Cheltuieli de judecată. Renunţare la judecată în
rejudecare. Obligarea părţii la
suportarea doar a unei părţi a onorariului avocaţial
plătit de partea adversă. Aprecierea complexităţii litigiului. TVA
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios
administrativ şi fiscal, decizia nr. 8032 din 2 septembrie 2013
Prin încheierea civilă
nr.854 din 12.02.2013 a Tribunalului Maramureş s-a luat act de renunţarea reclamantului
B.T.R.M. la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâţii SC P.G.
SRL, S.V.D. şi
S.A.R. şi
Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş.
Reclamantul a fost obligat
să plătească pârâtei SC P.G. SRL suma totală de 8.000 lei reprezentând
cheltuieli de judecată în recurs şi rejudecare.
Pentru
a hotărî astfel prima instanţă, în rejudecare, a reţinut că la data de
11.09.2012, în îndeplinirea cerinţelor stabilite prin îndrumarul instanţei de
recurs, reclamantul a depus precizare de cerere şi note şedinţă, cărora pârâţii
le-au răspuns amplu prin întâmpinarea depusă.
La termenul de judecată de
azi 12.02.2013 reclamantul B.T.R.M. a formulat cerere de renunţare la judecată,
depusă la dosar în data de 11.02.2013, prin serviciul registraturăşi confirmat
personal în instanţă renunţarea la judecată.
În conformitate cu art. 246
Cod pr. civilă, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în
şedinţă publică, fie prin cerere scrisă.
Pârâţii nu s-au opus a se
lua act de renunţarea la judecată, condiţii în care în temeiul art. 246 Cod
procedură civilă instanţa a luat act de renunţarea reclamantului la judecată,
fără a o mai analiza .
În ceea ce priveşte cererea
pârâtei SC P.G. SRL de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de
judecată în recurs şi rejudecare, suportate cu titlu de onorariu avocaţial în
cuantum total de 30.300 lei, instanţa a constatat că această cerere a fost
întemeiată conform art.264 alin.3 Cod proc. civilă întrucât renunţarea la
judecată s-a făcut cu mult după consumarea termenului din primul ciclu
procesual la care s-a discutat probaţiunea şi s-au invocat excepţii în cauză.
Instanţa a admis însă numai în parte această cerere în temeiul art.274 alin.3
Cod proc. civilă chiar dacă ordinele de plată depuse la ultimul termen au
confirmat achitarea întregii sume cu titlu de onorariu avocaţial în recurs şi
în rejudecare.
Fără ca instanţa să
intervină în raporturile contractuale stabilite între pârâtăşi avocatul ales,
s-a apreciat că aceste cheltuieli sunt disproporţionate şi de natură a-l prejudicia
pe reclamant. Chiar dacă valoarea litigiului a fost consistentă, fiind estimată
în rejudecare la nivelul sumei de 314.911 lei iar litigiul unul complex,
raportat la soluţia pronunţată în rejudecare prin care numai s-a luat act se
renunţarea la judecatăşi nu s-au administrat alte probe decât înscrisuri.
Este just şi echitabil ca
partea care cade în pretenţii să poată fi obligată doar la plata acelor
cheltuieli de judecată care se află într-un raport strâns şi necesar cu
judecarea pricinii, această interpretare fiind singura în măsură să răspundă
exigenţelor răspunderii civile delictuale pe care se fundamentează acest tip de
răspundere procesuală.
Instanţa a apreciat că suma
de 8.000 lei a reprezentat o reparaţie echitabilă a prejudiciului procesual ce
i s-a cauzat pârâtei prin faptul că a fost chemată în judecată deşi procesul
s-a stins urmarea a renunţării reclamantului care a avut ca fundament
înţelegerea intervenită între părţi, demersuri confirmate şi de către pârâţi la
termenele de judecată din 09.10.2012 şi 06.11.2012. Onorariul avocaţial pretins
a fost nepotrivit de mare faţă de rolul apărărilor evocate de avocat şi soluţia
dată în cauză.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat recurs pârâţii SC P.G. SRL, respectiv S.A.R. şi S.V.D. solicitând prin prisma art. 304 pct. 9 şi
art. 3041 C. proc.civ. admiterea
recursului, modificarea în parte a încheierii recurate, în sensul acordării
integrale a cheltuielilor de judecată, constând în onorarii de avocat la fond,
recurs şi în rejudecare (25.000 lei +TVA), precum şi taxa de timbru din recurs
(3.626 lei + 5 lei timbru judiciar) şi menţinerea restului dispoziţiilor
încheierii.
