avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Internare într-o colonie de muncă. Caracterul politic al măsurii administrative
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă,, decizia civilă nr. 3385 din 5 septembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 471 din 25 martie 2013 a Tribunalului Maramureş, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii S.F.L. şi S.T., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
A fost constatat caracterul politic al măsurii administrative a internării în colonii de muncă în perioada 20.03.1953-20.03.1955 (efectiv 20.03.1953-18.06.1954) dispusă prin Decizia M.S.S. nr. 522/1953 pentru „manifestări duşmănoase la adresa conducătorului U.R.S.S. şi regimului de democraţie populară”, măsură adoptată în privinţa lui S.G., născut în data de 1 iunie 1909 în comuna …, judeţul Maramureş, fiul lui …, decedat în 30.12.1988.
A fost respinsă în rest acţiunea, cu privire la obligarea pârâtului la plata de daune morale.
A fost respinsă cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Starea de fapt
Reclamanţii S.F.L. şi S.T. sunt fiul respectiv soţia lui S.G., născut în data de 1 iunie 1909 în comuna …, jud. Maramureş, decedat în Bucureşti în data de 30.12.1988.
Prin Decizia M.S.S. nr. 522 din 1953, acesta a fost încadrat în CM, internat pe o perioadă de 24 de luni în colonii de muncă, pentru perioada 20.03.1953 -20.03.1955, pentru manifestări duşmănoase la adresa conducerii URSS, fiind eliberat din Penitenciarul Caransebeş în data de 18.06.1954, după cum relevă fotocopia Biletului de Liberare nr. 1929/1954, a adresei nr. 2066 din 18.06.1954 emisă de Penitenciarul Caransebeş, de la fila 57 dosar, a notei datate 28.11.1953 de la fila 60 dosar şi a referatului din 5 iunie 1954 emis de Ministerul Afacerilor Interne.
De asemenea, fotocopia carnetului de muncă al defunctului S.G. relevă o întrerupere de activitate în perioada 20.03.1953-14.08.1954.
Fişa personală, fişa matricolă penală atestă că autorul reclamanţilor (care în unele acte figurează cu prenumele G., născut în I. ori în S.) a suferit o măsură administrativă cu caracter politic.
Din cuprinsul referatului privind terminarea cercetărilor asupra numitului S.G., reţinut în data de 21 martie 1953, de către Ministerul Securităţii Statului regiunea Baia Mare rezultă că acesta a fost apreciat ca fiind „un duşman recalcitrant împotriva regimului democrat, împotriva marilor dascăli ai proletariatului, a luptei pentru pace şi duşmănos împotriva clasei muncitoare”, „un element şovinist aducând insulte la adresa partidului şi organelor de securitate a Statului”. S-a reţinut că acesta a comentat în jurul problemei încetării din viaţă a conducătorului Uniunii Sovietice, ar fi comentat spunând că regimul este ca acel din Uniunea Sovietică pentru distrugerea intelectualităţii.
De asemenea, din fişa personală depusă la fila 66 dosar rezultă că acesta s-a manifestat duşmănos şi aducând insulte şi injurii triviale conducătorului URSS cu ocazia încetării din viaţă, insulte la adresa guvernului URSS şi al RPR, la adresa PMR şi MSS, având manifestări şovine-naţionaliste şi împotriva ideologiei celor patru mari dascăli ai proletariatului. Fişa personală relevă că S.G. a fost internat pentru manifestări duşmănoase la adresa conducătorului URSS şi a regimului de democraţie populară.
Toate aceste acte se coroborează cu depoziţia martorului M.G., audiat la propunerea reclamantului.
Dezlegarea în drept
Raportat la prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 şi la dispoziţiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, se apreciază că măsura administrativă a internării lui S.G. în colonii de muncă pe o perioadă de 24 luni, dispusă prin Decizia nr. 522/1953, a avut un caracter politic, autorul reclamanţilor susţinând principii democratice contrare regimului politic al vremii, având o atitudine apreciată ca duşmănoasă.
Solicitarea reclamanţilor relativă la obligarea Statului Român la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu poate fi, însă, primită, avându-se în vedere Deciziile nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010, ale Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 761 din data de 15 noiembrie 2010 şi Decizia nr. 12 pronunţată la data de 19.09.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.
Întrucât reclamanţii nu au dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în acest litigiu, conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă şi art. 1169 din Codul civil de la 1864, cererea lor de obligare a pârâtului la plata acestora a fost respinsă.
Recursul pârâtului
Împotriva acestei sentinţe, a declarat în termen legal recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii, pe motiv că decizia nr. 522/1953 a fostului Minister de Interne este singurul act care atestă, eventual, trecerea prin sistemul penitenciar, însă nu şi temeiul legal pentru stabilirea caracterului politic al măsurii administrative a internării în colonii de muncă, nefiind întemeiată pe vreun act normativ dintre cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 221/2009, nefiind suficientă constatarea făcută de prima instanţă a faptului că antecesorul reclamanţilor a fost internat pentru că era duşman al regimului comunist.
Întâmpinarea reclamanţilor intimaţi
Reclamanţii intimaţi, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că detenţia în Penitenciarul Caransebeş constituie o măsură administrativă cu caracter politic, aşa cum a reţinut prima instanţă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispoziţiile art. 304 1 Cod proc. civ ., curtea apreciază că acesta nu este fondat, întrucât s-a dovedit măsura detenţiei, s-a depus actul administrativ în baza căruia aceasta a avut loc, recurentul susţinând, în esenţă, că acest act administrativ nu este fundamentat pe vreunul dintre actele normative enumerate în art. 3 din legea specială de reparaţie. În realitate, nu se poate susţine că internarea fără vreun temei legal nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, deşi a avut la bază opoziţia faţă de regimul totalitar comunist. Art. 3 din Legea nr. 221/2009 indică actele normative abuzive în temeiul cărora au fost dispuse măsuri administrative cu caracter politic, în baza unor acte administrative. Neindicarea vreunui temei legal în cuprinsul actului administrativ prin care s-a dispus o măsură administrativă cu titlu de sancţiune pentru opoziţia faţă de regimul totalitar comunist nu înlătură caracterul abuziv al măsurii, ci, dimpotrivă, îl accentuează. Aceeaşi a fost interpretarea instanţelor şi în materia altor legi de reparaţie, cum ar fi Legea nr. 10/2001, respectiv că preluarea care nu a avut la bază vreun temei legal este una abuzivă, la fel ca preluarea care a avut la bază un temei legal considerat abuziv prin legea specială de reparaţie.
Din considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea va respinge recursul ca nefondat.
Intimaţii au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, însă, deşi întâmpinarea a fost redactată prin avocat, nu a fost depus vreun act care să ateste cuantumul onorariului avocaţial, motiv pentru care, în temeiul art. 274 Cod proc. civ., solicitarea lor urmează a fi respinsă.