avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Anularea revocării din functie. Repunerea în functia detinută anterior. Obligarea pârâtului la plata de daune morale.
 
Art. 1552 Cod civil Art.18 alin.3 din Legea nr. 554/2004 Cauza CEDO Cumpănă şi Mazăre c. României
Recurentul pârât invocă drept cauză de încetare a contractului de administrare revocarea mandatului acordat reclamantului conform art. 1552 Cod civil, ceea ce se ignoră în spetă este faptul că prin art. X lit. b s­a prevăzut o atare modalitate de încetare a contractului, dar conditionat de nerealizarea indicatorilor de performantă ai managementului sectiei timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia sau de neîndeplinirea obligatiilor asumate.
Solicitarea reclamantului ca perioada de valabilitate a contractului de management, care expiră la 01.04.2011, să fie prelungită cu perioada cuprinsă între data revocării şi data solutionării irevocabile a litigiului a fost solutionată corect de tribunal, cu respectarea principiului consensualismului, contractul fiind expresia acordului de vointă al părtilor, instanta de judecată neputându­se substitui acestora şi modifica durata contractului sau orice alte clauze contractuale.
Cum contractul de management înceta la data de 01.04.2011, în măsura în care părtile nu conveneau cu privire la prelungirea acestuia, la momentul pronuntării hotărârii, nu se putea dispune, cu caracter retroactiv, repunerea reclamantului în functia detinută anterior, acordând acestuia compensatii băneşti urmare revocării nelegale dispusă de pârât.
Potrivit art.998 Cod civil „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s–a ocazionat, a­l repara.”
Regulile de bază care guvernează răspunderea civilă sunt: principiul reparării integrale şi în natură a prejudiciului.
În conformitate cu dispozitiile art.18 alin.3 din Legea nr. 554/2004, în cazul solutionării cererii, instanta va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
 
Decizia civilă nr. 302/CA/20.02.2013 Dosar nr. 3871/118/2011
 
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta ­sectia contencios administrativ si fiscal la data de 4.03.2011 sub nr.3871/118/2011 reclamantul I.L. in contradictoriu cu paratul SCJU CONSTANTA a solicitat anularea revocării din functia de sef de sectie obstretică­ginecologie II din cadrul SCJU Constanta, masura ce i­a fost comunicata prin notificarea nr.1377/1.09.2010, obligarea institutiei parate la plata drepturilor băneşti cuvenite pentru functia de sef sectie obstetrică ­ginecologie II, începând cu data revocării sale din functie (1.09.2010) pana la data anularii acestei masuri, respectiv a repunerii sale in functia de sef de sectie, obligarea paratei la plata daunelor morale ce vor fi precizate, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a arătat ca a ocupat functia de sef de sectie obstetrică ­ginecologie II din cadrul SCJU Constanta ca urmare a promovării unui concurs organizat de Ministerul Sănătătii, conform Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătătii. Ulterior, s­a încheiat un contract de administrare cu nr.33/2008 in cuprinsul căruia erau reglementate drepturile si obligatiile părtilor.
Mai arata reclamantul ca are o vastă experientă in domeniul conducerii sectiei respective, ocupând aceasta functie de aproximativ 15 ani.
In data de 20.08.2010 a primit adresa nr.20110 prin care I se solicita ca in aceeaşi zi si la aceeaşi oră la care a primit adresa – ora 13 ­sa depună la secretariatul unitătii mai multe documente, solicitare imposibil de onorat, din moment ce nu i s­a acordat un interval de timp pentru a putea prezenta respectivele acte.
Ulterior, la data de 1.09.2010 I s­a comunicat notificarea nr.1377, prin care a fost informat ca a fost revocat din functie de sef sectie obstetrică ­ginecologie II, pe motiv ca nu si­a îndeplinit culpabil obligatiile ce ii reveneau conform contractului de administrare, aspecte constatate in raportul de control nr.20612/25.08.2010.
Prin adresa nr.24365/28.09.2010 i s­a comunicat ca raportul de control poarta, de fapt, nr.20229/20.08.2010, raport ce nu i­a fost comunicat niciodată. Ulterior, a primit o alta adresa cu nr.21700/6.09.2010 prin care I s­a oferit postul de medic primar obstretică ginecologie, cu jumătate de norma, cu integrare in clinica, post pe care l­a acceptat.
