Cerere de revizuire formulată
de lichidatorul judiciar al debitoarei.
Art. 322 alin. 1 pct. 4 Cod
procedură civilă Art.138 lit.d şi e din Legea nr.85/2006
Potrivit art.322 alin.1 pct.4
Cod procedură civilă, „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanta
de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instantă de
recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
4. dacă un judecător, martor
sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o
infractiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea sa dat în temeiul unui
înscris declarat fals în cursul sau în urma judecătii ori dacă un magistrat a
fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu reacredintă sau
gravă N.lijentă în acea cauză;”
Reclamantul lichidator
judiciar nu a dovedit în sarcina pârâtei conditiile cumulative ale răspunderii
reglementate de disp. art.138 lit.d şi e din Legea nr.85/2006, respectiv nu a
probat că starea de insolventă a societătii şi, implicit, producerea prejudiciului
în patrimoniul acesteia au fost o consecintă directă a faptelor pârâtei şi
anume a încălcării de către pârâtă a dispozitiilor legale relative la
organizarea contabilitătii pentru perioada în care aceasta a exercitat functia
de administrator ori a deturnării sau ascunderii unei părti din activul
societătii.
Decizia civilă nr.
102/30.01.2013 Dosar nr. 1261/36/2012
Prin cererea formulată la
data de 18.10.2012 şi înregistrată pe rolul Curtii de Apel Constanta sub
nr.1261/36/2012, S.G. – Cabinet Individual de Insolventă, în calitate de
lichidator judiciar al debitoarei SC E.C.P. SRL, a formulat contestatie în
anulare împotriva deciziei civile nr.497/11.04.2012 a Curtii de Apel Constanta
pronuntate în dosarul nr. 7882/118/2010/a1.
În motivarea cererii, arată că,
prin decizia contestată, instanta de recurs a admis recursul declarat de pârâta
D.E. împotriva sentintei civile nr. 6516/28.11.2011 a Tribunalului Constanta cu
motivarea că pârâta nu a exercitat activitatea de conducere şi administrare a
debitoarei. Ori, cu ocazia solutionării cererii de atragere a răspunderii
patrimoniale în dosarul de fond nr. 7882/118/2010/a1, în întâmpinarea depusă,
pârâta D.E. a semnat în calitate de administrator, fără a sustine că este
asociat unic, rezultând astfel că asociatul unic
D.E. a exercitat efectiv
functia de organ conducere al debitoarei şi de administrator.
Cu ocazia solutionării
recursului, recurenta D.E. a depus la dosar bilanturile contabile pentru anii
20072008 din care rezultă că aceasta a semnat, în dreptul administratorului,
aceste bilanturi. În toate bilanturile transmise la cererea sa de organul
fiscal recurenta D.E. a semnat în dreptul administratorului de unde rezultă că
asociatul unic D.E. a condus şi a administrat efectiv activitatea debitoarei,
ştiind că bilanturile contabile sunt cele mai importante documente financiar
contabile din cadrul unei societăti comerciale. În calitate de asociat unic
D.E. nu putea să semneze decât procesul verbal al adunării generale a
asociatilor de aprobare a situatiilor financiare pentru fiecare exercitiu
financiar, mai mult în anul 2007 D.E. a semnat şi raportul administratorului.
Rezultă că D.E. a îndeplinit efectiv functia de administrator, functie care
este de natură a antrena răspunderea patrimonială pentru datoriile debitoarei
aflate în insolventă.
Consideră că din eroare
instanta de control nu a observat existenta la dosar a întâmpinării depuse de
D.E. în calitate de administrator, precum şi a celorlalte documente financiare
contabile din care rezultă că aceasta a exercitat efectiv conducerea şi
administrarea debitoarei E.C.P. SRL.
În drept a invocat
dispozitiile art.318 teza 1 din Codul de procedură civilă.
La data de 01.11.2012, S.G. –
Cabinet Individual de Insolventă, în calitate de lichidator judiciar al
debitoarei EC E.C.P. SRL, a depus la dosar o cerere prin care a arătat că
întelege să formuleze cerere de revizuire şi nu contestatie în anulare,
considerând că dintro eroare materială a fost intitulată astfel.
În motivarea cererii de
revizuire, arată că în actele contabile, situatiile financiare anuale şi
bilanturile contabile pe anii 20072008, intimata D.E. a semnat în fals la
rubrica administrator. Conform datelor de la ORC, D.E. a fost administrator
până în luna mai 2000. În perioada de la luna mai 2003 şi până la deschiderea
procedurii insolventei 15 iulie 2010 a avut calitatea de asociat unic. Deşi a
avut numai calitatea de asociat unic, D.E. a efectuat acte prin care şia
atribuit o altă calitate, pe care nu o are sau nu o mai are, respectiv cea de
administrator. Rezultă deci că D.E. a condus şi a administrat efectiv
activitatea debitoarei, ştiind că bilanturile contabile sunt cele mai
importante documente financiar contabile din cadrul unei societăti comerciale.
