Exploatare balast. Evaluarea prejudiciului cuvenit proprietarului terenului

Exploatare balast. Evaluarea prejudiciului cuvenit proprietarului terenului

Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 3558 din 15 septembrie 2013

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1721/06.04.2012 pronunţată în dosarul nr. .../328/2010 al Judecătoriei Turda, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul S.E. în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SRL, având ca obiect pretenţii.

A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 229.535 lei precum şi a sumei de 30.000 euro, reprezentând despăgubiri.

S-a respins restul pretenţiilor reclamantului.

A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.563,50 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru şi onorarii experţi.

Starea de fapt

Terenul în litigiu este identificat în tarla 47, parcela 184, în suprafaţă de 6600 mp, fiind înscris în Titlul de proprietate nr. 28045/1644 din data de 06.03.1997, prin care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.

Terenul se identifică în regim de carte funciară cu imobilul înscris în CF 50598 Mihai Viteazu, cu nr. cadastral 50598, în suprafaţă de 6600 mp, având ca proprietar tabular pe reclamantul S.E., cu titlu de lege.

Potrivit identificării topografice realizate prin expertiza tehnică în specialitatea topografie, de către expert tehnic judiciar, inginer D.A.N., la faţa locului au fost identificate în concret trei loturi:

- respectiv lotul 1 cu suprafaţa de 45 mp,

- lotul 2 cu suprafaţa de 4397 mp, reprezentând teren în întregime săpat,

- lotul 3 cu suprafaţa de 2158 mp, reprezentând imobil rămas fără acces la drum.

În cauză, s-a stabilit, prin expertiza tehnică în specialitatea geologie, efectuată de către expert tehnic judiciar inginer Z.L. că, în urma excavării, de pe terenul reclamantului S.E. a fost excavată o cantitate de 14.915,34 mc de balastru. S-a stabilit totodată prin expertiza tehnică în specialitatea agricultură întocmită de către expert tehnic judiciar, inginer G.P., că terenul a devenit ca urmare a excavărilor efectuate, impropriu pentru agricultură.

Instanţa a reţinut că probele administrate în cauză confirmă susţinerile reclamantului, în sensul că terenul al cărui proprietar este a fost excavat pentru exploatarea de balastru de către pârâtă, fără ca aceasta să-l fi despăgubit în vreun fel.

Pârâta a recunoscut efectuarea de lucrări de excavare a terenului reclamantului, însă a precizat că a avut în acest sens acordul reclamantului, în condiţiile în care între părţi au existat negocieri în vederea înstrăinării terenului de către reclamant în favoarea pârâtei. Reclamantul nu a contestat existenţa acestor negocieri, însă a precizat că ele nu au fost duse la capăt, părţile neînţelegându-se cu privire la preţul de vânzare.

Instanţa a avut în vedere, însă, că aceste negocieri nu s-au concretizat în încheierea vreunui act juridic şi, mai mult, discuţiile prealabile care ar fi avut loc între părţi sunt lipsite de relevanţă câtă vreme terenul reclamantului a fost excavat înainte de a se fi rezolvat situaţia juridică a acestuia. Faptul ca nu s-a ajuns la un acord asupra preţului nu-i da dreptul paratei sa exploateze terenul reclamantului gratuit. Cu atât mai mult se impune această concluzie, cu cât excavarea terenului a avut loc înainte de data stabilită de părţi pentru discuţiile legate de vânzarea-cumpărarea terenului.

Începând exploatarea terenului, respectiv excavarea acestuia pentru obţinerea de balastru, fără a deţine proprietatea asupra terenului, parata a încălcat grav dreptul de proprietate al reclamantului, sancţionata de Constituţie şi de art.1 din Protocolul adiţional nr. l la CEDO, producând acestuia un prejudiciu.

In ceea ce priveşte despăgubirile solicitate de către reclamant, s-a reţinut că potrivit art. 998-999 C. civ. orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu obliga pe acela din a cărui greşeala s-a ocazionat a-l repara..

Acest text constituie temeiul răspunderii civile delictuale în dreptul civil roman, iar pentru antrenarea acestei răspunderi trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiţii, respectiv existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia celui care a cauza prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

S-a reţinut că fapta ilicită a pârâtei, constă în efectuarea de lucrări de excavare asupra unui teren care nu îi aparţinea, iar culpa sa rezidă în aceea că a efectuat lucrările de excavare, cunoscând că situaţia juridică a acestui teren nu era reglementată, iar negocierile cu reclamantul nu erau finalizate.

