului unităţii administrativ teritoriale
care are în păstrare acte de stare civilă se pot rectifica actele de stare
civilă şi menţiunile înscrise pe marginea acestora.
Conform
prevederilor art. 104 din Metodologia privind aplicarea Legii nr. 119/1996,
rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă presupune îndreptarea unor
erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor actelor de stare civilă.
În cazul când se
solicită rectificarea prenumelui ori a datei de naştere, din actul de naştere,
se verifică documentele care au stat la baza înregistrării naşterii.
Pârâta a depus la dosar un act intitulat „extras din
matricola botezaţilor a comunei bisericeşti ortodoxe române din Miercurea
Ciuc”, din data de 23 octombrie 1946, din care rezultă că pârâta a fost trecută
cu numele de M..
Toate actele de
stare civilă, carte de identitate, paşaport, diplomă de maturitate, precum şi
diplomă de licenţă, au fost emise pe numele M., iar în certificatul de naştere
figurează numele de M..
Acesta a fost
motivul pentru care pârâta a solicitat rectificarea actului de naştere, cererea
acesteia fiind apreciată ca întemeiată, efectuarea rectificării având loc în
condiţiile prevăzute de art. 125 alin. 2 şi art. 130 alin.1 din H.G. nr.
64/2011 pentru aprobarea metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor
în materie de stare civilă care prevăd că rectificarea actelor de stare civilă şi
a menţiunilor înscrise pe marginea acestora, se face în temeiul dispoziţiei
primarului, unităţii administrativ teritorial care are în păstrare actul de
stare civilă, din oficiu, sau la cererea persoanei interesate, cu avizul
prealabil a SPCJEP.
Împotriva cestei
hotărâri a declarat recurs Municipiul Miercurea Ciuc, solicitând modificarea
hotărârii în sensul admiterii acţiunii şi anularea deciziei primarului şi a menţiunilor
de rectificare efectuate pe actul de naştere al pârâtei.
În motivarea
cererii de recurs se arată că prin acţiunea dedusă judecăţii nu a solicitat
rectificarea actului de naştere nr. 88 din 9
septembrie 1946, aşa cum greşit a reţinut prima instanţă, ci a solicitat
anularea menţiunii de rectificare a prenumelui titularului de pe marginea
actului de naştere nr. 88 din 9 septembrie 1946, efectuată în baza dispoziţiei
primarului Municipiului Miercurea Ciuc nr. 2506/2007, cu scopul ca după
anularea dispoziţiei şi a menţiuni
aplicate să îndrume pe pârâta S.M. să solicite schimbarea numelui pe cale administrativă, în condiţiile prevăzute
de art. 4 alin.1 şi 2 lit. c din Ordonanţa nr.41/2003.
Se precizează că
acţiunea a fost declanşată în urma verificărilor efectuate în registrele de naştere
ale Primăriei Mun. Miercurea Ciuc, şi s-a constatat că pe marginea actului de
naştere nr. 88 din anul 1946, în registrul de naştere al Primăriei Municipiului
Miercurea Ciuc, privind pe S.M., cu ocazia înregistrării naşterii pârâta a fost
înregistrată cu prenumele M., iar în certificatul de naştere eliberat a fost
trecut M., existând neconcordanţă între actul de naştere şi certificatul de naştere.
Prin cererea
înregistrată sub nr. 23633 din 10 septembrie 2007, pârâta a solicitat rectificarea actului de naştere
nr. 88 din 9 septembrie 1946, în sensul că la rubrica prenumele titularului actului
din M. să se treacă M., aşa cum este corect, cererea pârâtei fiind aprobată
prin Dispoziţia nr.2506 din 13 septembrie 2007 a primarului Mun. Miercurea
Ciuc.
În urma
controlului efectuat s-a stabilit că în mod greşit s-au efectuat rectificări în
actul de stare civilă, întrucât pârâta trebuia să fie îndrumată să solicite
schimbarea prenumelui pe cale administrativă în condiţiile prevăzute de OG
nr.41/2003.
Având în vedere condiţiile în care a fost declanşată această
acţiunea, apreciază că se impune admiterea ei şi anularea dispoziţiei
primarului de rectificare a actului de stare civilă precum şi a menţiunilor
trecute pe actul de naştere al pârâtei.
Examinând sentinţa
atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, în
limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat că
recursul este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate prin cererea
de recurs.