În motivarea recursului,
recurenta arată că critică soluţia instanţei de fond, doar pentru cheltuielile
de judecată acordate, argumentele fiind următoarele: Litigiul este unul
complex, iar valoarea dedusă judecaţii este considerabilă, doar pretenţiile
reclamantului ridicându-se la nivelul sumei de 314.911 lei.
Complexitatea litigiului
este reţinută chiar în încheierea atacată, unde se arata în mod explicit:
„Chiar daca valoarea litigiului este consistentă, fiind estimată în rejudecare
la nivelul sumei de 314.911 lei, iar litigiul este unul complex, raportat la
soluţia pronunţata în rejudecare prin care numai s-a luat act de renunţarea la
judecata şi nu s-au administrat alte probe decât înscrisuri [...] ".
Complexitatea cauzei
rezulta atât din natura instituţiilor discutate, cât şi soluţionată de instanţa
de fond în primul ciclu procesual, astfel încât în faţa instanţei de recurs s-a
discutat inclusiv calea de atac incidenţa în raport de soluţia date respectiv
calea de atac pornind de la ceea ce, de fapt, a solicitat reclamantul
Îndrumarul de casare dat de
Curtea de Apel Cluj în conţinutul Deciziei civile nr. 6082/16.12.2011 reflectăşi
el gradul sporit de dificultate a cauzei.
Un alt argument care
pledează pentru acordarea integrală a cheltuielilor de judecată este volumul
mare de lucru în cauză.
Actele redactate pe
parcursul judecării la fond, recurs şi rejudecare au fost multiple şi
complexe:întâmpinare la fond;concluzii scrise depuse în faţa instanţei de
fond;redactare recurs şi motivarea acestuia; concluzii scrise în faţa instanţei
de recurs;redactarea şi motivarea cererii de suspendare provizorie a executării
Sentinţei instanţei de fond, cerere soluţionată favorabil în dosar nr.
…/33/2011 al Curţii de Apel Cluj;redactarea întâmpinare în rejudecare;redactare
proiect de tranzacţie în vederea stingerii litigiului,redactare cerere
restituire cauţiune.
Pe
lângă documentele redactate, munca avocatului a mai presupus prezenta în
instanţa, discuţii şi negocieri purtate cu părţile, ore de muncă dedicate
pregătirii dosarului în diferite etape procesuale şi procurare de acte.
Instanţa de fond a
nesocotit total faptul că recursul a fost admis; de asemenea a nesocotit şi
faptul că reclamantul a încercat executarea silită a Sentinţei instanţei de
fond, fiind nevoiţi să solicite suspendarea provizorie a executării acesteia.
Prin Decizia civilă nr.
6082/16.12.2011 a Curţii de Apel Cluj s-a admis recursul pârâţilor şi s-a casat
cu trimitere spre rejudecare, cheltuielile de judecată urmând a fi totalizate
în rejudecare.
Taxa de timbru achitată de
recurenţi în recurs a fost de 3.626 lei şi timbru judiciar de 5 lei.
Pe de altă parte,
reclamantul a pornit deîndată la executarea silită a Sentinţei instanţei de
fond, fiind somaţi de executorul judecătoresc M.M. şi concomitent cu somaţia
fiindu-le blocate toate conturile.
A trebuit să procedeze la
suspendarea provizorie a executării Sentinţei civile nr. 5314/2010 a
Tribunalului Maramureş, înregistrând o cerere în acest sens în dosar nr.
…/33/2011, cerere admisă.
Instanţa de fond a apreciat
în mod eronat atunci când a statuat că „suma de 8.000 lei reprezintă o
reparaţie echitabilă a prejudiciului procesual ce i s-a cauzat pârâtei prin
faptul că a fost chemată în judecată ..”
