Anularea revocării din
functie. Repunerea în functia detinută anterior. Obligarea pârâtului la plata
de daune morale.
Art. 1552 Cod civil Art.18
alin.3 din Legea nr. 554/2004 Cauza CEDO Cumpănă şi Mazăre c. României
Recurentul pârât invocă drept
cauză de încetare a contractului de administrare revocarea mandatului acordat
reclamantului conform art. 1552 Cod civil, ceea ce se ignoră în spetă este
faptul că prin art. X lit. b sa prevăzut o atare modalitate de încetare a
contractului, dar conditionat de nerealizarea indicatorilor de performantă ai
managementului sectiei timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia
sau de neîndeplinirea obligatiilor asumate.
Solicitarea reclamantului ca
perioada de valabilitate a contractului de management, care expiră la
01.04.2011, să fie prelungită cu perioada cuprinsă între data revocării şi data
solutionării irevocabile a litigiului a fost solutionată corect de tribunal, cu
respectarea principiului consensualismului, contractul fiind expresia acordului
de vointă al părtilor, instanta de judecată neputânduse substitui acestora şi
modifica durata contractului sau orice alte clauze contractuale.
Cum contractul de management
înceta la data de 01.04.2011, în măsura în care părtile nu conveneau cu privire
la prelungirea acestuia, la momentul pronuntării hotărârii, nu se putea
dispune, cu caracter retroactiv, repunerea reclamantului în functia detinută
anterior, acordând acestuia compensatii băneşti urmare revocării nelegale
dispusă de pârât.
Potrivit art.998 Cod civil
„orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a
cărui greşeală s–a ocazionat, al repara.”
Regulile de bază care
guvernează răspunderea civilă sunt: principiul reparării integrale şi în natură
a prejudiciului.
În conformitate cu
dispozitiile art.18 alin.3 din Legea nr. 554/2004, în cazul solutionării
cererii, instanta va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale
şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Decizia civilă nr.
302/CA/20.02.2013 Dosar nr. 3871/118/2011
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Constanta sectia contencios administrativ si fiscal la data
de 4.03.2011 sub nr.3871/118/2011 reclamantul I.L. in contradictoriu cu paratul
SCJU CONSTANTA a solicitat anularea revocării din functia de sef de sectie
obstreticăginecologie II din cadrul SCJU Constanta, masura ce ia fost
comunicata prin notificarea nr.1377/1.09.2010, obligarea institutiei parate la
plata drepturilor băneşti cuvenite pentru functia de sef sectie obstetrică ginecologie
II, începând cu data revocării sale din functie (1.09.2010) pana la data
anularii acestei masuri, respectiv a repunerii sale in functia de sef de
sectie, obligarea paratei la plata daunelor morale ce vor fi precizate, cu
cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a
cererii, reclamantul a arătat ca a ocupat functia de sef de sectie obstetrică ginecologie
II din cadrul SCJU Constanta ca urmare a promovării unui concurs organizat de
Ministerul Sănătătii, conform Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul
sănătătii. Ulterior, sa încheiat un contract de administrare cu nr.33/2008 in
cuprinsul căruia erau reglementate drepturile si obligatiile părtilor.
Mai arata reclamantul ca are
o vastă experientă in domeniul conducerii sectiei respective, ocupând aceasta
functie de aproximativ 15 ani.
In data de 20.08.2010 a
primit adresa nr.20110 prin care I se solicita ca in aceeaşi zi si la aceeaşi
oră la care a primit adresa – ora 13 sa depună la secretariatul unitătii mai
multe documente, solicitare imposibil de onorat, din moment ce nu i sa acordat
un interval de timp pentru a putea prezenta respectivele acte.
Ulterior, la data de
1.09.2010 I sa comunicat notificarea nr.1377, prin care a fost informat ca a
fost revocat din functie de sef sectie obstetrică ginecologie II, pe motiv ca
nu sia îndeplinit culpabil obligatiile ce ii reveneau conform contractului de
administrare, aspecte constatate in raportul de control nr.20612/25.08.2010.
Prin adresa
nr.24365/28.09.2010 i sa comunicat ca raportul de control poarta, de fapt,
nr.20229/20.08.2010, raport ce nu ia fost comunicat niciodată. Ulterior, a
primit o alta adresa cu nr.21700/6.09.2010 prin care I sa oferit postul de
medic primar obstretică ginecologie, cu jumătate de norma, cu integrare in
clinica, post pe care la acceptat.
