Sancţiunea pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev.de art. 197
alin.1, alin.2 lit.b¹ cod penal este „închisoare de la 5 la 18 ani şi
interzicerea unor drepturi”.
Potrivit
art.65 alin.2 cod penal „aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este
obligatorie când legea prevede această pedeapsă”, iar atunci când nu sunt
reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, nu sunt aplicabile
prev. art.76 alin.3 cod penal, care prevede următoarele: „când există
circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută
de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate fi înlăturată”.
Art. 65 alin. 2 Cod penal
Prin sentinţa penală
nr.810/06.06.2010 a Judecătoriei Tulcea, pronunţată în dosar nr. 2102/327/2011,
s-a hotărât:
„În
baza art. 197 alin. 1-alin. 2 lit. b1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit.
a C.p., art. 33 lit. a şi b C.p., condamnă inculpatul D.T., născut la data de
23.11.1981 în Niculiţel, jud. Tulcea, cu domiciliul în Tulcea, la 7 ani
închisoare.
În
baza art. 61 C.p.,
revocă liberarea condiţionată privind pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare
aplicată prin sentinţa penală nr. 319/2009 a Judecătoriei Tulcea şi contopeşte
restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară (168 de zile) cu pedeapsa
aplicată de 7 ani închisoare, inculpatul executând 7 ani închisoare.
În baza art.203 C.p. cu aplicarea art. 37
lit. a, art. 33 lit. a şi b C.p. condamnă inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p. revocă liberarea
condiţionată privind pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată prin
sentinţa penală nr. 319/2009 a Judecătoriei Tulcea şi contopeşte restul rămas
neexecutat din pedeapsa anterioară (168 de zile) cu pedeapsa aplicată de 3 ani
închisoare, inculpatul executând 3 ani închisoare.
În baza art. 180 alin. 21 C.p. cu
aplicarea art. 37 lit. a C.p., art. 33 lit. a şi b C.p. condamnă inculpatul la
1 an închisoare.
În baza art. 61 C.p. revocă liberarea
condiţionată privind pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată prin
sentinţa penală nr. 319/2009 a Judecătoriei Tulcea şi contopeşte restul rămas
neexecutat din pedeapsa anterioară (168 de zile) cu pedeapsa aplicată de 1 an
închisoare, inculpatul executând 1 an închisoare.
În baza art. 34 lit. b C.p. contopeşte
pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la
care se adaugă un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute în
final 8 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a – II – a şi lit. b C.p.
În baza art. 350 C.p.p. menţine starea de
arest a inculpatului şi în baza art. 88 C.p. deduce durata reţinerii şi arestării
preventive de la 25.11.2010 la zi.
Ia act că partea vătămată nu s-a
constituit parte civilă.”
Pentru a se pronunţa astfel,
instanţa de fond a reţinut următoarele:
În seara zilei de 18.11.2010 pe
fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul Dobrea Tudorel aflându-se în
locuinţa mamei sale, D.S., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în
zona feţei şi corpului şi i-a adus ameninţări cu moartea, însă în legătură cu
aceste fapte, partea vătămată iniţial nu a dorit să formuleze plângere penală
prealabilă pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 180 şi 193 CP.
Ulterior, în data de 22.11.2010,
inculpatul D.T. a consumat băuturi alcoolice pe raza comunei Niculiţel, iar în
jurul orei 01 a
revenit la domiciliul părţii vătămate D.S. pe care a găsit-o stând în pat în
camera ei. Intenţionând să întreţină un raport sexual cu partea vătămată,
inculpatul a luat un cuţit cu care a ameninţat-o pe D.S., după care, urmare a
împotrivirii părţii vătămate, inculpatul a imobilizat-o în pat cu picioarele şi
a ameninţat-o cu acte de violenţă şi cu moartea dacă mai opunea rezistenţă,
după care a dezbrăcat-o de haine şi a început să întreţină raport sexual normal
cu partea vătămată pe patul din camera acesteia.