Prejudiciul reclamantei
trebuie apreciat în funcţie de mai multe criterii:cheltuielile materiale
ocazionate de purtarea procesului, aici intrând onorariile de avocat, taxe de
timbru, cheltuieli de deplasare la instanţa sau la avocat ( Baia Mare-Cluj),
etc.
Prejudiciul de imagine
înregistrat de recurenţi derivând din faptul că au fost în situaţia de a le fi
blocate toate conturile, fiind într-o situaţie jenanta în raport cu partenerii
de afaceri şi chiar cu societăţile bancare la care aveau conturi deschise.
Un alt criteriu de evaluare
a prejudiciului constă în blocarea activităţii societăţii pe perioada purtării
procesului, precum şi imposibilitatea dezvoltării acesteia ori angajării de
credite.
De asemenea, durata mare a
procesului este un alt element ce trebuie luat în considerare. Se vorbeşte de o
societate comerciala a cărei activitate trebuie să fie predictibilă, ori în
condiţiile în care exista litigiul orice previzionare era incertă.
Luând în calcul toate
elementele generatoare de prejudicii rezulta fără echivoc faptul că suma de
8.000 lei este categoric inferioară prejudiciului înregistrat de recurenţi.
Onorariul de avocat este
purtător de TVA. Taxa pe valoare adăugata nu intră în componenţa onorariului şi
nici în beneficiul avocatului, ci se adaugă onorariului, urmând a fi colectată
la bugetul de stat.
Instanţa de fond nu a
defalcat suma de 8.000 lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecata. Ea se
referea la onorariile de avocat şi acest lucru rezultă din aprecierea făcută în
motivare cu privire la „mărimea" onorariului de avocat. În primul rând nu
a fost un onorariu de avocat, ci au fost trei. Apoi, onorariile de avocat
însumate au fost 25.000 lei şi nu 30.000 lei. Este adevărat că la suma de
25.000 lei se adaugă TVA, numai că acesta nu intră în componenţa onorariului de
avocat şi nici în beneficiul avocatului, el fiind al statului.
Toate aceste chestiuni
trebuiau avute în vedere şi cuantificate la cheltuielile de judecată, întrucât
reclamantul a fost cel ce a generat aceste cheltuieli prin conduita sa
procesuală.
Intimatul B.T.R.M. a
formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii în
integralitate a încheierii Civile nr. 854/12.02.2013 pronunţată de Tribunalul
Maramureş, obligarea recurenţilor SC P.G. SRL, S.V.D., S.A.R. la plata
cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
În sustinerea poziţiei
procesuale intimatul a arătat că prin încheierea civilă nr. 854/12.02.2013
Tribunalul Maramureş a luat act de renunţarea reclamantului B.T.R.M. la
judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâţii SC P.G. SRL
(„P.G."),
S.V.D. şi S.A.R.. Prin încheierea civilă, reclamantul
intimat a fost obligat la plata către pârâta SC P.G. SRL a sumei totale de
8.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs şi rejudecare.
Pentru a dispune astfel.
Tribunalul Maramureş a reţinut următoarele:cererea pârâtei SC P.G. SRL de
obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în recurs şi
rejudecare cu titlu de onorariu avocaţial în cuantum total de 30.300 lei este
întemeiată conform art. 264 alin. 3 din C. proc. civ., întrucât renunţarea la
judecată s-a făcut cu mult după consumarea termenului din primul ciclu procesual
la care s-a discutat probaţiunea şi s-au invocat excepţii,chiar dacă ordinele
de plată depuse la ultimul termen confirmă achitarea întregii sume cu titlu de
onorariu avocaţial în recurs şi în rejudecare, instanţa urmează a admite numai
în parte această cerere în temeiul art. 274 alin. 3 din C.proc.civ.,se
apreciază că cuantumul cheltuielilor solicitate este disproporţionat şi de
natură a-l prejudicia pe reclamant - chiar dacă valoarea litigiului este
consistentă, fiind estimată în rejudecare la nivelul sumei de 314.911 lei, iar
litigiul unul complex, instanţa s-a raportat la soluţia pronunţată în
rejudecare prin care numai sa luat act de renunţarea la judecatăşi nu s-au
administrat alte probe decât înscrisuri,având în vedere exigenţele răspunderii
civile delictuale pe care se fundamentează acest tip de răspundere procesuală,
partea căzută în pretenţii poate fi obligată doar la plata acelor cheltuieli de
judecată care se află într-un raport strâns şi necesar cu judecarea
acţiunii,suma de 8.000 lei reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului
procesual ce i s-a cauzat pârâtei prin faptul că a fost chemată în judecată
deşi procesul s-a stins urmare a renunţării reclamantului. Onorariul avocaţial
pretins este nepotrivit de mare faţă de rolul apărărilor evocate de avocat şi
soluţia dată în cauză.
