Stabilirea drepturilor de pensie la recalculare şi plata diferenţelor cuvenite. Principiul „tempus regit actum”.

Stabilirea drepturilor de pensie la recalculare şi plata diferenţelor cuvenite. Principiul „tempus regit actum”.

O.U.G. nr.4/2005

H.G. nr.1550/2004

Legea nr.19/2000

Legea nr.263/2010

Decizia nr.151/2010 a Curţii Constituţionale

Acţiunea vizează modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie la recalculare şi plata diferenţelor cuvenite. Deşi este formulată ulterior abrogării O.U.G. nr.4/2005, în baza căreia a operat recalcularea drepturilor de pensie şi Legii nr.19/2000, ale cărei prevederi au fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, norma aplicabilă raportului substanţial dintre părţile litigiului este norma în vigoare la momentul la care se pretinde a fi existat dreptul dedus judecăţii.

Este exprimarea principiului potrivit cu care faptele creatoare, modificatoare ori extinctive de situaţii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, principiu exprimat în adagiul tempus regit actum.

Operaţiunea de recalculare poate fi declanşată oricând, la cererea pensionarului, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin decizia nr.151/2010.

Investită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.89 din Legea nr.19/2000, Curtea Constituţională, prin Decizia nr.151/2010, a statuat în sensul că, textul legal criticat consacră obligaţia Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (C.N.P.A.S.) de a opera revizuirile şi modificările legale atunci când se constată erori în stabilirea şi în plata drepturilor de pensie. Prin urmare, se reţine că textul nu consacră o procedură administrativă de contestare a unui act administrativ. Este vorba de sesizarea din oficiu a organului competent să stabilească şi să plătească drepturile de pensie în cazurile în care prin orice mod constată că aceste drepturi au fost greşit stabilite.

De asemenea, Curtea „constată că orice persoană poate să aducă la cunoştinţa C.N.P.A.S. orice problemă ridicată de calculul pensiei sale în baza dreptului la petiţionare consacrat de art.51 din Constituţie. Efectul petiţiei este încunoştinţarea organului în cauză de problema ridicată, obligaţia acestuia de a verifica aspectele sesizate, precum şi formularea unui răspuns persoanei în cauză. Rezultă că persoanele interesate se pot adresa C.N.P.A.S. cu solicitări sub forma petiţiilor, distinct de procedura judiciară de contestare prevăzută de art.87 din lege, în vederea sesizării”.

Posibilitatea valorificării procedurii de revizuire a drepturilor de pensie este însă reglementată şi de legea nouă prin dispoziţiile art.107, care stabileşte că se operează, din oficiu sau la cererea pensionarului, modificările ce se impun, atunci când se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, fără a se distinge după momentul iniţial sau legea în baza căreia au fost stabilite aceste drepturi.

Intenţia legiuitorului ca procedura de revizuire a drepturilor de pensie reglementată de Legea nr.263/2010 să vizeze şi pensiile stabilite de actul normativ anterior rezultă şi din interpretarea literală a dispoziţiilor art.171 din lege. Potrivit acestui text de lege, la data intrării în vigoare a noului act normativ de reglementare a pensiilor, pensiile din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, adică pensiile deja stabilite pe dispoziţii legale anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr.263/2010.

Aşadar, în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea cu motivarea că începând cu data de 1.01.2011, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.263/2011 privind sistemul unitar de pensii publice, drepturile de pensie ale pensionarilor nu pot fi recalculate în condiţiile H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005, acte normative ce au fost abrogate.

(Decizia civilă nr. 1670/R-CA/03 octombrie 2011)

Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2011, reclamantul G.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie obligată să-i emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform O.U.G. nr.4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum şi la plata diferenţelor de drepturi de pensie începând cu data de 25.01.2008.

În motivarea acţiunii, a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă, drepturile iniţiale fiindu-i stabilite în temeiul Legii nr.3/1977 prin decizia nr.194892/18.06.1996. În raport de această situaţie, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de H.G. nr.1550/2004 şi se încadrează în categoria pensiile cărora li se aplică recalcularea potrivit dispoziţiile O.U.G. nr.4/2005 .

Susţine reclamantul că în mod eronat pârâta a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 ani, având în vedere dispoziţiile art.2 din Normele metodologice de aplicare a H.G. nr.1550/2004, art.14 alin.3 din Legea nr.3/1977 şi vechimea sa de 37 ani din care vechime efectivă în grupa a II a de muncă 25 de ani.

La data de 27.04.2011 reclamantul a şi-a precizat acţiunea arătând că solicită, în temeiul răspunderii civile delictuale, numai obligarea pârâtei să-l despăgubească cu diferenţele de drepturi de pensie dintre ceea ce trebuia să primească în urma recalculării pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani şi ceea ce a primit, începând cu data de 25.01.2008 şi până la data de 31.12.2010 .

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că fapta ilicită o reprezintă stabilirea defectuoasă de către pârâtă a drepturilor de pensie cu prilejul recalculării, iar prejudiciul este de natură patrimonială şi este reprezentat de diferenţele de drepturi de pensie ca o consecinţă a încălcării unui drept subiectiv, dreptul la pensie. Acesta este cert, nereparat nici chiar prin Legea nr.263/2010, ce produce efecte de la 1.01.2011.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr.841/27 aprilie 2011, Tribunalul Argeş a respins acţiunea precizată, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a beneficiat de recalcularea pensiei în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr.4/2005 şi ale O.U.G. nr.1550/2004, începând cu data de 1.12.2005, iar în cauză solicită diferenţele de drepturi de pensie ca urmare a recalculării prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.