La dosarul cauzei au fost depuse de către reclamant, în cadrul probei cu înscrisuri, procesul-verbal încheiat de Comisia din cadrul Primăriei com. Mihai Viteazu, care s-a deplasat în teren pentru a verifica susţinerile reclamantului, solicitarea transmisă de către Instituţia Prefectului Judeţului Cluj către instituţiile abilitate în vederea verificării respectării de către pârâtă a normelor legale ce reglementează activitatea de exploatare a agregatelor minerale, precum şi procesul-verbal de control încheiat de Primăria com. Mihai Viteazu împreună cu reprezentanţii Direcţiei Apelor Mureş şi în prezenţa

reprezentanţilor pârâtei, acte din care rezultă şi alte nereguli identificate în activitatea de exploatare a pârâtei.

Prejudiciul produs reclamantului prin exploatarea ilicită, rezultă din expertizele întocmite în cauză şi constă în degradarea substanţială a terenului, ce atrage scăderea valorii sale de circulaţie.

Astfel, s-a avut în vedere că din întreaga suprafaţă de teren deţinută în proprietate de către reclamant, o suprafaţă de 4397 mp a fost excavată, iar potrivit expertizei în specialitatea geologie efectuată în cauză, de pe această suprafaţă s-a exploatat balastru în cantitate de 14.915,34 mc. Expertul a înlăturat din calcul masa vegetala, care nu are utilitate practica şi folosind preţul pentru un mc de balast practicat şi comunicat de către pârâtă, de 12,9321 lei/mc la care se adaugă TVA, a calculat valoarea prejudiciului produs reclamantului, prin comercializarea balastrului excavat de pe terenul său de către pârâtă, la o valoare de 229.535,14 lei.

În ceea ce priveşte porţiunea de teren adiacentă gropii excavate, în suprafaţă de 2158 mp, rămasă fără acces la drum şi identificată prin expertiza tehnică în specialitatea topografie, între punctele de contur 206, 26, 27, 28, 29, 30, 207, 200, 201, aceasta a fost evaluată prin expertiza tehnică în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare la suma de 30.000 euro.

Astfel fiind instanţa a reţinut că în cauză este dovedită întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, pârâta PC P.C. SRL fiind astfel ţinută să repare prejudiciul cauzat reclamantului prin exploatarea fără drept a terenului acestuia. Reţinând – raportat la concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea agricultură – că repararea în natură a prejudiciului, prin readucerea terenului la destinaţia avută anterior, respectiv de teren agricol, deşi posibilă, nu a fost solicitată de către reclamant, instanţa a obligat pârâta la repararea în echivalent a prejudiciului produs, respectiv prin acordare de despăgubiri.

În ceea ce priveşte cuantumul sumei la care pârâta a fost obligată, acesta a fost stabilit la suma de 229.535 lei – reprezentând contravaloarea balastrului excavat şi comercializat de către pârâtă – precum şi suma de 30.000 euro, reprezentând valoarea terenului în suprafaţă de 2158 mp, rămas fără cale de acces la drum şi care se află pe marginea gropii excavate de către pârâtă, nemaiputând fi astfel folosit conform destinaţiei sale iniţiale.

În baza art. 274 Cod. proc. civ, reţinând culpa procesuală a pârâtei, instanţa a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.563,50 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru şi onorarii experţi, conform chitanţelor de la dosar. S-a reţinut de asemenea că, deşi reclamantul a solicitat şi obligarea la plata onorariului avocaţial, la dosarul cauzei, nu au fost depuse înscrisuri care să dovedească achitarea de către reclamant a unor sume cu acest titlu.

Apelul

Prin decizia civilă nr. 261/A/22 mai 2013 a Tribunalului Cluj, a fost admis apelul declarat de SC P.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1721/06.04.2012 pronunţată în dosar nr. .../328/2010 al Judecătoriei Turda, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de S.E. în contradictoriu cu SC P.C. SRL şi în consecinţă a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 229.535 lei.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 9123 lei cheltuieli de judecata parţiale reprezentând taxa de timbru şi onorarii experţi.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

A fost respinsă cererea intimatului S.E. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecata in apel.

A fost obligat intimatul sa plătească apelantei SC P.C. SRL suma de 2095 lei cheltuieli de judecata in apel.

Considerente

Starea de fapt reţinută de către judecătorie, respectiv realizarea unor lucrări de excavare balastru, din terenul reclamantului nu a fost contestată.

Reclamantul, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în temeiul art. 480 vechiul Cod Civil, are dreptul să se bucure de toate prerogativele oferite de calitatea sa de proprietar.

Este probat că pârâtul a realizat lucrări de excavare şi a dispus de materialul rezultat obţinut în urma acestei activităţi, astfel încât, prin fapta sa a cauzat un prejudiciu reclamantului.