Împotriva încheierii civile
au formulat recurs pârâţii SC P.G. SRL, S.V.D. şi S.A.R., solicitând
modificarea în parte a încheierii recurate, în sensul acordării integrale a
cheltuielilor de judecată, constând în onorarii de avocat la fond, recurs şi în
rejudecare (25.000 lei + TVA), precum şi taxă de timbru în recurs (3.626 lei +
5 lei timbru judiciar).
II.
Argumente prin prisma cărora se impune respingerea recursului, cu consecinţa
menţinerii încheierii atacate ca legale şl temeinice.
În esenţă, prin recursul
formulat pârâţii invocă netemeinicia şi nelegalitatea încheierii atacate prin
care a fost redus cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de aceştia
pentru faza de fond, recurs si rejudecare, argumentând faptul că valoarea
dedusă judecăţii este „considerabilă", fiind estimată la nivelul sumei de
314.911 lei.
Litigiul este unul complex
prin prisma naturii instituţiilor discutate,volumul de muncă în cauză a fost
unul ridicat.
În combaterea argumentelor
recurenţilor, arătă următoarele:
Este real faptul că
valoarea litigiului se ridică la suma de 314.911 lei. însă, din perspectiva
perceperii onorariului avocaţial ca şi parte a cheltuielilor procesului, este
imperios necesar a se analiza cu prioritate munca efectiv prestată de avocat în
susţinerea intereselor clienţilor săi, iar nu valoarea obiectului litigiului. O
interpretare contrară ar contraveni prevederilor art. 274 alin. 3 din
C.proc.civ. , precum şi prevederilor art. 127 alin. 2 din Statutul profesiei de
avocat .
Astfel, nu valoarea
pretenţiilor deduse judecăţii reprezintă criteriul determinant în stabilirea
onorariului avocaţial. În conformitate cu cerinţele art. 127 alin. 2 din
Statutul profesiei de avocat, la stabilirea onorariului de avocat se au în
vedere timpul şi volumul de muncă necesare executării mandatului primit,
natura, noutatea şi dificultatea cazului, împrejurarea că acceptarea mandatului
acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat,
notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi
specializarea avocatului .
Valoarea litigiului poate
fi avută în vedere de părţi la momentul încheierii unui Contract de asistenţă
juridică eventual pentru stabilirea onorariului avocaţial fix, respectiv de
succes, însă nu poate constitui o modalitate de a împovăra nejustificat partea
căzută în pretenţii în cadrul demersului judiciar, atâta timp cât aceasta este
terţ faţă de raportul contractual dintre client şi avocat.
În speţa de faţă,
recurenţii solicită obligarea intimatului la plata integrală a cheltuielilor de
judecată efectuate la fond, recurs şi în rejudecare constând în onorariu
avocaţial (30.380 lei) şi taxă de timbru şi timbru judiciar din recurs (3.631
lei).
Conform documentelor depuse
în dovedirea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, suma de
30.380 lei constând în onorariu avocaţial se compune din suma de 12.400 lei
(Ordin de plată nr. 149/11.05.2011) -reprezentând onorariu avocaţial aferent
recursului, suma de 3.100 lei (Ordin de plată nr. 183/15.06.2011) -
reprezentând onorariu avocaţial aferent cererii de suspendare provizorie a
Sentinţei civile nr. 5314/2010 a Tribunalului Maramureşşi suma de 14.880 lei
(Ordin de plată nr. 238/04.10.2012) - reprezentând onorariu avocaţial aferent
fazei de rejudecare.
