Întinderea renumeraţiei lichidatorului judiciar. Implicaţiile modificărilor Codului fiscal referitor la măsurile de simplificare – taxare inversă – art. 160, asupra renumeraţiei lichidatorului judiciar.
- Legea nr. 85/2006, republicată
- Codul fiscal, art. 160
Secţia a II-a Civilă, de Contencios
Administrativ şi Fiscal
Decizia nr. 540/R din 28 februarie 2012
Prin Sentinţa 450/18
martie 2011, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial
Mureş nr.186/1371/2007 a admis în parte contestaţia formulată de creditorul contestator M.F.P. - D.G.F.P.
Mureş în contradictoriu cu debitoarea falită SC B. SA Târnăveni, prin
lichidator judiciar R.V.A. Mureş SPRL faţă de planul de distribuire înfăţişat
de lichidator la 04.01.2011 şi în
consecinţă a modificat planul de distribuire contestat, în sensul diminuării
întinderii remuneraţiei cuvenite lichidatorului judiciar de la 97.545,15 lei la
85.881,86 lei, precum şi a TVA corespunzător de la 23.410,84 lei la 20.611,65
lei.
Judecătorul
sindic a admis în parte contestaţia aceluiaşi creditor formulată împotriva
raportului de distribuire din 04.01.2011 şi a dispus refacerea acestuia în
sensul completării şi explicitării fără echivoc a plăţilor în cuantum de
67.455,60 lei reprezentând prestări servicii, precum şi respectarea exigenţelor
impuse de dispoziţiile art.122 alin.1 1 din legea
nr.85/2006, republicată şi a dispoziţiilor art.122 alin.1 din acelaşi act
normativ.
Judecătorul sindic a reţinut că prin Încheierea
478/13.02.2009 s-a stabilit în beneficiul lichidatorului judiciar provizoriu a
remuneraţiei la fel provizorie, de 4500 lei fără TVA pentru întreaga activitate
desfăşurată în procedură, dar pe de altă parte, prin hotărârea adunării
generale a creditorilor din 27.03.2009 i s-a recunoscut lichidatorului
judiciar, confirmat, dreptul la o remuneraţie doar în componentă procentuală de
7% din încasările obţinute şi o remuneraţie în calitate de administrator
judiciar de 6000 lei fără TVA, pentru perioada 14.02.2009-14.10.2010, o
remuneraţie de 59.582,34 lei fără TVA.
S-a constatat că
pentru perioada 14.02.2009-30.11.2010 i
se cuvine lichidatorului judiciar suma totală de 145.464,20 lei din care
59.582,34 lei deja i-a fost recunoscută prin Sentinţa 2423/28.06.2010 pentru
perioada 14.02.2009-14.10.2009, prin urmare, pentru perioada
15.10.2009-30.11.2010 remuneraţia ce i se cuvine este de 85.881,85 lei pentru
care datorează TVA 20611,65 lei.
Referitor la
argumentarea şi dovedirea „aserţiunilor” cuprinse în raportul de distribuţie
contestat, judecătorul sindic a constatat o superficialitate a lichidatorului
judiciar, astfel că a dispus refacerea raportului de distribuire nr.2/04.01.2011
în sensul explicitării şi completării privind plăţile în cuantum de 67.455,60
lei.
Hotărârea
judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de lichidatorul judiciar R.V.A.
Mureş SPRL care a solicitat modificarea în sensul respingerii contestaţiei
creditoarei D.G.F.P. Mureş, deoarece Planul de distribuire din 4 ianuarie 2011
este o variantă refăcută a planului de distribuire din 27 decembrie 2009, fiind
observate şi incluse toate obiecţiunile iniţiale ale creditorului contestator.
S-a precizat
că diferenţa de 14.462,48 lei nu a fost
trecută în planul de distribuţie iniţial întrucât la vremea respectivă erau în
vigoare prevederile Codului fiscal referitor la măsurile de simplificare –
taxare inversă - art.160, iar TVA nu poate fi considerată că face parte din
remuneraţia lichidatorului judiciar, aceasta fiind un impozit indirect, care se
virează la bugetul de stat.
În ceea ce
priveşte obligarea la prezentarea comitetului
creditorilor a raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi
încasare de creanţe, recurentul a precizat că această obligaţie a fost
îndeplinită potrivit extrasului din BPI nr.699/19.01.2011 iar referitor la
completarea şi explicitarea plăţilor în cuantum de 67.566,50 lei, la fel , după
pronunţarea sentinţei, a fost îndeplinită şi această obligaţie procesuală, prin
urmare cele două solicitări au rămas fără obiect.
Intimata D.G.F.P.
Mureş a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului deoarece soluţia
pronunţată nu poate fi lovită de vreo critică, instanţa fiind obligată să arate
fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele administrate, excepţii,
norme juridice aplicate, aspecte care s-au concretizat clar în sentinţă.
