avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Cerere de revizuire formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei.
 
Art. 322 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă Art.138 lit.d şi e din Legea nr.85/2006
Potrivit art.322 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanta de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instantă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s­a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecătii ori dacă un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea­credintă sau gravă N.lijentă în acea cauză;”
Reclamantul lichidator judiciar nu a dovedit în sarcina pârâtei conditiile cumulative ale răspunderii reglementate de disp. art.138 lit.d şi e din Legea nr.85/2006, respectiv nu a probat că starea de insolventă a societătii şi, implicit, producerea prejudiciului în patrimoniul acesteia au fost o consecintă directă a faptelor pârâtei şi anume a încălcării de către pârâtă a dispozitiilor legale relative la organizarea contabilitătii pentru perioada în care aceasta a exercitat functia de administrator ori a deturnării sau ascunderii unei părti din activul societătii.
 
Decizia civilă nr. 102/30.01.2013 Dosar nr. 1261/36/2012
 
Prin cererea formulată la data de 18.10.2012 şi înregistrată pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr.1261/36/2012, S.G. – Cabinet Individual de Insolventă, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E.C.P. SRL, a formulat contestatie în anulare împotriva deciziei civile nr.497/11.04.2012 a Curtii de Apel Constanta pronuntate în dosarul nr. 7882/118/2010/a1.
În motivarea cererii, arată că, prin decizia contestată, instanta de recurs a admis recursul declarat de pârâta D.E. împotriva sentintei civile nr. 6516/28.11.2011 a Tribunalului Constanta cu motivarea că pârâta nu a exercitat activitatea de conducere şi administrare a debitoarei. Ori, cu ocazia solutionării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale în dosarul de fond nr. 7882/118/2010/a1, în întâmpinarea depusă, pârâta D.E. a semnat în calitate de administrator, fără a sustine că este asociat unic, rezultând astfel că asociatul unic
D.E. a exercitat efectiv functia de organ conducere al debitoarei şi de administrator.
Cu ocazia solutionării recursului, recurenta D.E. a depus la dosar bilanturile contabile pentru anii 2007­2008 din care rezultă că aceasta a semnat, în dreptul administratorului, aceste bilanturi. În toate bilanturile transmise la cererea sa de organul fiscal recurenta D.E. a semnat în dreptul administratorului de unde rezultă că asociatul unic D.E. a condus şi a administrat efectiv activitatea debitoarei, ştiind că bilanturile contabile sunt cele mai importante documente financiar contabile din cadrul unei societăti comerciale. În calitate de asociat unic D.E. nu putea să semneze decât procesul verbal al adunării generale a asociatilor de aprobare a situatiilor financiare pentru fiecare exercitiu financiar, mai mult în anul 2007 D.E. a semnat şi raportul administratorului. Rezultă că D.E. a îndeplinit efectiv functia de administrator, functie care este de natură a antrena răspunderea patrimonială pentru datoriile debitoarei aflate în insolventă.
Consideră că din eroare instanta de control nu a observat existenta la dosar a întâmpinării depuse de D.E. în calitate de administrator, precum şi a celorlalte documente financiare contabile din care rezultă că aceasta a exercitat efectiv conducerea şi administrarea debitoarei E.C.P. SRL.
În drept a invocat dispozitiile art.318 teza 1 din Codul de procedură civilă.
La data de 01.11.2012, S.G. – Cabinet Individual de Insolventă, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei EC E.C.P. SRL, a depus la dosar o cerere prin care a arătat că întelege să formuleze cerere de revizuire şi nu contestatie în anulare, considerând că dintr­o eroare materială a fost intitulată astfel.
În motivarea cererii de revizuire, arată că în actele contabile, situatiile financiare anuale şi bilanturile contabile pe anii 2007­2008, intimata D.E. a semnat în fals la rubrica administrator. Conform datelor de la ORC, D.E. a fost administrator până în luna mai 2000. În perioada de la luna mai 2003 şi până la deschiderea procedurii insolventei ­15 iulie 2010 ­a avut calitatea de asociat unic. Deşi a avut numai calitatea de asociat unic, D.E. a efectuat acte prin care şi­a atribuit o altă calitate, pe care nu o are sau nu o mai are, respectiv cea de administrator. Rezultă deci că D.E. a condus şi a administrat efectiv activitatea debitoarei, ştiind că bilanturile contabile sunt cele mai importante documente financiar contabile din cadrul unei societăti comerciale. În calitate de asociat unic nu putea să semneze decât procesul verbal al adunării generale a actionarilor la 31.12.2007 şi la 31.12.2008.
