Acţiune vizând obligarea baroului la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen. Lipsa dovezii de exercitare a profesiei de consilier juridic cel puţin 10 ani. Inadmisibilitate
Nu poate fi considerată vechime în
profesia de avocat, perioada în care reclamantul a funcţionat ca decan al
Baroului Constituţional Bacău, structură interzisă expres de art. 1 alin. 3 din
Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat şi deţinând în
paralel funcţia de consilier juridic la societatea la care unic acţionar era
tatăl său, situată în judeţul Neamţ, funcţie incompatibilă cu cea de avocat,
conform art. 10 din Legea nr. 514/2003 privind exercitarea profesiei de
consilier juridic.
Temei de drept: Legea nr. 51/1995 art. 1 alin. 3,
art. 16; Legea nr. 514/2003, art. 10.
Decizia civilă nr. 57/20.02.2012
Prin acţiunea înregistrată la pe rolul Curţii de
Apel Iaşi, reclamantul B.V. a chemat în judecată pârâţii Baroul Iaşi şi Uniunea
Naţională a Barourilor din România prin Consiliu, pentru a se dispune anularea
deciziei nr. 53/2011 emisă de Consiliul Baroului Iaşi, ca nefondată; anularea
deciziei nr. 192/2011 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din
România; obligarea Baroului Iaşi să emită o decizie de primire în cadrul
profesiei de avocat cu scutire de examen şi de înscriere în Tabelul avocaţilor
definitivi; obligarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România să recunoască
reclamantului dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de
examen, conform art. 16 alin. 2 lit. b) din Legea 51/1995, sub sancţiunea
aplicării pârâţilor a unor penalităţi de 1.000 lei pe zi întârziere, de la un
termen de executare stabilit de instanţă, precum şi la aplicarea de amenzi
cominatorii conform art. 24 (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin precizările depuse dosar, reclamantul a invocat
excepţia de nulitate/nelegalitate al actului de înfiinţare a Baroului Bacău, a
Baroului Iaşi, a actelor administrative Tabloul avocaţilor definitivi emise de
cele două barouri, pentru ca prin precizările verbale din cadrul dezbaterilor
din şedinţă să arate că nu înţelege să investească instanţa cu soluţionarea
unei excepţii de nelegalitate a acestor acte în sensul art. 4 din Legea
contenciosului administrativ, ci motivaţia nulităţii acestora se constituie ca
apărări în susţinerea acţiunii sale.
Verificând documentaţia aflată la dosarul cauzei,
curtea de apel a reţinut că reclamantul a înregistrat la pârâta Baroul Iaşi, o
cerere de înscriere în profesia de avocat cu scutire de examen, întemeiată pe
dispoziţiile art. 16 (2) lit. b) şi art. 19 din Legea nr. 51/1995 modificată
prin Legea nr. 255/2004, care prevede că pot fi primite în profesie, cu scutire
de examen persoanele care, anterior, au îndeplinit funcţia de consilier juridic
sau jurisconsult timp de 10 ani. În dovedirea acestei vechimi, reclamantul a
depus adeverinţa nr. 30/2008 emisă de SC „B.P.C." SRL Neamţ, din care
rezultă că acesta a avut contract individual de muncă înregistrat la I.T.M.
Neamţ începând cu data de 01.04.1994, ca jurist, şi actul adiţional la
contractul nr. 30639/2000, conform căruia începând cu această dată reclamantul
funcţionează în calitate de consilier juridic definitiv la aceeaşi societate,
care şi-a suspendat activitatea începând cu 30.07.2010 conform rezoluţiei
O.R.C. din 03.08.2010.
Conform procesului-verbal nr. 974/2010, în temeiul
art. 18 din Statutul profesiei de avocat, cererea reclamantului a fost afişată,
pentru a se putea face eventuale opoziţii de cei interesaţi, iar prin referat
s-a opinează asupra respingerii cererii formulate, astfel că la 09.02.2011
Baroul Iaşi a emis decizia în litigiu - nr. 53 - de respingere a cererii
reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Decizia de
respinge a fost motivată pe faptul că reclamantul nu a probat vechimea efectivă
ca jurisconsult timp de 10 ani, întrucât în intervalul 01.04.1995 - 01.04.2000
apare ca fiind propriul său angajat, în cadrul S C. „B.P.C." SRL Neamţ,
fără a fi menţionate studiile de drept absolvite.
Mai mult, în acelaşi interval reclamantul a
funcţionat în Bacău, ca membru activ şi decan al Baroului Paralel, aşa numitul
Barou Constituţional, purtând ilegal roba de avocat, montându-şi firmă de
avocat şi făcându-şi reclamă în această calitate, iar în anul 2008, în cadrul
examenului de primire ca avocat la Baroul Iaşi, a fost prins copiind la
examenul de drept penal, ceea ce îl face nedemn pentru a accede la această
profesie.