A mai arătat reclamantul ca
la data de 27.09.2010 a formulat o plângere prealabila, prin care a solicitat
paratei sa anuleze revocarea sa din functie, având in vedere modalitatea in
care sa efectuat controlul din data de 20.08.2010
Răspunsul primit a fost
negativ, motivat de faptul ca avea obligatia de a întocmi documentele
solicitate, odată cu semnarea contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate
Constanta pentru anul 2010, obligatie pe care nu a respectato.
La primul termen de judecata
din data de 8.04.2011 reclamantul a formulat precizări la cererea introductiva,
arătând ca solicita sa se constate nulitatea absoluta a măsurii de revocare a
sa din functia de sef de sectie obstretică ginecologie II, sa se constate
nulitatea absoluta a notificării de revocare nr.1377/1.09.2010, sa se constate
ca, urmare a revocării ilegale din functie, contractul sau de management care
ar fi trebuit sa expire legal la 1.04.2011 este prelungit in mod corespunzător,
cu durata echivalenta a măsurii nelegale dispusa la 1.09.2010, pana la
solutionarea definitive si revocabila a prezentei actiuni, reintegrarea sa in
functie in postul detinut, cu plata tuturor diferentelor de drepturi băneşti,
obligarea paratei la plata de daune morale in suma de 50.000 lei urmare a
măsurii abuzive care ia afectat prestigiul profesional, la obligat sa accepte
un post inferior, la expus discutiilor publice, ia perturbat viata personală,
la supus unei presiuni de natura sai afecteze activitatea profesionala, sa se
constate nulitatea absoluta a numirii in functie din care a fost revocat a
altei persoane cu statut de interimar, cu cheltuieli de judecata. In
continuarea precizărilor a reluat situatia de fapt expusa in cererea
introductivă.
Paratul a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca netemeinica. In
motivare, sa arătat ca, in opinia sa, măsura revocării reclamantului este
justificata raportat la faptul că, odată cu emiterea Deciziei nr.501/01.07.2010
a Consiliului Judetean Constanta, in baza prevederilor Legii nr.95/2006 era
necesara constituirea unei comisii de evaluare a activitătii şefilor de sectiecomisie
înfiintată prin Decizia nr.1326/19.08.2010.
Sustine paratul ca, in
desfăşurarea activitătii de evaluare comisia a solicitat prin adresa
nr.20110/19.08.2010 către şefii de sectie sa prezinte pana la data de
20.08.2010 mai multe acte conform obligatiilor asumate prin contractul de
administrare. Deşi a luat la cunoştintă de solicitările comisiei de evaluare,
reclamantul nu a răspuns acestora, situatie prezentată in Raportul de control
cu nr. 20229/20.08.2010. In continuare, pârâta a redat obligatiile contractuale
ale reclamantului, prevăzute in contractul de administrare.
A arătat paratul că refuzul
reclamantului de a răspunde Comisiei de evaluare a avut drept consecinta
constatarea încetării contractului de administrare cu nr.33/2008 conform art.10
lit.b cu luarea măsurii de revocare din functie.
Referitor la capătul de
cerere privind reintegrarea reclamantului in functia detinută, a solicitat
paratul respingerea acestuia întrucât la acest moment postul nu este vacant.
Mai mult, odată cu încetarea contractului de administrare, cauzele de
suspendare ale contractului individual de munca au încetat.
De asemenea, arata că
raportat la faptul ca la data de 01.04.2011 contractul de administrare
nr.33/2009 a încetat, fiind încheiat doar pe o durata de 3 ani, reintegrarea
reclamantului in aceasta functie nu mai e posibila.
Prin Sentinta civilă nr.
2093/08.06.2012, Tribunalul Constanta a admis în parte cererea precizată de
reclamant şi a obligat pârât la plata către reclamant a drepturilor băneşti
aferente functiei de şef de Sectie Obstetrică Ginecologie II din cadrul SCJU
Constanta, începând cu data revocării, respectiv 1.09.2010 până la data
expirării valabilitătii contractului de administrare nr. 33/2008.
A respins celelalte capete de
cerere ca neîntemeiate, precum şi cererea prin care solicită obligarea pârâtei
la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunta această
hotărâre, prima instantă a retinut că în baza contractului de administrare
nr.33/2008 reclamantul a ocupat functia de sef sectie clinica obstreticăginecologie
II din cadrul SCJU Constanta.