A mai arătat reclamantul ca la data de 27.09.2010 a formulat o plângere prealabila, prin care a solicitat paratei sa anuleze revocarea sa din functie, având in vedere modalitatea in care s­a efectuat controlul din data de 20.08.2010
Răspunsul primit a fost negativ, motivat de faptul ca avea obligatia de a întocmi documentele solicitate, odată cu semnarea contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate Constanta pentru anul 2010, obligatie pe care nu a respectat­o.
La primul termen de judecata din data de 8.04.2011 reclamantul a formulat precizări la cererea introductiva, arătând ca solicita sa se constate nulitatea absoluta a măsurii de revocare a sa din functia de sef de sectie obstretică ­ginecologie II, sa se constate nulitatea absoluta a notificării de revocare nr.1377/1.09.2010, sa se constate ca, urmare a revocării ilegale din functie, contractul sau de management care ar fi trebuit sa expire legal la 1.04.2011 este prelungit in mod corespunzător, cu durata echivalenta a măsurii nelegale dispusa la 1.09.2010, pana la solutionarea definitive si revocabila a prezentei actiuni, reintegrarea sa in functie in postul detinut, cu plata tuturor diferentelor de drepturi băneşti, obligarea paratei la plata de daune morale in suma de 50.000 lei urmare a măsurii abuzive care i­a afectat prestigiul profesional, l­a obligat sa accepte un post inferior, l­a expus discutiilor publice, i­a perturbat viata personală, l­a supus unei presiuni de natura sa­i afecteze activitatea profesionala, sa se constate nulitatea absoluta a numirii in functie din care a fost revocat a altei persoane cu statut de interimar, cu cheltuieli de judecata. In continuarea precizărilor a reluat situatia de fapt expusa in cererea introductivă.
Paratul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca netemeinica. In motivare, s­a arătat ca, in opinia sa, măsura revocării reclamantului este justificata raportat la faptul că, odată cu emiterea Deciziei nr.501/01.07.2010 a Consiliului Judetean Constanta, in baza prevederilor Legii nr.95/2006 era necesara constituirea unei comisii de evaluare a activitătii şefilor de sectie­comisie înfiintată prin Decizia nr.1326/19.08.2010.
Sustine paratul ca, in desfăşurarea activitătii de evaluare comisia a solicitat prin adresa nr.20110/19.08.2010 către şefii de sectie sa prezinte pana la data de 20.08.2010 mai multe acte conform obligatiilor asumate prin contractul de administrare. Deşi a luat la cunoştintă de solicitările comisiei de evaluare, reclamantul nu a răspuns acestora, situatie prezentată in Raportul de control cu nr. 20229/20.08.2010. In continuare, pârâta a redat obligatiile contractuale ale reclamantului, prevăzute in contractul de administrare.
A arătat paratul că refuzul reclamantului de a răspunde Comisiei de evaluare a avut drept consecinta constatarea încetării contractului de administrare cu nr.33/2008 conform art.10 lit.b cu luarea măsurii de revocare din functie.
Referitor la capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului in functia detinută, a solicitat paratul respingerea acestuia întrucât la acest moment postul nu este vacant. Mai mult, odată cu încetarea contractului de administrare, cauzele de suspendare ale contractului individual de munca au încetat.
De asemenea, arata că raportat la faptul ca la data de 01.04.2011 contractul de administrare nr.33/2009 a încetat, fiind încheiat doar pe o durata de 3 ani, reintegrarea reclamantului in aceasta functie nu mai e posibila.
Prin Sentinta civilă nr. 2093/08.06.2012, Tribunalul Constanta a admis în parte cererea precizată de reclamant şi a obligat pârât la plata către reclamant a drepturilor băneşti aferente functiei de şef de Sectie Obstetrică ­Ginecologie II din cadrul SCJU Constanta, începând cu data revocării, respectiv 1.09.2010 până la data expirării valabilitătii contractului de administrare nr. 33/2008.
A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate, precum şi cererea prin care solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunta această hotărâre, prima instantă a retinut că în baza contractului de administrare nr.33/2008 reclamantul a ocupat functia de sef sectie clinica obstretică­ginecologie II din cadrul SCJU Constanta.