Conform recursului formulat
de pârâţi, aceştia solicită modificarea în partea a încheierii recurate în
sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu
avocaţial la fond, recurs şi rejudecare, precum şi taxa de timbru din recurs.
Or, în
condiţiile în care în faţa instanţei care a pronunţat încheierea atacată
pârâţii nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând şi în taxa
de timbru în recurs, o atare solicitare făcută pentru prima dată în faţa
instanţei de recurs este inadmisibilă.
Din piesele dosarului,
rezultă faptul că munca efectiv prestată de avocat în susţinerea intereselor
recurenţilor P.G., S.V.D.,
S.A.R. a
constat în redactare recurs, reprezentarea recurenţilor la două (2) termene de
judecată, în recurs, în faza de recurs nu s-au administrat probe noi, redactare
concluzii scrise în recurs, redactare întâmpinare, reprezentarea recurenţilor
la două (2) din cele 4 (patru) termene de judecată, în rejudecare, momente la
care erau demarate negocierile în vederea încheierii unei tranzacţii (la
termenele din data de 09.10.2012, 06.11.2012). în faza de rejudecare nu s-au
administrat alte probe noi, cu excepţia înscrisurilor.
Este real că în faţa primei
instanţe (primul ciclu procesual) au fost administrate probe care au presupus
într-adevăr un timp mai îndelungat, respectiv munca suplimentara pentru
pregătirea/administrarea acestor probe (interogatorii părţi, audieri de
martori). Or, conform notelor de cheltuieli depuse de pârâţi cheltuielile de
judecata efectuate de aceştia, aferente acestei faze (prima instanţa, primul
ciclu procesual), nu au fost dovedite. Astfel, problema disputată vizează
strict obligarea sau nu a intimatului la plata cheltuielilor de judecata
efectuate de recurenţi în recurs şi rejudecare, iar nu şi în fata instanţei de
fond.
În altă ordine de idei,
solicitarea pârâţilor de obligare a intimatului la plata onorariului avocaţial
aferent cererii de suspendare provizorie a executării hotărârii nu poate fii
primita întrucât procedura privind suspendarea provizorie este una
necontencioasă în cadrul căreia nu exista „o parte căzută în pretenţii" în
sensul art. 274 alin. 1 din C. proc. civ care să fie obligată la plata
cheltuielilor de judecată.
Astfel, având în vedere
munca efectiv depusă de avocat în formularea şi susţinerea poziţiei procesuale
a recurenţilor (lipsită de un impact/efect major/hotărâtor faţă de soluţia dată
în cauză), solicitarea recurenţilor de obligare a intimatului la plata sumei de
30.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată se impune a fi catalogată drept
excesivă.
Pe de altă parte,
Tribunalul Maramureş în mod judicios a reţinut în încheierea atacată faptul că
„Onorariul avocaţial pretins este nepotrivit de mare faţă de rolul apărărilor
evocate de avocat şi soluţia dată în cauză."
II.2 Art. 274 alin. 3 din
C. proc. civ are menirea de a sancţiona exercitarea abuzivă a dreptului de a
obţine despăgubiri, prin convenirea între avocat şi client a unor onorarii în
mod vădit disproporţionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de
muncă pe care îl presupune pregătirea apărării .
În acelaşi sens s-a
pronunţat în mod constant şi practica instanţelor de judecată:
"[..]ori de câte ori
se constată că, în cadrul cheltuielilor de judecată, onorariul de avocat este
excesiv de mare faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat,
acesta se poate reduce, în cadrul operaţiunii de determinare a cheltuielilor de
judecată [..]." (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia comerciala, decizia
nr.658/1999 ),
„Aceste dispoziţii legale
(i.e. art. 274 alin. 3 din C.proc.civ.)au fost supuse şi controlului de
constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a statuat prin decizia nr.
401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele
consacră o prerogativă necesară a instanţei de judecatăşi, totodată, sunt în
concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului Curtea reţine
că judecătorii au dreptul, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., să
mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în
tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt
nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită
de avocat. Totodată, reţine şi practica în această materie a Curţii Europene a
Drepturilor Omului, conform căreia partea care a câştigat procesul nu va putea
obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată
realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil (cauzele Cost în c.