Prin adresa
nr.20110/19.08.2010 emisa de managerul SCJU Constanta, sa solicitat medicului
sef de sectie sau înlocuitorului acestuia, in situatia absentei legale a
acestuia, in vederea evaluării activitătii medicului sef, înaintarea la
secretariatul unitătii, la data de 20.08.2010 ora 13 o serie de documente,
enumerate in 8 puncte.
La finalul adresei sa
precizat ca „neprezentarea documentelor solicitate la termenul stabilit denota
ca nu sunteti in posesia acestora”.
Sa retinut că, deşi
solicitarea de documente a fost emisa la data de 19.08.2010, aceasta a fost
primita sub semnătura in data de 20.08.2010 ora 13, data si ora la care erau
solicitate documentele.
Desi la data primirii
solicitării, reclamantul se afla in concediu legal de odihna, conform cererii
aflata la fila 188, reclamantul nu a contestat ca a primit la data de
20.08.2010 ora 13, adresa emisa de managerul spitalului.
Prin notificarea nr.1377/1.09.2010,
in temeiul art.10 lit.b din contractul de administrare nr.33/1.04.2008 si
art.183 ind.3 alin.1 lit.b şi lit.d din Leg.95/2006 reclamantului i sa adus la
cunoştinta ca incepand cu data de 01.09.2010 este revocat din functia de Sef
Sectie ObstreticăGinecologie II din cadrul S.C.J.U. Constanta.
Sa precizat ca motivul
revocării îl constituie neîndeplinirea culpabila a obligatiilor ce ii reveneau,
conform cap.VIII pct.A2 din contractul de administrare nr.33/1.04.2008, aspecte
constatate in Raportul de Control nr.20612/25.08.2010 întocmit de Comisia de
Control din cadrul S.C.J.U. Constanta. Sa arătat de asemenea in cuprinsul
notificării de revocare ca „ având in vedere ca prin răspunsul prezentat nu ati
făcut dovada îndeplinirii obligatiilor prevăzute la Cap.VIII, art.A2, alin.4,
6,9,10,22,23 din contractul
de administrare nr.33/1.04.2008 sunt incidente dispozitiile Cap.X lit.b din
contractul de administrare.”
Prin adresa
nr.21700/6.09.2010 emisa de managerul spitalului, reclamantului i se ofera in
cadrul spitalului postul de medic primar ginecolog cu jumătate de norma.
Prin răspunsul la plângerea
prealabila comunicat prin adresa nr. 24780/30.09.2010 i se comunica
reclamantului ca avea obligatia sa întocmească documentele solicitate odată cu
semnarea contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate Constanta, pentru anul
2010.
Instanta a retinut ca prin
Decizia nr.1326/19.08.2010 emisa de managerul SCJU dr. C.D. sa decis
constituirea unei comisii de evaluare a şefilor de sectii din cadrul spitalului.
La data de 20.08.2010 data
la care trebuiau prezentate documentele solicitate prin adresa nr. 20229
comisia de evaluare comunica managerului spitalului ca niciunul dintre şefii de
sectie nu a respectat obligatiile care le reveneau din contractul de
administrare. Deşi aceasta adresa emisa de comisia de evaluare sa apreciat a
fi un raport de control, instanta constata ca in cuprinsul ei se decide
neîndeplinirea obligatiilor din contractul de administrare de niciunul din
şefii de sectie din cadrul spitalului, fără a se motiva şi a se arăta concret
care dintre obligatiile contractuale nu au fost respectate.
In conditiile in care la data
solicitării documentelor in vederea evaluării activitătii şefilor de sectii,
reclamantul se afla in concediu legal de odihna, si in plus, solicitarea a fost
astfel formulată şi comunicată, astfel încât nu a existat practic nici un
interval minim de realizare a acestora, având in vedere ca a fost solicitata o
documentatie ampla, instanta a apreciat ca nu se poate retine in sarcina
reclamantului o culpa in necomunicarea tuturor documentelor solicitate.
In plus, instanta a constatat
ca raportul de control in baza căruia sa emis notificarea de revocare din
functie a reclamantului, nu a fost motivat, nu sa arătat in concret care anume
din obligatiile contractuale nu au fost respectate ci sa făcut o simpla
apreciere de ordin general ca „niciunul dintre şefii de sectie nu a respectat
cea mai mare parte a obligatiilor din contractul de administrare.”
Instanta a retinut ca notificarea
din functie a reclamantului a fost emisa nelegal, prin abuz de putere, parata
nefăcând dovada neîndeplinirii obligatiilor prevăzute in contractul de
administrare.