În cauză, nu s-a probat existenţa vreunei convenţii încheiate între părţi. Doar calitatea de proprietar îi conferea pârâtei dreptul de a realiza activităţi asupra terenului.

Existenţa unor discuţii purtate între părţi nu justifică acţiunea pârâtei. Era necesar încheierea unei convenţii în limitele şi cu respectarea dispoziţiilor art. 969 C. civil, care astfel să îi permită realizarea acestor lucrări.

Practic, prin motivele invocate atât în întâmpinare, cât şi în apel, apelanta invocă ca şi o cauză de excludere a existenţei răspunderii civile delictuale fapta victimei.

În această ipoteză, în condiţiile în care elementele răspunderii civile delictuale în sarcina apelantei sunt probate, respectiv acţiunea de realizare a scoaterii balastrului fără a exista un acord expres şi neechivoc al reclamantului, realizarea unui prejudiciu ca urmare a schimbării caracteristicilor terenului ce nu mai poate fi folosit conform destinaţiei iniţiale, existenţa unei culpe probată prin activitatea de ridicare a balastrului fără acordul reclamantului, precum şi a unui raport de cauzalitate între faptă şi prejudicii, pârâtul apelant ar trebui să dovedească că prejudiciul a fost cauzat nu numai de fapta sa, ci şi de fapta ilicită şi culpabilă a victimei.

Doar în acest condiţii, când fapta ilicită şi culpabilă a victimei a contribuit la producerea prejudiciului, victima este decăzută, în parte, din dreptul la reparaţii.

În faţa instanţei de apel, au fost depuse declaraţii testimoniale luate în faţa organelor de urmărire penală, care au pronunţat rezoluţia din dosarul 2485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda. Aceste declaraţii testimoniale sunt în măsură să probeze că între părţi au existat discuţii, însă aceste discuţii au avut ca obiect vânzarea – cumpărarea terenului.

Acest act juridic nu s-a finalizat în forma prevăzută de lege, iar, în aceste condiţii, nu se poate reţine existenţa unei fapte păgubitoare a reclamantului.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, discuţiile prealabile sunt lipsite de relevanţă câtă vreme terenul a fost excavat înainte de a fi rezolvată situaţia juridică a acestuia, iar activitatea de excavare s-a realizat înainte de a exista acest acord. Din nicio declaraţie nu rezultă că părţile s-au înţeles respectând principiului disponibilităţii şi al consensualismului, să încheie o convenţie prin care reclamantul să cedeze parte din atributele dreptului sau de proprietate (atributul folosinţei), dreptul de a culege productele, respectiv balastrul.

În aceste condiţii, răspunderea apelantului pentru atingerea adusă bunului reclamantului există şi trebuie angajată.

Din probele administrate rezultă că parte din acest teren nu a fost supus acţiunii apelantei, suprafaţa de 2158 mp nefiind afectată de vreo lucrare, rămânând în forma în care acesta a existat.

Principiile răspunderii civile delictuale prevăd că repararea prejudiciului trebuie să se facă în natură, subsidiar prin echivalent.

În condiţiile speţei de faţă, trebuie reţinut că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată despăgubirea pentru prejudiciul suferit prin excavarea fără forme legale a terenului.

Deoarece acest teren nu a fost afectat, intimatul este în continuare în măsură să folosească acest teren.

Susţinerile apelantei că acest teren beneficiază în continuare de acces (aşa cum rezultă din planşele foto anexate rapoartelor de expertiză) prin edificarea unor rampe nu sunt contestate. Existenţa acestor rampe confirmă că terenul în continuare poate fi folosit raportat la destinaţia sa iniţială şi actuală.

Pe de altă parte, reclamantul a solicitat repararea prejudiciilor ca urmare a excavării terenurilor. În cauza de faţă, inclusiv prin administrarea expertizei în apel, s-a stabilit că repararea în natură a terenului excavat este posibilă, expertul indicând lucrările necesare precum şi costul acestora.

În condiţiile în care terenul poate fi adus în starea iniţială, prin efectuarea lucrărilor indicate de expert restul suprafeţei neexcavate poate să fie folosit conform destinaţiei iniţiale ca un tot unitar.

Având în vedere această expertiză, instanţa a apreciat că suma stabilită de instanţa de fond cu titlu de despăgubiri, prin perspectiva respectării principiului reparării în natură a prejudiciului, este corectă. Prin expertiza administrată în apel s-a probat că sumele necesare aducerii terenului în situaţia iniţială sunt mult mai mari decât cele acordate de către instanţa de fond. Valoarea balastrului ca şi bun obţinut în urma exploatării nu are relevanţă atât timp cât cheltuielile aducerii terenului în starea iniţială sunt mai mari decât valoarea acestui material.