României, Străin c României, Stere ş. a. c. României, Raicu c. României)."
(Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civila de contencios administrativ şi
fiscal, decizia nr. 2524/01.06.2011).
„Pârâţii
au deplina latitudine de a achita avocatului lor onorariul stabilit de comun
acord, însă, este datoria instanţei de a cenzura acest onorariu avocaţial, care
se transformă astfel în cheltuieli de judecată ale procesului şi de a nu-i face
opozabil celui căzut în pretenţii un onorariu disproporţionat de mare în raport
cu munca efectiv prestată de avocat. Eventuala luare în considerare, ca punct
de reper al stabilirii cuantumului onorariului avocaţial, a valorii imobilului
obiect al contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat,
putea servi ca justificare a cuantumului onorariului avocaţial doar în
raporturile dintre avocat şi clienţii săi, însă, din perspectiva perceperii
onorariului avocaţial ca şi parte a cheltuielilor procesului, interesează cu
prioritate munca prestată de avocat în susţinerea intereselor clienţilor săi în
respectivul proces, şi mai puţin valoarea imobilului. Este evident că
aprecierea caracterului rezonabil, real şi necesar al cuantumului onorariului
avocaţial, de către instanţa de judecată, trebuie să se facă nu prin raportare
la valoarea obiectului litigiului, ci prin raportare strictă la munca efectiv
depusă de avocat în cauza respectivă*"'.
„Examinând recursul
reclamantului sub aspectul susţinerii conform căreia cheltuielile de judecată
la care a fost obligat reclamantul sunt nejustificat de mari, prin prisma celor
mai sus expuse, Curtea constată că acesta este fondat, întrucât în aprecierea
caracterului rezonabil al cuantumului cheltuielilor de judecată, al necesităţii
şi realităţii acestora, trebuie avută în vedere munca efectivă depusă de avocat,
întrucât doar aceasta este în măsură să justifice stabilirea respectivului
cuantum." (Curtea de Apel Cluj, Secţia civila de muncăşi asigurări
sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 2446/R/08.10.2010).
În acelaşi sens s-a
pronunţat constant şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudenţa
sa, când, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea
cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a
statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie
cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum
rezonabil.
Astfel, în Hotărârea din 19
octombrie 2006, în cauza Raicu c. României (cererea nr. 28104 din 3), publicată
în Monitorul Oficial nr. 597 din 29 august 2007, Curtea a statuat în sensul că
un "reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecată
decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul
rezonabil al cuantumului".
II.3. În lipsa unor
prevederi legale sau criterii jurisprudenţiale care să stabilească cert,
matematic, care este valoarea optimă a onorariului (în sensul de cheltuială de
judecată ce va fi acordată) pentru o anumită valoare a pricinii sau pentru o
anumită muncă îndeplinită (contravaloare a muncii îndeplinite) de avocat,
judecătorul este dator a aprecia asupra unor atare modificări în baza unor
principii generale de drept, precum principiul echităţii (jus est ars boni
aequi), principiul rezonabilităţii .
Instanţa de judecată a
diminuat cuantumul onorariului avocaţial solicitat de la suma de 30.380 lei la
suma de 8.000 lei în mod justificat, cu luarea în considerare a principiilor
mai sus menţionate, efectuând o apreciere concretă asupra efectivităţii,
utilităţii şi necesităţii activităţilor efectiv întreprinse de avocat (în
sensul de activităţi/servicii precis determinate şi totodată, nesupraevaluate).
Analizând recursul
declarat prin prisma motivelor invocate si a dispoziţiilor legale incidente în
materie Curtea apreciaza ca acesta este parţial fondat pentru urmatoarele
considerente :
O data cu cererea de
renuntare la judecată depusă în fata insţantei de fond pârâţii au solicitat si
obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 30.380
lei constând în onorariu avocaţial achitat cu ordinele de plata 149/11.05.2011
-suma de 12.400 lei ,183/15.06.2011-suma de 3.100 lei ,238/4.10.2012-suma de
14.880 lei.
