Contestaţie în anulare. Recurs anulat ca netimbrat.
- Cod procedură civilă, art. 318
Recurs anulat ca netimbrat. Dezlegarea
pricinii în recurs este rezultatul unei erorii materiale deoarece s-a constatat
că dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a taxei de timbru şi a timbrului
judiciar s-a ataşat din eroare la un alt dosar.
Secţia a II-a Civilă, de Contencios
Administrativ şi Fiscal
Decizia nr. 512/R din 28 februarie 2012
Prin contestaţia în anulare formulată de
C.A.S. Mureş la data de 5 octombrie 2011 în dosarul nr. 336/43/2011, s-a
solicitat anularea Deciziei nr. 1471/R din 8 septembrie 2011, pronunţată de
Curtea de Apel Târgu-Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii s-a arătat că pentru
termenul de judecată din 8 septembrie 2011, C.A.S. Mureş, în calitate de
recurentă pârâtă în dosarul nr. 210/102/2011, a fost citată cu menţiunea achitării
taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei şi a timbrului judiciar de 0,15
lei, iar anexat adresei nr. 23.131/22.08.2011 a fost depusă atât taxa judiciară
de timbru, cât şi timbrul judiciar. La termenul din 8 septembrie 2011, conform
portalului instanţei, recursul formulat de C.A.S. Mureş împotriva sentinţei
civile nr. 226/17.02.2011 a Tribunalului Mureş a fost anulat ca netimbrat.
Pentru aceste considerente, s-a invocat incidenţa prevederilor art. 318 Cod
procedură civilă şi s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi
rejudecarea recursului.
Analizând cererea de contestaţie în anulare,
Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, pentru termenul de judecată din data
de 8 septembrie 2011, recurenta C.A.S. Mureş a fost citată cu menţiunea achitării
taxei de timbru în valoare de 5 lei şi a timbrului judiciar de 0,15 lei.
La data de 23 august 2011, C.A.S. Mureş a
depus la dosarul cauzei (nr. 210/102/2011) atât taxa judiciară de timbru în
cuantum de 5 lei, cât şi timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Cu toate acestea, potrivit procesului verbal
aflat la fila 7 dosar, taxa de timbru şi timbrul judiciar au fost ataşate, din
eroare, la dosarul nr. 201/43/2010.
Fiind îndeplinite
condiţiile prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, în sensul că dezlegarea
dată pricinii de către instanţa de recurs (care a anulat cererea ca netimbrată)
este rezultatul unei erori materiale, Curtea a admis contestaţia în anulare
formulată de C.A.S. Mureş şi a anulat Decizia nr. 1471/R din 8 septembrie 2011,
pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. 210/102/2011.
Rejudecând calea de atac a recursului, Curtea
de Apel reţine următoarele :
Decizia de impunere nr. 1412/19.11.2011 a fost
emisă de C.A.S. Mureş pentru stabilirea contribuţiei la Fondul Naţional Unic de
Asigurări Sociale de Sănătate, în baza veniturilor impozabile realizate de
reclamantul intimat G.A.. Conform protocolului încheiat între Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală şi C.A.S. Mureş, A.N.A.F. a comunicat, în format
electronic, veniturile realizate din cedarea folosinţei bunurilor pentru anul
2005, venit la care reclamantul nu a achitat contribuţia la Fondul Naţional
Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. S-a reţinut că reclamantul nu a depus
declaraţii privind obligaţiile de plată la Fondul Naţional Unic de Asigurări
Sociale de Sănătate pentru anul 2005, cu toate că avea această obligaţie
imperativă prevăzută de lege.
Reclamantul intimat a solicitat, în temeiul
art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor actului
administrativ atacat, dovedind îndeplinirea celor două condiţii expres prevăzute
de textul legal: existenţa unui caz „bine justificat” şi „prevenirea unei
pagube iminente”.
Paguba iminentă rezultă din aceea că, astfel
cum susţine reclamantul, chiar dacă suma pentru care s-a declanşat executarea silită
(1.217 lei) nu este una consistentă, prin raportare la circumstanţele concrete
ale cauzei şi la persoana reclamantului, valorificarea pretinsei creanţe este
de natură a-l prejudicia grav. Reclamantul a invocat faptul că este pensionar
ca efect al Deciziei nr. 208772/29.06.2000 privind acordarea pensiei pentru
pierderea capacităţii de muncă, fiind încadrat în gradul II de invaliditate. Ca
atare, pretinsa creanţă are un cuantum extrem de ridicat prin raportare la
veniturile reclamantului şi la condiţiile concrete de trai ale acestuia.
În ceea ce priveşte condiţia „existenţei
cazului bine justificat”, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că
petiţionarul nu are calitatea de beneficiar al sumelor încasate cu titlu de
chirie, acestea neconstituind venituri proprii ale sale, reclamantul având doar
calitatea de administrator al imobilului situat în Sângeorgiu de Mureş, str.
Principală nr. 1020/B, jud. Mureş, în temeiul procurii de administrare
autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociaţi G.I.. În baza mandatului menţionat,
reclamantul a fost împuternicit să administreze în mod corespunzător imobilul
de către proprietarul real al acestuia, cetăţeanul de naţionalitate italiană
G.B.B..
Prin raportare la calitatea de administrator a
reclamantului cu privire la imobilul aducător de venituri cu titlu de chirii şi
în considerarea cetăţeniei italiene a proprietarului real al imobilului, există
un serios dubiu cu privire la legalitatea actului administrativ atacat.
Faţă de aceste considerente, Curtea a respins
recursul declarat de C.A.S. Mureş împotriva Sentinţei nr. 226/17.02.2011,
pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 210/102/2011. |