Consideră revizuentul că din documentele contabile rezultă că intimata D.E. a îndeplinit efectiv functia de administrator, functie care este de natură a antrena răspunderea patrimonială pentru datoriile debitoarei aflate în insolventă. Intimata a indus în eroare cu bună ştiintă atât instanta de fond, instanta de recurs, precum şi pe lichidatorul judiciar prin asumarea în fals a calitătii de administrator pe care ulterior a N.at­o, deşi a semnat bilanturile în această calitate.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, schimbarea în tot a deciziei pronuntate de instanta de recurs în sensul respingerii recursului declarat de intimata D.E. şi mentinerea sentintei pronuntate de Tribunalul Constanta.
În drept, a invocat dispozitiile art.322 pct. 4 Cod procedură civilă.
În şedinta publică din 12.12.2012 Curtea a luat act de precizările lichidatorului judiciar în sensul că, în spetă, calea de atac formulată este revizuirea întemeiată pe dispozitiile art.322 pct.4 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă D.E. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitătii cererii de revizuire pentru neîndeplinirea conditiilor prevăzute la art.322 pct.4 Cod procedură civilă.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată motivat de faptul că înscrisurile la care face referire lichidatorul judiciar în cererile sale existau şi au fost luate în considerare de acesta şi de către instantă, vizând o situatie contabilă de care lichidatorul judiciar avea cunoştintă încă de la întocmirea raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au dus la aparitia stării de insolventă, întocmit la 10.01.2011.
Înscrisurile nu sunt false, ci cel mult afectate de o greşeală materială de redactare, probabil din neverificarea de către firma de contabilitate a tuturor rubricilor din declaratii şi a prelucrării acestor documente într­un program informatic. Se poate observa cu uşurintă împrejurarea că, deşi dintr­o eroare, s­a mentionat ca fiind administrator, nu pârâta este semnatara documentului.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de revizuent, solicită ca instanta să înlăture sustinerile din întâmpinarea formulată de intimată ca fiind nefondate cât şi exceptia de inadmisibilitate a cererii de revizuire apreciind că cererea a fost formulată cu respectarea dispozitiilor art.322 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă.
În ceea ce priveşte exceptia inadmisibilitătii cererii de revizuire invocată de intimata D.E. pentru neîndeplinirea conditiilor prevăzute la art.322 pct.4 Cod procedură civilă, instanta apreciază că aceasta reprezintă o apărare de fond şi nu se constituie ca o veritabilă exceptie de natură a paraliza calea de atac extraordinară urmată de revizuent, motiv pentru care exceptia va fi analizată ca atare.
Examinând decizia atacată sub aspectul motivului prevăzut de art.322 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, Curtea constată că cererea de revizuire este nefondată.
Astfel, potrivit art.322 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanta de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instantă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s­a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecătii ori dacă un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea­credintă sau gravă neglijentă în acea cauză;”
Se constată că prin decizia civilă nr.497/11.04.2012 Curtea de Apel Constanta a admis recursul declarat de recurenta pârâta D.E. împotriva sentintei civile nr.6516/28.11.2011 a Tribunalului Constanta, pronuntată în dosarul nr.7882/118/2010/a1, a modificat în tot hotărârea în sensul că a respins actiunea de atragere a răspunderii materiale a pârâtei ca nefondată.
Pentru a pronunta această decizie instanta de recurs a retinut că cererea de antrenare a răspunderii a fost întemeiată de către lichidatorul judiciar pe disp. art.138 alin.1 lit.d şi e din Legea nr.85/2006, retinând că, într­adevăr, lipsa oricărui act sau document contabil creează prezumtia că administratorii societătii nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea. O astfel de prezumtie simplă functionează doar pentru persoanele care au avut calitatea de administrator şi care, potrivit disp. art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 şi art.10 din Legea nr.82/1991, poartă răspunderea pentru corecta tinere a registrelor societătii şi pentru organizarea contabilitătii.