Apoi , inculpatul a luat-o în braţe pe
partea vătămată şi a dus-o în camera lui din acelaşi imobil, unde pe patul său
a continuat raportul sexual cu partea vătămată, până la finalizarea acestuia.
Fiind audiată, partea vătămată D.S. a
declarat că de la data de 17.11.2010, de când fiul său D.T. a fost liberat din
penitenciar, acesta a locuit în Niculiţel, în acelaşi imobil cu partea
vătămată, dar în camere diferite.
Pe fondul consumului de alcool, inculpatul
provoca scandal şi avea un comportament agresiv faţă de partea vătămată. În
aceste împrejurări, la data de 18.11.2010 în jurul orelor 21.00, inculpatul a
lovit-o pe numita D.S., aplicându-i 3-4 lovituri cu pumnul în zona capului şi a
toracelui.
în noaptea de 22/23.11.2010, D.T. a revenit
la domiciliul mamei sale, în jurul orelor 01.00 şi a intrat în camera în care
se afla partea vătămată, întrucât accesul în camera inculpatului se putea face
şi din acea cameră.
D.S. a declarat că se afla întinsă pe patul
său şi a observat că fiul său avea privirea schimbată şi părea a fi sub
influenţa băuturilor alcoolice. Fiul său s-a aşezat pe marginea patului şi i-a
spus acesteia că are tot felul de idei ciudate şi că nu poate să doarmă.
În momentul în care D.S. a vrut să se
ridice din pat, D.T. i-a pus o mână în piept şi cu cealaltă a apucat-o de gât,
spunându-i că nu o lasă să se ridice din pat, afirmând totodată că ea nu este
mama lui, ci doar un duh rău care a luat chipul mamei lui şi că trebuie să
termine cu ea odată pentru totdeauna.
Partea vătămată a reuşit să se ridice din
pat, însă la un moment dat inculpatul a luat un cuţit şi la îndreptat către
pieptului părţii vătămate, afirmând că o omoară.
Concomitent cu ameninţările cu
moartea, inculpatul a trântit-o pe mama sa pe pat şi i-a pus cuţitul la gât.
In continuare, în timp ce afirma
că partea vătămată nu este mama lui, i-a scos pantalonii şi chiloţii, după care
inculpatul s-a descheiat la pantaloni şi a început să întreţină un raport
sexual normal cu mama sa.
Apoi, inculpatul a luat-o pe mama sa în
braţe şi a dus-o la el în cameră, unde a trântit-o pe patul său, spunându-i că
îi este mai comod să întreţină raportul sexual pe patul său .
D.T. i-a scos şi bluza mamei sale şi a
continuat raportul sexual, până la finalizarea acestuia. în acest timp, a
declarat partea vătămată, inculpatul ţinea într-un dintre mâini, cuţitul cu
care a ameninţat-o pe D.S. cu moartea.
După finalizarea actului sexual, partea
vătămată fiind traumatizată de cele întâmplate, fară să mai spună ceva, s-a
ridicat din patul fiului său şi a mers în camera sa şi s-a îmbrăcat cu hainele
cu care fusese anterior consumării actului sexual.
În acesttimp, inculpatul s-a aşezat în patul său şi a continuat să îi spună
părţii vătămate că ea nu este mama lui şi că ea doar l-a crescut.
La data de 23.11.2010, partea vătămată a
relatat cele întâmplate fiicei sale G.E. şi fiului său D.N.N., iar la
insistenţele acestora aceasta a înţeles să reclame organelor de poliţie faptele
săvârşite de inculpat, care este şi fiul părţii vătămate.
Împotriva
acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea şi
inculpatul D.T., dosarul fiind înaintat Tribunalului Tulcea.
Prin
decizia nr. 167/2.08.2011 a Tribunalului Tulcea, pronunţată în dosar nr. 2102/327/2011,
s-a hotărât:
„În
temeiul art. 42 alin.1 Cod procedură penală.
