Cerere de restituire a taxei de poluare
- O.G. nr. 92/2003, republicată
- O.U.G. nr.
50/2008
Faptul că nu
s-a contestat decizia de calcul al taxei de poluare nu poate constitui motiv de
respingere a cererii de restituire a texei de poluare câtă vreme există răspunsul
negativ al pârâtei (D.G.F.P).
Decizia de
calcul al taxei de poluare nu constituie titlu de creanţe în sensul art. 110 –
art. 111.
Nu sunt
aplicabile nici dispozitiile art. 205 şi următoarele Cod procedură fiscală
privind contestarea pe cale administrativă.
Secţia a
II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
Decizia nr. 462/R din 23 februarie 2012
Prin sentinţa
civilă nr. 1548 din 1 iunie 2011, Tribunalul Harghita a admis excepţia
inadmisibilităţii acţiunii, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.B.
împotriva pârâtei D.G.F.P. Harghita şi a respins ca rămasă fără obiect cererea
de chemare în garanţie formulată de D.G.F.P. Harghita împotriva A.F.M.
La pronunţarea
acestei sentinţe, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, întrucât taxa a
fost încasată în baza unui act administrativ fiscal legal şi temeinic respectiv
decizia de calcul al taxei de poluare,
ea nu poate fi restituită, apreciind că atâta timp cât această decizie
este legală şi temeinică, nu mai este necesar ca tribunalul să analizeze
motivele prin care s-a susţinut nelegalitatea încasării taxei. Excepţia lipsei
procedurii prealabile a fost considerată ca neîntemeiată întrucât obiectul acţiunii
nu-l constituie anularea deciziei de calcul a taxei de poluare astfel că
reclamantul nu era obligat să urmeze procedura administrativă prevăzută de art.
205 – 218 C. pr. Fiscală şi nici respectarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr.
554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul
S.B., solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei
atacate în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea
cererii de recurs s-a arătat că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a
legii, instanţa de fond neaplicând preeminenţa dreptului comunitar în raport cu
care, taxa de poluare este nelegală.
Intimata D.G.F.P.
Harghita a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca
nefondat.
Examinând
recursul prin prisma motivelor invocate precum şi în raport de dispoziţiile
art. 3041 C. pr. civ., Curtea a apreciat că acesta
este fondat pentru următoarele considerente:
Faptul că
recurenta nu a atacat decizia de calcul a taxei de poluare, în condiţiile
O.U.G. nr. 92/2003, nu poate constitui motiv de respingere a cererii de
restituire a taxei de poluare câtă vreme, răspunsul negativ al pârâtei este
considerat drept un refuz dat de pârâtă în vederea executării ori a organizării
executării legii, adresa nr.21333/29.11.2010 concretizând acest refuz. Decizia
de calcul a taxei de poluare nu constituie un titlu de creanţă în sensul art.
110 – 111 C. pr. Fiscală, nefiind supusă executării din oficiu, neproducând
efecte prin simpla sa emitere, solicitantul având posibilitatea de a nu o
achita. În acest sens, nu se aplică dispoziţiile art. 205 şi urm. C. pr. fiscală
privind contestarea acesteia pe cale administrativă. Din considerentele sentinţei
atacate, rezultă că prima instanţă, a soluţionat acţiunea pe excepţia
inadmisibilităţii, neanalizând acţiunea pe fondul ei.
Aşadar, Curtea, în baza art. 312 alin. 5 C.
pr. civ., a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea
cauzei pentru rejudecare pe fond aceleaşi instanţe. Cu ocazia rejudecării,
instanţa de fond se va pronunţa pe fondul acestei cererii şi va avea în vedere,
pe lângă cele expuse mai sus, şi motivele invocate de recurent în prezenta cale
de atac. |