Prin adresa nr.20110/19.08.2010 emisa de managerul SCJU Constanta, s­a solicitat medicului sef de sectie sau înlocuitorului acestuia, in situatia absentei legale a acestuia, in vederea evaluării activitătii medicului sef, înaintarea la secretariatul unitătii, la data de 20.08.2010 ora 13 o serie de documente, enumerate in 8 puncte.
La finalul adresei s­a precizat ca „neprezentarea documentelor solicitate la termenul stabilit denota ca nu sunteti in posesia acestora”.
S­a retinut că, deşi solicitarea de documente a fost emisa la data de 19.08.2010, aceasta a fost primita sub semnătura in data de 20.08.2010 ora 13, data si ora la care erau solicitate documentele.
Desi la data primirii solicitării, reclamantul se afla in concediu legal de odihna, conform cererii aflata la fila 188, reclamantul nu a contestat ca a primit la data de 20.08.2010 ora 13, adresa emisa de managerul spitalului.
Prin notificarea nr.1377/1.09.2010, in temeiul art.10 lit.b din contractul de administrare nr.33/1.04.2008 si art.183 ind.3 alin.1 lit.b şi lit.d din Leg.95/2006 reclamantului i s­a adus la cunoştinta ca incepand cu data de 01.09.2010 este revocat din functia de Sef Sectie Obstretică­Ginecologie II din cadrul S.C.J.U. Constanta.
S­a precizat ca motivul revocării îl constituie neîndeplinirea culpabila a obligatiilor ce ii reveneau, conform cap.VIII pct.A2 din contractul de administrare nr.33/1.04.2008, aspecte constatate in Raportul de Control nr.20612/25.08.2010 întocmit de Comisia de Control din cadrul S.C.J.U. Constanta. S­a arătat de asemenea in cuprinsul notificării de revocare ca „ având in vedere ca prin răspunsul prezentat nu ati făcut dovada îndeplinirii obligatiilor prevăzute la Cap.VIII, art.A2, alin.4,
6,9,10,22,23 din contractul de administrare nr.33/1.04.2008 sunt incidente dispozitiile Cap.X lit.b din contractul de administrare.”
Prin adresa nr.21700/6.09.2010 emisa de managerul spitalului, reclamantului i se ofera in cadrul spitalului postul de medic primar ginecolog cu jumătate de norma.
Prin răspunsul la plângerea prealabila comunicat prin adresa nr. 24780/30.09.2010 i se comunica reclamantului ca avea obligatia sa întocmească documentele solicitate odată cu semnarea contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate Constanta, pentru anul 2010.
Instanta a retinut ca prin Decizia nr.1326/19.08.2010 emisa de managerul SCJU ­dr. C.D. s­a decis constituirea unei comisii de evaluare a şefilor de sectii din cadrul spitalului.
La data de 20.08.2010 ­data la care trebuiau prezentate documentele solicitate ­prin adresa nr. 20229 comisia de evaluare comunica managerului spitalului ca niciunul dintre şefii de sectie nu a respectat obligatiile care le reveneau din contractul de administrare. Deşi aceasta adresa emisa de comisia de evaluare s­a apreciat a fi un raport de control, instanta constata ca in cuprinsul ei se decide neîndeplinirea obligatiilor din contractul de administrare de niciunul din şefii de sectie din cadrul spitalului, fără a se motiva şi a se arăta concret care dintre obligatiile contractuale nu au fost respectate.
In conditiile in care la data solicitării documentelor in vederea evaluării activitătii şefilor de sectii, reclamantul se afla in concediu legal de odihna, si in plus, solicitarea a fost astfel formulată şi comunicată, astfel încât nu a existat practic nici un interval minim de realizare a acestora, având in vedere ca a fost solicitata o documentatie ampla, instanta a apreciat ca nu se poate retine in sarcina reclamantului o culpa in necomunicarea tuturor documentelor solicitate.
In plus, instanta a constatat ca raportul de control in baza căruia s­a emis notificarea de revocare din functie a reclamantului, nu a fost motivat, nu s­a arătat in concret care anume din obligatiile contractuale nu au fost respectate ci s­a făcut o simpla apreciere de ordin general ca „niciunul dintre şefii de sectie nu a respectat cea mai mare parte a obligatiilor din contractul de administrare.”