Pentru considerentele expuse,
instanta a admis capătul de cerere privind anularea notificării de revocare
nr.1377/1.09.2010 emisa de parata si va obliga parata la plata drepturilor
băneşti aferente functiei de şef de sectie obstetrică ginecologie II din
cadrul SCJU Constanta, începând cu data revocării, respectiv 01.09.2010 pana la
data împlinirii termenului pentru care a fost încheiat contractul de
administrare, respectiv 01.04.2011.
In ceea ce priveste capătul
de cerere privind reintegrarea in functie, instanta la respins ca neîntemeiat,
întrucât contractul de administrare a încetat pe deplin la data împlinirii
termenului pentru care a fost încheiat, respectiv data de 1.04.2011. Nu este
posibila nici prelungirea contractului de administrare cu perioada cuprinsa
intre data revocării si data solutionării irevocabile a cauzei, data incerta de
altfel, întrucât, pe de
o parte, instanta ar adăuga
la durata contractului, iar pe de alta parte, fiind admisa cererea privind
plata drepturilor băneşti aferente functiei pe perioada revocării, sar realiza
o dubla reparatie.
Referitor la capătul de
cerere privind plata daunelor morale, instanta a retinut ca acesta nu a fost
dovedit in cauza. Simpla revocare dintro functie de conducere, nu face dovada
îndeplinirii conditiilor privind existenta unui prejudiciu moral. In urma
încheierii contractului de administrare, contractul individual de munca a
reclamantului a fost suspendat. In consecintă, la încetarea contractului de
administrare, contractul individual de munca sa reluat.
Împotriva acestei hotărâri au
formulat recurs atât reclamantul I.L., cât şi pârâtul SCJ Constanta.
Reclamantul I.L. a formulat
recurs pentru instanta de fond :
nu sa pronuntat prin
dispozitivul hotărârii cu privire la cererea de constatare a nulitătii absolute
a măsurii de revocarea din functia de sef de Sectie Obstetrica Ginecologie II
din cadrul SCJU Constanta, deşi in considerentele hotărârii, constata
nelegalitatea măsurii luate in perioada in care se afla in concediul de odihna
legal aprobat;
a constatat nulitatea
absoluta a notificării de revocare nr. 1377/01.09.2010
a obligat pârâta sămi
acorde drepturile băneşti aferente functiei începând cu data revocării 01.09.2011
până la data expirării contractului de management.
a respins cererea de
constatare a faptului ca, urmare revocări ilegale din functie, contractul de
administrare care ar fi trebuit sa expire legal la 01.04.2011, este prelungit
in mod corespunzător, cu durata echivalenti a măsurii nelegale dispusa la
01.09.2010, până la solutionarea definitiva irevocabila a actiunii; durata
efectiva a prelungirii constituie o problema ce executare, neputând fi acum
cuantificata;
nu sa pronuntat cu privire
ia cererea de anulare a tuturor actelor care au stat la baza adoptării măsurii
de îndepărtare a acestuia din functie, raportat la comisia de control
(legalitatea numirii, lucrări efectuate, concluzii, comunicarea către mine a
raportului de control, pentru a1 putea contesta);
ca urmare, a respins si
cererea mea de reintegrare in postul detinut, de sef de Sectie Obstetrica Ginecologie
II din cadrul SCJU Constanta:
a respins si cererea de
obligare a piritei la plata de daune morale în suma de
50.000 lei, urmare măsurii
abuzive care ia afectat prestigiul profesional, fiind obligat sa accepte un
post inferior, cu jumătate de normă, cu statut de provizorat fata de statutul
său profesional, a fost expus discutiilor publice, ia perturbat viata
personala, a fost supus unei presiuni de natura sai afecteze activitatea
profesionala, presiune pe care a depăşito prin eforturi psihice de concentrare
si detaşare, menite a continua normal munca, potrivit datelor din actiune
nu sa pronuntat cu privire
la cererea de constatare a nulitătii absolute a numirii in functia din care a
fost revocat, a altei persoane cu statut de interimar, neexistând nici in
considerentele hotărârii vreo motivare in acest sens pentru a se sustine ca a
fost o respingere implicita, inclusa in mentiunea "respinge celelalte
capete de cerere ca neîntemeiate"
deşi a admis in parte
actiunea, a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de
judecata, care, potrivit masurilor dispuse de instanta, trebuia admisa in
parte, raportat la capetele de cerere admise.