Reclamantul a formulat contestaţie împotriva acestei
decizii, înregistrată la Uniunea Naţională a Barourilor din România sub nr.
130/C/2011, care a fost respinsă prin decizia nr. 192/2011, reţinându-se
exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale recunoscute de lege,
întrucât a formulat concomitent, la mai multe barouri din Moldova, a unor
cereri de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, fără a aştepta
soluţionarea lor.
În termen legal, reclamantul a formulat prezenta
acţiune în contencios administrativ.
Curtea, verificând motivaţia refuzului practicat de
pârâta Baroul Iaşi, faţă de cererea reclamantului înregistrată la nr. 130/2010,
a constatat că în speţă nu se verifică susţinerea reclamantului privind
caracterul nejustificat şi abuziv al refuzului, pentru considerentele de mai
jos.
Astfel, analizând prioritar respectarea prevederilor
procedurale la adoptarea deciziei nr. 53/2011 de Consiliul Baroului Iaşi,
curtea de apel a constatat că cererea reclamantului de primire în profesia de
avocat la Baroul Iaşi cu scutire de examen a fost afişată la 31.08.2010 şi,
chiar dacă ulterior, etapele numirii raportorului, a depunerii raportului şi a
adoptării deciziei de respingere a cererii reclamantului au implicat trecerea
mai multor luni, în lipsa unor prevederi imperative în legea specială asupra
temporizării procedurii şi a existenţei unor sancţiuni procedurale în caz de
nerespectare a lor, instanţa nu poate lipsi de eficienţă decizia adoptată în
curs de aproximativ un an pe acest considerent.
Procedând aşadar la verificarea condiţiei
exercitării profesiei de „consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin
10 ani", prevăzut de art. 16 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, în
vigoare la data formulării cererii de primire în Baroul Iaşi cu scutire de
examen de reclamant, curtea a constatat că reclamantul a absolvit facultatea de
studii juridice la o universitate din Braşov, în sesiunea februarie 2000, însă
în carnetul său de muncă apare cu un contract de muncă nr. 20869/1999, încadrat
ca jurist, începând cu 01.04.1995, la firma tatălui său B.Gh.V., S.C.
„B.P.C" SRL cu sediul în localitatea G., jud. Neamţ, deşi nu avea studiile
corespunzătoare la acea dată.
La 01.04.2000 este menţionat contractul de muncă nr.
30639/2000 între reclamant şi aceeaşi societate în funcţia de jurist, pentru ca
la 01.03.2002 să apară menţiunea definitivat în funcţia de consilier juridic,
până la 07.04.2010, când a încetat activitatea firmei.
Ulterior datei absolvirii studiilor juridice de
reclamant - anul 2000 - activitatea de consilier juridic a fost reglementată de
Legea nr. 514/2003, care la art. 21 prevede că: „Asociaţia profesională a
consilierilor juridici ţine evidenţa acestora în condiţiile similare evidenţei
barourilor de avocaţi", la debutul în activitate consilierii juridici
având obligaţia să parcurgă un stagiu de pregătire profesională de doi ani
(art. 12 alin. 1), urmat de un examen de definitivat în condiţiile Legii nr.
51/1995, toţi consilierii juridici din judeţe fiind consemnaţi într-o listă
similară tabloului avocaţilor.
Art. 10 din Legea nr. 514/2003 prevede de asemenea
că profesia de consilier juridic este incompatibilă cu calitatea de avocat,
precum şi cu orice altă funcţie autorizată sau salarizată în ţară sau în
străinătate.
Interpelat în şedinţă cu privire la derularea
procedurii de înscriere în asociaţia consilierilor juridici, reclamantul a
recunoscut că nu a respectat aceste reglementări legale, întrucât a apreciat că
vechimea în această profesie se dovedeşte doar cu contractul de muncă,
apreciere total eronată, având în vedere că profesia de consilier juridic, ca
şi cea de avocat, pot fi exercitate doar în cadrul organizatoric prevăzut
expres prin lege, societăţii SC „B.P.C." SRL Neamţ fiindu-i interzis de
lege, în fapt, a perfecta/menţiune contractul de muncă pe această funcţie, dacă
angajatul nu respecta condiţia de înregistrare la asociaţia consilierilor juridici
local, de efectuare a stagiului, de trecere a examenului de definitivat, când
este cazul.
Mai mult, copia cărţii de identitate a reclamantului
atesta că acesta domicilia din anul 2003 în municipiul Bacău, ceea ce face
puţin probabil că acesta ar fi putut face o navetă zilnică în satul G. din
judeţul Neamţ, unde să presteze cele opt ore de muncă conform contractului de
muncă, aşa încât pe lângă faptul că acest contract nu respecta condiţiile prevăzute de Legea 514/2003 pentru exercitarea profesiei de
consilier juridic, prestarea muncii aferente contractului era practic
imposibilă datorită situaţiei de fapt sus-menţionate.