Instanta a retinut ca notificarea din functie a reclamantului a fost emisa nelegal, prin abuz de putere, parata nefăcând dovada neîndeplinirii obligatiilor prevăzute in contractul de administrare.
Pentru considerentele expuse, instanta a admis capătul de cerere privind anularea notificării de revocare nr.1377/1.09.2010 emisa de parata si va obliga parata la plata drepturilor băneşti aferente functiei de şef de sectie obstetrică ­ginecologie II din cadrul SCJU Constanta, începând cu data revocării, respectiv 01.09.2010 pana la data împlinirii termenului pentru care a fost încheiat contractul de administrare, respectiv 01.04.2011.
In ceea ce priveste capătul de cerere privind reintegrarea in functie, instanta l­a respins ca neîntemeiat, întrucât contractul de administrare a încetat pe deplin la data împlinirii termenului pentru care a fost încheiat, respectiv data de 1.04.2011. Nu este posibila nici prelungirea contractului de administrare cu perioada cuprinsa intre data revocării si data solutionării irevocabile a cauzei, data incerta de altfel, întrucât, pe de
o parte, instanta ar adăuga la durata contractului, iar pe de alta parte, fiind admisa cererea privind plata drepturilor băneşti aferente functiei pe perioada revocării, s­ar realiza o dubla reparatie.
Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor morale, instanta a retinut ca acesta nu a fost dovedit in cauza. Simpla revocare dintr­o functie de conducere, nu face dovada îndeplinirii conditiilor privind existenta unui prejudiciu moral. In urma încheierii contractului de administrare, contractul individual de munca a reclamantului a fost suspendat. In consecintă, la încetarea contractului de administrare, contractul individual de munca s­a reluat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât reclamantul I.L., cât şi pârâtul SCJ Constanta.
Reclamantul I.L. a formulat recurs pentru instanta de fond :
­nu s­a pronuntat prin dispozitivul hotărârii cu privire la cererea de constatare a nulitătii absolute a măsurii de revocarea din functia de sef de Sectie Obstetrica ­Ginecologie II din cadrul SCJU Constanta, deşi in considerentele hotărârii, constata nelegalitatea măsurii luate in perioada in care se afla in concediul de odihna legal aprobat;
­a constatat nulitatea absoluta a notificării de revocare nr. 1377/01.09.2010
­a obligat pârâta să­mi acorde drepturile băneşti aferente functiei începând cu data revocării ­01.09.2011 până la data expirării contractului de management.
­a respins cererea de constatare a faptului ca, urmare revocări ilegale din functie, contractul de administrare care ar fi trebuit sa expire legal la 01.04.2011, este prelungit in mod corespunzător, cu durata echivalenti a măsurii nelegale dispusa la 01.09.2010, până la solutionarea definitiva irevocabila a actiunii; durata efectiva a prelungirii constituie o problema ce executare, neputând fi acum cuantificata;
­nu s­a pronuntat cu privire ia cererea de anulare a tuturor actelor care au stat la baza adoptării măsurii de îndepărtare a acestuia din functie, raportat la comisia de control (legalitatea numirii, lucrări efectuate, concluzii, comunicarea către mine a raportului de control, pentru a­1 putea contesta);
­ca urmare, a respins si cererea mea de reintegrare in postul detinut, de sef de Sectie Obstetrica ­Ginecologie II din cadrul SCJU Constanta:
­a respins si cererea de obligare a piritei la plata de daune morale în suma de
50.000 lei, urmare măsurii abuzive care i­a afectat prestigiul profesional, fiind obligat sa accepte un post inferior, cu jumătate de normă, cu statut de provizorat fata de statutul său profesional, a fost expus discutiilor publice, i­a perturbat viata personala, a fost supus unei presiuni de natura sa­i afecteze activitatea profesionala, presiune pe care a depăşit­o prin eforturi psihice de concentrare si detaşare, menite a continua normal munca, potrivit datelor din actiune
­nu s­a pronuntat cu privire la cererea de constatare a nulitătii absolute a numirii in functia din care a fost revocat, a altei persoane cu statut de interimar, neexistând nici in considerentele hotărârii vreo motivare in acest sens pentru a se sustine ca a fost o respingere implicita, inclusa in mentiunea "respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate"
­deşi a admis in parte actiunea, a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecata, care, potrivit masurilor dispuse de instanta, trebuia admisa in parte, raportat la capetele de cerere admise.
