Contestaţie decizie de pensionare. Nedepunere contestaţie la Casa teritorială de pensii împotriva deciziei de pensionare.
Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr.
263/2010, „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de
casele de pensie sectoriale pot fi contestate în termen de 30 de zile de la
comunicare, la Comisia Centrală
de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în
cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi
Internelor şi Serviciului Român de Informaţii”.
Intrucât recurentul nu a făcut dovada
înregistrării vreunei contestaţii la casa teritorială de pensii emitentă,
conform art. 149 alin. 4 din Legea nr.263/2010, nici împotriva primei decizii
din 14.04.2011, nici împotriva celei de a 2-a decizii, din 30.05.2011, în mod
corect acţiunea i-a fost respinsă ca inadmisibilă.
Art. 149 alin. 1, 4 din Legea nr.
263/2010
Contestatorul S.I. a chemat în judecată CJP Tulcea
solicitând: anularea deciziei nr. 13949/30.05.2011, obligarea intimatei să-i
emită o decizie de acordare a pensiei anticipate parţiale cu luarea în
considerare şi a perioadei 10.05.1967 – 01.04.1978 şi punerea în plată începând
cu data solicitării acordării pensiei conform Legii nr. 263/2010.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia de
necompetenţă materială a instanţei.
A precizat
intimata că este competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de
respingere nr. 13949/30.05.2011 - Comisia Centrală de Contestaţii din Cadrul
Casei Naţionale de Pensii Publice.
Prin sentinţa
civila nr.3091/07.09.2011 Tribunalul Tulcea a respins acţiunea ca inadmisibila.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut
următoarele aspecte:
La data de 14.04.2011, intimata a emis decizia nr.
4735 prin care a respins cererea contestatorului de acordare a pensiei
anticipate parţiale.
Pentru a emite această decizie de respingere a cererii
de acordare a pensiei anticipate parţiale, intimata a avut în vedere că nu
sunt îndeplinite prevederile art. 65 din Legea nr. 263/2010,
în sensul că S.I. are vârsta standard redusă cu până la 5 ani, dar nu are
stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010 în anexa 5.
Intimata i-a respins contestatorului cererea de
pensionare şi pentru că la stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării
pensiei anticipate parţiale‚ nu se iau în considerare perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin 1 lit.
a), c) şi g).
Prin cerere înregistrată sub nr. 16146/17.05.2011,
contestatorul, deşi a contestat decizia de respingere nr. 4735/14.04.2011,
acesta a solicitat revizuirea deciziei de respingere.
În această cerere, contestatorul a precizat că în
situaţia revizuirii deciziei conform adeverinţei nr. 298/18.04.2011, nu mai
consideră necesară trimiterea contestaţiei la Comisia centrală.
Întrucât intimata a considerat această cerere ca fiind
o nouă cerere de înscriere la pensie anticipată parţială, i-a emis
contestatorului o nouă decizie, ce a fost înregistrată sub nr. 13949/30.05.2011
şi pe care contestatorul o contestă în prezenta cauză.
Faţă de disp.art.149 alin.1, 2 şi 4 din Legea nr.
263/2010, instanţa a admis excepţia şi a respins contestaţia ca inadmisibilă,
având în vedere că S.I. nu a contestat decizia de pensionare nr.
13949/30.05.2011 emisă de CJP Tulcea la Comisia Centrală
de Contestaţii, ci s-a adresat direct instanţei de judecată.
Împotriva
acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul S.I. care a criticat-o pentru nelegalitate şi
netemeinicie.
Arată recurentul că a contestat prima decizie de
respingere la instanţă, la data emiterii – 14.04.2011, nu putea fi contestată la Comisia Centrală de Contestaţii
din cadrul CNP, deoarece această comisie s-a constituit în termen de 15 zile de
la publicarea Ordinului nr.1453/2011 în Monitorul Oficial nr.318 din 09 mai
2011.
Casa de Pensii Tulcea eronat şi abuziv emite o nouă
decizie, în dispreţul legii, cu numărul 13949, număr de înregistrare pe care
l-a primit de la registratura casei de pensii la depunerea unui document, ca
răspuns la cererea CJP Tulcea nr. 4735/10.03.2011, prin care i se solicita o
adeverinţă cu veniturile realizate în perioada 10.05.1967 – 01.04.1978.