Aceste sume reprezinta
cuantumul onorariului avocaţial achitat de catre pârâţi în recurs inclusiv
pentru formularea cererii de suspendare provizorie a executării hotărârii
-sumele de 12.400 lei si 3.100 lei, respectiv achitată cu ocazia rejudecării
acţiunii după casarea cu trimitere spre rejudecare -suma de 14.880 lei.
Ca atare cu ocazia
soluţionării cauzei după casarea cu trimitere spre rejudecare pârâţii nu au
solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând
in onorariu avocatial achitat în fond în primul ciclu procesual si nici la
plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi timbru judiciar
in recurs de 3631 lei .
In aceste condiţii
solicitarea achitării acestor sume este formulată pentru prima oară în recurs
fiind aşadar inadmisibilă conform art. 316,294 C.pr.civ.Totodată verificând
dosarul de fond din primul ciclu procesual rezultă că la judecata în primă
instanţă cu ocazia cuvântului pe fond pârâţii nu au solicitat cheltuieli de
judecată constând în onorariu avocaţial si nici nu au depus vreo dovadă în
acest sens .
În
aceste conditii urmează a se verifica daca diminuarea de catre primă instanţă a
cuantumului cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial achitat în
recurs si rejudecarea fondului după casare respectă criteriile art. 274 alin. 3
C.pr. civ .
Este de necontestat ,iar
practica judiciară si literatura de specialitate sunt unanime în acest sens ca
instantele in baza textului de lege sus mentionat au posibilitatea de a micsora
sau a mari cuantumul cheltuielilor de judecata reprezentate de onorariul
avocatial prin prisma a doua criterii ce se analizeaza in mod cumulativ
respectiv valoarea pricinii si munca depusa de avocat.
In speta analizarea acestor
criterii cumulativ nu justifica acordarea unei sume mai mari de suma de
11.000 lei
pentru recurs si rejudecare în fond cu titlu de cheltuieli de judecata constind
în onorariu avocatial .
In ceea ce priveste
valoarea pricinii ,obiectul actiunii viza retragerea reclamantului din SC P.G.
SRL si drepturile ce i se cuvin ca urmare a acestei retrageri ,drepturi
evaluate de catre reclamant la peste 300.000 lei .Ca atare valoarea pricinii
era relativ mare .In ce priveste complexitatea cauzei aşa cum ea s-a reflectat
în faza de recurs şi în faza de rejudecare aceasta nu este una extrem de
ridicată .
Astfel cererea de recurs
punea în discuţie încălcarea principiului disponbilităţii prin schimbarea
temeiului de drept ,inadmisibilitatea unei cereri de retragere judiciara in
conditiile existentei acordului partilor asupra acestei retrageri ,lipsa unor
motive temeinice pentru a se admite o cerere de retragere formulata pe cale
judiciara ,critici privind pretentiile reclamantului asupra drepturilor ce i se
cuvin ca urmare a retragerii în sensul că întelegerera partilor a fost ca
aceste drepturi sa îi fie platite fie din sumele rezultate din vanzaresa
bunurilor aduse în societate, fie prin preluarea acestor bunuri si nu prin
plata efectiva a sumei sus mentionate .Totodata s-au formulat critici cu
privire la cheltuielile de judecata acordate si s-a solicitat şi suspendarea
executarii hotararii .
Instanta de recurs a retinut
in esenta ca prima instanta nu a stăruit în virtutea rolului active pentru
clarificarea obiectului si cauzei cererii de chemare în judecată încălcând
principiul disponibilitătii si al dreptului la apărare ceea ce echivaleaza în
esentă cu necercetarea fondului litigiului.
Ca atare problemele de
drept aduse in discutie erau în primul rand probleme de drept procedural ce nu
erau complexe si apoi probeleme de fond cu un nivel mediu de complexitate
.Problemele solutionate în recurs nu au avut o complexitate ridicată ele
limitandu-se la probleme procedurale fara a se transa vreun aspect al fondului
litigiului .