În calitate de asociat unic nu putea să semneze decât procesul verbal al
adunării generale a actionarilor la 31.12.2007 şi la 31.12.2008.
Consideră revizuentul că din
documentele contabile rezultă că intimata D.E. a îndeplinit efectiv functia de
administrator, functie care este de natură a antrena răspunderea patrimonială
pentru datoriile debitoarei aflate în insolventă. Intimata a indus în eroare cu
bună ştiintă atât instanta de fond, instanta de recurs, precum şi pe
lichidatorul judiciar prin asumarea în fals a calitătii de administrator pe care
ulterior a N.ato, deşi a semnat bilanturile în această calitate.
Pentru motivele arătate,
solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, schimbarea
în tot a deciziei pronuntate de instanta de recurs în sensul respingerii
recursului declarat de intimata D.E. şi mentinerea sentintei pronuntate de
Tribunalul Constanta.
În drept, a invocat
dispozitiile art.322 pct. 4 Cod procedură civilă.
În şedinta publică din
12.12.2012 Curtea a luat act de precizările lichidatorului judiciar în sensul
că, în spetă, calea de atac formulată este revizuirea întemeiată pe
dispozitiile art.322 pct.4 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă D.E. a depus
la dosar întâmpinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitătii cererii de
revizuire pentru neîndeplinirea conditiilor prevăzute la art.322 pct.4 Cod
procedură civilă.
Pe fond, a solicitat
respingerea cererii de revizuire ca nefondată motivat de faptul că înscrisurile
la care face referire lichidatorul judiciar în cererile sale existau şi au fost
luate în considerare de acesta şi de către instantă, vizând o situatie
contabilă de care lichidatorul judiciar avea cunoştintă încă de la întocmirea
raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au dus la aparitia stării de
insolventă, întocmit la 10.01.2011.
Înscrisurile nu sunt false,
ci cel mult afectate de o greşeală materială de redactare, probabil din
neverificarea de către firma de contabilitate a tuturor rubricilor din
declaratii şi a prelucrării acestor documente întrun program informatic. Se
poate observa cu uşurintă împrejurarea că, deşi dintro eroare, sa mentionat
ca fiind administrator, nu pârâta este semnatara documentului.
Prin răspunsul la întâmpinare
depus de revizuent, solicită ca instanta să înlăture sustinerile din
întâmpinarea formulată de intimată ca fiind nefondate cât şi exceptia de
inadmisibilitate a cererii de revizuire apreciind că cererea a fost formulată
cu respectarea dispozitiilor art.322 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă.
În ceea ce priveşte exceptia
inadmisibilitătii cererii de revizuire invocată de intimata D.E. pentru
neîndeplinirea conditiilor prevăzute la art.322 pct.4 Cod procedură civilă,
instanta apreciază că aceasta reprezintă o apărare de fond şi nu se constituie
ca o veritabilă exceptie de natură a paraliza calea de atac extraordinară
urmată de revizuent, motiv pentru care exceptia va fi analizată ca atare.
Examinând decizia atacată sub
aspectul motivului prevăzut de art.322 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă,
Curtea constată că cererea de revizuire este nefondată.
Astfel, potrivit art.322
alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă
în instanta de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o
instantă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
4. dacă un judecător, martor
sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o
infractiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea sa dat în temeiul unui
înscris declarat fals în cursul sau în urma judecătii ori dacă un magistrat a
fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu reacredintă sau
gravă neglijentă în acea cauză;”
Se constată că prin decizia
civilă nr.497/11.04.2012 Curtea de Apel Constanta a admis recursul declarat de
recurenta pârâta D.E. împotriva sentintei civile nr.6516/28.11.2011 a
Tribunalului Constanta, pronuntată în dosarul nr.7882/118/2010/a1, a modificat
în tot hotărârea în sensul că a respins actiunea de atragere a răspunderii
materiale a pârâtei ca nefondată.
Pentru a pronunta această
decizie instanta de recurs a retinut că cererea de antrenare a răspunderii a
fost întemeiată de către lichidatorul judiciar pe disp. art.138 alin.1 lit.d şi
e din Legea nr.85/2006, retinând că, întradevăr, lipsa oricărui act sau
document contabil creează prezumtia că administratorii societătii nu au tinut
contabilitatea în conformitate cu legea. O astfel de prezumtie simplă
functionează doar pentru persoanele care au avut calitatea de administrator şi
care, potrivit disp. art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 şi art.10 din
Legea nr.82/1991, poartă răspunderea pentru corecta tinere a registrelor
societătii şi pentru organizarea contabilitătii.