În continuare recurentul expune situatia de fapt expusă la fond.
Recursul formulat de pârâtul SCJ Constanta:
Refuzul reclamantului de a răspunde Comisiei de evaluare, a avut drept consecintă constatarea încetării Contractului de administrare cu nr. 33/2008, conform art. 10 lit. b, cu luarea măsurii de revocare din functia Sef de Sectie Obstetrica ­Ginecologie II a acestuia.
Prin sentinta recurată, instanta de fond a interpretat normele legale incidente in cauza si ansamblul probatoriu de la dosarul cauzei in sensul admiterii in parte a cererii in sensul anularii Notificării de revocare nr.1377/01.09.2010, motivat de faptul ca intimatul­reclamant nu ar fi încălcat obligatiile asumate prin Contractul de administrare cu nr.33/2008, iar măsura dispusa de subscrisul fiind abuziva.
Contractul de administrare, asemenea contractului de mandat, încetează, in afara de cauzele generale stingere a obligatiilor contractuale si prin revocarea sa (art.1552 alin. l Cod civil).
Aceasta cauză particulară de încetare a contractului de mandat se explică prin faptul că mandatul se încheie intuitu personae si are la baza încrederea reciproca dintre părti, iar daca aceste motivatii încetează, nici contractul nu mai poate fi mentinut.
Apreciază ca, fata de împrejurarea neîndeplinirii obligatiilor contractuale de către reclamant, revocarea mandatului acestuia este justă.
Referitor la reintegrarea intimatului ­reclamant pe functia de Sef de Sectie, Obstetrica ­Ginecologie II, va solicită respingerea acestuia ca nefondata, având in vedere faptul ca la acest moment postul de Sef de Sectie Obstetrica ­Ginecologie Unu este vacant.
Mai mult, odată cu încetarea Contractului de administrare cu nr.33/2008, cauzele de suspendare ale Contractul individual de munca au încetat.
Astfel odată cu reluarea relatiilor de munca intre S.C.J.U. Constanta si intimat prin Adresa nr.21700/06.09.2010, i­am oferit acestuia postul de medic primar in cadru Sectiei de Obstetrica ­Ginecologie II.
Prin răspunsul cu nr. de înregistrare la S.C.J.U. C­ta 22083/08.09.2010, Prof. Univ. Dr. I.L. a acceptat postul de medic primar Sectiei de Obstetrica ­Ginecologie
II.
In concluzie, fata de împrejurarea ca in prezent reclamantul ocupa postul de medic primar in cadru Sectiei de Obstetrica ­Ginecologie II, apreciază ca nefondat cel de al doilea capăt de cerere motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Raportat la faptul că, la 01.04.2011, Contractul de administrare cu nr.33/2008, in baza căruia intimatul ­reclamant a ocupat functia de Sef de Sectie Obstetrica ­Ginecologie II, a încetat, fiind încheiat doar pe o perioada de 3 ani, reintegrarea reclamantului in aceasta functie nu mai poate fi posibila.
Referitor la cel treilea capăt de cerere, apreciază ca fiind nefondate solicitările intimatului ­reclamant, având in vedere faptul ca acesta nu a înteles să îndeplinească obligatiile contractuale asumate.
Solicită admiterea recursului in sensul desfiintării in totalitate a sentintei recurate cu consecinta respingerii cererii intimatului ­reclamant I.L.
Examinând recursurile prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurenti şi care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă Curtea constată următoarele:
Criticile aduse prin recursul declarat de pârât sunt neîntemeiate, deoarece instanta de fond nu a dispus prin hotărârea recurată repunerea părtilor în situatia anterioară, urmare anulării notificării de revocare nr. 1377/1.09.2010, ci doar plata drepturilor de care a fost lipsit reclamantul începând cu data revocării 1.09.2010 şi până la expirarea valabilitătii contractului de management, respectiv 1.04.2011.