În continuare recurentul
expune situatia de fapt expusă la fond.
Recursul formulat de pârâtul
SCJ Constanta:
Refuzul reclamantului de a
răspunde Comisiei de evaluare, a avut drept consecintă constatarea încetării
Contractului de administrare cu nr. 33/2008, conform art. 10 lit. b, cu luarea
măsurii de revocare din functia Sef de Sectie Obstetrica Ginecologie II a
acestuia.
Prin sentinta recurată,
instanta de fond a interpretat normele legale incidente in cauza si ansamblul
probatoriu de la dosarul cauzei in sensul admiterii in parte a cererii in
sensul anularii Notificării de revocare nr.1377/01.09.2010, motivat de faptul ca
intimatulreclamant nu ar fi încălcat obligatiile asumate prin Contractul de
administrare cu nr.33/2008, iar măsura dispusa de subscrisul fiind abuziva.
Contractul de administrare,
asemenea contractului de mandat, încetează, in afara de cauzele generale stingere
a obligatiilor contractuale si prin revocarea sa (art.1552 alin. l Cod civil).
Aceasta cauză particulară de
încetare a contractului de mandat se explică prin faptul că mandatul se încheie
intuitu personae si are la baza încrederea reciproca dintre părti, iar daca
aceste motivatii încetează, nici contractul nu mai poate fi mentinut.
Apreciază ca, fata de
împrejurarea neîndeplinirii obligatiilor contractuale de către reclamant,
revocarea mandatului acestuia este justă.
Referitor la reintegrarea intimatului
reclamant pe functia de Sef de Sectie, Obstetrica Ginecologie II, va solicită
respingerea acestuia ca nefondata, având in vedere faptul ca la acest moment
postul de Sef de Sectie Obstetrica Ginecologie Unu este vacant.
Mai mult, odată cu încetarea
Contractului de administrare cu nr.33/2008, cauzele de suspendare ale
Contractul individual de munca au încetat.
Astfel odată cu reluarea
relatiilor de munca intre S.C.J.U. Constanta si intimat prin Adresa
nr.21700/06.09.2010, iam oferit acestuia postul de medic primar in cadru
Sectiei de Obstetrica Ginecologie II.
Prin răspunsul cu nr. de
înregistrare la S.C.J.U. Cta 22083/08.09.2010, Prof. Univ. Dr. I.L. a acceptat
postul de medic primar Sectiei de Obstetrica Ginecologie
II.
In concluzie, fata de
împrejurarea ca in prezent reclamantul ocupa postul de medic primar in cadru
Sectiei de Obstetrica Ginecologie II, apreciază ca nefondat cel de al doilea
capăt de cerere motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Raportat la faptul că, la
01.04.2011, Contractul de administrare cu nr.33/2008, in baza căruia intimatul reclamant
a ocupat functia de Sef de Sectie Obstetrica Ginecologie II, a încetat, fiind
încheiat doar pe o perioada de 3 ani, reintegrarea reclamantului in aceasta
functie nu mai poate fi posibila.
Referitor la cel treilea
capăt de cerere, apreciază ca fiind nefondate solicitările intimatului reclamant,
având in vedere faptul ca acesta nu a înteles să îndeplinească obligatiile
contractuale asumate.
Solicită admiterea recursului
in sensul desfiintării in totalitate a sentintei recurate cu consecinta
respingerii cererii intimatului reclamant I.L.
Examinând recursurile prin
prisma criticilor aduse hotărârii de către recurenti şi care au fost încadrate
în motivul prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă Curtea
constată următoarele:
Criticile aduse prin recursul
declarat de pârât sunt neîntemeiate, deoarece instanta de fond nu a dispus prin
hotărârea recurată repunerea părtilor în situatia anterioară, urmare anulării notificării
de revocare nr. 1377/1.09.2010, ci doar plata drepturilor de care a fost lipsit
reclamantul începând cu data revocării 1.09.2010 şi până la expirarea
valabilitătii contractului de management, respectiv 1.04.2011.
Cum reclamantul nu a fost
reintegrat pe functia de Şef de Sectie ObstetricăGinecologie II, orice critică
adusă hotărârii din această perspectivă este neîntemeiată.