Rezultă asadar ca valoarea
si complexitate litigiului era una medie spre mare dar nu una considerabilă si
justifica acordarea unor cheltuieli de judecată intr-un cuantum mai ridicat ,de
câteva mii de lei ,dar nu justifica sub nici o formă acordarea unei sume de
25.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată doar pentru faza de recurs si
rejudecare .Acest criteriu trebuie privit totodata coroborat si cu munca depusă
de avocat.
In ce priveste munca depusa
de avocat asa cum este ea oglindita în dosarului cauzei în recurs şi în
rejudecare ea s-a rezumat la redactarea cererii de recurs în care s-au
dezvoltat motivele de recurs mai sus mentionate ,prezenţa la două termene de
judecată in vederea susţinerii acesteia ,depunerea de concluzii scrise în care
s-au reluat motivele de recurs ,formularea separate a unei cereri de suspendare
provizorie a executării si concluzii scrise pe această cerere,deci un volum de
munca mediu si de o dificultate de acelasi nivel .
Ţinânâd cont de criteriile
prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.ciuv Curtea a apreciat ca pentru faza
procesuala a recursului suma de 9.000 lei respectă si reflectă în mod real si
într-un mod rezonabil cele două criterii prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ
.
In rejudecare munca
avocatului a constat în formularea unei întimpinări la precizarea de acţiune
depusă ,depunerea unor înscrisuri în probaţiune ,prezenta la câteva termene de
judecata la care practic in afară de depunerea acestor acte si solicitarea
depunerii altora de catre instanţă nu s-a discutat decât de posibilitatea
incheierii unei tranzacţii care finalmente s-a si incheiat ,redactarea
proiectului de tranzactie, deci un volum de munca mai mic decat în recurs si de
o dificultate mică .
Ca atare in rejudecara
munca avocatului a fost una redusă astfel ca prin coroborarea celor doua
criterii prevazute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ pentru această fază suma de
2.000 lei reflectă în mod real si rezonabil cele doua criterii prevăzute de
art. 274 alin. 3 C.pr.civ .
Aceste
sume de bani reflecta si munca ce a precedat redactarea actelor procedurale sus
mentionate si prezenţa la termenele de judecata fiind activitati absolut
necesare pentru a se putea realiza redactarea si sustinerii unei cauze.
Cererea de suspendare
provizorie si importanţa formulării si admiterii ei pentru pârâţi a fost
analizată in cadrul analizei onorariului pentru faza recursului si oricum
privită chiar si separat această cerere de suspendare provizorie prin prisma
valorii pricinii reflectată si de caracterul provizoriu al măsurii dispuse si
munca depusă de avocat constând în redacatrea cererii si a notelor scrise nu
justifica separat acordarea unei sume mai mari de 1.000 lei .
Cuantumul cheltuielilor de
judecata constand în onorariu avocatial trebuie apreciat exclusiv prin
aplicarea criteriilor prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ şi nu prin prisma
altor criterii neprevăzute de lege cum ar fi prejudiciul reclamantei
,cheltuielile materiale ,blocarea activitaţii societaţii pârâte si
imposibilitatea dezvoltării acesteia ,durata mare a litigiului .
In ce priveste TVA-ul, suma
achitata de catre parati a fost achitata de catre aceastia cu titlu de onorar
avocat conform actelor sus indicate si nu cu titlu de TVA . In raportul dintre
partile litigante suma achitata de catre o parte avocatului reprezinta onorariu
avocatial si poate fi pus pe seama acesteia doar cu acest titlu, relatia dintre
avocat si client fiind din aceasta perspectiva indiferenta .Ca atare indiferent
ca in componenta onorariului avocatial avocatul a calculat si TVA acest aspect
este irelevant in raportul dintre partile din proces una dintre parti respectiv
cea cazuta in pretentii urmind a suportat aceasta suma doar cu titlu de
cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocatial si nu titlu de TVA .
Avand in vedere toate
aceste considerente Curtea in temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ ,art. 304 indice
1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite in parte recursul declarat si va
modifica în parte încheierea recurată în sensul majorării cuantumului
cheltuielilor de judecata la suma de 11.000 lei in loc de suma de 8.000 lei
acordată de prima instanţă , mentinand restul dispoziţiilor încheierii recurate
.
In recurs nu s-au solicitat
cheltuieli de judecată de nici una din părţile litigante .
|