Cum reclamantul nu a fost reintegrat pe functia de Şef de Sectie Obstetrică­Ginecologie II, orice critică adusă hotărârii din această perspectivă este neîntemeiată.
Recurentul pârât invocă drept cauză de încetare a contractului de administrare nr. 33/2008 revocarea mandatului acordat reclamantului conform art. 1552 Cod civil, ceea ce se ignoră în spetă este faptul că prin art. X lit.b s­a prevăzut o atare modalitate de încetare a contractului, dar conditionat de nerealizarea indicatorilor de performantă ai managementului sectiei timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia sau de neîndeplinirea obligatiilor asumate.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a constatat că pârâtul avea obligatia să demonstreze în concret care au fost obligatiile asumate de reclamant prin contractul de management şi nerespectate de acesta, dacă aspectele retinute prin notificarea de revocare nr. 1377/1.09.2010 erau de natură a atrage o astfel de sanctiune cu consecinte asupra perioadei de valabilitate a contractului.
În cauză s­a demonstrat că adresa nr. 20110/19.08.2010 emisă de managerul SCJU Constanta a fost adusă la cunoştinta reclamantului sub semnătură în data de 20.08.2010, ora 13, respectiv la data de şi ora până la care acesta trebuia să comunice datele solicitate de pârât, perioadă în care se afla în concediu legal de odihnă.
Şi în ceea ce priveşte recursul declarat de reclamant, Curtea îl apreciază ca nefondat.
Solicitarea reclamantului ca perioada de valabilitate a contractului de management, care expiră la 01.04.2011, să fie prelungită cu perioada cuprinsă între data revocării şi data solutionării irevocabile a litigiului a fost solutionată corect de tribunal, cu respectarea principiului consensualismului, contractul fiind expresia acordului de vointă al părtilor, instanta de judecată neputându­se substitui acestora şi modifica durata contractului sau orice alte clauze contractuale.
Cum contractul de management înceta la data de 01.04.2011, în măsura în care părtile nu conveneau cu privire la prelungirea acestuia, la momentul pronuntării hotărârii tribunalul nu putea dispune, cu caracter retroactiv, repunerea reclamantului în functia detinută anterior, acordând acestuia compensatii băneşti urmare revocării nelegale dispusă de pârât.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a fi obligat pârâtul la plata daunelor morale, se constată următoarele:
Potrivit art.998 Cod civil „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s–a ocazionat, a­l repara.”
Regulile de bază care guvernează răspunderea civilă sunt: principiul reparării integrale şi în natură a prejudiciului.
În conformitate cu dispozitiile art.18 alin.3 din Legea nr. 554/2004, în cazul solutionării cererii, instanta va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
În literatura de specialitate, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existentei fizice a persoanei, integritătii corporale şi sănătătii, cinstei, demnitătii şi onoarei, prestigiul profesional, sarcina probei revenindu­i, potrivit dispozitiilor art.1169 Cod civil reclamantului.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, acestea trebuie să aibă efecte compensatorii şi, spre deosebire de celelalte despăgubiri civile care presupun un suport probator, în privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de circumstantele concrete ale spetei, de consecintele suferite de partea vătămată, va aprecia dacă se impune sau nu acordarea de compensatii.
Pe cale de consecintă, cum reclamantul nu a făcut dovada potrivit celor arătate mai sus, Curtea retine că recunoaşterea vătămării produse şi repunerea în drepturi a reclamantului prin anularea actului sanctionator reprezintă în sine o reparatie corespunzătoare pentru repararea şi a oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit motiv pentru care cererea a fost respinsă corect de instanta de fond, (CEDO, Cumpănă şi Mazăre c. României, hotărârea din 17 decembrie 2004).
În referire la critica privind neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate la instanta de fond Curtea constată că cererea a fost respinsă corect de tribunal în conditiile în care la dosar nu au fost depuse dovezi din care să rezulte efectuarea lor.
Hotărârea tribunalului este în concordantă cu practica în această materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia partea care a câştigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere şi altii împotriva României, Raicu împotriva României).
Concluzionând, fată de considerentele arătate mai sus, Curtea retine că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurenti nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.