Recurentul pârât invocă drept
cauză de încetare a contractului de administrare nr. 33/2008 revocarea
mandatului acordat reclamantului conform art. 1552 Cod civil, ceea ce se ignoră
în spetă este faptul că prin art. X lit.b sa prevăzut o atare modalitate de
încetare a contractului, dar conditionat de nerealizarea indicatorilor de
performantă ai managementului sectiei timp de minimum un an, din motive
imputabile acestuia sau de neîndeplinirea obligatiilor asumate.
Din probele administrate în
cauză, tribunalul a constatat că pârâtul avea obligatia să demonstreze în
concret care au fost obligatiile asumate de reclamant prin contractul de
management şi nerespectate de acesta, dacă aspectele retinute prin notificarea
de revocare nr. 1377/1.09.2010 erau de natură a atrage o astfel de sanctiune cu
consecinte asupra perioadei de valabilitate a contractului.
În cauză sa demonstrat că
adresa nr. 20110/19.08.2010 emisă de managerul SCJU Constanta a fost adusă la
cunoştinta reclamantului sub semnătură în data de 20.08.2010, ora 13, respectiv
la data de şi ora până la care acesta trebuia să comunice datele solicitate de
pârât, perioadă în care se afla în concediu legal de odihnă.
Şi în ceea ce priveşte
recursul declarat de reclamant, Curtea îl apreciază ca nefondat.
Solicitarea reclamantului ca
perioada de valabilitate a contractului de management, care expiră la
01.04.2011, să fie prelungită cu perioada cuprinsă între data revocării şi data
solutionării irevocabile a litigiului a fost solutionată corect de tribunal, cu
respectarea principiului consensualismului, contractul fiind expresia acordului
de vointă al părtilor, instanta de judecată neputânduse substitui acestora şi
modifica durata contractului sau orice alte clauze contractuale.
Cum contractul de management
înceta la data de 01.04.2011, în măsura în care părtile nu conveneau cu privire
la prelungirea acestuia, la momentul pronuntării hotărârii tribunalul nu putea
dispune, cu caracter retroactiv, repunerea reclamantului în functia detinută
anterior, acordând acestuia compensatii băneşti urmare revocării nelegale
dispusă de pârât.
Cu privire la solicitarea
reclamantului de a fi obligat pârâtul la plata daunelor morale, se constată
următoarele:
Potrivit art.998 Cod civil „orice
faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui
greşeală s–a ocazionat, al repara.”
Regulile de bază care
guvernează răspunderea civilă sunt: principiul reparării integrale şi în natură
a prejudiciului.
În conformitate cu
dispozitiile art.18 alin.3 din Legea nr. 554/2004, în cazul solutionării
cererii, instanta va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale
şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
În literatura de
specialitate, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă
existentei fizice a persoanei, integritătii corporale şi sănătătii, cinstei,
demnitătii şi onoarei, prestigiul profesional, sarcina probei revenindui,
potrivit dispozitiilor art.1169 Cod civil reclamantului.
Cu privire la stabilirea
cuantumului daunelor morale, acestea trebuie să aibă efecte compensatorii şi,
spre deosebire de celelalte despăgubiri civile care presupun un suport
probator, în privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale,
judecătorul fiind singurul care, în raport de circumstantele concrete ale
spetei, de consecintele suferite de partea vătămată, va aprecia dacă se impune
sau nu acordarea de compensatii.
Pe cale de consecintă, cum
reclamantul nu a făcut dovada potrivit celor arătate mai sus, Curtea retine că
recunoaşterea vătămării produse şi repunerea în drepturi a reclamantului prin
anularea actului sanctionator reprezintă în sine o reparatie corespunzătoare
pentru repararea şi a oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit motiv
pentru care cererea a fost respinsă corect de instanta de fond, (CEDO, Cumpănă
şi Mazăre c. României, hotărârea din 17 decembrie 2004).
În referire la critica
privind neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate la instanta de fond
Curtea constată că cererea a fost respinsă corect de tribunal în conditiile în
care la dosar nu au fost depuse dovezi din care să rezulte efectuarea lor.
Hotărârea tribunalului este
în concordantă cu practica în această materie a Curtii Europene a Drepturilor
Omului, conform căreia partea care a câştigat procesul nu va putea obtine
rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea,
necesitatea şi caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României,
Străin împotriva României, Stere şi altii împotriva României, Raicu împotriva
României).
Concluzionând,
fată de considerentele arătate mai sus, Curtea retine că hotărârea tribunalului
este legală, criticile aduse de recurenti nefiind de natură a atrage
modificarea acesteia, motiv pentru care, în temeiul art.312 din Codul de
procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
|