Având în vedere că, potrivit certificatului emis de ORC Constanta, recurenta
D.E. nu îndeplinea la momentul deschiderii procedurii de insolventă functia de administrator al societătii, ea nu avea obligatia de predare a documentatiei contabile către administratorul judiciar, astfel că lipsa acestei documentatii nu îi poate fi imputată. De asemenea, recurenta pârâtă nu avea obligatia legală de a depune situatiile financiare aferente anului 2008, situatii a căror lipsă a determinat convingerea instantei că în cauză contabilitatea nu a fost tinută conform legii.
În acest caz, trebuia ca reclamantul să probeze împrejurarea că pârâta, pe perioada administrării societătii, respectiv 1994­2000, a tinut o contabilitate fictivă, a făcut să diS.ră unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea şi că săvârşirea unor astfel de fapte a cauzat starea de insolventă a debitoarei.
O astfel de probă nu a fost făcută în cauză, iar judecătorul sindic nu a motivat în niciun fel solutia de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei din perspectiva calitătii acesteia de simplu asociat al societătii, fără calitatea de membru al organelor de conducere la momentul deschiderii procedurii.
În ceea ce priveşte existenta în patrimoniul societătii a unor active imobilizate în valoare de 11.023 lei, creante în valoare de 319.122 lei şi disponibilităti băneşti în casă şi la bănci în valoare de 500 lei, aspecte rezultate din ultimul bilant încheiat la 31.12.2008, Curtea apreciază că nepredarea către administratorul judiciar a bunurilor apartinând societătii debitoare, inclusiv a disponibilitătile băneşti, nu poate fi calificată ca un refuz din partea pârâtei, care întruneşte elementele faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006, atâta timp cât la momentul deschiderii procedurii pârâta nu mai îndeplinea functia de administrator al societătii, neavând în posesie aceste bunuri.
Fată de cele retinute, Curtea a apreciat că reclamantul lichidator judiciar nu a dovedit în sarcina pârâtei conditiile cumulative ale răspunderii reglementate de disp. art.138 lit.d şi e din Legea nr.85/2006, respectiv nu a probat că starea de insolventă a societătii şi, implicit, producerea prejudiciului în patrimoniul acesteia au fost o consecintă directă a faptelor pârâtei şi anume a încălcării de către pârâtă a dispozitiilor legale relative la organizarea contabilitătii pentru perioada în care aceasta a exercitat functia de administrator ori a deturnării sau ascunderii unei părti din activul societătii.
Revizuentul a sustinut prin cererea de revizuire că intimata D.E. a semnat în fals la rubrica administrator în bilanturile contabile pentru anii 2007 şi 2008 depuse la organele fiscale şi în raportul administratorilor la bilantul din anul 2007, deşi nu mai îndeplinea functia de administrator din anul 2000. Astfel, intimata a condus şi administrat efectiv activitatea societătii debitoare deşi avea doar calitatea de asociat unic şi nu de administrator.
Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite conditiile de revizuire mai sus citate întrucât hotărârea nu s­a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecătii.
Pe de o parte, înscrisurile invocate de către revizuent nu au fost declarate false în cursul sau în urma judecătii. Nu este suficientă simpla afirmatie în acest sens a părtii interesate, ci este necesar ca falsitatea înscrisurilor să fie constatată printr­o hotărâre judecătorească, situatie ce nu a fost dovedită în cauză.
Pe de altă parte, înscrisurile mentionate nu au fost determinante în darea hotărârii deoarece instanta de recurs a retinut că recurenta D.E. nu îndeplinea la momentul deschiderii procedurii de insolventă functia de administrator al societătii, potrivit certificatului emis de ORC Constanta, situatie în care nu avea obligatiile prevăzute de lege în sarcina administratorilor. Prin urmare, convingerea instantei s­a întemeiat pe certificatul constatator emis de ORC, iar nu pe situatiile financiare înregistrate de societate la organele fiscale.
Ori, revizuentul nu contestă faptul că intimata D.E. nu avea calitatea de administrator social, ci sustine că aceasta a efectuat acte de administrare în fapt, împrejurare ce trebuia dovedită în cauză prin orice mijloace de probă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că nu există motive de retractare a deciziei pronuntate, urmează a respinge cererea de revizuire ca nefondată.