În documentul respectiv aducea la cunoştinţa reprezentanţilor
CJP Tulcea că în perioada respectivă a fost încadrat cu contract de muncă, că
acea perioadă constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii şi că
calculul şi plata CAS datorate de asiguraţi se face lunar de către angajatori
şi nu solicită o nouă înscriere la pensie. In mod abuziv, Casa de Pensii Tulcea
emite o a doua decizie cu menţiunea „înscriere nouă”, pentru a trage de timp
până la constituirea comisiei de contestaţii; corect trebuia emisă a doua
decizie cu menţiunea „modificare”.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile
formulate, de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente în
cauza, Curtea constată ca recursul este nefondat.
Prin cererea formulată la data de 2 februarie 2011
contestatorul a solicitat acordarea pensiei anticipate parţiale, conform
prevederilor Legii nr. 263/2010.
Faţă de aceasta cerere, pârâta a emis decizia nr. 4735/14.04.2011,
prin care i-a respins cerere de
pensionare deoarece nu a putut fi luată în considerare perioada 10.05.1967 – 01.04.1978,
în care a lucrat la C.Z.
Topolog.
Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010,
„deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de
pensie sectoriale pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de
Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul
Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi
Serviciului Român de Informaţii”.
Deşi contestatorul a formulat la 17.05.2011 la Casa Judeţeană de
pensii o contestaţie cu privire la această
decizie, a precizat totuşi prin aceeaşi cerere, că “solicită revizuirea
dosarului de pensionare conform adeverinţei nr. 292/18.04.2011 eliberata de
F.C. Tulcea şi că nu mai consideră necesară trimiterea contestaţiei la Comisia centrală”.
În aceste condiţii, intimata a procedat la analizarea
dosarului de pensionare şi a apreciat ca nici după luarea în calcul a noii
adeverinţe nu sunt îndeplinite condiţiile pentru pensia anticipata, fiind emisa
în acest sens decizia nr.
13949/30.05.2011.
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea, s-a
solicitat anularea celei de a 2-a decizii respectiv a deciziei nr.
13949/30.05.2011, astfel ca în raport de aceasta decizie, în mod corect
instanţa de fond a apreciat ca cererea este inadmisibila pentru nerespectarea
procedurii prevăzută de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Nu se pot reţine criticile recurentului potrivit cu
care intimata a interpretat greşit
cererea depusa la 17.05.2011 şi ca aceasta a reprezentat de fapt o contestaţie
la prima decizie care trebuia sa fie înaintată Comisiei centrale, deoarece din
cerere rezultă fără dubiu ca nu s-a cerut înaintarea contestaţiei la Comisia centrala de
contestaţii ci s-a solicitat revizuirea dosarului de pensie în raport de
noua adeverinţă depusa la dosar.
În mod corect intimata a procedat la analizarea
acestui înscris şi a emis o noua decizie.
De altfel, în opinia contestatorului, decizia nr. 4735/14.04.2011
nu putea fi contestata la
Comisia centrala deoarece acesta ştia că respectiva comisie
s-a înfiinţat mai târziu, iar acest aspect este reliefat chiar prin motivele de
recurs.
Însă, indiferent dacă la acea data era sau nu
constituita Comisia centrala de contestaţii din cadrul Casei naţionale de
pensii, obligaţia recurentului era aceea de a respecta procedura prevăzuta de
lege, urmând sa aştepte soluţia acestei Comisii centrale şi numai după aceea sa
sesizeze instanţa de judecata.
De altfel, chiar
în decizia 4735/14.04.2011 este făcută menţiunea că “decizia de pensie
poate fi contestată în termen de 30 de
zile de la comunicare la comisia de contestaţii competenta conform legii, iar
contestaţia se depune la casa teritoriala de pensii emitenta”.
Atâta vreme cât contestaţia se depunea la casa
teritoriala de pensii emitenta, conform art. 149 alin. 4 din Legea nr.263/2010,
iar recurentul nu a făcut dovada înregistrării unei astfel de contestaţii, nici
împotriva primei decizii din 14.04.2011, nici împotriva celei de a 2-a decizii
din 30.05.2011, în mod corect Tribunalul Tulcea a respins acţiunea ca
inadmisibilă, soluţie ce va fi menţinută şi de instanţa de control judiciar
prin respingerea recursului ca nefondat, conform art.312 cod procedură civilă.