S-a precizat că
în ceea ce priveşte remuneraţia lichidatorului judiciar în sumă de 97.545,15 lei
şi TVA aferent de 23.410,84 lei propuse a fi distribuite, în condiţiile în
care raportarea procentului de 7% se
face la suma încasată de la ultima distribuire, respectiv suma de 1,239.165,82
lei, remuneraţia ar fi cu mult mai mică decât suma propusă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate
şi ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art.3041 Cod procedură civilă
instanţa constată că recursul lichidatorului judiciar este fondat doar
în ceea ce priveşte întinderea remuneraţiei. Astfel, judecătorul sindic reţine
că pentru perioada 14.02.2009-30.11.2010 i se cuvine lichidatorului judiciar cu
titlu de remuneraţie suma totală de
145.464,20 lei, din care 59.582,34 lei deja i-a fost recunoscută prin Sentinţa
2423/28.06.2010, pentru perioada 14.02.2009-14.10.2009.
Dacă din suma
totală de 145.464,20 lei se scade suma deja recunoscută anterior de 59.582,34
lei, rezultă o diferenţă de 85.881,96 lei. La suma totală de 145.464,20 lei se
calculează TVA în cuantum de 34911,40 lei, deoarece aşa cum susţine recurentul
s-a modificat textul art.160 Cod fiscal.
Adunând suma de
85.881,96 lei diferenţa de remuneraţie de până la 145.464,20 lei cu suma de
34.911,40 lei reprezentând TVA de 19% aferentă suma totale de 145.464,20 lei,
rezultă 120.793,36 lei. Astfel spus, suma de 97.545,15 lei solicitată cu titlu
de remuneraţie de lichidator include suma de 85.881,96 lei ce reprezintă
diferenţa dintre remuneraţia totală de 145.464, 20 lei calculată prin aplicarea
procentului de 7% şi suma de 59.582,34 lei deja recunoscută potrivit hotărârii
judecătorului invocată şi suma de 11.320,64 lei ce reprezintă TVA aferent
diferenţei de 59.582,34 lei. Suma de 23.410,84 lei include TVA de 16.318,55 lei
aferent sumei de 85.881,96 lei la care se adaugă onorariul fix de 6000 lei şi
TVA aferent de 1140 lei.
Judecătorul
sindic a procedat doar matematic la scăderea din totalul sumei de 145.464,20
lei ce i se cuvine lichidatorului judiciar cu titlu de remuneraţie procentuală
de 7% pentru perioada 14.02.2009-30.11.2010, suma de 59.582,34 lei deja
recunoscută prin Sentinţa 2423/28.06.2010 şi a adăugat TVA acestei diferenţe,
fără însă a lua în calcul TVA-ul aferent
sumei deja recunoscute precum şi suma de 6000 lei reprezentând onorariul fix la
care se adaugă TVA aferent.
Faţă de calculele prezentate şi de sumele
solicitate de lichidator cu acest titlu în planul de distribuţie nu se confirmă
susţinerile contestatoarei astfel că sentinţa va fi modificată în sensul
respingerii contestaţiei creditoare împotriva planului de distribuţie.
În ceea ce
priveşte dispoziţiile prin care
judecătorul sindic impune lichidatorului judiciar refacerea raportului
de distribuţie în sensul completării şi explicitării plăţilor în cuantum de
67.455,60 lei, instanţa de recurs constată că nu se critică argumentele pentru
care judecătorul sindic a impus aceste obligaţii procesuale, ci se invocă
faptul că după pronunţarea sentinţei s-a prezentat situaţia justificării
sumelor administrate reprezentând prestări servicii şi raportul
asupra fondurilor obţinute din
lichidare şi încasare de creanţe a fost
prezentat Comitetului creditorilor. Prin urmare, lichidatorul judiciar a
înţeles să execute sentinţa atacată în ceea ce priveşte raportul de distribuire
din 04.01.2011, aspect ce ţine de executare fără însă a afecta legalitatea
sentinţei atacate în raport de datele şi actele avute în vedere la data
pronunţării. Împrejurarea că la ora actuală nu ar mai fi loc de nici o altă
completare sau explicitare, aşa cum susţine recurentul, nu este motiv de
respingere a contestaţiei la raportul de distribuire ci dimpotrivă a
recunoaştere a deficienţelor respectivului raport pe care lichidatorul judiciar
a înţeles să le remedieze conform dispoziţiei judecătorului sindic.
Pentru considerentele arătate şi văzând şi prevederile art.312
alin.2 Cod procedură civilă instanţa va admite recursul şi va modifica în parte
sentinţa atacată în sensul respingerii contestaţiei creditoarei D.G.F.P. Mureş
împotriva planului de distribuire, în ceea ce priveşte întinderea remuneraţiei
cuvenite lichidatorului judiciar, menţinând restul dispoziţiilor. |