Declină competenţa soluţionării recursului
în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
În temeiul art. 300.2 Cod procedură penală.
Menţine măsura arestării preventive a
inculpatului începând cu data de 2 august 2011.”
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că
potrivit art. 28.1 pct.3Cod procedură
penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, Curtea de Apel ca
instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate
de judecătorii în primă instanţă cu excepţia celor date în competenţa
Tribunalului.
Tribunalul, ca instanţă de recurs, judecă,
printre altele, recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecători
privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Inculpatul-recurent a fost trimis în
judecată pentru trei infracţiuni, numai pentru una dintre acestea, care prev.
de art. 180 alin.2.1 Codpenal, acţiunea
penală punându-se în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Pentru celelalte două infracţiuni, cea de viol şi cea de incest, organul de
urmărire penală se sesizează din oficiu potrivit art. 221 alin.1 Cod procedură
penală. În aceste condiţii, tribunalul nu este competent să soluţioneze cele
două recursuri competente revenind Curţii de Apel Constanţa în favoarea căreia se va declina
competenţa în conformitate cu dispoziţiile art.42 al.1 Cod procedură penală.
În consecinţă, dosarul s-a înregistrat pe
rolul Curţii de Apel Constanţa
sub nr. 2102/327/2011.
Curtea reţine că în dezvoltarea motivelor de
recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea s-a solicitat aplicarea
inculpatului a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, arătându-se
că potrivit art.65 alin.2 cod penal raportat la art. 197 alin.1, alin.2 lit.b¹
cod penal aplicarea pedepsei complementare este obligatorie.
În
dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului s-a solicitat de către
apărătorul acestuia casarea deciziei atacate în temeiul art. 3859 pct. 14 cod
pr. penală şi, rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei în sensul
reducerii acesteia întrucât persoana inculpatului nu prezintă un pericol
concret pentru ordinea publică.
Curtea reţine că inculpatul personal a
precizat personal motivele de recurs, în sensul că este nevinovat, că probele
administrate în cauză sunt indirecte, că partea vătămată şi-a schimbat
declaraţia în instanţă, că martorii au declarat în contradictoriu iar expertiza
efectuată în cauză nu îl incriminează.
În recurs inculpatul a depus la dosar o
copie a ordonanţei a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria
Tulcea prin care s-a respins cererea de recuzare a procurorului care a
supravegheat activitatea de cercetare penală şi o copie a concluziilor
raportului de expertiză efectuat în cauză şi care se află ataşat la dosar.
La termenul din
data 06.09.2011, inculpatul a precizat personal că nu doreşte să dea declaraţie
în faţa instanţei de recurs, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.70 alin.2
cod procedură penală.
Examinând sentinţa recurată în raport de
motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că doar
recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea este
fondat, recursul inculpatului fiind nefondat, pentru următoarele:
Prima
instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor
administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei
directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a Cod penal.
În acest
sens, Curtea are în vedere:
-plângerea
şi declaraţiile părţii vătămate,
-procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa
foto aferentă,
-raportul de constatare tehnico-ştiinţifică
nr.439971/902.03.2011,
-raportul
medico-legal nr.1334 din 25.11.2010,
-declaraţiile
martorilor D.N.N. şi G.E.,
-declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptelor.
Astfel, Curtea reţine că în
declaraţia olografă dată de către inculpatul D.T. la data de 25.11.2011 (deci
la 3 zile de la data săvârşirii faptei), acesta a precizat: „fiind amândoi în
stare de ebrietate, am hotărât împreună să întreţinem un raport sexual, astfel
că fiecare şi-a dat jos hainele proprii şi am început un raport sexual normal
în patul din camera mamei. Întrucât mă simţeam incomod în acel pat, am încercat
să o duc în braţe în camera mea dar nu am reuşit şi am mers împreună în patul
meu unde am continuat raportul sexual”.
