avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Contestaţie decizie de pensionare. Nedepunere contestaţie la Casa teritorială de pensii împotriva deciziei de pensionare.
 
Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensie sectoriale pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii”.
Intrucât recurentul nu a făcut dovada înregistrării vreunei contestaţii la casa teritorială de pensii emitentă, conform art. 149 alin. 4 din Legea nr.263/2010, nici împotriva primei decizii din 14.04.2011, nici împotriva celei de a 2-a decizii, din 30.05.2011, în mod corect acţiunea i-a fost respinsă ca inadmisibilă.

 

Art. 149 alin. 1, 4 din Legea nr. 263/2010

 

Contestatorul S.I. a chemat în judecată CJP Tulcea solicitând: anularea deciziei nr. 13949/30.05.2011, obligarea intimatei să-i emită o decizie de acordare a pensiei anticipate parţiale cu luarea în considerare şi a perioadei 10.05.1967 – 01.04.1978 şi punerea în plată începând cu data solicitării acordării pensiei conform Legii nr. 263/2010.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei.
 A precizat intimata că este competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de respingere nr. 13949/30.05.2011 - Comisia Centrală de Contestaţii din Cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice.
Prin sentinţa civila nr.3091/07.09.2011 Tribunalul Tulcea a respins acţiunea ca inadmisibila.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:
La data de 14.04.2011, intimata a emis decizia nr. 4735 prin care a respins cererea contestatorului de acordare a pensiei anticipate parţiale.
Pentru a emite această decizie de respingere a cererii de acordare a pensiei anticipate parţiale, intimata a avut în vedere că nu sunt  îndeplinite  prevederile art. 65 din Legea nr. 263/2010, în sensul că S.I. are vârsta standard redusă cu până la 5 ani, dar nu are stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.  263/2010 în anexa 5.
Intimata i-a respins contestatorului cererea de pensionare şi pentru că la stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate parţiale‚ nu se iau în considerare perioadele  asimilate prevăzute la art. 49 alin 1 lit. a), c) şi g).
Prin cerere înregistrată sub nr. 16146/17.05.2011, contestatorul, deşi a contestat decizia de respingere nr. 4735/14.04.2011, acesta a solicitat revizuirea deciziei de respingere.
În această cerere, contestatorul a precizat că în situaţia revizuirii deciziei conform adeverinţei nr. 298/18.04.2011, nu mai consideră necesară trimiterea contestaţiei la Comisia centrală.
Întrucât intimata a considerat această cerere ca fiind o nouă cerere de înscriere la pensie anticipată parţială, i-a emis contestatorului o nouă decizie, ce a fost înregistrată sub nr. 13949/30.05.2011 şi pe care contestatorul o contestă în prezenta cauză.
Faţă de disp.art.149 alin.1, 2 şi 4 din Legea nr. 263/2010, instanţa a admis excepţia şi a respins contestaţia ca inadmisibilă, având în vedere că S.I. nu a contestat decizia de pensionare nr. 13949/30.05.2011 emisă de CJP Tulcea la Comisia Centrală de Contestaţii, ci s-a adresat direct instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul S.I.  care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Arată recurentul că a contestat prima decizie de respingere la instanţă, la data emiterii – 14.04.2011, nu putea fi contestată la Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNP, deoarece această comisie s-a constituit în termen de 15 zile de la publicarea Ordinului nr.1453/2011 în Monitorul Oficial nr.318 din 09 mai 2011.
Casa de Pensii Tulcea eronat şi abuziv emite o nouă decizie, în dispreţul legii, cu numărul 13949, număr de înregistrare pe care l-a primit de la registratura casei de pensii la depunerea unui document, ca răspuns la cererea CJP Tulcea nr. 4735/10.03.2011, prin care i se solicita o adeverinţă cu veniturile realizate în perioada 10.05.1967 – 01.04.1978.
