Acţiunile pronunţate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar sunt scutite de plata taxei de timbre şi a timbrului judiciar.
- Legea nr. 85/2006, republicată, art. 77
Începand cu data pronunţării sentinţei de
intrare în faliment, având în vedere caracterul său executoriu, singura persoană
care are calitatea de a reprezenta societatea debitoare este
adminstratorul/lichidatorul judiciar.
Secţia a II-a Civilă, de Contencios
Administrativ şi Fiscal
Decizia nr. 517/R din 28 februarie 2012
Prin Sentinţa
nr. 394/11 martie 2011, Tribunalul Mureş a admis excepţia netimbrării cererii şi
a anulat cererea formulată de reclamanta SC R. SRL, în contradictoriu cu pârâta
D.G.F.P. Mureş.
În
considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele
aspecte:
• prin cererea
de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 223/30
septembrie 2010, a Deciziei nr. 556/12 mai 2010, a Raportului de inspecţie
fiscală – cu anexe –, acte emise de pârâtă, şi exonerarea sa de plata obligaţiilor
fiscale în cuantum de 39.045 lei – impozit de profit suplimentar, 43.703 lei –
majorări de întârziere, 80.510 lei – TVA, stabilită suplimentar, 31.8985 lei –
majorări de întârziere;
• instanţa a
invocat, din oficiu, la termenul de judecată din 11 martie 2011, excepţia netimbrării
cererii şi, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. 1 lit. m, art. 20 alin.
1, 3 din Legea nr. 147/1996, a admis excepţia, anulând ca netimbrată cererea de
chemare în judecată întrucât reclamanta – deşi citată la sediul social, cu menţiunea
de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 8 lei (4 lei + 4 lei) şi
timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei, nu s-a conformat acestei obligaţii
procedurale.
Împotriva Sentinţei
nr. 394/11 martie 2011 a declarat recurs reclamanta, invocând art. 299 şi urm.
Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii
atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Mureş. În esenţă,
recurenta a susţinut următoarele motive: prin Sentinţa pronunţată la 3
noiembrie 2010, în dos. nr. 3939/1371/2010, Tribunalul Comercial Mureş a dispus
deschiderea procedurii insolvenţei faţă de recurentă, fiind desemnat, în
calitate de administrator judiciar, practicianul în insolvenţă C.C. IPURL; faţă
de dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, reclamanta era scutită de plata
taxei de timbru, cererea fiind promovată de SC R. SRL şi însuşită de
administratorul judiciar; prima instanţă a anulat cererea, neintrând în
cercetarea fondului cauzei, deşi acţiunile introduse de o societate aflată în
insolvenţă sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la 21 decembrie 2011 (f. 10),
pârâta-intimată D.G.F.P. MUREŞ a solicitat a se dispune respingerea recursului,
invocând excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a administratorului
statutar al reclamantei-recurente, faţă de faptul că, odată cu deschiderea
procedurii insolvenţei, calitatea de reprezentant al reclamantei o are
administratorul judiciar C.C. IPURL; reclamanta a fost citată cu menţiunea de a
depune taxa judiciară şi timbru şi timbrul judiciar, iar în situaţia în care
administratorul judiciar ar fi înţeles să îşi însuşească acţiunea reclamantei,
trebuia să depună diligenţe, în sensul formulării unei cereri de reexaminare a
taxei judiciare de timbru.
Examinând actele
şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului
potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de
dispoziţiilor art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele
aspecte:
În ce priveşte
excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de pârâta-intimată
D.G.F.P. Mureş, Curtea a constat că această excepţie a fost analizată cu precădere
– art. 137 alin. 1 Cod proc. civ. şi a fost respinsă pentru argumentele deja
expuse în această Decizie.
Cererea de
chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 19
octombrie 2010, fiind formulată de SC R. SRL, prin administrator M.C.. Deşi
prin dispoziţiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 şi prin dispoziţiilor
art. 35 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin O.M.J. nr. 760/C/1999 se
prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, art. 35 alin. 2 din
Normele metodologice dă posibilitatea instanţelor să reţină spre înregistrare
cereri şi acţiuni netimbrate, situaţie în care partea este obligată să achite
taxa judiciară de timbru până la primul termen de judecată. Conformându-se
exigenţei instituite prin dispoziţiilor art. 36 alin. 1 din Normele
metodologice, prima instanţă i-a pus în vedere reclamantei atât obligaţia achitării
taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cât şi cuantumul exact al
acestora, potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997. Procedura de
citare a fost îndeplinită la data de 4 februarie 2011.
Prin Sentinţa
nr. 807/C/3 noiembrie 2010, Tribunalul Comercial Mureş a constatat că
debitoarea este în stare de insolvenţă, a dispus dizolvarea şi intrarea
acesteia în faliment.
Având în vedere
caracterul executoriu al hotărârii – potrivit definiţiei date de art. 377 alin.
1 pct. 1 Cod proc. civ. -, de la data pronunţării Sentinţei debitoarea SC R.
SRL s-a aflat sub incidenţa normelor speciale cuprinse în Legea nr. 85/2006,
iar dispoziţiilor art. 77 din Legea nr.
85/2006 instituite regula scutirii de plata taxei judiciare de timbru şi a
timbrului judiciar, cu privire la acţiunile promovate de administratorul
judiciar sau de lichidatorul judiciar.
În speţă, lichidatorul judiciar C.C. IPURL şi-a însuşit contractul
de asistenţă juridică nr. 83/29.04.2010, încheiat între reclamanta-recurentă SC
T. SRL şi S.C.A. C&G, având ca obiect asistare şi reprezentare în dosar nr.
3982/102/2010, astfel cum rezultă din
înscrisul depus la fila 23.
Curtea a
constat, în contextul procedural anterior menţionat, că reclamanta SC R. SRL a
fost citată, la data de 4 februarie 2011, la sediul social, prin reprezentantul
legal – respectiv prin administratorul statutar -, iar nu prin administratorul
judiciar C.C. IPURL, singura persoană care avea calitatea de a reprezenta
reclamanta (debitoarea) începând cu data pronunţării Sentinţei nr. 807/C/3
noiembrie 2010, cu atât mai mult cu cât, prin această hotărâre s-a dispus şi
ridicarea dreptului de administrare a debitoarei, de către administratorul
statutar – conducerea activităţii SC R. SRL, administrarea bunurilor din
patrimoniu şi dispunerea de acestea nemaifiind date administratorului statutar şi
organelor societăţii debitoare.
Aşadar, faţă de
împrejurarea obiectivă relevată, respectiv deschiderea procedurii falimentului
prin Sentinţa nr. 807/C/3 noiembrie 2010 a Tribunalului Comercial Mureş, Curtea
a constat, pe de o parte, că reclamanta nu a fost legal citată, iar, pe de altă
parte, că instanţa nu a analizat incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 77
din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere argumentele
anterior expuse, Curtea a admis recursul reclamantei – art. 312 alin. 1 teza a
II-a Cod proc. civ. -, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza Tribunalului
Mureş, pentru rejudecare – art. 312 alin. 5 Cod proc. civ. -, anularea cererii
de chemare în judecată ca netimbrată, de către prima instanţă, nefiind
justificată. |