Faptul că reclamantul a înţeles să limiteze această valoare nu creează o prezumţie de nelegalitate, raportat la sumele care ar fi trebuit achitate în vederea aducerii terenului în situaţia iniţială.

Pentru aceste considerente instanţa a apreciat soluţia instanţei de fond ca fiind temeinică doar în parte, obligarea apelantei la plata sumei de despăgubiri în cuantum de 30.000 Euro nefiind justificată.

În faţa instanţei de fond reclamantul a făcut cheltuieli de judecată cu administrarea expertizelor, precum şi achitarea taxelor de timbru.

Din expertizele administrate, raportat la soluţia pronunţată, utile s-au dovedit doar expertizele efectuate de experţii Z., G. şi D. Expertiza efectuată de d-nul L. nu-şi găseşte utilitatea în condiţiile în care evaluarea acestui teren nu se impune.

Raportat la limitele în care a fost admisă acţiunea, culpa procesuală a fost reţinută doar în aceste limite. Aşadar, pârâtul a plătit doar taxa de timbru în limita acţiunii admise, astfel ca instanţa a schimbat hotărârea, în sensul stabilirii cheltuielilor de judecată în faţa instanţei de fond în cuantum de 9123 lei.

Recursul

Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs ambele părţi.

Reclamantul a solicitat modificarea ei, în sensul respingerii apelului pârâtei, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului său, reclamantul învederează că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi este dată cu încălcarea şi greşita aplicare a normelor de drept material, întrucât şi porţiunea de 45 mp de lângă drumul public este nefolosibilă, iar suprafaţa de 2158 mp de teren a rămas fără acces la drumul public, neexistând vreo rampă de acces în groapa lăsată în locul terenului exploatat ilegal, astfel că terenul rămas în proprietatea reclamantului nu mai poate fi folosit, fiind greşită reţinerea instanţei de apel în sensul că reclamantul nu a contestat existenţa rampelor dovedită prin planşele foto anexate raporturilor de expertiză, în condiţiile în care reclamantul a făcut acest lucru în întâmpinarea depusă în apel, iar expertul Zileriu arată expres că nu există astfel de rampe şi că, la drumul public, groapa este adâncă de 7 m, fără a indica existenţa vreunui drum de acces, dimpotrivă, din fig. 5 din acest raport rezultând că, pe porţiunea de teren rămasă în proprietatea reclamantului, groapa are un perete drept, fără vreo rampă de acces.

În aceste condiţii, instanţa şi-a motivat hotărârea pe argumente străine de natura pricinii.

Expertiza L. arată, de asemenea, că a identificat la faţa locului o parcelă de teren care nu mai are acces la drumul public, hotărârea fiind nemotivată, pentru că nu indică în concret care probe sau fotografii fac dovada existenţei unei rampe de acces.

În aceste condiţii, instanţa de apel l-a privat în mod nelegal de posibilitatea de a exploata terenul de 2158 mp, care a rămas fără acces la drumul public, neputând fi folosit potrivit destinaţiei sale.

Greşit a redus instanţa de apel cheltuielile de judecată, deşi nu a fost sesizată cu un asemenea capă de cerere, reducând suma despăgubirilor în mod nelegal, pe motiv că ar exista un acces la drumul public.

Pârâta a solicitat, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea completării probaţiunii, dar aceasta doar prin concluziile pe fondul recursului, iar, în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului pârâtei, schimbării în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului ei, pârâta învederează că greşit a apreciat instanţa de apel că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, ignorând probele de la dosar, fără a ţine seama de împrejurarea că, între părţi, a existat un acord în sensul de a începe lucrările de excavare, acord care nu a mai fost finalizat prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare din culpa reclamantului, care, atunci când s-a terminat exploatarea, i-a comunicat că îi va plăti atâţia bani câţi va cere.

Instanţa de apel nu a ţinut cont de principiile care guvernează răspunderea civil delictuală, care, prin funcţia sa reparatorie, are drept scop repunerea patrimoniului persoanei prejudiciate în situaţia anterioară. Principiul de bază al răspunderii civile delictuale se referă la obligaţia de reparare. Restabilirea situaţiei anterioare presupune respectarea a două principii, şi anume, acela al reparării integrale şi acela al reparării în natură a prejudiciului, însă numai dacă aceasta este posibilă, altminteri dispunându-se reparaţia prin echivalent.