Curtea constată că schimbarea
ulterioară a declaraţiilor inculpatului nu a fost justificată în mod credibil
de către acesta, potrivit art.325 cod procedură penală.
Susţinerea inculpatului, în sensul că
mama acestuia a consimţit la întreţinerea raportului sexual, nu se coroborează
cu nici un mijloc de probă administrat în cauză, fiind chiar contrazisă de declaraţia
mamei sale, această ultimă declaraţie coroborându-se şi cu raportul medico-legal
nr.1334 din 25.11.2010 întocmit de către S.M.L.J Tulcea prin care s-a
concluzionat că partea vătămată D.S. „prezintă leziuni traumatice contuze
tegumentare, care au putut fi produse prin lovire cu sau/şi de corp plan/dur,
având o vechime de 5-8 zile. Necesită îngrijiri medicale timp de 4-5 zile
(patru-cinci) zile de la data producerii. Prezintă leziuni ale mucoasei
introitului vaginal, de vârstă relativ recentă, care au putut fi cauzate prin
interferenţă mecanică locală. Absenţa spermatozoizilor în secreţia vaginală
recoltată în timp util de la presupusul abuz sexual, nu poate infirma
consumarea unor activităţi mecanice în zona anatomică respectivă”.
De asemenea, Curtea constată că
recurentul a depus la dosar doar prima pagină a concluziilor raportul de
constatare tehnico-ştiinţifică nr.439971/902.03.2011, nu şi cea de a doua
pagină în care s-a concluzionat că urma notată T439971011 (de pe chilotul
părţii vătămate - mama inculpatului) a pus în evidenţă „corespunzător locilor
kitului Y-filer analizaţi, un haplotip identic cu cel al ADN extras din proba
biologică de referinţă recoltată de la numitul D.T.”.
Curtea mai apreciază că nu este reală
susţinerea inculpatului din motivele de recurs în sensul căîn faţa instanţei partea vătămată ar fi
declarat (referitor la cele două perechi de chiloţi ridicaţi de către organele
de poliţie cu ocazia cercetării la faţa locului) că nu a folosit acei chiloţi
nici o secundă în acea seară, Curtea reţinând că atât în cursul urmăririi
penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată a declarat că
a avut o pereche de chiloţi înainte de consumarea actului sexual: „acei chiloţi
i-am avut pe mine înainte de a se consuma actul sexual”; „cu una din mâini mi-a
dat jos pantalonii cu tot cu chiloţi cu uşurinţă şi a început să mă pipăie …
ştiind că urma să fiu examinată la ginecologie, chiloţii purtaţi în momentul
violului i-am lăsat în camera mea, schimbându-mă şi spălându-mă sumar pe corp
şi în zona vaginală”.
Faţă de aspectele expuse, Curtea
reţine că apărarea inculpatului nu justifică în nici un fel prezenţa urmelor
biologice ale inculpatului pe chilotul părţii vătămate.
Având în vedere că partea vătămată a
precizat că s-a spălat în zona vaginală după consumarea violului confirmă
concluziile raportul medico-legal nr.1334 din 25.11.2010 întocmit de către
S.M.L.J Tulcea în sensul că absenţa spermatozoizilor în secreţia vaginală nu poate
infirma consumarea unor activităţi mecanice în zona anatomică respectivă.
Curtea constată că nu sunt reale nici
susţinerile inculpatului în sensul că partea vătămată nu ar fi declarat în faţa
instanţei de fond că inculpatul nu ar fi ameninţat-o cu un cuţit în timpul
raportului sexual, partea vătămată susţinând în faţa instanţei de fond că „mi-a
înfipt mâna stângă în gât iar în mâna dreapta ţinea un cuţit pe care îl luase
de pe un scaun din camera mea”.