S-a reţinut că în vederea uniformizării drepturilor de pensie, legiuitorul a prevăzut ca pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub incidenţa actelor normative în vigoare până la data de 1.04.2001 să beneficieze de recalcularea drepturilor de pensie cu respectarea principiilor Legii nr.19/2000. În acest sens au fost adoptate H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005, care a prevăzut că procedura de recalculare conform Legii nr. 19/2000 să se realizeze pe etape în raport de data înscrierii la pensie.

Întrucât recalcularea drepturilor de pensie s-a efectuat prin valorificarea întregului stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii, legiuitorul, prin dispoziţiile art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005, a prevăzut ca pensionarul să aibă posibilitatea de a solicita modificarea drepturilor recalculate prin luarea în calcul şi a altor elemente (sporuri, salarii) dovedite cu adeverinţe.

Astfel, prin dispoziţiile art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005, legiuitorul a oferit o facilitate pensionarilor care prezintă noi documente în sensul că, „cererile de recalculare se soluţionează în termenul prevăzut la art.86 din Legea nr.19/2000, iar drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art.95 şi 169 din Legea 19/2000, de la data plăţii drepturilor recalculate, cu respectarea termenului general de prescripţie, calculat începând cu data înregistrării cererii”.

Prin dispoziţiile Legii nr.262/2008 s-au modificat dispoziţiile art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005 în sensul că, „cererile de recalculare se soluţionează în termenul prevăzut de art.86 din Legea nr.19/2000, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art.95 şi 169 din Legea nr.19/2000 de la data plăţii drepturilor recalculate,cu respectarea termenului general de prescripţie, calculat începând cu luna înregistrării cererii. Pentru persoanele care depun cererea după 5 ani de la data drepturilor recalculate, noile drepturi recalculate se acordă potrivit art.169 din Legea nr.19/2000”.

Prin urmare, legiuitorul a prevăzut că pensionarul sistemului public de pensii care a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie conform O.U.G. nr.4/2005 şi H.G. nr.1550/2004 să solicite în termenul de 5 ani calculat de la data recalculării drepturilor de pensie, modificarea drepturilor recalculate urmând ca drepturile de pensie aşa cum au fost recalculate să fie acordate cu respectarea termenului general de prescripţie calculat de la data formulării cererii.

S-a apreciat că termenul de 5 ani prevăzut de legiuitor prin dispoziţiile Legii nr.262/2008 s-a împlinit în luna decembrie 2010, astfel că, începând cu 1.01.2011, procesul de recalculare prevăzut de H.G. nr.1550 şi O.U.G. nr.4/2005 s-a finalizat drepturile de pensie ale pensionarilor putând fi recalculate numai în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în materie în vigoare la data formulării cererii de recalculare .

Începând cu data de 1.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ care a abrogat Legea nr.19/2000, H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005.

Prin urmare, tribunalul a arătat că începând cu această dată, drepturile de pensie ale pensionarilor din sistemul public de pensii pot fi recalculate doar în condiţiile acestui act normativ, ci nu în condiţiile unor acte normative ce au fost abrogate (H.G. nr.1550/2004, O.U.G. nr.4/2005, astfel că reclamantul nu se regăseşte în situaţia prevăzută de art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005 aşa cum a fost modificat prin Legea nr.262/2008 formularea unei cereri de recalculare în termenul de 5 ani de la data recalculării drepturilor sale de pensie (1.12.2005 ) Mai mult, acţiunea sa este formulată la o dată la care dispoziţiile legale pe care îşi întemeiază acţiunea sunt abrogate.

Deşi reclamantul a avut posibilitatea să-şi exercite în termenul de 5 ani de la data recalculării pensiei, dreptul de a solicita recalcularea drepturilor de pensie în raport de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, nu a înţeles să se folosească de acest drept.

De altfel, nici Decizia nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la interpretarea dispoziţiilor art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 şi 2 din Legea nr.19/2000, nu-şi mai găseşte aplicabilitatea în prezent, având în vedere că O.U.G. nr.4/2005, H.G. nr.1550/2004 şi Legea nr.19/2000 au fost abrogate începând cu 1.01.2011.

În consecinţă, s-a arătat că începând cu data de 1.01.2011, reclamantul are posibilitatea legală de a solicita recalcularea drepturilor de pensie doar în condiţiile Legii nr.263/2010.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G.A., pe care a criticat-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând următoarele motive:

În mod greşit a fost respinsă acţiunea, instanţa de fond apreciind că recurenta nu se regăseşte în situaţia prevăzută de dispoziţiile art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.262/2008 şi că acţiunea este întemeiată pe dispoziţii legale abrogate.

Instanţa de fond a încălcat regula de drept potrivit cu care o situaţie juridică produce efectele care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată în adagiul tempus regit actum.

De asemenea există un temei juridic, respectiv art.107 din Legea nr.263/2010, pentru admiterea acţiunii, astfel că nerespectarea legislaţiei în vigoare atrage culpa intimatei care trebuie să răspundă civil faţă de recurentă cu plata contravalorii diferenţelor de drepturi de pensie între ceea ce trebuia să primească în urma recalculării şi ceea ce a primit.

Curtea a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Operaţiunea de recalculare poate fi declanşată oricând, la cererea pensionarului, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin decizia nr.151/2010.

Procedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, astfel încât, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă a fost admis recursul şi casată sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal, pentru a se soluţiona acţiunea formulată de reclamant prin cercetarea fondului cauzei.