De altfel, însuşi reclamantul demonstrează că în
fapt nu s-a aflat în localitatea în care presta munca de jurist, din moment ce
a depus la dosar Statutul „Baroului Bacău", situat în str. R. nr. 27,
autentificat sub nr. 205/2007, pe care l-a semnat în calitate de decan,
aşa-zisul barou fiind înregistrat de altfel la administraţia fiscală locală.
Deşi art. 1 alin. 3) din Legea nr. 51/1995 prevede
expres: „Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara Uniunii Naţionale a
Barourilor din România sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare
ale acestora sunt nule de drept", reclamantul a întocmit un site prin care
face reclamă acestei structuri, şi-a deschis un cabinet cu inscripţia
„avocat", în dispreţul Legii nr. 51/1995 care-i interzicea expres aceasta,
precum şi a art. 10 din Legea nr. 514/2003, întrucât până în 2010 figura ca şi
consilier juridic. Or, libertatea de asociere prevăzută de Constituţie şi
invocată în justificarea conduitei sale de reclamant, constând în organizarea
unui „barou" paralel celui constituit conform Legii nr. 51/1995, este în
realitate interpretată în sensul libertăţii de a încălca legea, din moment ce
dreptul de asociere, atunci când priveşte exercitarea unei profesii liberale ce
dispune de reglementări speciale, putând avea loc doar în condiţiile
respectării legii respective, în speţă, a Legii nr. 51/1995. Doar în acest mod
cetăţenii pot avea siguranţa competenţelor profesionale ale persoanelor ce
exercită profesia de avocat şi dispun de mecanisme legale în situaţia exercitării
abuzive ori necorespunzătoare a acestei profesii de cei înscrişi în formele
organizatorice agreate de legiuitor.
Rezultă aşadar că reclamantul nu a fost în măsură să
dovedească dobândirea vreunei vechimi în profesia de consilier juridic, din
moment ce nu a îndeplinit condiţiile de exercitare a acestei profesii prevăzute
imperativ în Legea nr. 514/2003, pentru intervalul 2000 - 2007, iar din anul
2007 a exercitat în afara Legii nr. 51/1995 profesia de avocat, într-o
structură nulă de drept, întrucât era paralelă baroului constituit legal (şi
care, potrivit art. 50 din lege, cuprinde „toţi avocaţii dintr-un judeţ"),
astfel că nici activitatea juridică în intervalul 2007 - 2010 pe care a
exercitat-o efectiv, nu se constituie ca vechime într-o funcţie juridică în
sensul art. 16 din Legea nr. 51/1995.
Or, pe lângă faptul că a exercitat în mod nelegal
profesia de avocat într-un cadru organizatoric interzis expres prin lege, în
acelaşi interval 2007 - 2010 , reclamantul figura şi în exercitarea unui
contract de muncă în judeţul Neamţ, în funcţia de consilier juridic, care este
însă incompatibilă cu exercitarea pretinsei activităţi ca avocat, conform art.
20 din Legea nr. 514/2003.
Curtea de apel a menţinut ca legale şi temeinice
deciziile emise de pârâte cu nr. 53/2011, respectiv nr. 192/2011, dreptul
reclamantului de a „intra în legalitate" în exercitarea profesiei de
avocat dorite, fiind recunoscut de legiuitor în situaţia în care acesta se va
înscrie şi va promova în mod corect examenul de admitere prevăzut de lege,
conduita sa abuzivă anterioară, astfel cum a fost evidenţiată mai sus,
neconstituindu-se ca motiv de nedemnitate, în sensul art. 14 din Legea nr.
51/1995 şi care să-l înlăture de plano de la
executarea acestei profesii.
Cât privesc excepţiile de nulitate invocate de reclamant cu privire la
actele de înfiinţare ale Baroului Iaşi şi Bacău, respectiv Tablourilor
avocaţilor definitivi emise de cele două structuri, despre natura cărora a
precizat în şedinţa din 24.10.2011, că le consideră „apărări" în susţinerea
cererilor introductive, curtea a constatat că excepţiile vizând Baroul Bacău nu
au nicio legătură cu obiectul prezentei cauze, iar cele referitoare la Baroul
Iaşi se află într-o contradicţie flagrantă cu obiectul acţiunii, din moment ce
reclamantul doreşte practic a fi înscris într-un Tablou al avocaţilor ţinut de
un barou constituit în baza unor acte de constituire a căror
„nelegalitate" o invocă pe parcursul derulării propriului litigiu. |