De asemenea, nu sunt întemeiate nici
criticile recurentului, în sensul că declaraţiile martorilor sunt
contradictorii, din examinarea declaraţiilor martorilor L.S. (cunoştinţă a
părţii vătămate), D.N.N. şi G.E. (copii părţii vătămate) Curtea reţinând că
aceştia au declarat cele relatate de către partea vătămată, respectiv că a fost
agresată fizic de către inculpat, ameninţată cu un cuţit iar ultimilor doi
martori (fiind în relaţie mai apropiată cu aceştia) le-a spus şi că a fost
violată de către inculpat.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanţa
de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului D.T.
de a întreţine, prin constrângere şi ameninţare cu cuţitul, în noaptea de
22/23.11.2010, un raport sexual normal, cu numita D.S., mama sa, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1
C.pen. şi art.203 C.pen. cu aplic.art.33 al.1 lit.b Cod penal.
Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. 2
Cod procedură penală, în mod corect, aceasta a dispus condamnarea inculpatului
pentru fapta pentru care a fosttrimis în judecată.
În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a
fi aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de
art. 72 Cod penal şi a stabilit pentru inculpat pedepse corespunzătoare
gradului de pericol social concret a infracţiunilor şi persoanei inculpatului.
Astfel, Curtea are în vedere
gradul de pericol social al faptei, starea de recidivă postcondamnatorie
prev.de art.37 al.1 lit.a din C.pen., faţă de pedeapsa aplicată prin sent. pen.
319/03.09.2009 a Judecătoriei Tulcea (din executarea căreia s-a liberat
condiţionat la data de 17.11.2010, cu un rest de 168 de zile), faptul că
inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală (fiind condamnat la 1
an cu suspendare prin sen.pen.123/2006 a Judecătoriei Babadag şi la 1 an şi 3
luni închisoare prin sen.pen. 319/2009 a Judecătoriei Tulcea, fiind incidente
dispoz. art.37 lit.a C.pen.)
Curtea mai constată că prima
instanţă a apreciat în mod corect că pedeapsa cea mai grea nu este
îndestulătoare pentru constrângerea şi reeducarea inculpatului (având în vedere
perseverenţa infracţională a inculpatului, natura infracţiunilor săvârşite,
gradul de pericol social ridicat al acestora) şi în mod temeinic s-a aplicat un
spor de 1 an, astfel că pedeapsa aplicată în final inculpatului este de 8 ani
închisoare.
Curtea constată, însă,
că este fondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria
Tulcea, în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de fond a aplicării pedepsei
complementare a interzicerii unor drepturi.
Astfe, Curtea reţine
că sancţiunea pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev.de art. 197 alin.1, alin.2
lit.b¹ cod penal este „închisoare de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor
drepturi”.
De asemenea, potrivit art.65
alin.2 cod penal „aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este
obligatorie când legea prevede această pedeapsă” şi, nefiind reţinute în
favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, nu sunt aplicabile prev. art.76
alin.3 cod penal: „când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară
privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate
fi înlăturată”.
Modalitatea de executare a fost
stabilită corespunzător de prima instanţă, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod
penal putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei.
Faţă de ansamblul considerentelor
expuse, în baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, Curtea
va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul D.T.
În baza art. 38515
pct.2 lit.”d” cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de către
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, va casa sentinţa recurată şi
rejudecând:
În baza art.197 alin.2 cod penal,
va aplica inculpatului D.T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art.64 alin.1 lit.a (teza a II-a), b cod penal pe timp de 5 ani după
executarea pedepsei închisorii.
În baza art.35 alin.1 cod penal,
se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64
alin.1 lit.a (teza a II-a), b cod penal pe timp de 5 ani pe lângă pedeapsa
rezultantă de 8 ani închisoare.
Se vor menţine restul
dispoziţiilor sentinţei recurate.
În baza art. 38516
alin. 2 raportat la art. 381 cod procedură penală şi art. 88 cod penal, Curtea
va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului şi perioada de arest preventiv de
la 06.06.2011 (data pronunţării hotărârii recurate) la zi.