Având în vedere că, potrivit
certificatului emis de ORC Constanta, recurenta
D.E. nu îndeplinea la
momentul deschiderii procedurii de insolventă functia de administrator al
societătii, ea nu avea obligatia de predare a documentatiei contabile către
administratorul judiciar, astfel că lipsa acestei documentatii nu îi poate fi
imputată. De asemenea, recurenta pârâtă nu avea obligatia legală de a depune
situatiile financiare aferente anului 2008, situatii a căror lipsă a determinat
convingerea instantei că în cauză contabilitatea nu a fost tinută conform
legii.
În acest caz, trebuia ca
reclamantul să probeze împrejurarea că pârâta, pe perioada administrării
societătii, respectiv 19942000, a tinut o contabilitate fictivă, a făcut să
diS.ră unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea în conformitate
cu legea şi că săvârşirea unor astfel de fapte a cauzat starea de insolventă a
debitoarei.
O astfel de probă nu a fost
făcută în cauză, iar judecătorul sindic nu a motivat în niciun fel solutia de
antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei din perspectiva calitătii
acesteia de simplu asociat al societătii, fără calitatea de membru al organelor
de conducere la momentul deschiderii procedurii.
În ceea ce priveşte existenta
în patrimoniul societătii a unor active imobilizate în valoare de 11.023 lei,
creante în valoare de 319.122 lei şi disponibilităti băneşti în casă şi la
bănci în valoare de 500 lei, aspecte rezultate din ultimul bilant încheiat la
31.12.2008, Curtea apreciază că nepredarea către administratorul judiciar a
bunurilor apartinând societătii debitoare, inclusiv a disponibilitătile
băneşti, nu poate fi calificată ca un refuz din partea pârâtei, care întruneşte
elementele faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006,
atâta timp cât la momentul deschiderii procedurii pârâta nu mai îndeplinea
functia de administrator al societătii, neavând în posesie aceste bunuri.
Fată de cele retinute, Curtea
a apreciat că reclamantul lichidator judiciar nu a dovedit în sarcina pârâtei
conditiile cumulative ale răspunderii reglementate de disp. art.138 lit.d şi e
din Legea nr.85/2006, respectiv nu a probat că starea de insolventă a
societătii şi, implicit, producerea prejudiciului în patrimoniul acesteia au
fost o consecintă directă a faptelor pârâtei şi anume a încălcării de către
pârâtă a dispozitiilor legale relative la organizarea contabilitătii pentru
perioada în care aceasta a exercitat functia de administrator ori a deturnării
sau ascunderii unei părti din activul societătii.
Revizuentul a sustinut prin
cererea de revizuire că intimata D.E. a semnat în fals la rubrica administrator
în bilanturile contabile pentru anii 2007 şi 2008 depuse la organele fiscale şi
în raportul administratorilor la bilantul din anul 2007, deşi nu mai îndeplinea
functia de administrator din anul 2000. Astfel, intimata a condus şi
administrat efectiv activitatea societătii debitoare deşi avea doar calitatea
de asociat unic şi nu de administrator.
Curtea constată că în cauză
nu sunt îndeplinite conditiile de revizuire mai sus citate întrucât hotărârea
nu sa dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma
judecătii.
Pe de o parte, înscrisurile
invocate de către revizuent nu au fost declarate false în cursul sau în urma
judecătii. Nu este suficientă simpla afirmatie în acest sens a părtii
interesate, ci este necesar ca falsitatea înscrisurilor să fie constatată
printro hotărâre judecătorească, situatie ce nu a fost dovedită în cauză.
Pe de altă parte,
înscrisurile mentionate nu au fost determinante în darea hotărârii deoarece
instanta de recurs a retinut că recurenta D.E. nu îndeplinea la momentul deschiderii
procedurii de insolventă functia de administrator al societătii, potrivit
certificatului emis de ORC Constanta, situatie în care nu avea obligatiile
prevăzute de lege în sarcina administratorilor. Prin urmare, convingerea
instantei sa întemeiat pe certificatul constatator emis de ORC, iar nu pe
situatiile financiare înregistrate de societate la organele fiscale.
Ori, revizuentul nu contestă
faptul că intimata D.E. nu avea calitatea de administrator social, ci sustine
că aceasta a efectuat acte de administrare în fapt, împrejurare ce trebuia
dovedită în cauză prin orice mijloace de probă.
Pentru considerentele expuse,
apreciind că nu există motive de retractare a deciziei pronuntate, urmează a
respinge cererea de revizuire ca nefondată.
|