Astfel, instanţa
de control reţine că prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1
Bucureşti, reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat în contradictoriu
cu pârâta S.M., anularea menţiuni de rectificare a prenumelui titularului de pe
marginea actului de naştere nr. 88 din 9 septembrie 1946, din registrul de naştere
al Primăriei Municipiului Miercurea Ciuc, şi anularea dispoziţiei nr.2506/2007
emisă de primarul Mun. Miercurea Ciuc.
Prin Sentinţa
civilă nr. 12360 din 11 iunie 2010, s-a
declinat competenţa de soluţionare a
cauzei în favoarea Tribunalului Harghita – Secţia de Contencios
Administrativ reţinându-se în considerentele hotărârii că Dispoziţia nr.
2506/2007 emisă de primarul mun. Miercurea Ciuc reprezintă un act administrativ
în sensul art.2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004, a contenciosului
administrativ, că rectificările făcute pe actul de naştere sunt rezultatul
acestei dispoziţii, situaţie în care revine instanţei de contencios
administrativ competenţa de soluţionare a acţiuni dedusă judecăţii.
De precizat că
această hotărâre nu a fost recurată de niciuna dintre părţi.
În legătură cu
natura juridică a dispoziţiei primarului prin care s-a dispus rectificarea actului de naştere, Curtea a reţinut că
această dispoziţie a fost emisă în limitele competenţelor prevăzute de art. 3
din Legea nr. 119/1996, privind actele de stare civilă, care stabilesc organele
competente să îndeplinească atribuţiile de stare civilă, în calitate de ofiţer
de stare civilă, printre acestea regăsindu-se şi primarii municipiilor,
sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, şi întrucât dispoziţia
contestată viza rectificarea actului de naştere care este un act de stare civilă,
natura juridică a dispoziţiei primarului nu poate fi decât una civilă.
Prin acţiunea
dedusă judecăţii, recurentul reclamant a înţeles să conteste dispoziţia de
modificare a actului de stare civilă, contestând evident decizia prin care s-a
realizat rectificarea actului de naştere, ori potrivit art. 61 din Legea
nr.119/1996 privind actele de stare civilă, „rectificarea actelor de stare
civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul
dispoziţiei primarului, unităţii administrativ teritoriale care are în păstrare
actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu
avizul prealabil al serviciului public, comunitar, judeţean de evidenţă a
persoanei.
Cererea de
rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea,
însoţită de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local,
de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţi administrativ teritoriale
care are în păstrare actul de stare civilă, ori după caz, la serviciul public
comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria de la locul de
domiciliu. Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile prin emiterea
dispoziţiei prevăzute la alin.1 care se comunică solicitantului, în termen de
10 zile de la data emiterii.
Dispoziţia prevăzută la alin.1, poate fi contestată la
instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea
emitentă, în condiţiile legii”.
Această prevede
specială vizează aşadar o competenţă materială specială de soluţionare a unor
astfel de contestaţii, respectiv în sarcina judecătoriei aferente, concluzia
impunându-se pentru argumentul de analogie cu prevederile art. 60 alin. 2 din
Legea nr.119/1996, „unde se prevede că în cazul anulării, completării şi
modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanţei judecătoreşti se face
de către persoana interesată, de structurile de stare civilă, din cadrul
serviciilor publice, comunitare, locale sau judeţene, de evidenţă a persoanelor
ori de către parchet, iar cererea se
soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau
sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar
local de evidenţă a persoanelor şi a concluziilor procurorului”, deoarece
raportat la aceeaşi categorie de acte juridice, actele de stare civilă care
sunt acte civile şi nu administrative, competenţa de soluţionare a cererilor
menţionate la Capitolul V al legii, neputând fi partajată.
Având în vedere
toate aceste elemente anterior menţionate, Curtea apreciază că dată fiind
natura juridică a actului contestat, acte de natură civilă şi nu act
administrativ, şi dată fiind prevederea legală menţionată, care atribuie instanţei
civile, respectiv judecătoria, competenţa materială de soluţionare a unei
astfel de cauze, acţiunea în contencios administrativ, aşa cum a fost calificată
de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, calificare însuşită de către
reclamant,apare ca inadmisibilă.
În aceste condiţii,
recursul reclamantului va fi admis, în condiţiile prevăzute de art. 312 alin.1
Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, hotărârea
primei instanţe urmând a fi modificată în sensul respingerii acţiunii
reclamantului ca inadmisibilă. |