Contestaţia în anulare specială prevăzută de art. 318 teza a Il-a C.pr.civ.
Cea dea doua teză a art.318 C.pr.civ. are în vedere numai omisiunea de
a examina unul din motivele de casare prevăzute de art.304 C.pr.civ., iar nu
argumentele de fapt şi de drept invocate de parte. Contestatorii nu au invocat
omisiunea examinării unuia din motivele de casare prevăzute de art.304
C.pr.civ., singurul motiv de recurs fiind cel prevăzut de art.304pct. 9
C.pr.civ. care a fost analizat pe larg de instanţa de recurs, ci au pretins că
anumite argumente de fapt şi de drept ridicate de aceştia nu au fost analizate,
situaţie în care contestaţia în anulare nu poate fi primită.
Decizia civilă nr. 157/30.01.2012
Prin contestaţia în anulare contestatorii C.I. şi
alţii au solicitat anularea deciziei nr. 404/C.A./10.03.2011* a Curţii de Apel
Oradea, pronunţată în dosarul nr. 04858/111/2009, rejudecarea cererii de
recurs, urmând ca în baza probelor ce vor fi administrate, să se admită
recursul, să se modifice sentinţa civilă nr. 597/2010 pronunţată de Tribunalul
Bihor cu consecinţa admiterii acţiunii.
În motivarea contestaţiei se arată că instanţa de
recurs a omis din greşeala sa cerceteze trei dintre motivele de modificare sau
de casare pe care le-a invocat fiind incidente dispoziţiile art.318 teza a II-a
C.pr.civ. Astfel instanţa de recurs nu a cercetat motivul de recurs prin care a
menţionat că au existat două variante ale aceleiaşi hotărâri varianta
„Bara" şi varianta „A. Groza" şi faptul că varianta „Bara" a
H.C.L. nr. 203/2003 deşi nu este varianta corectă a produs efecte juridice. Al
doilea motiv asupra căruia instanţa de recurs nu s-a pronunţat este faptul că
prin cele două hotărâri de consiliu se realizează o nouă expropriere a sa fără
dreaptă şi prealabilă despăgubire. Pe de altă parte instanţa de judecată nu s-a
pronunţat cu privire la incidenţa art. 48 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 215/2001.
Raportat la faptul că, construcţiile au intrat în domeniul privat al comunei,
iar acestea se aflau în concesiunea/închirierea societăţilor comerciale în care
consilierii locali aveau interese patrimoniale, dispoziţiile art. 48 alin. 1 şi
2 din Legea nr. 215/2001 erau aplicabile.
Instanţa analizând întreg materialul probator
administrat în cauză raportat la dispoziţiile art. 318 C.pr.civ a reţinut că
prin decizia civilă nr. 404/C.A./10.03.2011 a Curţii de Apel Oradea s-a respins
ca nefondat recursul introdus de C.I. şi alţii împotriva sentinţei nr. 597/2010
pronunţată de Tribunalul Bihor .
În considerentele deciziei contestate Curtea de Apel
Oradea a constatat că nu se poate reţine existenţa unui interes patrimonial al
acestor consilieri şi al afinilor lor, care aveau anterior, la data sau
ulterior adoptării calitatea de asociaţi/administratori a unei societăţi
comerciale care administra ştrandul „V.". Referitor la cauza de nulitate
privitoare la H.C.L. nr. 203/2003 nu se poate reţine inexistenţa acesteia prin
prisma faptului că au fost vehiculate două variante ale acesteia, fiind evident
că efecte juridice poate produce numai varianta aflată în evidenţele organului
emitent. Nu poate fi reţinută susţinerea că prin aceste hotărâri s-au încălcat
prevederile art. 44 din Constituţie şi nici ale art. 1 din Protocolul 1 la
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin prisma încălcării dreptului de
proprietate atâta vreme cât recurenţii reclamanţi sunt îndreptăţiţi la reconstituirea
acestuia, drept ce face obiectul analizei în litigiul de drept comun, fiind
neîntemeiată acuza de expropriere sau de lipsire de bun în accepţiunea Curţii
Europene a Drepturilor Omului, ca efect a celor două hotărâri "
Potrivit art. 318 C.pr.civ.: „Hotărârile instanţelor
de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea data este
rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau
admiţându-l numai în parte, a omis din greşeala sa cerceteze vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare".
Dispoziţiile art. 318 C.pr.civ. care reglementează
contestaţia în anulare specială, sunt de strictă interpretare şi au în vedere
numai greşeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspectele
formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora să nu fie necesară
o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, sau omisiunea de a
cerceta un motiv de casare, în această ultimă situaţie calea fiind deschisă
doar recurentului căruia nu i-a fost cercetat motivul de casare invocat şi doar
în ipoteza în care recursul său a fost respins sau admis în parte.
Cea dea doua teză a art. 318 C.pr.civ. are în vedere
numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304,
iar nu argumentele de fapt şi de drept invocate de parte. În cauză se constată
că, de fapt contestatorii nu invocă omisiunea de a examina unul din motivele de
casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ., singurul motiv de recurs fiind cel
prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. care a fost analizat pe larg de instanţa
de recurs, ci invocă faptul că anumite argumentele de fapt şi de drept invocate
de aceştia nu au fost analizate, situaţia în care contestaţia în anulare nu
poate fi primită. Mai mult, Curtea a constatat că deşi instanţa de recurs nu
are obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci
de a analiza fiecare motiv de casare aceasta a răspuns criticelor formulate de
recurent.
În raport cu motivele de recurs evocate anterior şi
considerentele deciziei împotriva căreia s-a declarat prezenta contestaţie,
Curtea a constatat că motivele invocate de contestatori nu se circumscriu nici
unuia din motivele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 318 cod
procedură civilă, neavând incidenţă în cauză. Susţinerile contestatoarei în
sensul că instanţa de recurs nu a cercetat de loc motivele de modificare sau de
casare menţionate în cuprinsul contestaţiei sunt nereale din considerentele
deciziei redate anterior rezultă că instanţa de recurs a analizat toate cele
trei argumente ale contestatorilor, însă a interpretat diferit de aceştia
consecinţele juridice ale împrejurărilor relevate.
Faţă de considerentele arătate curtea de apel a
respins contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 404/C.A./10.03.2011 a
Curţii de Apel Oradea. |