În documentul respectiv aducea la cunoştinţa reprezentanţilor CJP Tulcea că în perioada respectivă a fost încadrat cu contract de muncă, că acea perioadă constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii şi că calculul şi plata CAS datorate de asiguraţi se face lunar de către angajatori şi nu solicită o nouă înscriere la pensie. In mod abuziv, Casa de Pensii Tulcea emite o a doua decizie cu menţiunea „înscriere nouă”, pentru a trage de timp până la constituirea comisiei de contestaţii; corect trebuia emisă a doua decizie cu menţiunea „modificare”.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este nefondat.
Prin cererea formulată la data de 2 februarie 2011 contestatorul a solicitat acordarea pensiei anticipate parţiale, conform prevederilor Legii nr. 263/2010.
Faţă de aceasta cerere, pârâta a emis decizia nr. 4735/14.04.2011, prin care   i-a respins cerere de pensionare deoarece nu a putut fi luată în considerare perioada 10.05.1967 – 01.04.1978, în care a lucrat la C.Z. Topolog.
Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensie sectoriale pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii”.
Deşi contestatorul a formulat la 17.05.2011 la Casa Judeţeană de pensii o contestaţie cu privire la această  decizie, a precizat totuşi prin aceeaşi cerere, că “solicită revizuirea dosarului de pensionare conform adeverinţei nr. 292/18.04.2011 eliberata de F.C. Tulcea şi că nu mai consideră necesară trimiterea contestaţiei la Comisia centrală”.
În aceste condiţii, intimata a procedat la analizarea dosarului de pensionare şi a apreciat ca nici după luarea în calcul a noii adeverinţe nu sunt îndeplinite condiţiile pentru pensia anticipata, fiind emisa în acest sens decizia nr. 13949/30.05.2011.
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea, s-a solicitat anularea celei de a 2-a decizii respectiv a deciziei nr. 13949/30.05.2011, astfel ca în raport de aceasta decizie, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca cererea este inadmisibila pentru nerespectarea procedurii prevăzută de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Nu se pot reţine criticile recurentului potrivit cu care intimata a  interpretat greşit cererea depusa la 17.05.2011 şi ca aceasta a reprezentat de fapt o contestaţie la prima decizie care trebuia sa fie înaintată Comisiei centrale, deoarece din cerere rezultă fără dubiu ca nu s-a cerut înaintarea contestaţiei la Comisia centrala de contestaţii ci s-a solicitat revizuirea dosarului de pensie în raport de noua adeverinţă depusa la dosar.
În mod corect intimata a procedat la analizarea acestui înscris şi a emis o noua decizie.
De altfel, în opinia contestatorului, decizia nr. 4735/14.04.2011 nu putea fi contestata la Comisia centrala deoarece acesta ştia că respectiva comisie s-a înfiinţat mai târziu, iar acest aspect este reliefat chiar prin motivele de recurs.
Însă, indiferent dacă la acea data era sau nu constituita Comisia centrala de contestaţii din cadrul Casei naţionale de pensii, obligaţia recurentului era aceea de a respecta procedura prevăzuta de lege, urmând sa aştepte soluţia acestei Comisii centrale şi numai după aceea sa sesizeze instanţa de judecata.
De  altfel,  chiar  în decizia 4735/14.04.2011 este făcută menţiunea că “decizia de pensie poate fi contestată  în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia de contestaţii competenta conform legii, iar contestaţia se depune la casa teritoriala de pensii emitenta”.
Atâta vreme cât contestaţia se depunea la casa teritoriala de pensii emitenta, conform art. 149 alin. 4 din Legea nr.263/2010, iar recurentul nu a făcut dovada înregistrării unei astfel de contestaţii, nici împotriva primei decizii din 14.04.2011, nici împotriva celei de a 2-a decizii din 30.05.2011, în mod corect Tribunalul Tulcea a respins acţiunea ca inadmisibilă, soluţie ce va fi menţinută şi de instanţa de control judiciar prin respingerea recursului ca nefondat, conform art.312 cod procedură civilă.
Decizia civilă nr. 88/AS/13.02.2012
Dosar nr. 2612/88/2011
Judecător redactor Mariana Bădulescu