Reparaţia dispusă trebuie să fie justă şi integrală, fără a depăşi, însă, prejudiciul suferit, întrucât, altminteri, reclamantul s-ar îmbogăţi fără justă cauză.

Instanţa de apel, atunci când a stabilit prejudiciul, a ţinut cont de valoarea balastului exploatat şi nu de prejudiciul efectiv suferit, sumele stabilite prin raportul de expertiză fiind ireale, motiv pentru care s-a şi solicitat o contraexpertiză, probă respinsă de instanţa de apel.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:

În ceea ce priveşte recursul reclamantului, acesta se referă la valoarea terenului care nu a fost exploatat de către pârâtă, însă despre care susţine că nu mai poate fi exploatat conform destinaţiei sale de către reclamant, pentru că nu mai are acces la drumul public.

Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit greşit starea de fapt şi că acest teren are acces la drumul public, motivând în considerente că această împrejurare rezultă din planşele foto anexate rapoartelor de expertiză efectuate în apel, rampe ce nu au fost contestate de către părţi. Planşe foto au fost anexate doar raportului de expertiză întocmit de ing. expert Z.L.. Este adevărat că instanţa de apel nu indică exact expertiza şi filele, dar singurele fotografii existente în dosar până la data soluţionării apelului sunt cele de la f. 134-139 din dosarul judecătoriei, din care instanţa de apel a reţinut existenţa unor rampe la marginile terenului exploatat, apreciind că suprafaţa rămasă neexploatată ar avea acces la drumul public dacă ar traversa suprafaţa exploatată în zona acestor rampe. Reclamantul susţine că ar fi contestat existenţa acestor rampe, susţinută în motivele de apel de către pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar. Din analiza dosarului instanţei de apel, însă, rezultă că reclamantul nu a depus la dosar întâmpinare, împrejurare reţinută de instanţa de apel în considerentele hotărârii pronunţate.

Aşadar, instanţa de apel şi-a motivat hotărârea şi motivele reţinute nu sunt nici străine de natura pricinii şi nici contradictorii, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., împrejurare raportat la care, în mod legal nu a mai acordat despăgubiri pentru terenul ce nu a fost exploatat de către pârâtă, neîncălcând vreo normă de drept substanţial ce stabileşte repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale, nesubzistând, astfel, nici motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.

Cheltuielile de judecată ale reclamantului acordate de prima instanţă raportat la petitele admise au fost corect reduse, raportat la capătul de cerere respins, nefiind acordate cele aferente stabilirii prejudiciului pentru acest teren, fiind respectate dispoziţiile art. 274 alin. 1 şi 276 Cod proc. civ., instanţa de apel neaplicând greşit legea nici sub acest aspect.

Referitor la recursul pârâtei, în cuprinsul apelului, aceasta a arătat că greşit a fost evaluat prejudiciul pentru terenul exploatat raportat la preţul pe care l-a obţinut de pe balastul exploatat, întrucât acesta cuprinde nu doar valoarea balastrului, ci şi cheltuielile de exploatare.

Instanţa de apel a apreciat greşit că prejudiciul reclamantului constă în valoarea balastrului prelucrat şi comercializat, întrucât, în realitate, acesta a fost prejudiciat doar cu valoarea balastrului în formă neexploatată, în condiţiile în care terenul nu poate valora mai mult decât ceea ce rezultă din exploatarea sa.

Nu se pune problema reparării prejudiciului în natură şi nici nu s-a solicitat acest lucru, întrucât valoarea lucrărilor necesare ar depăşi cu mult valoarea terenului anterior exploatării, astfel că termenul de comparaţie utilizat de instanţa de apel nu este unul

corect, sub acest aspect subzistând motivul de recurs invocat de pârâtă constând în greşita aplicare a normei de drept substanţial raportat la evaluarea prejudiciului, acesta trebuind să se raporteze la prejudiciul efectiv suferit de către reclamant şi care este valoarea balastrului înainte de a fi exploatat, valoare ce rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul Z.L. de la f. 133 din dosarul judecătoriei, de 88.746,27 lei, nepunându-se problema luării în considerare a preţului cu care acesta a fost vândut în urma exploatării şi prelucrării ca urmare a investiţiilor pârâtei.

Sub acest aspect, recursul pârâtei este fondat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., curtea îl va admite şi va modifica parţial decizia recurată în sensul unei noi evaluări a prejudiciului, conform criteriului mai sus reţinut.

Fiind în culpă procesuală în această fază a procesului, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 şi 274 alin. 1 Cod proc. civ., reclamantul va fi obligat să-i plătească pârâtei cheltuieli de judecată solicitate de aceasta în recurs, constând în taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar achitate